2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
Complicațiile EAC [13,15,16]
I. Intraoperatorii:
1. Lezarea nervilor cranieni
2. Embolie
3. Înlăturarea subtotală a plăcii
4. Ischemie cerebrală în timpul deconectării
temporare a fl uxului pe ACI
5. Disecție subintimală distală
6. Stenoză în regiunea arteriotomiei
7. Hematom în regiunea gâtului.
II. Extraoperatorii:
1. Restenoză (5-10%) – cel mai des în urma fi -
brozei sau schimbărilor cicatriciale, decât din motiv
de formare repetată a plăcii aterosclerotice. Țesuturile
moi adiacente în jurul carotidei la fel suportă schimbări
postoperatorii.
2. Ictus ischemic (7%) – de regulă, este
condiționat de embolie sau tromboză cu fragmente
aterosclerotice.
3. Hemoragie pe fond de hiperperfuzie a
țesutului cerebral ischemizat.
4. Accese convulsive.
5. Pseudoanevrism în zona arteriotomiei.
Anastomozele extra-intracraniene
Un șir considerabil de afecțiuni aterosclerotice
sunt cauza ischemiei cerebrale, implicând totodată
segmentele intracraniene ale ACI și ale arterei vertebrale
la nivel inaccesibil pentru intervenția chirurgicală
deschisă. Deși majoritatea plăcilor aterosclerotice
sunt hemodinamic nesemnifi cative și pot provoca dereglări
ischemice pe fond de embolie, alte formațiuni
mai răspândite pot provoca obstrucția circulației cerebrale.
Problema revascularizării pe fondul ocluziei
arterelor brahiocefalice și dezvoltarea paralelă a tehnicii
microvasculare au dus la elaborarea unui nou tip
de intervenții angioneurochirurgicale – anastomozele
extra-intracraniene (AEIC). AEIC sunt utilizate pentru
prevenirea ictusurilor prin metoda ameliorării
circulației colaterale distal de artera ocluzionată.
Prima intervenție reușită de AEIC între ACM și
artera temporală superfi cială a fost efectuată de către
Yasargil în Zurich la data de 30 octombrie 1967 [12].
Metodica efectuării AEIC [12]
În timpul de față sunt efectuate diferite tipuri de
anastomoze extra-intracraniene. Scopul procedeului
constă în anastomozarea nemijlocită a ramurilor carotidelor
externe cu ramurile ACI sau cu segmentele
intracerebrale ale bazinului vertebrobazilar prin intermediul
implantării autogrefonului venos sau arterial.
Criteriile de selecție a pacienților pentru AEIC. În
general, indicația anastomozei și bypassului cu scop
de ameliorare a fl uxului sangvin sunt următoarele:
- simptome ale ictusului sau AIT susţinute prin
examen imagistic
- inefi cacitatea terapiei medicamentoase maxime;
201
- rezerva rebrovasculară compromisă, demonstrată
prin intermediul oricărei varietăți a studiilor
imagistice de perfuzie cerebrală;
- lipsa comorbidităților medicale majore.
Varianta cea mai des utilizată a AEIC pentru tratamentul
ischemiei cerebrale pe fond de ocluzie aterosclerotică
este anastomoza între artera temporală
superfi cială, ramura ACE și ramura corticală a ACM.
Artera-donor și artera-recipient trebuie să aibă un diametru
nu mai mic de 1 mm. La un diametru mai mic
al arterei, riscul ocluziei anastomozei este foarte înalt.
De regulă, în urma procedeului chirurgical se înregistrează
o dilatare semnifi cativă atât a arterei-donor, cât
și a arterei-recipient.
Este efectuată incizia în potcoavă sau liniară a
pielii în proiecția celei mai proeminente ramuri temporale
sau frontale a arterei temporale superfi ciale
(fi gura 5). După prepararea arterei temporale superfi -
ciale, este efectuată craniotomia de dimensiuni mici,
aproximativ de 6 cm în diametru, mai sus de canalul
auditiv extern, unde trece segmentul M3 al ACM. De
regulă, ramura angulară sau temporală posterioară
reprezintă artera recipientă (fi gura 6). În continuare,
sub controlul micorscopic, este efectuată anastomoza
termino-laterală cu ață de sutură 10.0.
Fig. 5 Fig. 6
În cazul ocluziei la nivelul arterei bazinului vertebrobazilar,
în calitate de donor, de regulă, este utilizată
artera temporală, care poate fi anastomozată cu artera
vertebrală și, mai rar, cu ramurile ei intracraniene
(PICA, AICA, ACI).
Complicațiile AEIC:
- ischemie
- hemoragie
- accese convulsive
- meningită
- hematom epi, subdural
- comlpicații infecțioase din partea plăgii postoperatorii.
Hemicraniectomia decompresivă
Hemicraniectomia decompresivă nu este o metodă
nouă de tratament a ischemiei cerebrale. În anul
1905, Harvey Cushing a introdus tehnica craniotomiei
decompresive ca tratament paliativ al hipertensiunii
intracraniene în cadrul tumorilor intracerebrale [13].