introducere - Gr.T. Popa

Rezumat
Capitolul II. As pe c te g e n e ra le priv in d c o m po rta m e n tul e tic a l m e d ic ului d e n tis t
în fa ţa un o r m a n ife s tări o ra le în c a d rul b o lilo r tra n s m is ib ile
� Vălul palatin şi orofaringele;
� Limba, feţe şi margini;
� Glandele salivare şi secreţia salivară;
� Dinţii, inclusiv mobilitatea;
Educaţia pacienţilor va include:
• Periajul dentar zilnic, inclusiv folosirea aţei dentare;
• Instruirea acestora de a se prezenta de urgenţă la medic în caz de
dureri orale, xerostomie, sângerări gingivale, disfagie, modificări de
gust, mobilitatea dinţilor;
• Evitarea fumatului şi a consumului de băuturi alcoolice
Drepturile pacienţilor
Drepturile pacienţilor cuprind două componente: drepturi sociale şi drepturi
individuale.
Drepturile sociale ale pacienţilor au un caracter general şi includ dreptul fiecărui
cetăţean la sănătate şi dreptul accesului echitabil la servicii şi remedii medicale pe care
statul trebuie să le garanteze. De aceea, aceste drepturi sunt reglementate şi protejate
prin Constituţie, legi organice, acte juridice şi documente normative la nivel naţional,
iar respectarea acestora depinde în mare măsură de factorii politici, sociali şi economici
ai statului.
În ultimii ani mai mulţi factori frânează realizarea drepturilor pacienţilor în
sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii. Creşterea costurilor serviciilor medicale,
necesitatea reducerii timpului consultaţiilor şi volumului investigaţiilor, prestarea unui
spectru larg de servicii contra plată, structura şi modul de finanţare a sistemului de
sănătate, reformele preconizate şi definirea priorităţilor în contextul resurselor limitate,
la fel ca şi problema accesului la serviciile medicale, constituie un ansamblu de
probleme a căror soluţionare este obligatorie pentru realizarea drepturilor sociale ale
cetăţenilor ca potenţiali consumatori de servicii medicale.
Drepturile individuale ale pacienţilor au un caracter personal, aşa cum ar fi
inviolabilitatea vieţii, acces la informaţie cu privire la starea sănătăţii proprii, garantarea
confidenţialităţii, dreptul de alegere a tratamentelor alternative, şi ţine mai mult de
actele normative cu caracter etico-juridic, menite sa reglementeze relaţia medic-pacient.
Nici un specialist, inclusiv acela care are o experienţă profesională bogată, nu
este protejat de producerea unui prejudiciu accidental pacientului. În condiţiile actuale
de implementare a tehnologiilor medicale sofisticate şi pe fundalul patomorfozei
multiplelor boli, riscul erorilor medicale este deosebit de înalt. De aceea, problema
protecţiei drepturilor pacienţilor este actuală pentru toate ţările, chiar şi pentru acelea
care au un nivel avansat de dezvoltare a sistemului de sănătate.
Actualitatea problemei este determinată şi de faptul, că până în prezent nu au
fost pe deplin depăşite sau eliminate unele vicii ale medicinii - lipsa de responsabilitate,
atitudine neglijentă sau tentative de fraudă şi escrocherie. Aceste fenomene nefaste
12