jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

CFF evaluează efectele antihistaminicelor H1 asupra capacităţii de procesare a informaţiei
vizuale prin măsurarea abilităţii pacientului de a distinge date senzoriale discrete (apecierea
frecvenţei la care semnalele luminoase fuzionează). CRT este un indicator al rapidităţii răspunsului
motor (acţionarea unei manete către dreapta sau stânga) la stimul vizual (semnal luminos neaşteptat
venit din lateral) şi evaluează mecanismele de răspuns şi atenţie în procesarea informaţiei. DSST
este un test de recunoaştere a unor simboluri digitale de litere prezentate în ordine aleatorie.
Deoarece testele obiective au sensibilitate variabilă, se apelează la control pozitiv medicamentos, un
antihistaminic H1 sedativ de primă generaţie, şi control negativ, placebo.
O analiză a studiilor privind efectele antihistaminicelor H1 asupra funcţiilor psihomotorii şi
cognitive a evidenţiat faptul că loratadina în doză de 10 mg o dată pe zi nu a fost asociată cu
alterarea acestora în nici unul din studii (Rombaut şi Hindmarch, 1994). Într-un studiu cu DSST,
loratadina în doze de 10-40 mg p.o. nu a afectat testul de recunoştere, spre deosebire de
difenhidramină (Roth et al, 1987). O evaluare mai recentă a demonstrat performanţe psihomotorii şi
cognitive comparabile la pacienţii trataţi cu loratadină 10 mg o dată pe zi şi placebo (Kay et al,
1997). Subiecţii acestui studiu au fost evaluaţi şi cu CogScreen, set de teste computerizate
neuropsihologice, sensibil la modificările de funcţionare cerebrală şi predictiv pentru performanţa
de zbor a piloţilor de avioane comerciale. Comparativ cu difenhidramina care afectează funcţii
cognitive ca: viteza de percepţie, atenţia distributivă, memoria de lucru şi vigilenţa, loratadina în
doze terapeutice nu afectează aceşti parametri (Kay şi Harris, 1999). Meta-analiza a 55 de studii
dublu-orb, placebo-controlate, discutată recent, a confirmat că antihistaminicele H1 de generaţie
nouă au profil favorabil de siguranţă asupra funcţiilor psihomotorii şi cognitive, comparativ cu
antihistaminicele H1 din prima generaţie (Mohler et al, 2002).
Studiile pe simulator şi pe teren pot asigura mai multe informaţii directe ale efectelor
antihistaminicelor H1 asupra activităţilor zilnice şi a performanţelor profesionale (Kay şi Harris,
1999). Evaluarea efectelor antihistaminicelor H1 asupra conducerii autovehiculelor, reale sau
simulate, implică de obicei abilitatea şoferului de a menţine controlul autovehiculului prin testul
deviaţiei standard a poziţiei laterale (standard deviation of lateral position, SDLP), dar şi o serie de
timpi de reacţie. Dezavantajul acestor teste este că nu pot fi aplicate la copii şi adulţi fără permis de
conducere (Hindmarch, 2002).
Performanţele în testele de conducere a autovehiculelor depind de eficienţa funcţiilor
cognitive, psihomotorii şi de percepţie. Testul de conducere reală se realizează într-un circuit de 100
km pe autostradă, în trafic normal, pe un autovehicul dotat special pentru înregistrarea continuă a
poziţiei faţă o linie de trafic laterală, cu prelucrarea digitală a datelor, şi cu instructor de conducere
licenţiat având acces permanent la controlul dual al vehiculului. Deviaţia standard faţă de poziţia
laterală (SDLP), exprimată în cm, indice al erorii de menţinere a poziţiei constantă în trafic la o
98