2011, nr. 1 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicale
CONSECINŢELE NEUROPSIHICE
ALE CONVULSIILOR NEONATALE ȘI
FACTORII ETIOLOGICI AI ACESTORA
_______________________________________
Cornelia Calcâi, asist. univ.,
USMF „Nicolae Testemiţanu”
Introducere. Convulsiile sunt manifestarea clinică
distinctivă a disfuncţiilor neurologice la copii și nou-născuţi.
Deși a crescut numărul unităţilor de îngrijirie neonatală,
care în prezent este foarte diversifi cată, accesele convulsive
rămân o problemă de difi cultate a prognosticului
și tratamentului. Profi lul etiologic schimbător al convulsiilor
se datorează dezvoltării menagementului obstetrical și
neonatal, ce reduc congestiile, la care este supus creierul în
dezvoltare. De asemenea, un diagnostic etiologic în ziua
de azi este facilitat prin introducerea noilor tehnologii, în
special de neuroimagistică. Mortalitatea copiilor cu convulsii
în perioada de nou-născut s-a redus considerabil
pe parcursul anilor. În studiile de mai înainte se raporta o
mortalitate de 40% [3], iar în rapoartele mai recente cifra
este de 20% [6]. Cu toate acestea, prevalenţa sechelelor în
dezvoltarea neuropsihică pe termen lung rămâne în limitele
a 30% [8]. Factorii ce pot infl uenţa retardul în dezvoltarea
motorie, verbală și psihică sunt etiologia crizelor și
patternul specifi c afi șat de EEG.
Scopul studiului: determinarea profi lului etiologic
și a consecinţelor psihoneurologice ale convulsiilor
neonatale la copii.
Materiale și metode. Grupul de studiu a fost
format din nou-născuţii internaţi în Institutul de
Cercetări Știinţifi ce în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii
Mamei și Copilului (ICȘDOSMC), în secţia de psihoneurologie
a nou-născuţilor, pe parcursul anilor
2007-2008. Criteriile de includere a pacienţilor în lotul
de cercetare a fost vârsta gestională mai mare de
37 de săptămâni, convulsiile clinice în perioada neonatală,
diagnosticate de un neuropediatru, prin tehnicile
EEG, USG cerebrală, TC cerebrală, și urmărirea
lor pe parcursul a 12 luni. Diagnosticul convulsiilor
de către neuropediatru s-a bazat pe propria urmărire
și evidenţiere pe EEG sau pe datele anamnestice,
ele fi ind sesizate de neonatolog. În procesul evaluării
clinice a convulsiilor suspecte, au fost excluse fenomenele
care puteau mima convulsiile. Au fost culese
datele prenatale, perinatale și neonatale prin examinarea
minuţioasă a cartelelor de ambulatoriu. Neuropediatrul
a fost implicat de la debut în diagnosticul și
tratamentul tuturor copiilor. Convulsiile au fost cla-
NEUROPEDIATRIE
173
sifi cate conform lui Volpe în: subtile, clonice, tonice,
mioclonice. Deseori copiii au avut mai multe feluri de
accese (polimorfe), dar ca bază a fost luat cel mai proeminent
tip de convulsii. Ca tratament a fost utilizat
fenobarbitalul în doze terapeurice de 5 mg/kg. În caz
de persistenţă a crizelor, a fost administrat diazepamul
în dozele corespunzătoare vârstei.
Noi am stabilit diagnosticul etiologic bazându-ne
pe datele anamnezei, examenului clinic, de laborator și
neuroimagistice. Au fost utilizate tehnicile EEG, USG
cerebrală, TC cerebrală. Testările de laborator au inclus
nivelul glucozei serice, nivelul Ca, Mg, ureei, K, Na, probele
hepatice și, la necesitate, am cercetat spectrul de
aminoacizi. La copiii cu leziuni hemoragice a fost examinată
coagulabilitatea sângelui, iar dacă aceste leziuni
n-au fost explicate, a fost efectuată ecocardiografi a.
Am repartizat fi ecare copil în una dintre grupurile
etiologice: afectare hipoxicoischemică cerebrală
(n=20), afectare traumatică/hemoragie a sistemului
nervos (n=12), disgenezie cerebrală (n=6), dereglări
metabolice tranzitorii (n=5), infecţii (n=3), erori înnăscute
ale metabolismului (n=5), sindroame genetice
și cauze necunoscute (n=19).
În grupul pacienţilor cu afectare hipoxicoischemică
cerebrală au fost incluși copiii care au suferit de
o hipoxie în perioada antenatală, intranatală sau postnatală.
Diagnosticul hipoxiei intranatale s-a bazat pe
următoarele criterii: scorul Apgar sub 7, acidemie metabolică,
convulsii în primele 24 de ore după naștere. În
funcţie de criteriile de mai sus, afectarea hipoxicoischemică
a fost clasifi cată în trei grade: I, II, III (Volpe). În
grupul pacienţilor cu hemoragii intracerebrale au fost
incluși pacienţii cu hemoragii epidurale, subdurale,
subarahnoidiene, precum și cele intraparenchimatoase.
În studiul nostru nu am concretizat natura acestor
hemoragii: coagulopatică, idiopatică ș.a.
Toţi copiii au fost supuși EEG compiuterizate. Înregistrarea
patternelor EEG a durat 30 de min. Am
gradat rezultatele examenului prin EEG în perioada
interictală în 4 categorii, utilizînd criteriile publicate
în diverse surse internaţionale (Scher M.S., Trucco
G.S., Beggarly M.E.). Modifi cările ușoare includeau
unde ascuţite tranzitorii și scăderea sau absenţa patternelor
normale. Modifi cările moderate includeau
activitatea de fond cu voltaj scăzut, dismaturitatea de
2 sau mai multe săptămâni după vârsta gestaţională,
asimetria voltajului sau a frecvenţei. Anomaliile severe
le includeau pe cele cu patterne nediferenţiale și cu
voltaj scăzut, trasee areactive și discontinue, patterne
suppression-burst sau areactivitate electrocerebrală.