introducere - Gr.T. Popa

Rezumat
Capitolul II. As pe c te g e n e ra le priv in d c o m po rta m e n tul e tic a l m e d ic ului d e n tis t
în fa ţa un o r m a n ife s tări o ra le în c a d rul b o lilo r tra n s m is ib ile
Sarcomul Kaposi asociat sindroamelor de imunodeficienţă şi, în special, SIDA,
apare cam la 1/3 din pacienţi, îndeosebi la homosexuali. Leziunile tegumentare nu sunt
limitate la extremităţi şi sunt multifocale. Mucoasa orală, viscerele şi ganglionii, sunt
frecvent interesaţi (9).
Evoluţia clinică este rapidă şi agresivă, iar prognosticul este deosebit de grav.
Rata medie de supravieţuire este sub doi ani.
La nivelul cavităţii orale, leziunile apar cam la 50% din pacienţii infectaţi cu
HIV şi se localizează în special pe palatul dur, gingie şi mucoasa jugală. Se
caracterizează prin trei stadii evolutive (7, 152).
Iniţial, leziunile se prezintă ca papule de culoare roşie, asimptomatice. Ulterior,
acestea îşi măresc dimensiunile şi capătă aspectul unor plăci cu o nuanţă roşiealbăstruie.
În stadiile avansate, sarcomul apare sub forma unor leziuni exofitice,
nodulare, de culoare albastru-violacee ce se pot ulcera antrenând disconfort, sângerare şi
durere.
Sarcomul Kaposi poate coexista şi cu alte afecţiuni întâlnite la aceşti pacienţi:
- candidoză
- leucoplazia păroasă
- afecţiuni parodontale
- xerostomie
Examenul biopsie este necesar pentru stabilirea diagnosticului de certitudine,
deşi, în contextul afecţiunii de bază şi a aspectului clinic caracteristic, biopsia este
adeseori o formalitate.
Diagnosticul diferenţial include, dat fiind aspectul clinic, (26):
- eritroplazia
- hemangioamele
- melanomul
- granulomul piogenic (în localizări gingivale).
Tratamentul este paleativ şi constă în radio şi chimioterapie. Când leziunile sunt
limitate, se poate apela la tratament chirurgical (68, 84).
I.1. AFECŢIUNI ASOCIATE CU DISFUNCŢII IMUNOLOGICE
ULCERAŢII AFTOASE
Aftele recidivante constituie leziunile ulcerative cele mai frecvente ale mucoasei
orale, fiind întâlnite în populaţie cu o frecvenţa de 20 - 60%. Pot apare la orice vârstă,
dar sunt întâlnite cu o incidenţă crescută la femei şi adulţii tineri.
Cauza exactă rămâne încă necunoscută, dar există un număr de factori etiologici
incriminaţi cum ar fi:
a. factori nutriţionali (deficitul în Fe, în vitamina B 12 , acid folic)
b. ereditatea
c. infecţiile virale (cu un virus asemănător cu herpes simplex) sau bacteriene
(în mod special Streptococus sanguis, Streptococus mitis) (16, 31, 209, 225)
d. afecţiuni gastrointestinale
6