TEZA DE DOCTORAT - Universitatea Transilvania

Rezumatul tezei de doctorat
în care Mp este volumul de apă necesar producerii recoltei programate, calculat conform
relaţiei 3.7;
Wo - rezerva de apă din stratul activ al solului, existentă în momentul însămânţării;
Wp - cantitatea probabilă de precipitaţii din timpul perioadei de vegetaţie. Se
consideră, pe baza observaţiilor pluviometrice dintr-o perioadă de cel puţin 15...20 de ani,
precipitaţiile cu asigurarea de 80%. Se neglijează ploile mai mici de 5 mm;
Me - pierderile de apă prin evaporaţie în timpul perioadei de vegetaţie. Se
consideră egală cu 0,5 Mp.
3.4 Norme şi termene de udare
Expresia 3.15 reprezintă cantitatea de apă ce trebuie dată efectiv solului în decursul
întregii perioade de vegetaţie, pentru a obţine recolta dorită, precum şi pentru a menţine şi
spori fertilitatea solului. Nu se consideră cazurile frevente când irigaţiile se continuă şi în
afara perioade de vegetaţie, în vederea însămânţărilor de toamnă şi pentru asgurarea
rezervei de apă în perioada de vegetaţie următoare.
Raportul dintre norma de irigare netă Mn şi norma de irigare brută Mbr este:
M
n � �
(3.17)
M
br
şi se numeşte coeficient de acţiune utilă a apei de irigaţie care exprimă mărimea
pierderilor de apă în sistemul de irigaţie raportate la suprafaţa de un hectar. Interesul este
de a majora acest coeficient la o valoare cât mai apropiată de 1.
Bilanţul apei se calculează succesiv pentru fiecare decadă a perioadei de vegetaţie,
astfel încât la sfârşitul perioadei să rezulte totalul datelor de intrare (apa provenită din ploi
şi din adâncimea stratului activ) şi al celor de ieşire (apa consumată prin transpiraţie şi
pierdută prin evaporaţie). Rezultatele se introduc într-un tabel.
Pentru a stabili normele şi termenele de udare, se întocmeşte graficul udărilor.
Schema de irigaţie se întocmeşte, pentru fiecare cultură, în 3 variante: pentru un an
cu secetă mijlocie, pentru un an cu umiditate mijlocie şi pentru un an secetos. Se aplică
varinata indicată de prognoza meteorologică, se adaptează după cerinţele reale şi se
îmbunătăţeşte an de an pe baza rezultatelor din producţie.
CAPITOLUL 4. PREZENTAREA GENERALĂ A INSTALAŢIILOR DE
IRIGAT CU TAMBUR ŞI FURTUN
Aceste instalaţii sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de
„roller“ sau „enrouleur“ şi au o extindere foarte mare în special în Europa. Instalaţiile sunt
de mai multe tipuri, diferenţiate în special prin diametrul furtunului de la 40 la 140 mm,
lungimea acestuia de la 100 la 600 m, tipul acţionării şi presiunea de lucru.
Varietatea mare de tipuri de instalaţii se datorează în special schemelor de irigat
folosite, a regimului hidraulic existent şi a texturii solurilor ce se irigă.
În funcţie de grupul de acţionare hidraulică a instalaţiei, acestea pot fi acţionate cu:
� turbină (Francis sau Pelton);
� motor hidrostatic liniar (piston sau burduf).
� De asemenea, în funcţie de presiunea de lucru, instalaţiile pot lucra la:
� presiune joasă (mai mică de 0,3 MP);
� presiune medie şi înaltă.
Aceste instalaţii au o pondere de 70...80% din totalul instalaţiilor de irigat în Franţa,
iar majoritatea firmelor producătoare sunt în Europa.
]
Autor: ing. Mihail NEDELCU Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Ioan CÂNDEA
- 27 -