2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

246
cu tulburări depresive, frecvenţa acestor tulburări
fiind în creștere continuă. Conform calculelor OMS,
către anul 2020 ele vor ocupa locul doi ca motiv al
incapacităţii de muncă, după afecţiunile sistemului
cardiovascular. Conform rezultatelor cercetărilor
epidemiologice petrecute în SUA și Europa, depresia
este fenomenul cel mai frecvent în practica
medicală, care se combină adesea cu alte afecţiuni.
Tulburările depresive agravează cursul lor, reduc
capacitatea de muncă și cresc mortalitatea [1].
La bolnavii care au suportat un accident vascular
cerebral, în primele două săptămâni după accidentul
vascular cerebral, tulburările depresive sunt remarcate
în 47% din cazuri [2, 3].
Material și metode. Studiul a fost efectuat pe un
lot de 326 de pacienţi cu AVC, spitalizaţi în secţia de
neurorecuperare a INN în perioada 1 februarie 2010 –
1 februarie 2011. În studiu au fost incluși pacienţii în
perioada timpurie de reabilitare post-AVC, în intervalul
2 săptămâni – 6 luni de la debutul bolii. Vârsta
medie a bolnavilor examinaţi a fost de 60,1±8,1 ani,
dintre ei 189 au fost bărbaţi și 137 – femei.
Criterii de includere în studiu:
1. Pacienţii cu AVC, confi rmat prin TC cerebrală.
2. Bolnavii în intervalul post-AVC între 2 săptămâni
și 6 luni de la debut.
3. Pacienţii apţi pentru efectuarea testelor propuse.
4. Acordul informat al pacientului.
Criterii de excludere:
1. Pacienţii cu AVC repetat.
2. Bolnavii cu afazii și alte tulburări cognitive severe.
3.
Pacienţii cu alte comorbidităţi neurologice
(de ex. boala Parkinson, scleroza multiplă ș. a.).
Examinarea a cuprins intervievarea și testarea
pacienţilor utilizând scala depresiei Beck [4]
și scala MMSE pentru aprecierea tulburărilor cognitive.
Rezultate. În conformitate cu criteriile elaborate,
au fost examinaţi 172 de bolnavi. În rezultatul testărilor
la 77 (44,7%) au fost depistate tulburări depresive.
Dintre ei 47 de pacienţi au avut leziuni ale emisferei
cerebrale stângi și 30 – afectarea emisferei cerebrale
drepte.
Conform scalei Beck, 41 de pacienți (53,3%)
au avut depresie ușoară, 15 (19,4%) – moderată , 21
(27,3%) – severă.
Particularităţile clinice ale depresiei de după
post-accidentul vascular cerebral în cazul afectării
emisferei stângi
Principala manifestare a depresiei la majoritatea
bolnavilor cu afectarea emisferei stângi era afectul
anxios-trist – în 41 (87,2%) cazuri, în 6 (12,8%)
– apatic.
Depresie ușoară a fost diagnosticată la 24
(51%) dintre pacienţi (7 bărbaţi, 17 femei). Afectul
Buletinul AŞM
principal la bolnavii cu depresie ușoară post-accident
vascular cerebral era anxietatea. Pe fundal de
hipotimie se evidenţia îngrijorarea pentru sănătatea
sa și a celor apropiaţi, frica de un accident vascular
cerebral repetat. Pacienţii se temeau să devină
o povară pentru rude dacă vor rămâne paralizaţi;
manifestau dubii în ceea ce privește eficienţa preparatelor
prescrise, însănătoșirea, prognoza referitoare
la capacitatea de muncă. În comportament se
remarca nerăbdarea, irascibilitatea, extenuarea rapidă.
Pacienţii tindeau să reducă contactele cu cei
din jur. Erau tipice tulburările dissomnice: dificultatea
de adormire, somnul superficial, coșmaruri.
O parte din bolnavi au remarcat treziri bruște din
cauza fricii de un accident vascular cerebral repetat.
Manifestările somatice ale anxietăţii se exteriorizau
prin hiperhidroză, acrocianoză, disconfort în
zona epigastrică.
La anchetare pe scara lui Beck a fost depistat
că pacienţii au un sentiment de tristeţe (97%), pesimism
în ceea ce privește viitorul (94%), reducerea
plăcerii de a trăi (94%), sunt îngrijoraţi de înrăutăţirea
aspectului exterior (19%). La majoritatea
absolută a bolnavilor (94%) s-au depistat tulburări
de poftă de mâncare. În 36% din cazuri s-a remarcat
scăderea autoevaluării, în 69% – lipsa de interes
faţă de ceilalţi. 89% din pacienţi au remarcat că ei
încearcă să amâne luarea hotărârii, ceea ce vorbește
despre o motivaţie scăzută.
Au fost examinate 8 (17%) persoane (B – 2, F –
6) cu depresie moderată. Pe prim-plan pacienţii puneau
acuzele la scăderea poftei de mâncare (82%),
oboseală de la cel mai mic efort (27%), se depistau
idei de autoînvinuire (91%), prezenţa gândurilor la
suicid (9%).
15 (32%) [B – 11, F – 4] bolnavi aveau depresie
gravă după accidentul vascular cerebral, cu acuze de
somn prost, scădere a poft ei de mâncare, pierdere în
greutate, irascibilitate crescută, caracter plângăreţ,
aveau idei de autoînvinuire, sufereau de oboseală la
cel mai mic efort. Doi bolnavi au fost agitaţi, exprimau
nemulţumirea faţă de cei din jur, de personalul
medical, cereau prescrierea unor noi preparate și proceduri
efi ciente, în același timp aveau dubii în ceea ce
privește prognoza pozitivă; la 4 bolnavi am observat o
inhibare ideatorică, adinamie.
Particularităţile clinice de manifestare a depresiei
în cazul afectării emisferei drepte
O depresie ușoară pe scara lui Beck a fost observată
la 17 (57%) de bolnavi (B – 10, F – 7).
Afectul principal la pacienţii cu depresie ușoară
era anxietatea pe fond de hipotimie. Au fost constatate
îngrijorări anxioase pentru sine și pentru cei apropiaţi,
încordare, labilitate emoţională, instabilitate vegetativă,
insomnie în formă de greutate de a adormi, somn