2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

24
neuromediatoarelor și anticolinesterazicelor. Nu
există necesitatea utilizării preparatelor hormonale
în DAI, de obicei, deoarece studii largi au
demostrat absenţa eficienţei lor în traumatismele
craniocerebrale.
Ciabulov (1990) [24] a utilizat ventilarea mecanică
prelungită a plămânilor la 79% pacienţi cu DAI
timp de 3-110 zile. Pentru efectuarea ei mai mult de 7
zile, Plămădeală (2009) [9] recomandă montarea timpurie
a traheostomei.
În DAI frecvent se depistează colecţii subdurale
de licvor deasupra părţilor anterioare ale
emisferelor cerebrale mari, care greșit pot fi confundate
cu higrome subdurale și supuse intervenţiilor
neurochirurgicale. Trebuie de menţionat că
ele nu necesită tratament chirurgical, din motiv că
nu sunt agresive și, de obicei, se resorb spontan
[21, 23].
Concluzii. DAI reprezintă o leziune cerebrală
gravă, puţin cunoscută până în prezent medicilorpracticieni.
Ele sunt un efect posttraumatic primar
difuz, generat, în special, de mecanisme dinamice
inerţiale și cu contact. Frecvent sunt însoţite de
stări îndelungate de comă – de la 11 până la 110
zile. Pentru diagnostic sunt utilizate TC cerebrală
și RMN.
Tratamentul DAI necesită efectuarea ventilaţiei
mecanice prelungite a plămânilor și terapie intensivă
complexă. DAI determină ≈35% din decese în
traumatismele cerebrale grave și sunt cauza cea mai
frecventă a stărilor vegetative persistente.
Bibliografi e
1. Adams J.H., Graham D.I., Murray L.S., Scott
G. Diff use axonal injury due to nonmissile head injury in
humans: an analysis of 45 cases. Ann. Neurol., 1982; 12(6):
557-563.
2. Adams J.H., Doyle D., Ford I. et al. Diff use axonal
injury in head injury: defi nition, diagnosis and grading.
Histopathology, 1989; 15:49-59.
3. Basser P., Pierpaoli C. A simplifi ed method to
measure the diff usion tensor from seven MR images. Magn.
Reson. Med., 1998; 39:928-934.
4. Ciurea A.V., Davidescu H.B. Leziunile axonale
difuze. Traumatologie craniocerebrală. Editura universitară
„Carol Davila”, București, 2006: 160-170.
5. Ducreux D., Huynh I., Fillard P. et al. Brain MR
diff usion tensor imaging and fi bre tracking to diff erentiate
between two diff use axonal injuries. Neuroradiology, 2005;
47:604–608.
6. Gennarelli T.A. Cerebral concussion and diff use
axonal injury. Head injury, Baltimor: Williams &Wilkins,
1982: 83-97.
7. Maxwell W.I., Irvine A., Graham D.I. et al. Focal
axonal injury: the early axonal response to stretch. J. Neurocytology,
1991; 20:157-164.
Buletinul AŞM
8. Pierpaoli C., Basser P. Toward a quantitative assessment
of diff usion anisotropy. Magn. Reson. Med., 1996;
36: 893–906.
9. Plămădeală S. Efectele medicaţiei sedative în
complexul terapiei intensive a pacienţilor cu leziuni cerebrale
acute. Autoref. tezei doctor med., Chișinău, 2009, 20 p.
10. Povlishock J., Katz D. Update of neuropathology
and neurological recovery aft er traumatic brain injury. J.
Head Trauma Rehabil., 2005; 20:76-94.
11. Strich S. Diff use degeneration of the cerebral white
matter in severe dementia following head injury. J. Neurol.
Neurosurg. Psychiat., 1956; 19:163-185.
12. Van der Knaap M. Wallerian degeneration and
myelin loss secondary to neuronal and axonal degeneration.
Magnetic resonance of myelination and myelin disordes,
3-rd ed. 2005: 832-839.
13. Wang H., Duan G., Zhang J., Zhou D. Clinical
studies on diff use axonal injury in patients with severe closed
head injury. Chin. Med. J. 1998; 111(1):59-62.
14. Wasserman J., Koenigsberg R.A. Diff use axonal
injury. eMedicine. Retrieved on 2008-01-26.
15. Wasserman J.R., Koenigsberg R.A. Diff use axonal
injury imaging. eMedicine.Updated: Feb. 16, 2010.
16. Zapuhlâh G., Guranda V., Burunsus V. Trata-
mentul focarelor de contuzie cerebrală gravă. Sănătate publică,
Economie și Management în Medicină. 2010; 1(32):
25-28.
17. Бурунсус В.Д.
Особенности диагностики
и лечения тяжелой сочетанной крaниоторакальной
травмы: Матер. IV- го съезда нейрохирургов Украины.
Днепропетровск, 2008:7-8.
18. Гарус А.А. Особенности клинической и
компьютерно- томографической диагностики в
острый период диффузного аксонального повреждения
головного мозга. Укр. нейрохiрург. журн., 2003; 4
(24):45-52.
19.
Захарова Н.Е., Потапов А.А., Корниенко
В.Н. и др. Оценка состояния проводящих путей
головного мозга при диффузных аксональных
повреждениях с помощью диффузионно-тензорной
магнитно-резонансной
нейрохир., 2010; 2:3-9.
томографии. Вопр.
20. Касумова С.Ю. Диффузное аксональное
повреждение мозга. В: Руководство по черепномозговой
травме. Москва: Антидор, 1998, т.1:173-177.
21. Лебедев В.В., Волков П.В. Диффузное
аксональное повреждение головного мозга. Нейрохирургия,
2005; 3:10-15.
22. Педаченко Г.А. Курс избранных лекций по
нейрохирургии: Диффузное аксональное повреждение
головного мозга. Киев, 1995, 16 с.
23.
Потапов А.А., Лихтерман Л.Б., Касумова С.Ю.
и др. Диффузное аксональное повреждение головного
мозга. Руководство по черепно-мозговой травме.
Москва: Антидор, 2001; 2: 26-50.
24. Чабулов А. Диффузное аксональное
повреждение головного мозга. Автореф. дис. канд. мед.
Наук, Москва, 1990, 24 с.