TEZA DE DOCTORAT - Universitatea Transilvania

Rezumatul tezei de doctorat
Pentru transformarea proviziei momentane de apă a solului (x) exprimată în
procente raportate la suta de grame de sol uscat într-o valoare care să exprime apa în
m 3 /ha (X) conţinută în prisma de sol cu suprafaţa de 1 ha şi înălţimea H (adâncimea
orizontului de sol considerat, în m), se foloseşte relaţia următoare :
x
X �10.000 � H �Gv � � 100�
H �G � x ,[m
100
3 /ha] 3.1)
în care X este cantitatea de apă m3/ha ;
H - înălţimea prismei de sol cu suprafaţa de 1 ha în m;
G v - greutatea volumetrică în kg/m3;
x este provizia momentană de apă a solului în % raportate la 100 g. de sol uscat.
Accesibilitatea apei din sol pentru plante. Intervalul de conţinut de umiditate dintre
coeficientul de ofilire c0 şi capacitatea de câmp pentru apă C, ce reprezintă capacitatea de
înmagazinare în sol a apei accesibilă plantelor, se mai numeşte intervalul umidităţii active
C - c0. Această valoare diferă cu solul şi mai ales diferă cu conţinutul de argilă fizică.
Raportul procentual kc numit coeficientul capacităţii active se calculează cu relaţia
următoare :
C � c0
kc
� � 100
3.2)
C
Consumul apei din sol de către culturile irigigate. Prin consumul total al apei din
sol echivalând în condiţii de irigaţie cu evapotranspiraţia potenţială, se înţelege totalul apei
ieşite din sol, atât prin pierderi neproductive datorate evaporaţiei „e“ de la suprafaţa
solului, cât şi prin transpiraţia productivă prin plante „t“, într-un anumit interval de timp
s
� �
C � � e � t
3.4)
3.2 Bilanţul apelor de irigaţie
3.2.1. Consideraţii teoretice
Cantitatea de apă pătrunsă în sol A este determinată în cea mai mare măsură de
cantitatea precipitaţiilor P, din care însă numai o parte pătrunde în sol, adică:
A � r � P 3.5)
în care: r reprezintă pierderile de apă prin scurgeri din interiorul şi de la suprafaţa
solului.
Mărimea acestor pierderi variază foarte mult, mai ales în funcţie de panta terenului
şi de structura solului. Astfel, în aceleaşi condiţii, de pantă, r = 25%…0,30% anual, în
soluri fără structură şi atinge 85% în soluri cu structură glomerulară, care permit
pătrunderea în adâncime a apelor în măsură cu mult mai mare decât solurile grele.
Evaporarea apei de la suprafaţa solului este exprimată prin relaţia:
[mm/24 ore]
e � � �T
�(
1�
)
100
(3.6)
în care α este un coeficient în funcţie de natura solului şi starea lui de prelucrare, de
vegetaţie şi de intensitatea vânturilor dominante din zonă, mărimea lui variind
între 0,6 şi 1,1;
T o - temperatura medie anuală în 0 C;
]
Autor: ing. Mihail NEDELCU Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Ioan CÂNDEA
- 25 -
u a