2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
întrerupt. Bolnavii în vârstă aptă de muncă remarcau
o dezamăgire de sine («s-au stricat planurile»), lipsă
de perspectivă și, în același timp, căutau informaţie
obiectivă referitor la noile moduri de tratare a afecţiunii
lor. Analiza pe scara lui Beck a depistat că majoritatea
au un sentiment de tristeţe (90%), pesimism
în ceea ce privește viitorul (90%), scăderea plăcerii de
a trăi (86%), dezamăgire de sine (79%), nemulţumire
de aspectul exterior (97%), scăderea capacităţii de
muncă (100%).
Depresie moderată a fost constatată la 7 (23%)
persoane (B – 4, F – 3). În baza interviului psihiatric
și a chestionarului lui Beck, la pacienţii cu depresie
moderată, pe fundalul scăderii dispoziţiei, pierderii
intereselor și capacităţii de a fi mulţumit, s-a depistat
un afect anxios în combinaţie cu simptome
fobice, în care prevala frica de un accident vascular
cerebral repetat (54%), îngrijorarea pentru viitorul
propriu și al celor apropiaţi (92%). La o parte din
bolnavi (31%) cu pareze au fost observate griji anxioase
persistente, care se refereau la posibilitatea
de deplasare independentă pe stradă, coborâre pe
scări. În 23% din cazuri au fost depistate idei suprapreţioase
în ceea ce privește boala: atenţia și suspiciunea
bolnavilor faţă de proceduri și preparatele
medicinale, neîncrederea în medic și în personal.
S-au remarcat pesimismul în ceea ce privește viitorul,
autoevaluarea și încrederea în sine scăzute,
tulburările de somn (tulburări presomnice), pofta
de mâncare scăzută. A fost observată o tendinţă de
a evita acţiunile ce necesită cheltuieli excesive de
energie, frica de supraoboseală. Anxietatea era proiectată
în viitor și conţinea griji referitor la influenţa
negativă a bolii asupra vieţii viitoare. Bolnavii
povesteau fără prea mare dorinţă despre grijile lor
persistente.
Episod depresiv grav a fost determinat la 6
(20%) pacienţi (B – 2, F – 4), afectul principal fiind
apatia. Bolnavii acuzau oboseală crescută, imposibilitate
de concentrare, scădere a memoriei, înrăutăţire
a atenţiei, îi supărau durerile de cap, vertijurile,
scăderea forţei în membre. O serie de pacienţi
(37%) au remarcat boli persistente în membrele
paretice. S-au remarcat «oboseala» de boală, atitudinea
pasivă faţă de tratament, reducerea motivaţiei
pentru măsurile de recuperare, însănătoșire,
indiferenţa faţă de viitor. La toţi bolnavii s-au
depistat simptome somatice persistente: pierderea
reacţiei emoţionale evenimentele din preajmă și la
cele plăcute, trezirea dimineaţa devreme, scăderea
clară a poftei de mâncare. Analiza pe scara lui Beck
a depistat următoarele particularităţi: dispoziţie
abătută (100%), scăderea interesului faţă de oameni
(75%), oboseala rapidă (100%), dezamăgirea de sine
(100%), dificultăţi în luarea hotărârilor (100%).
247
Concluzii. Hipotimia este principalul simptom
la toţi pacienţii studiaţi și a fost observată în
99% dintre cazuri. Simptomele dese ale depresiei
în toate localizările atacului vascular cerebral sunt:
oboseala pronunţată (93%), capacitatea redusă de
concentrare a atenţiei (91%). Diferenţe veridice în
prezenţa acuzelor date la bolnavi în funcţie de localizarea
afectării nu sunt. Așa simptome ale depresiei
ca pierderea intereselor și capacităţii de a fi mulţumit,
ideile de vinovăţie, pofta de mâncare scăzută
se observă mai des la pacienţii cu afecţiune a emisferei
stângi, decât în alte localizări. Autoevaluarea
scăzută se remarcă în 37% din cazuri, cu preponderenţă
la pacienţii cu afectarea emisferei stângi, în
comparaţie cu bolnavii cu afectarea emisferei drepte.
Tulburări de somn se observă în 84% din cazuri,
cel mai des cazul afectării emisferei drepte, decât
în cazul afecţiunii celei stângi. Viziunea pesimistică
a viitorului o remarcă 61% din pacienţi. Ideile sau
acţiunile de autovătămare sau suicid au fost depistate
fără diferenţe veridice în funcţie de localizarea
afecţiunii. Combinaţia episodului depresiv marcat
cu tulburarea de anxietate s-a observat la majoritatea
pacienţilor. Prevalau griji anxioase din cauza
consecinţelor bolii la 93% pacienţi, cu preponderenţa
tulburării anxioase generalizate în cazul afectării
emisferei drepte.
Discuţii. Cercetările gravităţii depresiei în
conformitate cu criteriile ICD-10 au demonstrat
că la afectarea emisferei stângi prevalează depresia
gravă, în comparaţie cu afecţiunea emisferei drepte.
Specificul funcţional al emisferelor și afectarea
unor anumite zone influenţează manifestările depresive,
fapt indicat, de asemenea, de mulţi autori
[5–8]. La bolnavii cu afectări ale emisferelor se remarcă
manifestările reducerii organice a nivelului
personalităţii: încetinirea ideaţiei, adinamia, tulburările
dissomnice, care sunt caracteristice pentru
cursul nefavorabil al patologiei cerebrovasculare
(Колягин В.В., Бобров А.С.,1994). La afectarea
emisferei drepte, în perioada cea mai acută a accidentului
vascular cerebral la pacienţi se observă
adesea sindroame psihopatologice în formă de derealizare,
depersonalizare, comportament inadecvat
și evaluare neadecvată a stării de boală.
Interacţiunea neurologului și a psihiatrului la
etapa de diagnosticare a tulburărilor depresive la
bolnavii cu accident vascular cerebral și precizarea
dereglărilor psihopatologice cu ajutorul instrumentarului
de diagnostic modern contribuie la prescrierea
unei farmaco- și psihoterapii diferenţiate adecvate.
Investigarea efectuată a indicat că terapia cu
antidepresante, în combinaţie cu psihoterapia, în
afară de reducerea simptomelor depresiei de după
accidentul vascular cerebral, duce la atenuarea ma-