introducere - Gr.T. Popa

Rezumat
INTRODUCERE
Introducere
În activitatea zilnică profesională, medicul dentist este confruntat cu o largă
paletă de afecţiuni ale cavităţii orale, cele mai frecvente fiind legate de apariţia şi
complicaţiile cariilor şi a parodontopatiilor (145, 178). Uneori, însă, pot apărea şi unele
mai puţin obişnuite, care pot reflecta îmbolnăviri grave ale întregului organism,
constituind primele semne ale prezenței lor şi pe care medicul dentist trebuie să le
recunoască şi să adopte o atitudine corespunzătoare. Nerespectarea unor norme bine
stabilite în acest sens poate avea urmări grave asupra sănătăţii generale a bolnavului,
uneori putând fi chiar fatale (190).
Printre acestea trebuie menţionate, în mod cert, cele legate de manifestările orale
cu etiologie virală, care, în ultima perioadă de timp, au devenit din ce în ce mai
frecvente şi mai răspândite, referindu-ne în mod special la gripă şi la SIDA (166, 173).
Faptul că, uneori, primele semne pot apărea la nivelul cavităţii orale, conferă
medicului dentist o responsabilitate crescută în a orienta pacientul, fie către un tratament
adecvat, fie a-l îndruma către un serviciu medical de specialitate (165).
Multe din aceste afecţiuni sunt tratate cu indiferență de către pacient, ele nefiind
la început prea dureroase, dar, prin evoluţia lor în timp, devin mult mai greu de tratat
sau pot contribui la apariţia unor complicaţii foarte serioase.
Structura mucoasei bucale este rezistentă, dinamică, are o bogată vascularizaţie
ce-i asigură o bună troficitate, dar poate suferi unele modificări, atât în stări fiziologice
(menstre, sarcina), cât şi în cazul unor îmbolnăviri de etiologie microbiană, virală,
micotică, sau în cazul unor maladii generate de intoxicaţii profesionale, stări alergice,
carențe vitaminice, tulburări hematologice, autoimune, endocrinopatii, etc. (2, 18, 38,
39, 179)
În acest cadru general, modificările mucoasei orale provocate de infecţiile virale
ocupă un loc important, bine stabilit în patologia orală, domeniu în care medicul dentist
trebuie să fie documentat, sa aibă cunoştinţele necesare pentru a putea fi preventiv,
eficient în implementarea celor mai corecte măsuri terapeutice în cabinetul dentar sau în
colaborare cu specialiştii în boli contagioase (189).
Desigur, mucoasa orală poate fi infectată cu specii virale diferite, care produc, la
acest nivel, modificări clinico-patologice distincte pentru fiecare din ele, dar uneori,
semnele şi simptomele provocate trebuie interpretate numai în urma unor teste de
laborator, mai ales atunci când diagnosticul diferenţial se impune a fi făcut şi cu alte
maladii neinfecţioase, cu tablou clinic asemănător.
Modul de manifestare orală a infecţiilor virale poate varia de la un organism la
altul, în funcţie de puterea de reacţie a fiecăruia împotriva agenţilor agresivi.
2