2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
Astfel, tehnica de reeducare a NSU în perioada de
recuperare a bolnavilor cu AVC are o importanţă deosebită
în obţinerea unui nivel sporit de independenţă
funcţională a acestora.
Discuţii. Conform datelor din literatură, NSU
se întâlnește în majoritatea cazurilor la pacienţii
post-AVC cu leziuni ale emisferei cerebrale drepte la
dreptaci. Unele studii au relatat că NSU poate apărea
și în cazul leziunilor emisferei stângi, însă intensitatea
și durata acestui fenomen sunt mult mai reduse, comparativ
cu afectarea emisferei drepte [7]. La pacienţii
care prezintă NSU, de regulă, este afectată regiunea
parietală posterioară. Există mai multe teorii cu privire
la mecanismele responsabile de NSU. Una dintre
ele este cea a „deprivării senzoriale” [5]. Potrivit
acesteia, comportamentul neglijent este condiţionat
de reducerea aferenţelor senzoriale și somestezice din
cauza leziunilor parietale și, prin urmare, a incapacităţii
de integrare senzorială polimodală a lobului parietal,
denumită de către Denny-Brown „amorphosynthesis”.
Conform acestei teorii, chiar dacă stimulii ar fi
percepuţi, localizarea lor este nesigură și, deci, ei sunt
ignoraţi. Neglijenţa este unilaterală stângă, deoarece
în absenţa funcţiei prin leziune parietală dreaptă emisfera
stângă este capabilă doar de o anumită sinteză
spaţială rudimentară [7].
Dintre multele teorii privind mecanismele dezvoltării
NSU, majoritatea cercetătorilor în domeniu
susţin „teoria atenţională” [6]. Potrivit acesteia, neglijenţa
se datorează unui defi cit de activare reticulată
prin tulburări de atenţie și de alarmă, precum și unui
defi cit de orientare la stimuli, secundar disconexiunii
cortico-reticulare. Aceste defi cite se produc în cazul
afectării căilor corticofuge, care unesc ariile corticale
asociative cu reticulata activatoare mezencefalică prin
sistemul limbic [7].
De notat că majoritatea pacienţilor cu NSU, incluși
în studiul nostru, aveau difi cultăţi majore în
efectuarea activităţilor vieţii cotidiene. Conform unor
studii, bolnavii cu NSU prezentau scor redus pe scala
Barthel la spitalizare și externare din spital, o durată
mai mare de spitalizare, independenţă funcţională
mai redusă la domiciliu după externare, un risc înalt
de deteriorare funcţională la un an de la debutul bolii
[9]. Potrivit unor autori, prezenţa NSU la pacienţii
post-AVC este asociată cu răspunsul terapeutic slab
la tratamentul de reabilitare, chiar și cu includerea în
programul recuperator a ședinţelor speciale de reabilitare
cognitivă [8, 10].
Au fost elaborate diferite abordări și metode
pentru reducerea NSU în tratamentul de recuperare
a persoanelor cu AVC, efi cacitatea cărora și până în
prezent rămâne subiectul de discuţii și de cercetări
ale savanţilor interesaţi în această problemă. Din varietatea
tehnicilor actualmente utilizate în practica
243
medicală, cu diferit nivel de recomandare pot fi menţionate
următoarele:
- antrenament de scanare a câmpului vizual, folosit
ca o singură tehnică (Weinberg și colab., 1997);
- antrenament combinat de scanare vizuală, citit,
copiere și descriere a fi gurilor (Antonucci și colab.,
1995; Pizzamiglio și colab., 1992; Vallar și colab.,
1997);
- semnalizarea spaţiomotorie sau vizual-spatiomotorie
(Karla și colab., 1997);
- semnalizarea vizuală cu stimuli chinetici (Pizzamiglio
și colab., 1990, Butter și Kirsch, 1995);
- folosirea feedbackului video (Th am și Tegner,
1997) sau a feedbackului vizual-motor (Harvey și colab.,
2003);
- antrenamentul atenţiei susţinute sau semnalizarea
pentru atenţia spaţială (Hommel și colab., 1990;
Lavadas și colab., 1994; Kerkhoff , 1998);
- stimularea vestibulară prin injectarea de apă
rece în conductul auditiv extern din stânga (Rode și
Perenin, 1994; Rode și colab., 1998);
- stimularea galvanică vestibulară (Rorsman și
colab. 1999);
- stimularea electrică transcutanată a musculaturii
cervicale din partea stângă (Vallar și colab, 1995);
- stimularea prin vibraţie a musculaturii cervicale
(Schindler și colab., 2002);
- modifi cări ale orientării trunchiului (Wiart și
colab., 1997);
- antrenament ghidat de computer (Robertson și
colab., 1990);
- aplicarea ochelarilor prismatici deviaţi cu 10
grade spre dreapta (Roseti și colab., 1998; Angeli și
colab., 2004).
În concluzie ţinem să menţionăm că examinarea
NSU la bolnavii cu AVC este foarte importantă pentru
evaluarea lor funcţională, în vederea elaborării
programului adecvat de reabilitare.
Bibliografi e
1. Appelros P., Nydevik I., Karlsson G.M., Th orwalls
A. and Seiger A. Assessing unilateral neglect: Shortcomings
of standard test methods. Disability and Rehabilitation,
(2003), 25:473–479.
2. Bennett T.L. Neuropsychological evaluation in rehabilitation
planning and evaluation of functional skills. Archives
of Clinical Neuropsychology, (2001); 16:237–253.
3. Bowen A., McKenna K., Tallis R.C. Reasons for variability
in the reported rate of occurrence of unilateral spatial
neglect aft er stroke. Stroke, 1999; 30:1196-1202.
4. Bowen A., Lincoln N.B. and Dewey M.E. Spatial
neglect: Is rehabilitation eff ective? Stroke, (2002); 33:2728–
2729.
5. Denny-Brown D., Meyer J.S., Horenstein S. Th e
signifi cance of perceptual rivalry resulting from parietal lobe
lesion. Brain, 1952; 75: 433-471.