2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

230
neurological defi cits. Its results depends on comorbidity,
physiological condition of the body during surgery and
method of anesthesia. Optimal anesthesia consist in:
using of total intravenous anesthesia(TIVA), avoiding
halogenated agents, using of muscle relaxants for intubation
only, maintaining homeostasis of anesthetized patient.
Резюме
Цель интраоперационного нейрофизиологического
мониторинга – уменьшение неврологического
дефицита вследствие хирургического вмешательства.
Результаты мониторинга зависят от сопутствующей
патологии, физиологического состояния организма
во время операции и метода анестезии. Оптимальная
анестезия состоит из: использования тотальной внутривенной
анестезии, ограничения ингаляционных
анестетиков, использования миорелаксантов только
для интубации трахеи, поддерживания гомеостазии
организма пациента во время анестезии.
TULBURĂRILE DE CONȘTIENŢĂ ÎN
CADRUL ACCIDENTELOR VASCULARE
CEREBRALE. MANIFESTĂRI, EVOLUŢIE,
TRATAMENT ȘI PRONOSTIC.
REVISTA LITERATURII
__________________________________________
Profesor M.Gavriliuc dr.hab.med.,
șef catedra Neurologie
USMF “Nicolae Testemiţanu”
C.Roibu, medic reanimatolog,
sef secţie TI STROKE ,
O. Odainic, medic neurolog, șef secţie
Neurourgenţe,
Institutul de Neurologie și Neurochirurgie
Introducere. AVC reprezintă o cauză majoră de
letalitate și de invalidizare a populaţiei, plasându-se
pe locul III după maladiile cardiovasculare și cancer
[1]. În Republica Moldova AVC sunt situate pe locul
II în structura mortalităţii populaţiei.
Dintre toate AVC, cele ischemice constituie 80-
90% (aterotrombotice –25%, cardioembolice – 25%,
cauze rare sau necunoscute – 25% și cele lacunare –
15%), pe când cele hemoragice reprezintă doar 10-
20%.
Starea de conștienţă este atitudinea vigilă, prin
care SNC poate recepţiona și integra semnalele periferice,
pentru a putea răspunde adecvat la stimulii
senzoriali. Concomitent are loc și procesarea corticală.
Tulburările stării de conștienţă reprezintă situaţii
prin care, pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată
de timp, creierul își sistează parţial funcţiile
Buletinul AŞM
(orientarea temporo-spaţială, coordonarea motorie
etc.). Coma reprezintă o stare patologică de inconștienţă,
manifestată prin pierderea totală sau parţială a
funcţiilor de relaţie (conștienţă, mobilitate, sensibilitate),
cu păstrarea funcţiilor vegetative (respiraţie,
circulaţie) [2].
Majoritatea supravieţuitorilor comei, care nu revin
spontan la starea de conștienţă, evoluează spre o
altă formă de perturbare a conștienţei, după mai multe
săptămâni, denumită “stare vegetativă”.
Comele prin leziuni supratentoriale se produc
prin leziuni cerebrale întinse, incluzând trei mecanisme:
prin herniere transtentorială de uncus temporal,
prin sindrom central de deteriorare rostrocaudală și
prin deplasarea laterală a structurilor supratentoriale
profunde. Hernia transtentorială de uncus temporal
este letală pentru pacient. Exitusul apare prin tulburări
respiratorii, din cauza afectării centrului respirator.
În sindromul central de deteriorare rostrocaudală,
creșterea preșiunii în etajul supratentorial determină
o deplasare a nucleilor bazali și a diencefalului în incizura
cortului cerebelului. Din această cauză, trunchiul
cerebral va fi comprimat și distorsionat, la fel și vasele
care asigură vascularizaţia trunchiului cerebral. Astfel
rezultă un edem, ischemie și hemoragie locală.
Clinic, la început pacientul prezintă o stare de
somnolenţă, iritabilitate, căscat profund, pupilele sunt
mici, refl exul fotomotor fi ind prezent. Apoi apar tulburări
respiratorii, cu respiraţie de tip Cheyne-Stokes.
Un element caracteristic este rezistenţa de tip paratonie
la mișcarea pasivă a membrelor. În stadiile mai
avansate, pupilele se dilată, apare redoarea cefei și rigiditate
prin decorticare. Se dezvoltă edem papilar. În
stadiul bulbar, pupilele sunt areactive, amplitudinea
mișcărilor respiratorii este neregulată. În fi nal, survine
moartea prin insufi cienţă respiratorie. În cazul
deplasării laterale a structurilor supratentoriale profunde,
de cele mai multe ori acest fenomen este cauzat
de un proces înlocuitor de spaţiu intracranian.
Comele prin leziuni subtentoriale au o gravitate
mult mai mare decât celelalte tipuri de come, deoarece
la acest nivel sunt afectate structurile trunchiului
cerebral. Leziunile mici pot afecta substanţa reticulară.
Cel mai frecvent aceșt tip de come se produce prin
hernierea amigdalelor cerebeloase prin gaura occipitală
și prin hernierea culmenului cerebelos în incizura
tentoriului. În cazul hernierii amigdalelor cerebeloase,
clinic apar episoade de torticolis dureroase, apoi se
instalează rigiditatea de decerebrare.
Adevărata comă persistă rar mai mult de 1 lună
în absenţa complicaţiilor metabolice, infecţioase sau
toxice [2].
Manifestări clinice ale comelor. Leziunile supratentoriale
vor fi sugerate de deviaţia capului și a
globilor oculari de partea leziunii și hemiplegie con-