2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

92
2. Detectarea crizelor convulsive sau activității
epileptice la pacienți cu:
- Anamneză de epilepsie.
- Stări cu dereglări de conștiență tranzitorii.
- Hemoragii intracerebrale.
- Traumatisme craniocerebrale severe.
- Mișcări paroxismale, tresăriri, mișcări musculare
anormale, automatisme, dereglări de contact verbal
periodice (absențe).
3. Monitorizarea terapiei intensive.
- Dimanica traseului sub medicația specifi că.
4. Determinarea ischemiei cerebrale.
5. Obținerea prognosticului.
Unul din scopurile studiului pe baza materialului
clinicii a fost de a confi rma indicațiile pentru monitoring
EEG standard și monitoring EEG continuu la
pacienții afl ați în terapie intensivă.
Toate EEG examinate au fost considerate ca fi ind
informative sau folositoare, chiar și cele descrise ca
normale, deoarece ele au oferit posibilitatea stabilirii
unui diagnostic diferențiat cert.
Pacienții cu etiologie epileptogenă sunt cel mai
des investigați prin video EEG și au cea mai mare
informativitate pentru estimarea dinamicii și corijarea
medicației. Conform datelor literaturii, 8%-48%
pacienți cu dereglări de conștiență pot avea Crize
Epileptice Non Convulsive (CENC) [1]. CENC prezintă
crize electroencefalografi ce deseori fară manifestări
clinice certe, prin urmare, monitoringul EEG
video este necesar pentru detectarea lor. Indicațiile
pentru monitorizarea pacienților cu CENC de obicei
se bazează pe semne nespecifi ce care pot fi associate
cu CENC, așa ca miocloniile feței sau trunchiului,
deviația ochilor, tresăriri, automatisme, mișcări anormale
în membre [2, 3]. La mulți pacienți afl aţi recent
în status epilepticus convulsiv crizele electroencefalografi
ce pot persista chiar dacă activitatea convulsivă a
încetat. La majoritatea pacienților unicul semn clinic
a fost alterarea conștienței [3]. Etiologia crizelor este
destul de variată și include leziuni structurale acute,
infecții, dereglări metabolice, toxine, epilepsia [4].
Deja de mult timp este conoscută incidența înaltă a
crizelor epileptice după hemoragiile intracerebrale,
ajungând în mediu la 19% [5]. Deseori aceasta prezintă
un semn nefavorabil pentru prognosticul pacientului.
Însă monitoringul EEG deseori este subestimat la astfel
de pacienți. Rata de incidență a crizelor epileptice
după stroke variază de la 2% la 9% și este asociată cu
o rată de mortalitate mare [5, 6]. Din cauza profi laxiei
crizelor după traumatismele craniocerebrale, eveni-
Buletinul AŞM
mentele clinice epileptice au devenit manifestări rare.
Cu toate acestea câteva studii au arătat că crizele epileptice
nu sunt unicele manifestări pe EEG [7, 8]. Atât
crizele epileptice, cât și schimbarea în statutul mental
pot fi cauzate de multe dereglări toxice, electrolitice și
metabolice. Acestea includ hiponatremia, hipo- sau
hiperglicemia, hipocalcemia, intoxicații cu alcool sau
substanțe narcotice, uremia, insufi ciența hepatică, encefalopatia
hipertensivă, neuroinfecția [9].
Conculzii. EEG este o metodă importantă în
determinarea statutului neurologic la pacienți în stare
critică. Metoda trebuie aplicată nu numai pacienților
cu crize epileptice sau cu patologia acută a creierului
ci și pacienților cu alterări de conștiență inexplicabile.
De asemenea, este foarte utilă folosirea metodei
pentru a controla efi cacitatea medicației la pacienți cu
status convulsiv. Totodată, utilizarea metodei este destul
de costisitoare și necesită formarea unui serviciu
special care va sta la dispoziție 24/24 de ore.
Bibliografi e
1. Claassen J., Mayer S.A., Kowalski R.G., Emerson
R.G., Hirsch L.J. Detection of electrographic seizures with
continuous EEG monitoring in critically ill patients. Neurology
2004; 62:1743–1748(10).
2. Jirsch J., Hirsch L.J. Nonconvulsive seizures: developing
a rational approach to the diagnosis and management
in the critically ill population. Clin Neurophysiol 2007;
118:1660–1670(8).
3. Lowenstein D.H., Aminoff M.J. Clinical and EEG
features of status epilepticus in comatose patients. Neurology
1992; 42:100–104(1).
4. Bladin C.F., Alexandrov A.V., Bellavance A., Bornstein
N., Chambers B., Cote R., Lebrun L., Pirisi A., Norris
J.W. Seizures aft er stroke: a prospective multicenter study.
Arch Neurol 2000; 57:1617–1622(11).
5. Arboix A, Comes E, Massons J, Garcia L, Oliveres
M. Relevance of early seizures for in-hospital mortality
in acute cerebrovascular disease. Neurology 1996; 47:1429–
1435(6).
6. Vernino S., Brown R.D. Jr, Sejvar J.J., Sicks J.D.,
Petty G.W., O’Fallon W.M. Cause-specifi c mortality aft er
fi rst cerebral infarction: a population-based study. Stroke
2003;34:1828–1832(8).
7. Vespa P. Continuous EEG monitoring for the detection
of seizures in traumatic brain injury, infarction, and
intracerebral hemorrhage: “to detect and protect.” J Clin Neurophysiol
2005; 22:99–106(2).
8. Wang H.C., Chang W.N., Chang H.W., Ho J.T.,
Yang T.M., Lin W.C., Chuang Y.C., Lu C.H. Factors predictive
of outcome in posttraumatic seizures. J Trauma
2008;64:883–888(4).