introducere - Gr.T. Popa

Capitolul VI. As pe c te c lin ic e a le a fe c ţiun ilo r v ira le . Ma n ife s tări o ra le c u e tio lo g ie v ira lă
HSV-1. Cu toate acestea, nu este utilizat pe scară largă, din cauza costurilor ridicate şi
astfel apar întârzieri importante în diagnosticare (207).
Sunt şi situaţii specifice, de exemplu, o persistenţă a leziunilor vesiculoulcerative
la pacienţii ce prezintă imunosupresie, caz în care se indică utilizarea acestei
metode de diagnostic.
Diagnosticul diferenţial
Iniţial gingivostomatita herpetică poate fi confundată din punct de vedere clinic
cu impetigo, în special atunci când leziunile sunt în primul rând periorale, mai degrabă
decât intraorale. Pacienţii adulţi cu gingivostomatite herpetice sunt uneori greşit
diagnosticaţi ca având eritem multiform. Acest lucru este deosebit de îngrijorător,
deoarece astfel de pacienţi sunt de obicei trataţi cu corticosteroizi sistemici, care poate
exacerba infecţia virală. Herpes labialis nu prezintă probleme în diagnosticul clinic
(175, 176), deoarece istoria clinică a pacientului cu episoade frecvente confirmă
suspiciunea. Leziunile intraorale pot fi diferenţiate de gingivitele banale, de ulcerele
recurente aftoase prin locaţia anatomică, care este, doar pe mucoasa keratinizată (anexat
gingival şi pe palatul dur) în cazul leziunilor intraorale, iar în cazul ulcerelor recurente
aftoase leziunile apar doar pe mucoasa nekeratinizată (labial şi mucoasa bucală,
alveolele gingivale, limbă, palatului moale şi pe cale orală faringe) (fig.20).
Fig.20. Gingivită cronică ulcerativă (sex feminin, 42 ani)
Diferenţierea de herpes simplex este destul de uşoară leziunile fiind
caracteristice (fig.21)
Fig.21. Herpes simplex recurent, la nivelul buzei inferioare, la un adult (C.M., 36 ani)
42