jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

decât pentru loratadină, fără diferenţe semnificative între loratadină şi fexofenadină (Shamsi şi
Hindmarch, 2000). Date adiţionale de la producător pe 3307 pacienţi trataţi cu desloratadină, a
evidenţiat că frecvenţa sedării este asemănătoare cu placebo (Murdoch et al, 2003).
Meta-analiza studiilor publicate într-o perioadă de peste 20 de ani a evidenţiat un raport
risc/beneficiu I/NI (impairment/non-impairment ratio) zero (fără efect sedativ) pentru fexofenadină
(80-240 mg) şi ebastină (10-30 mg) şi cu valoare sub 0,3 pentru loratadină şi cetirizină, în timp ce
antihistaminicele H1 sedative de primă generaţie au avut valori ale raportului I/NI cuprinse între 7
şi 60 (Hindmarch şi Shamsi, 1999). Raportul PIR (proportional impairment ratio), care evaluează
tendinţa unui anumit antihistaminic H1 de a produce alterarea funcţiilor cognitive comparată cu cea
a tuturor celorlalte antihistaminice H1 studiate, a confirmat absenţa efectelor sedative pentru
fexofenadină (Hindmarch, 2002).
Potenţialele evocate (răspunsurile evocate) pot fi o metodă sensibilă de evaluare obiectivă a
efectelor antihistaminicelor H1 asupra anumitor funcţii ale sistemului nervos central. Avantajul
determinărilor electroencefalografice este legat de faptul că nu depind de inteligenţa, motivaţia,
pregătirea practică sau dispoziţia subiecţilor (Simons, 1999). Un studiu comparativ, în care funcţia
cognitivă a fost evaluată prin potenţiale evocate cu stimuli acustici „oddball” înainte şi la 2-2,5 ore
post-medicaţie, a relevat că latenţa P300 a fost crescută vs placebo de difenhidramină, nu şi de
loratadină (Simons et al, 1996).
Printr-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, încrucişat, placebo-controlat, la care
potenţialele evocate vizual au fost înregistrate înainte de administrarea p.o. a unui comprimat de
placebo sau de Symphoral şi la 180 de minute post-administrare, la două vizite succesive, prin
tehnica de inversare a modelului “pattern reversal”, s-a constatat că valorile medii ale parametrilor
undei P, analizată în derivaţii diferite, nu au fost modificate de 10 mg loratadină comparativ cu
placebo, iar latenţa medie a undelor N75 si N135 nu a suferit schimbări statistic semnificative.
Lipsa efectelor statistic semnificative ale dozelor terapeutice asupra potenţialelor evocate vizual, a
condus la ideea că loratadina absorbită în circulaţia sistemică nu influenţează conducerea
impulsurilor nervoase în calea optică, probabil datorită faptului că străbate nesemnificativ bariera
hematoencefalică la doza studiată (Popescu F.D., Iancău M., Popescu F., Georgescu A., 2003).
Pot fi utilizate şi alte teste obiective pentru evaluarea performanţelor psihomotorii şi
cognitive, dar cele mai sensibile pentru cuantificarea profilului de siguranţă la nivelul SNC al
antihistaminicelor H1 sunt: testul de fuziune a semnalelor luminoase intermitente (Critical Flicker
Fusion, CFF), timpul de reacţie la alegere (Choice Reaction Time, CRT), testul de substituţie al
simbolului digital (Digital Symbol Substitution Test, DSST) şi testele complexe de conducere a
autovehiculelor, simulate sau reale (Holgate et al, 2003). Toate aceste teste obiective standardizate
pot fi însă influenţate de nivelul de motivaţie a subiectului, strategia de performanţă, familiaritatea
testului, dispoziţie, capacitatea de memorie şi practică (Simons, 1999).
97