2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

202
Mai târziu craniotomia decompresivă a fost efectuată
în cazul ictusului malign în bazinul ACM [14]. Primele
informaţii datează cu anul 1930 [14]. În ultimele decenii
au apărut numeroase publicații despre pacienții
cărora le-a fost efectuată hemicraniectomia decompresivă
în cazul ictusurilor supratentoriale, conform datelor
clinice și CT de creștere a tensiunii intracraniene.
Mulți dintre autorii din întreaga lume au demonstrat
rezultate, care arată că nu numai, se reduce letalitatea
în urma decompresiei chirurgicale în cadrul ictusului
ischemic, ci și se îmbunătățesc rezultatele funcționale,
mai cu seamă la pacienții tineri [15, 16]. După datele
majorității studiilor clinice retrospective și prospective
ale hemicraniectomiei cu duraplastie, letalitatea postoperatorie
se micșorează de la 80% la 30% [15, 16].
Studii aparte arată că letalitatea poate fi diminuată în
continuare, dacă hemicraniectomia este efectuată în
primele 24 de ore după ictus [17].
Intervenția chirurgicală include rezecția fragmentului
fronto-temporoparietal al craniului cu un
diametru nu mai mic de 12 cm, durotomia și duroplastia
[13, 14].
Imaginile pre- și postoperatorii ale hemicraniectomiei
la un pacient cu ictus ischemic emisferial pe
stânga sunt prezentate în fi gurile 7 și 8.
Fig. 7
Fig. 8
Criteriile critice de selectare a candidaților pentru
hemicraniectomie includ starea pacientului și termenele
intervenției chirurgicale. Criteriile suplimentare
(ca vârsta pacientului, afectarea emisferei dominan-
Buletinul AŞM
te, necesitatea rezecției țesutului cerebral și volumul
rezecției sunt discutate până în timpul de față. Există
dovezi că efectuarea doar a cranioectomiei micșorează
tensiunea intracraniană cu 15%, iar dacă craniectomia
este asociată cu durotomie, se poate atinge o reducere
semnifi cativă a tensiunii intracraniene până la 70%
[15, 16]. Dar nu numai tensiunea intracraniană majorată
reprezintă o indicație pentru efectuarea hemicraniectomiei.
Tipic, dereglarea nivelului de cunoștință,
apariția midriazei uni- sau bilaterale oferă motive
pentru acțiuni extreme. Totodată, în cazul apariției
unor dereglări trunchiulare îndelungate, speranța de
a obţine rezultate satisfăcătoare scade brusc [16].
În prezent, sunt acumulate rezultatele cercetărilor
randomizate ca „DESTINY”, „DECIMAL”,
„HAMLET”. Este important că aceste cercetări au
restricții în selectarea pacienților (< 60 ani) și în termenele
intervenției chirurgicale (< 48 ore de la debut)
[17]. Analiza ulterioară efectuată de Vahedi și coaut.,
reprezintă una dintre publicațiile fundamentale, deoarece
demonstrează cu certitudine că hemicraniectomia
ca procedeu chirurgical poate fi salvatoare de
vieți [17].
Totodată, pacienții mai tineri de 60 de ani sunt
supuși într-o măsură mai mare restabilirii funcțiilor.
Utilitatea maximală a procedurii decompresive poate
fi atinsă în cazul intervenției cât mai timpurii.
Procedeele endovasculare. În ultimele decenii,
angioplastia și stentarea carotidelor au căpătat o mare
popularitate în multiple centre medicale. În prezent,
indicațiile acestor metode, în mare măsură, sunt similare
cu indicațiile către endarterectomia carotidă și,
în mare parte, depind de tabloul clinic și severitatea
stenozei. Pentru pacienții în vârstă și cei cu patologie
concomitentă gravă, angioplastia și stentarea reprezintă
proceduri mai efi ciente și mai sigure. O condiție
obligatorie de efectuare a angioplastiei și stentării arterelor
carotide este utilizarea temporară a utilajelor
pentru protecția cerebrală de embolii (balon, fi ltru)
[18].
Un efect clinic bun îl au intervențiile chirurgicale
în cadrul patologiilor stenozante și ocluzante ale arterelor
vertebrale. La pacienții cu maladii concomitente
grave, angioplastia percutanată transfemurală și
stentarea reprezintă metode de elecție în tratamentul
afecțiunilor stenozante ale arterelor vertebrale.
Concluzii
Toate stenozele intracraniene simptomatice sau
asimptomatice au tendința spre progresare, iar riscul
ictusului repetat este foarte înalt. Astfel, factorii de risc
(hipertensiunea arterială, diabetul, fumatul, hipercolesterolemia,
hiperlipidemia etc.) trebuie monitorizaţi
cu atenţie, iar preparatele antiplachetare trebuie administrate
zilnic. Pentru cazurile asimptomatice este
necesar de a efectua la fi ecare trei ani investigații prin