2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

174
La necesitate a fost efectuată TC cerebrală. Rezultatele
TC au fost divizate în normale sau anormale,
iar cele anormale au fost divizate în leziuni intraparenchimatoase
și extraparenchimatoase.
Copiii au fost urmăriţi timp de un an, fi ind practicate
internările repetate, consultaţiile de ambulatoriu,
chiar convorbirile telefonice cu părinţii sau cu
medicii de familie din raioane. Pentru evaluarea lor în
staţionar a fost mobilizată o echipă multidisciplinară
de specialiști: neuropediatri, psihologi, fi zioterapeuţi.
În acest studiu am evaluat dezvoltarea neuropsihică
și motorie, precum și prezenţa acceselor convulsive.
Copiii cu convulsii neonatale au fost examinaţi minimum
de 3 ori (la 2 luni, între 6 și 9 luni și între 9 și
18 luni) în incinta ICȘDOSM C. De fi ecare dată a fost
efectuată o examinare neurologică minuţioasă.
În examenul neurologic a fost măsurată circumferinţa
capului, a fost examinată funcţia nervilor
cranieni, funcţia motorie. Examenul motor a inclus
testarea tonusului muscular, coordonarea mișcărilor,
refl exele (profunde tendinoase, posturale, primitive).
Aptitudinile motorii au fost comparate cu cele
corepunzătoare vârstei. La necesitate a fost efectuată
oft almoscopia. Afecţiunea vizuală a fost confi rmată
obligatoriu și de oft almolog. Funcţia neurologică a
fost clasifi cată: normală, dacă nu se depistează nici o
anomalie; defi cit neurologic ușor, dacă sunt dereglări
la examinarea prezentă, dar cu semnifi caţie nepronunţată;
defi cit moderat, dacă dereglările găsite cauzează
o afectare funcţională; defi cit sever, dacă copilul
trebuie îngrijit permanent de către asistent.
În testarea neuropsihică a copiilor am utilizat
Scara Bayley de Dezvoltare a Copilului II (Bayley Scales
of Infant Development II), în special Indexul Dezvoltării
Mentale din această scară. Crizele postnatale
au fost diagnosticate dacă au fost mai mult de o criză
afebrilă și neprovocată în perioada postneonatală.
Consecinţele au fost apreciate ca nefavorabile,
dacă copilul manifestă cel puţin 1 din următoarele
simptome: defi cit motor de la moderat până la sever
și/sau afecţiune vizuală la vârstele de la 12 până la 18
luni, retard în dezvoltarea mentală, accese convulsive
postnatale. Ceilalţi copii sunt consideraţi ca având
un prognostic favorabil. Caracteristicile pacienţilor,
precum și activitatea de fond EEG și TC cerebrală au
fost comparate la cei cu prognostic favorabil și cu prognostic
nefavorabil.
Rezultatele obţinute. Populaţia pacienţilor. Pe
parcursul anului 2007, din 646 de copii internaţi în secţia
de neuropsihiatrie a nou-născuţilor din incinta ICȘDOS-
MC convulsii au dezvoltat 69 de copii. Dintre aceștea au
fost excluși 2 bolnavi, pentru că nu corespundeau criteriilor
de includere. Doi copii au părăsit ţara și, la fel, au fost
excluși. Studiul ulterior s-a axat asupra a 65 de copii (31
fete și 34 băieţi), cu vârstele de gestaţie cuprinse între 37
Buletinul AŞM
și 42 de săptămâni (media – 40 săptămâni), cu anamnestic
de convulsii neonatale, care au fost urmăriţi ulterior
cel puţin 12 luni. Greutatea la naștere a variat între 2050
g și 4536 g (media: 3400 g ± 120 g.).
Debutul convulsiilor a fost în prima zi de viaţă la
41 copii (63,1±5,9%), în a doua sau a treia zi a vieţii –
la 14 (21,5±5,1%), iar la 10 copii (15,3±4,5%) – după
a treia zi de viaţă. Structura după tipul clinic a fost
următoarea: clonice – 43 (66,2%), tonice – 10 (15,3%),
subtile – 7 (10,7%), mioclonice – 5 (7,7%). Toţi copiii
au primit tratament antiepileptic, 65 au primit fenobarbital
în doza de menţinere de 3-5 mg la kg, iar la 14
(21,5%) copii cu convulsii refractare s-a mai adiţionat
un al doilea preparat (diazepam).
Clasifi carea etiologică. Distribuirea etiologiei
crizelor neonatale la copiii studiaţi este expusă în tabelul
1.Cele mai frecvente etiologii ale acceselor epileptice
sunt hipoxi-ischemia cerebrală, hemoragiile
intracraniene. Trebuie de menţionat că nici unul din
copii n-a avut o intoxicaţie cu toxine, sindrom de abstinenţă
de droguri, cauze familiale, genetice. Din 20
de copii cu asfi xie intranatală, 4 au avut encefalopatie
de gr. II, iar 16 – encefalopatie de gr. III. Nici un copil
n-a fost clasifi cat cu encefalopatie gr. I, deoarece convulsiile
intră deja în clasifi carea encefalopatiilor de
gradele II și III. Scorul mediu Apgar a fost 5 (variind
de la 0 la 7). Copiii cu hemoragii neexplicate au fost
supuși examenului de coagulare a sângelui. Diagnosticul
hemoragiilor extraparenchimatoase includea
hemoragii subdurale (7), subarahnoidiane (3) și combinate
(2). Dintre cei 19 pacienţi cu cauze neindentifi
cate 13 au avut convulsii în jurul celei de-a treia zi a
vieţii, iar 6 copii – după a cincea zi de viaţă.
Tabelul 1
Distribuţia etiologică a convulsiilor neonatale
la copiii din lotul de cercetare
Semnele N (%)
Hipoxiischemie globală cerebrală
intrapartum
antepartum
Hemoragie intracraniană
subdurală
subarahnoidiană
combinată
Disgenezii cerebrale
hidrocefalie congenitală
agenezia corpului calos
Dereglări metabolice tranzitorii
hipoglicemie
hipocalcemie
Infecţii intrauterine
cu citomegalovirus
cu herpes simplu
20 copii (30,7%)
14 (21,5%)
6 (9,2%)
12 copii (18,3%)
7 (10,7%)
3 (4,6%)
2 (3%)
6 (9,2%)
3 (4,6%)
3 (4,6%)
5 (7,6%)
2 (3%)
3 (4,6%)
3 (4,6%)
2 (3%)
1 (1,6%)
Etiologie necunoscută 19 (29,2%)