introducere - Gr.T. Popa

Capitolul VI. As pe c te c lin ic e a le a fe c ţiun ilo r v ira le . Ma n ife s tări o ra le c u e tio lo g ie v ira lă
pacienţi. Episoadele recurente, cum ar fi cele la persoanele cu HIV-pozitiv, sunt foarte
frecvente şi sunt comparabile cu episodul primar al infecţiei cu HSV-1. Agenţii
antivirali terapeutici sunt utilizaţi profilactic la aceste persoane (42, 224).
VIRUSUL HERPES SIMPLEX TIP 2
Herpes simplex virus tip 2 (HSV-2) a fost agent cauzativ atât pentru afecţiunile
cavităţii orale primare cât şi pentru cele recidivante fiind raportate. Prevalenţa leziunilor
orale în cazul HSV-2 nu este cunoscută, iar diagnosticul este de făcut în mod normal din
punct de vedere clinic, fără a se face în mod uzual examenul de cultură virală sau tipare.
Manifestările clinice orale ale HSV-2 sunt identice cu cele găsite în infecţiile cu
HSV-1, aspect evidenţiat şi de alţi autori (71, 43, 82). Leziunile orale în cazul prezenţei
HSV-2 răspund la aceleaşi metode terapeutice ca şi leziunile HSV-1 (37, 65).
VIRUSUL VARICELLA-ZOSTER – Human Herpesvirus 3 (HHV-3)
Cazuistica analizată evidenţiază clar faptul că leziunile orale manifestate în cazul
VZV cât şi cele manifestate în cazul HSV-1 prezintă multe similitudini.
Ambii viruşi prezintă în prima faza erupţii muco-cutanate, iar intraoral leziuni ce
constau în vezicule fragile, care ulterior capătă formă de ulcere superficiale (96, 151).
După infecţia primară cu VZV, ca şi în cazul HSV-1, aceasta rămâne latentă la nivelul
ganglionilor şi poate fi reactivat. În astfel de cazuri, virusul circulă de la celula nervoasă
pe axon la organism, cauzând erupţii veziculare care urmează o distribuţie a zonei
nervoase infectate. Aceste leziuni, frecvent menţionate ca fiind cauzate de herpesul
zoster, au fost întâlnite atât la copii (7-18 ani) şi la persoanele în vârstă (56-75 ani) (69,
149, 174).
Manifestări orale Deşi leziunile orale în cazul infecţie VZV au fost descrise,
acestea sunt nesemnificative şi sunt depăşite ca intensitate de manifestările cutanate a
bolii. Veziculele intraorale sunt rare însă ulterior acestea devin inconfortabile. Leziunile
orale recurente ale VZV sunt specifice astfel încât acestea pot fi clare în diagnosticul
diferenţial. În mod normal, nu există un simptom precoce care să indice debutul bolii
cum ar fi durerea sau parestezia, care apoi să fie urmat de erupţii vezicular extinse şi
care se vindeca în termen de 2 săptămâni. (fig.25)
44