TEZA DE DOCTORAT - Universitatea Transilvania

Rezumatul tezei de doctorat
� reţeaua de colectare şi evacuare a apei în surplus, care se compune din
canale colectoare de sector, canale colectoare secundare, canale colectoare
principale. Densitatea acestei reţele este diferită de la un sistem de irigaţii la
altul, în funcţie de mărimea surplusului de apă ce trebuie evacuat ;
� construcţii şi instalaţii anexe ca : stăvilare, poduri şi podeţe, sifoane,
apeducte şi căderi, amplasate pe reţeaua de aducţiune şi de evacuare, instalaţii
pentru măsurarea debitelor şi lucrări pentru întreţinerea şi exploatarea
sistemelor de irigaţie, ca de exemplu drumurile de acces, instalaţii pentru
telecomunicaţie, sedii şi cantoane pentru supraveghere, etc.
1.6. Tipuri de amenajări pentru irigaţii
Vehicularea controlată a apei de la sursă la plante este asigurată prin amenajarea
unui ansamblu de lucrări hidroameliorative cu funcţionare corelată şi interdependentă,
care constituie sistemul de irigaţii.
Lucrările din cadrul sistemului de irigaţii sunt concepute astfel încât să asigure
captarea, transportul şi distribuţia apei până la ultimul element permanent al reţelei, din
care, prin intermediul unor dispozitive şi instalaţii fixe şi mobile, apa este preluată şi
distribuită la plante.
După Cazacu [50], tipurile de amenajare se pot clasifica în funcţie de:
� caracteristicile reţelei de alimentare şi de distribuţie;
� metodele de irigaţie folosite;
� evoluţia tehnicii de amenajare;
� poziţia suprafeţei în raport cu sursa de apă principală.
În funcţie de metoda de udare, suprafaţa terenului se modelează şi se nivelează
pentru a permite aplicarea udărilor cu pierderi de apă minime.
În funcţie de caracteristicile reţelei, principalele tipuri de amenajare sunt:
� amenajări cu reţele deschise, constituite din canale şi jgheaburi;
� amenajări cu reţele închise, constituite din conducte îngropate;
� amenajări mixte, ce folosesc de regulă reţele deschise pentru alimentare şi
închise pentru distribuţie, acest tip de amenajare fiind cel mai des folosit pe plan mondial,
reducând substanţial pierderile de apă pe traseul reţelei de distribuţie.
Referitor la evoluţia tehnicii de amenajare, tipurile de amenajare se impart în clasice
şi modeme.
CAPITOLUL 2. - METODE DE UDARE
Metodele de udare diferă după modul de introducere a apei în sol ; toate trebuie să
îndeplinescă condiţia repartiţiei uniforme a apei pe teren, la norma de udare necesară.
În prezent se folosesc patru metode de udare : submersiunea, scurgerea la
suprafaţă (pe brazde sau fâşii), aspersiunea şi irigaţia subterană. Dacă irigaţia prin
submersiune este specific legată de biologia orezului şi este metoda exclusiv indicată
pentru irigarea acestei culturi, celelate trei metode pot fi folosite la irigarea oricărei alte
culturi.
Domeniul de aplicare al acestor trei metode este delimitat de factorii naturali (pantă,
mezorelief, sol, hidrogeologie, climă). La alegerea lor intră în considerare cu precădere şi
următoarele trei criterii tehnice şi de productivitate :
� economia de apă (faţă de pierderile prin evaporare şi infiltrare) ;
� economia de teren (faţă de terenul acoperit cu lucrările de amenajare) ;
� consumul de forţă de muncă, consumul de energie mecanică şi posibilităţile de
mecanizare a lucrărilor agricole.
]
Autor: ing. Mihail NEDELCU Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Ioan CÂNDEA
- 19 -