rezumatul tezei de doctorat studiu epidemiologic în ... - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT
STUDIU EPIDEMIOLOGIC ÎN POPULAŢIA
DIN ZONA DE NORD-EST A ROMÂNIEI
PRIVIND PREDISPOZIŢIA GENETICĂ ŞI
INFLUENŢA FACTORILOR DE MEDIU
PENTRU CANCERUL OVARIAN
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. DOINA AZOICĂI
DOCTORAND
MIOARA CALIPSOANA MATEI
2011
1

CUPRINS
INTRODUCERE
STADIUL CUNOAŞTERII
CAPITOLUL I - ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI
OVARIAN
1. Incidenţa, prevalenţa şi mortalitatea prin cancer ovarian la nivel mondial, în
Europa şi în România
1.1. Distribuţia neoplaziilor ovariene la nivel mondial
1.2. Cancerul ovarian în Europa
1.3. Situaţia cancerului ovarian în România
2. Factori non-genetici care influenţează riscul de apariţie a cancerul ovarian
2.1. Factori generali
2.1.1. Vârsta
2.1.2. Rasa
2.1.3. Situaţia socio-economică
2.2. Factori reproductivi
2.2.1. Numărul de cicluri ovulatorii
2.2.2. Vârsta la prima menstruaţie
2.2.3. Vârsta la instalarea menopauzei
2.2.4. Numărul de sarcini
2.2.53. Vârsta la prima naştere
2.2.6. Alăptarea
2.2.7. Infertilitatea
2.3. Hormoni exogeni
2.3.1. Contraceptivele orale
2.3.2. Terapia hormonală de substituţie
2.3.3. Medicaţia fertilizantă
2.4. Factori de mediu
2.4.1. Factori legaţi de stilul de viaţă
2.4.1.1. Dieta
2.4.1.2. Consumul de alcool
2.4.1.3. Fumatul
2.4.1.4. Activitatea fizică
2.4.2. Expunerea ocupaţională
2.4.3. Contaminanţii din mediu
2.5. Factori antropometrici
2.5.1. Indicele de masă corporală
2.5.2. Înălţimea
2.6. Chirurgia ginecologică
2.6.1. Ovariectomia profilactică
2.6.2. Histerectomia
2.6.3. Ligatura tubară
2.7. Alţi factori
2.7.1. Endometrioza
2

2.7.2. Sindromul de ovar polichistic
2.7.3. Afecţiuni inflamatorii pelvine
2.7.4. Medicamente anti-inflamatorii
2.7.5. Consumul de ceai
3. Epidemiologie genetică şi moleculară
3.1. Istoricul familial
3.2. Gene majore implicate în apariţia cancerului ovarian
3.3. Alte gene implicate în apariţia neoplaziilor ovariene
3.4. Susceptibilitatea genetică pentru cancer ovarian
3.5. Polimorfismele genetice şi cancerul ovarian
3.6. Probabilitatea de transmitere ereditară a riscului pentru cancerul ovarian
3.7. Predicţia riscului pentru cancer ovarian la femeile cu istoric familial
4. Carcinogeneza ovariană
4.1. Ipoteza „ovulaţiei neîntrerupte”
4.2. Ipoteza hormonilor gonadotropi pituitari
4.3. Ipoteza transportului retrograd
4.4. Alte ipoteze
CAPITOLUL II - ASPECTE HISTOPATOLOGICE ALE
NEOPLAZIILOR OVARIENE
1. Introducere
2. Entităţi lezionale – patogenie, criterii de diagnostic
2.1. Tumori epiteliale
2.1.1. Carcinoame seroase
2.1.2. Carcinoame endometriale
2.1.3. Carcinoame mucinoase
2.1.4. Carcinoame cu celule clare (mezonefroide)
2.1.5. Carcinomul cu celule de tranziţie
2.1.6. Carcinomul nediferenţiat
2.1.7. Tumori neclasificate (mezotelioame)
2.2. Tumori ale cordoanelor sexuale (stromale)
2.2.1. Tumori ale granuloasei
2.2.2. Tumori din grupul tecom-fibrom
2.2.3. Tumori cu celule Sertoli – Leydig
2.2.4. Gynandroblastomul
2.2.5. Tumorile cu celule lipidice
2.3. Tumori ale celulelor germinale
2.3.1. Disgerminomul
2.3.2. Tumora sinusului endodermal
2.3.3. Teratomul
2.3.3.1. Teratomul matur
2.3.3.2. Teratomul din derivate tisulare specializate
2.3.3.3. Teratomul imatur
2.3.4. Carcinomul embrionar
2.3.5. Coriocarcinomul
2.3.6. Tumori maligne mixte ale celulelor germinale
2.3.7. Gonadoblastomul (tumori cu celule germinale şi stromale)
3

CAPITOLUL III - ASPECTE CLINICE ŞI FACTORI PROGNOSTICI
ÎN CANCERUL OVARIAN
1. Simptomatologie
2. Sindroame clinice asociate neoplaziilor ovariene
2.1. Sindroame endocrine şi para-endocrine
2.2. Boli de colagen
2.3. Afecţiuni neurologice
2.4. Afecţiuni hematologice
3. Examenul clinic
3.1. Examenul abdomenului
3.2. Examenul pelvin
4. Stadializare
5. Factori prognostici
5.1. Factori clinici
5.1.1. Stadiul
5.1.2. Volumul tumoral iniţial
5.1.3. Ţesutul tumoral rezidual după intervenţia chirurgicală
5.1.4. Vârsta
5.1.5. Ruptura capsulei tumorale
5.1.6. Volumul ascitei
5.1.7. Factorii reproductivi
5.2. Factori histopatologici
5.2.1. Tipul histologic
5.2.2. Gradul diferenţierii
5.2.3. Invazia ganglionară
5.3. Factori biologici
5.3.1. Ploidia ADN
5.3.2. Fracţiunea fazei S
5.3.3. Receptorii steroidieni
5.3.4. Markeri predictivi pentru răspunsul la chimioterapie
CAPITOLUL IV - DEPISTAREA PRECOCE A TUMORILOR
MALIGNE OVARIENE
1. Screening-ul – date generale
2. Metode de screening în cancerul ovarian
2.1. Teste biochimice (CA-125; TATI etc.)
2.2. Ultrasonografia (sonografia transvaginală şi transabdominală)
2.3. Examenul pelvin
2.4. Alte metode
2.5. Identificarea populaţiei cu risc crescut
2.6. Atitudinea faţă de femeile cu risc
CONTRIBUŢII PROPRII
CAPITOLUL V - PREVALENŢA FACTORILOR DE RISC
PENTRU NEOPLAZIILE OVARIENE LA UN LOT DE 249 DE FEMEI
DIN DIN NORD ESTUL ROMÂNIEI
1. Introducere
4

2. Obiective
3. Material şi metode
3.1. Elaborarea şi validarea chestionarului pentru evaluarea factorilor de
risc
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
4.2.Cercetări epidemiologice retro-prospective privind factorii de risc şi
de protecţie în lotul studiat
4.3. Relaţiile dintre diferiţi factori de risc sau de protecţie şi apariţia
cancerului ovarian
5. Discuţii
6. Concluzii
CAPITOLUL VI - CERCETĂRI DE EPIDEMIOLOGIE
MOLECULARĂ PENTRU VALIDAREA METODEI DE
EVIDENŢIERE A POLIMORFISMELOR GENELOR CYP1A1 ŞI P53
IMPLICATE ÎN INFLUENŢAREA RISCULUI PENTRU NEOPLAZII
OVARIENE ÎN POPULAŢIA UNEI ZONE DIN NORD-ESTUL
ROMÂNIEI
1. Introducere
2. Obiective
3. Material şi metode
4. Rezultate
4.1. Extracţia ADN din sângele periferic
4.1.1. Optimizarea extracţiei ADN genomic
4.1.2. Realizarea unei colecţii ADN
4.2. Utilizarea tehnicii PCR-RFLP pentru evidenţierea polimorfismelor
genelor CYP1A1 şi p53
4.2.1. Optimizarea tehnicii PCR-RFLP
4.2.2. Analiza RFLP a polimorfismelor MspI al genei CYP1A1,
Ile/Val al genei CYP1A1 şi cel al codonului 72 al genei p53
4.3. Relaţia polimorfismelor genelor CYP1A1 şi p53 cu riscul pentru
cancerului ovarian
5. Discuţii
6. Concluzii
CAPITOLUL VII - EVALUĂRI ASUPRA UNOR PARTICULARITĂŢI
HISTOPATOLOGICE ALE NEOPLAZIILOR OVARIENE ÎN
RELAŢIE CU DIFERIŢI FACTORI DE RISC
1. Introducere
2. Obiective
3. Material şi metode
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
4.2. Cercetări epidemiologice privind particularităţile histopatologice ale
neoplaziilor ovariene în grupul de 249 cazuri
5

4.3. Relaţiile cancerului ovarian cu diferiţi factori de risc sau de protecţie
în funcţie de tipul histopatologic
5. Discuţii
6. Concluzii
CAPITOLUL VIII - CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNOR
PROGRAME DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL A GRUPURILOR
CU RISC CRESCUT PENTRU CANCER OVARIAN. OBSERVAŢII ÎN
POPULAŢIA ARONDATĂ UNUI CABINET AL MEDICULUI DE
FAMILIE DIN IAŞI
1. Introducere
2. Obiective
3. Material şi metode
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
4.2. Stabilirea categoriilor de factori de risc şi ierarhizarea acestora
4.3. Elaborarea unui program de supraveghere şi control pentru femeile cu
risc crescut
5. Discuţii
6. Concluzii
CAPITOLUL IX - CERCETĂRI PRIVIND EFECTUL FACTORILOR
ANOVULATORI ASUPRA RISCULUI PENTRU CANCER OVARIAN
LA FEMEILE AFLATE ÎN PREMENOPAUZĂ COMPARATIV CU
CELE AFLATE ÎN POSTMENOPAUZĂ
1. Introducere
2. Obiective
3. Material şi metode
4. Rezultate
5. Discuţii
6. Concluzii
PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE - Lucrările referitoare la Contribuţii Proprii, publicate in
extenso în Revista Medico-Chirurgicală Iaşi, cotată CNCSIS
B+, indexată MEDLINE şi Index Medicus
- Curriculum Vitae
6

INTRODUCERE
Numărul total estimat de cazuri noi de neoplazii ovariene, la nivel
mondial, este de aproximativ 204.000 cazuri/an, din care 97.000 cazuri în
ţările dezvoltate şi 107.000 cazuri în ţările mai puţin dezvoltate (50, 110,
296, 335), iar numărul de decese ca urmare a acestei afecţiuni este de
140.000 de femei (124). Neoplaziile ovariene reprezintă aproximativ 30%
din cancerele tractului genital la femei (346).
Conform datelor furnizate de International Agency for Research on
Cancer (IARC) în România, în anul 2006, cancerul ovarian ocupa locul 6
ca frecvenţă (1.650 cazuri = 12,4 cazuri / 100.000) între neoplaziile femeii.
Din punct de vedere al mortalităţii, neoplazia ovariană ocupă aceeaşi
poziţie, a 6-a (cu un număr de 955 decese, adică 7,1/ 100.000 femei).
Deşi etiopatogenia cancerului ovarian este incomplet înţeleasă,
câţiva factori de risc au fost discutaţi: istoricul familial de cancer de sân,
ovarian, endometrial, de prostată sau de colon, vârsta înaintată, numărul de
cicluri ovulatorii, terapia hormonală de substituţie, infertilitatea,
menstruaţia precoce, menopauza tardivă, hormonii gonadotropi şi steroizi,
fumatul, obezitatea, carcinogenii din mediu, stilul de viaţă şi endometrioza.
Dintre factorii asociaţi cu scăderea riscului de a dezvolta această maladie
amintim multiparitatea, alăptarea şi utilizarea contraceptivelor orale (C.O.)
(245, 252, 257, 261, 262, 264, 390). La nivel mondial, se depun eforturi
susţinute pentru definirea modificărilor genetice şi moleculare care se
produc în tumorile maligne ovariene.
Prevenţia cancerului ovarian este scopul cel mai important şi cel
mai de actualitate în această direcţie. Aspectele abordate în acest sens sunt
limitarea acţiunii unor factori de risc modificabili, depistarea precoce
(screening-ul), chirurgia profilactică sau chemoprevenţia (contraceptivele
orale sau vaccinurile).
STADIUL CUNOAŞTERII
CAPITOLUL I
ASPECTE DIN EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI OVARIAN
Cei mai utilizaţi indicatori pentru descrierea fenomenelor
determinate de cancerul ovarian în populaţie sunt incidenţa, prevalenţa şi
mortalitatea.
Cancerul ovarian reprezintă a 7-a cea mai frecventă localizare, ca
incidenţă, la femei după unii autori (55, 293, 296) al 5-lea cel mai frecvent
tip de cancer la femei, după alţi autori (189, 313) şi a 6-a cea mai comună
neoplazie la femeile din lumea întreagă, după cei mai mulţi autori (22, 124,
7

152, 252, 264, 296, 297, 327, 365, 367). În 2008, în România, cancerul
ovarian ocupa locul 5 între neoplaziile femeii cu o valoare a incidenţei (rată
standardizată după vârstă) de 9,4 cazuri/ 100.000 de femei. Referitor la
mortalitate, tumorile maligne ale ovarului ocupau poziţia a 7-a, cu o rată a
mortalităţii de 5,1 decese/ 100.000 femei.
Numeroase dovezi ştiinţifice sugerează că factori precum istoricul
familial, terapia hormonală, stilul de viaţă sau expunerea la anumite
substanţe chimice pot creşte riscul pentru tumori maligne ovariene. Toate
cunoştiinţele actuale despre epidemiologia acestei afecţiuni trebuie utilizate
pentru prevenirea sa şi o atenţie deosebită trebuie acordată factorilor
modificabili care pot influenţa riscul dezvoltării sale.
Riscul pentru cancer ovarian este crescut la femeile cu istoric
familial de boală (147). Pentru persoanele care prezintă o rudă de gradul I
cu neoplasm ovarian, comparativ cu cele fără istoric familial, OR este de
1,9 – 2,7 (Parazzini et al., citat de 152). Dintre cancerele ovariene familiale
90% sunt atribuibile unor mutaţii ale genelor BRCA1 şi BRCA2 (414).
Alte gene implicate în apariţia neoplaziilor ovariene sunt: p53, HNPCC,
OVCA1, CYP1A1, p21, PTEN, CTNNB1, HER-2/neu, ciclina D1,
protooncogena c-fms, protooncogena c-myc (302, 414).
Se discută trei ipoteze majore, şi anume: teoria ovulaţiei
neîntrerupte, teoria hormonilor gonadotropi pituitari şi ipoteza
transportului retrograd (contaminarea pelvină). În categoria alte ipoteze
sunt incluse: ipoteza androgen/progesteron şi ipoteza stromei ovariene.
CAPITOLUL II
ASPECTE HISTOPATOLOGICE ALE
NEOPLAZIILOR OVARIENE
Cancerul ovarian înglobează o familie de entităţi maligne care
prezintă o mare diversitate histopatologică şi biologică (391). Toate aceste
tipuri histopatologice diferă între ele prin linia celulară din care se dezvoltă,
frecvenţă, factori de risc, rata de progresie, posibilitatea de detecţie
precoce, prognosticul şi răspunsul la tratament (317).
Tumorile epiteliale reprezintă aproximativ 80-90% din toate
neoplaziile ovariene, se dezvoltă din epiteliul de suprafaţă al ovarului, apar
predominant la femeile de vârstă mijlocie sau înaintată şi sunt rare la
adultul tânăr, în special înainte de pubertate (22, 70, 71, 76, 85, 129, 149,
194, 251, 308, 311, 319, 391, 403, 414).
Dintre cancerele ovariene epiteliale invazive, 75-80% sunt seroase,
10% mucinoase şi 10% endometrioide (175, 391). Tipurile cele mai puţin
frecvente includ carcinoamele cu celule clare, tumorile Brenner, cele cu
celule mici şi cele nediferenţiate. Tipurile de cancer ovarian non-epitelial
8

includ tumori ale cordoanelor sexuale stromale (6%), tumori ale celulelor
germinale (3%) şi tumori nedeterminate (1%) (175).
CAPITOLUL III
ASPECTE CLINICE ŞI FACTORI PROGNOSTICI
ÎN CANCERUL OVARIAN
Descoperit de cele mai multe ori în stadii tardive, datorită absenţei
unei simptomatologii tipice, cancerul ovarian a fost denumit „the silent
kiler” („ucigaşul tăcut”). Această denumire nu este justificată în totalitate
deoarece neoplaziile ovariene prezintă simptomatologie, care este însă
nespecifică şi adesea sugestivă pentru prezenţa unei afecţiuni la nivelul
abdomenului superior, fapt care orientează eronat diagnosticul în alte
direcţii.
În unele cazuri cancerele ovariene se pot asocia cu manifestări
clinice particulare. Sindroamele clinice asociate neoplaziilor, denumite şi
sindroame paraneoplazice, sunt manifestări sistemice ale tumorilor maligne
care pot fi explicate prin efectele locale sau metastatice ale tumorii sau
hormonilor endogeni asupra ţesuturilor în care se dezvoltă tumora.
Rezultatele examenului fizic pot fi diverse, dar în mod tipic, includ
depistarea unei mase pelvine ovariene, iar în situaţia tumorilor funcţionale,
poate fi evidenţiată activitate endocrină în prezenţa unei mase tumorale de
dimensiuni minime. Din acest motiv, cancerul ovarian ar trebui suspectat la
orice femeie aflată în premenopauză cu o mărire de volum inexplicabilă a
ovarului sau la orice femeie aflată în postmenopauză cu ovar palpabil.
Gradul de extensie al tumorii este cunoscut sub denumirea de stadiul
tumorii şi este stabilit la diagnosticare prin evaluarea radiologică şi
chirurgicală. Stadializarea este un element foarte important pentru
selectarea schemei terapeutice şi determinarea prognosticului. Factorii
prognostici pot fi grupaţi în mai multe categorii: clinici, histopatologici şi
biologici.
CAPITOLUL IV
DEPISTAREA PRECOCE
A TUMORILOR MALIGNE OVARIENE
Screening-ul este un test de orientare care permite identificarea
prezumtivă a unei boli nerecunoscute sau a unui factor de risc, cu ajutorul
testelor, examinărilor sau altor investigaţii, cu posibilitatea aplicării rapide
în populaţie.
Posibilitatea detectării proceselor maligne umane prin teste
serologice simple reprezintă un vechi obiectiv al screening-ului. Pentru
9

neoplasmul ovarian au fost studiaţi următorii markeri: CA-125 (eng.
Cancer Antigen), CA 15-3, CA-19-9; TAG-72 (Antigenul tumoral CA 72-
4), NB/70K , UGF (eng. Urinary Gonadotropin Fragment); TATI (eng.
Tumour-Associated Trypsin Inhibitor); PLAP (eng. Placental Alkaline
Phosphatase); kalikreina umană; osteopontina; claudina 3; MUC1;
inhibina; LPA; OVX1 şi mesotelina (MES) (25, 77, 181, 329). Dintre
aceştia, antigenul asociat cancerului ovarian, CA-125, a fost cel mai
frecvent utilizat pentru identificarea şi monitorizarea progresiei neoplaziei
ovariene.
Sonografia transvaginală (STV) este metoda preferată în mod
curent dintre explorările ultrasonice. STV este mai utilă pentru că deţine
frecvenţe mai înalte, element la care se adaugă proximitatea transductorului
faţă de structurile pelvine, în final crescând calitatea imaginii (47, 246,
311). Examenul pelvin ca instrument de screening, are o valoare limitată în
detectarea cancerului ovarian (3, 230, 248), însă avantajele examenului
bimanual pelvin constau în economicitate, uşurinţa realizării, lipsa
obligativităţii echipamentelor speciale. Alte metode, mai noi, de detecţie a
cancerului ovarian în stadii precoce includ tehnici de proteomică.
Screening-ul se impune pentru femeile cu istoric familial.
Examenul pelvin anual, determinarea CA-125 şi STV sunt recomandate
acestor femei până la vârsta de 35 de ani, când, dacă familia are copii, se
recomandă ovariectomia profilactică pentru a se reduce riscul. Screening-ul
de rutină pentru persoane cu un risc minor poate fi realizat în funcţie de
judecata clinică a practicianului. Testarea este necesară în cazurile în care
există simptome sugestive pentru cancer ovarian.
CONTRIBUŢII PROPRII
CAPITOLUL V
PREVALENŢA FACTORILOR DE RISC PENTRU NEOPLAZIILE
OVARIENE LA UN LOT DE 249 DE FEMEI DIN DIN NORD
ESTUL ROMÂNIEI
1. Introducere
Etiologia cancerului ovarian este încă incomplet cunoscută (206,
379). Naşterile la termen protejează împotriva dezvoltării neoplasmului
ovarian (206), iar C.O. care reduc sau inhibă ovulaţia, utilizate pe perioade
mai mari sau egale cu 5 ani, reduc riscul acestor cancere cu aproximativ
jumătate. Alţi factori care sunt asociaţi cu o reducere a riscului sunt
alăptarea, multiparitatea, ligatura tubară, histerectomia şi vârsta tardivă la
ultima naştere (147, 175).
10

Factorii care au fost puşi în relaţie cu un risc crescut pentru cancer
ovarian epitelial invaziv includ vârsta înaintată, rasa (albă), nuliparitatea,
istoricul familial de cancer ovarian, istoricul familial de cancer endometrial
sau de sân (175, 206), obezitatea, vârsta precoce la prima menstruaţie,
vârsta precoce la prima naştere şi numărul crescut de cicluri ovulatorii (22,
50, 147, 152, 175). O creştere moderată a riscului a fost corelată cu
menopauza tardivă şi utilizarea terapiei hormonale de substituţie (THS) (9,
50, 324).
2. Obiectivele studiului includ: elaborarea unui chestionar pentru
evaluarea factorilor care influenţează riscul de apariţie a cancerelor
genitale; validarea chestionarului pe populaţia studiată; evaluarea
prevalenţei unor factori care pot influenţa riscul de apariţie al tumorilor
maligne ovariene la populaţia inclusă în cercetare, precum şi a relaţiei
dintre aceşti factori şi neoplaziile ovariene.
3. Material şi metode. A fost efectuat un studiu caz-martor pilot pentru
validarea chestionarului de evaluare a factorilor de risc pentru neoplazii
genitale la femei. Un al doilea studiu retroprospectiv a inclus 249 cazuri de
cancer ovarian, selecţionate din aceleaşi servicii medicale de profil în
perioada 1999-2009, la care s-a evaluat prevalenţa unor factori de risc şi de
protecţie. A fost elaborat un chestionar de evaluare a factorilor de risc
pentru neoplaziile genitale (cancerul de ovar, de col uterin şi cel de corp
uterin - endometrial) (Anexa 2). Validitatea chestionarului ca un instrument
de măsură a unor variabile de interes a implicat evaluarea
reproductibilităţii, validităţii (exactităţii), acceptabilităţii şi practicabilităţii
chestionarului respectiv în populaţia studiată.
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
Pentru această etapă a studiului nostru am chestionat 249 de cazuri
de cancer ovarian, a căror distribuţie pe grupuri de vârstă relevă faptul că
cele mai afectate au fost femeile din categoria de vârstă 50-79 de ani
(78%), diferenţa fiind semnificativă statistic şi pe primul loc situându-se
cele cu vârsta cuprinsă între 60 şi 69 de ani (Fig. 20).
Analiza statistică arată o asociere puternică a vârstei cu riscul pentru
cancer ovarian (OR = 10,74; IC 95% = 5,72 - 19,11; p

Număr cazuri
80
70
60
50
40
30
20
10
0
12
număr cazuri
Linear (număr
cazuri)
y = 0,869x + 27,214
R 2 = 0,0053
20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-89 > 90
Ani
Fig. 20. Tendinţa distribuţiei pe grupuri de vârstă a cazurilor studiate de cancer
ovarian
4.2. Cercetări epidemiologice retroprospective privind factorii de risc
şi de protecţie în lotul studiat
Dintre factorii studiaţi amintim: durata perioadei menstruale pe
parcursul vieţii, paritatea, vârsta la prima menstruaţie, vârsta la instalarea
menopauzei, antecedentele personale, obezitatea, fumatul, terapia
hormonală de substituţie, alăptarea, consumul de contraceptive orale, vârsta
la momentul diagnosticului, stadiul bolii, numărul total de ani de sarcină pe
parcursul vieţii, numărul total de ani de lactaţie pe parcursul vieţii, durata
ciclurilor ovulatorii pe parcursul vieţii şi numărul de cicluri ovulatorii pe
parcursul vieţii.
Referitor la durata perioadei menstruale pe parcursul vieţii, 76,7%
din subiecţi au înregistrat peste 30 de ani de activitate menstruală, cu o
medie de 32 ani şi 5 luni. Apariţia precoce a primei menstruaţii (sub 12
ani) a fost identificată la 27,71% dintre cazuri (69/249), fiind un factor
asociat cu creşterea riscului pentru cancerul ovarian în populaţia studiată,
dar fără a avea semnificaţie statistică. Vârsta la instalarea menopauzei peste
52 de ani a fost observată la 8,8 % (22/249), dar la majoritatea cazurilor
incluse în studiu (74,2%) menopauza s-a instalat între 40 şi 52 de ani.
Nuliparitatea a fost prezentă la 42,97% (107/249), iar diferenţa faţă
de multipare a fost semnificativă statistic (Tabelul XXXIII).
Obezitatea a fost înregistrată la 21,05% dintre cazuri (52/249),
fumatul la 10,44% (26/249), terapia hormonală de substituţie în menopauză
la 2% (5/249), toţi aceşti factori însă nu au crescut riscul pentru cancerul
ovarian în lotul studiat.

Tabelul XXXIII
Distribuţia cazurilor de cancer ovarian în funcţie de numărul de naşteri,
în perioada 1999-2009
Număr naşteri Număr de cazuri Prevalenţa (%)
0 107 42,97
1 38 15,26
2 61 24,49
3 12 4,81
4 19 7,63
5 7 2,81
6 3 1,20
> 6 2 0,80
Total 249 100
χ2 = 346,29 GL = 7 p

moderată între prezenţa unui indice de masă corporală (IMC) crescut şi
riscul pentru cancer ovarian. Concluzionând, obezitatea la adult este un
factor de risc modest din punct de vedere al forţei asocierii cu neoplasmul
ovarian, dar asociat semnificativ statistic cu procesele maligne ovariene
(280). Rezultatele studiului nostru sunt în contrast cu cele mai multe date
din literatură, obezitatea nefiind identificată ca un factor de risc pentru
cancerul ovarian la populaţia studiată, dar în acord cu concluziile cercetării
lui Whittemore et al. (citat de 22), care susţin că, atunci când martorii sunt
persoane spitalizate creşterea IMC este asociată cu o scădere a riscului
pentru neoplasme ovariene. Implicaţiile acestui rezultat sunt însă neclare.
Tabelul XLV
Relaţiile factorilor studiaţi cu riscul pentru cancer ovarian în populaţia cercetată
Nr.
crt.
Factorul studiat OR IC p
Semnificaţia
statistică
1. Situaţia economică bună 0,60 0,48 - 0,72 200
0,84 0,60 – 1,24 0,44 NS
12. Stadiul bolii
(ca factor prognostic)
4,73 3,15 – 7,13

cancer ovarian. Datele cercetării desfăşurate pe perioada doctoranturii
relevă că o perioadă menstruală pe parcursul vieţii mai mare de 30 de ani
(în relaţie cu numărul de ovulaţii pe parcursul vieţii) creşte riscul pentru
dezvoltarea tumorilor maligne ovariene, rezultate în acord cu literatura (22,
50, 98, 253).
Studiile epidemiologice au prezentat rezultate care arată că pilulele
contraceptive orale şi sarcina scad riscul pentru cancer ovarian mai
pronunţat decât alăptarea (314), sugerând că efectul protectiv al C.O. şi
sarcinii nu trebuie să fie atribuit exclusiv anovulaţiei. Şi în studiul nostru
sarcina (OR = 0,31) scade riscul pentru tumori maligne ovariene mai mult
decât alăptarea (OR = 0,19).
Literatura actuală de specialitate recomandă ca femeile să fie educate
că alăptarea, în special de lungă durată, poate proteja faţă de apariţia
cancerului ovarian. Şi studiul nostru se alătură cercetărilor citate în ceea ce
priveşte identificarea unei scăderi a riscului pentru neoplzii ovariene
determinată de alăptare, dar nesemnificative statistic (OR = 0,51, p = 0,16).
În cercetarea noastră riscul indus de durata ciclurilor ovulatorii pe
parcursul vieţii la grupa de vârstă 20 – 29 ani a fost de 2,28, sugerând că
influenţa factorilor ovulatori asupra riscului pentru cancer ovarian scade
odată cu înaintarea în vârstă, fenomen evidenţiat şi de alţi autori (314, 390).
De asemenea, s-a constatat că un procent mai mare dintre femeile nulipare
au o durată a ciclurilor ovulatorii peste 22,1 ani (p = 0,85), rezultate în
acord cu valorile raportate de echipa lui Vo (390). O altă informaţie
prezentată în studiul nostru a fost aceea că durata ciclurilor ovulatorii
cuprinsă între 29,2 – 34,1 ani nu a influenţat riscul pentru neoplasmul
ovarian (OR = 1,14), observaţie diferită de rezultatele lui Tung et al. (382)
care relevă o creştere semnificativă a riscului pentru aceste tumori
determinată de durata ciclurilor ovulatorii de 29,2 – 34,1 (OR = 1,91; p =
0,003).
CAPITOLUL VI
CERCETĂRI DE EPIDEMIOLOGIE MOLECULARĂ PENTRU
VALIDAREA METODEI DE EVIDENŢIERE A
POLIMORFISMELOR GENELOR CYP1A1 ŞI P53 IMPLICATE ÎN
INFLUENŢAREA RISCULUI PENTRU NEOPLAZII OVARIENE ÎN
POPULAŢIA DINTR-O ZONĂ DIN NORD-ESTUL ROMÂNIEI
1. Introducere. Epidemiologia moleculară se axează pe contribuţia
potenţialului genetic şi a celorlalţi factori de risc, identificaţi la nivel
molecular, la etiologia, distribuţia şi prevenţia unei boli în diferite familii
sau populaţii. Poate fi definită succint ca aplicarea tehnicilor de biologie
15

moleculară în studiul populaţiilor, cu o axare particulară asupra investigării
bolilor.
2. Obiectivele cercetării includ: optimizarea tehnicii de extracţie a ADN
din sângele periferic; realizarea unei colecţii ADN; optimizarea amplificării
prin PCR a genei CYP1A1 – regiunea 3’-UTR; optimizarea amplificării
prin PCR a genei CYP1A1 – exonul 7; optimizarea amplificării prin PCR a
genei p53 – codon 72; optimizarea RFLP pentru gena CYP1A1 – regiunea
3’-UTR; optimizarea RFLP pentru gena CYP1A1 – exonul 7; optimizarea
RFLP pentru gena p53 – codon 72; analiza polimorfismelor MspI şi Ile/Val
ale genei CYP1A1 şi a polimorfismului codonului 72 al genei p53, cu
evidenţierea frecvenţei acestora în populaţia studiată.
3. Material şi metode
3.1. Tehnica de lucru pentru extracţia ADN din sângele periferic. După
obţinerea consimţământului informat (Anexa 1), s-au recoltat câte 10ml de
sânge periferic de la fiecare pacientă, distribuiţi în două vacutainere de câte
5ml, preumplute cu anticoagulant (heparină, EDTA sau citrat de sodiu).
Extracţia s-a realizat pe sânge integral recoltat în aceeaşi zi sau cu
maximum 24 de ore înainte şi conservat la frigider, la +4°C. Probele au fost
lucrate separat înregistrându-se datele de identificare ale fiecărei probe
(data recoltării, data extracţiei, volumul sanguin, anticoagulantul, pacientul,
numărul de cod). Alicotele de ADN corespunzătoare fiecărei extracţii au
fost notate cu 1 şi 2. După etapa de rehidratare, soluţiile de ADN au fost
cuantificate spectrofotometric, prin măsurarea densităţilor optice la 260 şi
280 nm.
3.2. Tehnica PCR-RFLP. Metoda PCR (eng. Polymerase Chain Reaction)
constă în amplificarea enzimatică selectivă a unui fragment de ADN cu
secvenţă cunoscută. Amplificarea se face în mai multe cicluri, fiecare ciclu
constând din trei etape: denaturarea ADN-ului (prin separarea ADN
bicatenar în două monocatene); legarea de aceste monocatene a unor
primeri (amorse), cu alte cuvinte ataşarea unor oligonucleotide de sinteză
care reproduc secvenţele nucleotidice situate la capătul 3’ al celor două
catene de ADN; extensia primerilor cu ajutorul ADN - polimerazei (Taq) 1
în direcţia 5’- 3’. Astfel, se produc copii complementare ale ADN, la care
s-au legat primerii, ciclurile repetându-se până la amplificarea de aproape
un milion de ori a secvenţei originare de ADN, într-un interval de timp de
câteva ore. Este una dintre metodele cele mai utilizate în momentul de faţă,
atât în tehnicile de clonare, cât şi ca metodă de diagnostic molecular, fiind
considerată un veritabil “fotocopiator genic”.
1
Taq este o enzimă izolată de către Thomas D. Brock, în 1965, de la bacteria Termophilus
Aquanticus, având particularitatea de a fi rezistentă la temperatura de 95ºC la care se
produce denaturarea ADN-ului
16

4. Rezultate
4.1. Extracţia ADN din sângele periferic
4.1.1. Optimizarea extracţiei ADN genomic. Pentru extracţia ADNului
genomic din sângele periferic au fost testate diferite kituri de extracţie,
cu optimizarea metodelor care utilizează Wizard® Genomic DNA
Purification Kit, Promega şi NucleoSpin® Blood Xl, Macherey -
Nagel. S-a adoptat soluţia folosirii Wizard
17
® Genomic DNA Purification
Kit, Promega, şi a protocolului pentru 10 ml de sânge periferic, cu câteva
modificări obţinute în urma optimizării.
În ansamblu, rezultatele extracţiilor au fost corespunzătoare, cu mult
superioare de multe ori, din punct de vedere cantitativ, celor obţinute prin
utilizarea kitului pentru 300 μl. Mai putem remarca valoarea crescută din
punct de vedere calitativ a raportului densităţilor optice 260/280,
întotdeauna peste 1,8, şi, în majoritatea cazurilor, apropiat sau egal cu 2.
4.1.2. Realizarea unei colecţii ADN. Colecţia de ADN genomic este
formată din ansamblul eşantioanelor ADN extrase pornind de la probele
pacienţilor participanţi la studiu. Aceasta trebuie să respecte cerinţe legate
de calitate şi cantitate a probelor ADN, de trasabilitate, de anonimat,
precum şi de ergonomie. Colecţia trebuie să poată accepta pe viitor un
număr oricât de mare de probe. Din aceleaşi motive de trasabilitate,
anonimat şi ergonomie, fiecărui pacient i-a fost atribuit un număr de cod,
care din acest moment a fost folosit în exclusivitate. Baza de date conţine
echivalenţa codurilor cu pacienţii, informaţii referitoare la pacient, la data
recoltării, data extracţiei, rezultatul extracţiei şi rezultatul RFLP. De
asemenea, fiecare tub ADN trebuie să conţină informaţii despre numărul
recoltării independente şi numărul extracţiei (pentru fiecare pacient sunt
necesare cel puţin două extracţii diferite la fiecare recoltare şi obligatoriu
două recoltări independente). Probele ADN cu concentraţii suficiente şi
raporturi DO260/DO280 adecvate (1,8 ≤ DO260/DO280 ≤ 2) au fost alicotate în
câte 4 eşantioane (de câte 200 – 250 μl, în funcţie de metoda de extracţie).
Pe fiecare tub alicot a fost marcat numărul de cod complet al probei şi
concentraţia ADN măsurată. O parte ale alicotelor ADN au fost păstrate la
4°C în vederea experimentelor imediate, celelalte eşantioane au fost
congelate la –20°C (în vederea cercetărilor pe termen mediu) sau la –80°C
(pentru păstrarea în colecţie).
4.2. Utilizarea tehnicii PCR-RFLP pentru evidenţierea polimorfismelor
genelor CYP1A1 şi p53. Reacţiile PCR au fost efectuate într-un volum
total de 50μl, folosind alternativ termociclorul Mastercycler ® Gradient,
Eppendorf sau PalmCycler ® , Corbett Research.
4.2.1. Optimizarea tehnicii PCR-RFLP
În figura 28 putem observa prima încercare de amplificare a regiunii
de interes (pistele 1-4). S-a decis utilizarea pe viitor a 200 ng ADN (2 μl

soluţie de 100 ng/μl). În aceeaşi figură (pistele 6-10) putem observa o
situaţie similară cu cea observată pentru MspI (pistele 1-5). S-a decis,
astfel, utilizarea pe viitor a 50 ng ADN (1 μl soluţie de 50 ng/μl). Pista 15
corespunde controlului negativ (no template control), în care a fost folosită
apă în loc de matrice ADN. Absenţa unei benzi în pista 15 relevă absenţa
contaminării şi corectitudinea protocolului de lucru. Ampliconul (199
perechi de baze) migrează în jur de 200 pb.
Fig. 28. Optimizarea amplificărilor pentru regiunile corespunzătoare polimorfismelor
CYP1A1 MspI (pistele 1-5), CYP1A1 Ile/Val (pistele 6-10) şi p53 (pistele 11-15); λ =
marker de talie 50 pb; pistele 5, 10 şi 15 corespund controalelor negative.
În cazul polimorfismului MspI (T6235C), substituţia nucleotidului T
(timina) cu un C (citozina) generează o secvenţă CCGG care reprezintă un
situs de restricţie pentru enzima MspI. Astfel, enzima va scinda alela
polimorfică C (generând un fragment de 140 perechi de baze şi unul de 200
perechi de baze), în timp ce alela wild-type T nu va fi scindată, rămânând la
340 perechi de baze. În urma digestiei de restricţie, indivizii wild-type vor
avea un profil electroforetic de 340 pb (fără digestie), indivizii heterozigoţi
un profil de 340 + 200 + 140 pb (două alele, una scindată şi una nu), iar
indivizii homozigoţi polimorfici vor avea un profil 200 + 140 pb (ambele
alele scindate). În figura 29, analizele MspI corespund pistelor de migrare
1-4, după cum urmează: 1 – amplicon nedigerat; 2 – digestia ampliconului
1; 3 – amplicon nedigerat; 4 – digestia ampliconului 3. Ampliconii utilizaţi
sunt cei corespunzători pistelor 3 şi 4 din figura 28. Putem observa că nu
există diferenţe între ampliconi şi digestii, ceea ce înseamnă că enzima
MspI nu a acţionat.
Există mai multe explicaţii posibile: cei doi ampliconi aparţin unor
indivizi wild-type, profilul de restricţie este 340 (nedigerat) sau nu au fost
respectate condiţiile ideale pentru digestia MspI. Pentru a afla cauzele
acestei situaţii, am încercat într-o primă etapă protocolul de digestie,
18

folosind ADN amplificat de la mai mulţi indivizi, probabilitatea de a
identifica în lot heterozigoţi sau homozigoţi polimorfici fiind astfel mai
mare. Putem observa că nici în aceste condiţii nu au apărut alte benzi de
digestie decât fragmentul de 340 pb.
Fig. 29. Optimizarea digestiilor RFLP pentru regiunile corespunzătoare polimorfismelor
CYP1A1 MspI (pistele 1-4), CYP1A1 Ile/Val (pistele 7-10) şi p53 (pistele 11-15);
λ = marker de talie 50 pb; pistele 5, şi 6 corespund controalelor negative.
În etapa următoare, în scopul de a verifica eficacitatea enzimei MspI
în digestie, am identificat un control pozitiv de digestie, un alt amplicon
care să conţină situri de digestie MspI (CCGG). Ampliconul ales a fost cel
prezentat mai sus pentru gena p53. Acest lucru este confirmat în figura 31,
unde trei ampliconi p53 provenind de la persoane diferite au fost digeraţi
eficient cu MspI (pentru o bună rezoluţie a fragmentelor am folosit gel de
3%). Se dovedeşte astfel că enzima funcţionează la parametri
corespunzători, iar cauza profilului unic de 340 pb în cazul ampliconului
CYP1A1 este lipsa polimorfismului MspI în populaţia analizată.
Considerăm în aceste condiţii că metoda RFLP pentru detecţia
polimorfismului MspI a fost optimizată.
În cazul polimorfismului Ile/Val (A4889G), substituţia nucleotidului
A (arginină) cu un G (guanină) generează o secvenţă GTTGAC care
reprezintă un situs de restricţie pentru enzima HincII. Un alt situs de
restricţie HincII există la nivelul aceluiaşi amplicon, sub forma unei
secvenţe GTCAAC în amonte. Astfel, enzima va scinda alela polimorfică G
de două ori (generând un fragment de 120 perechi de baze, unul de 48
perechi de baze şi un fragment mic neobservabil de 19 perechi de baze), în
timp ce alela wild-type T nu va fi scindată decât o dată (generând
fragmente de 48 şi 139 perechi de baze). În urma digestiei de restricţie,
indivizii wild-type vor avea un profil electroforetic de 139 + 48 pb,
19

indivizii heterozigoţi un profil de 139 + 120 + 48 + 19 pb, iar indivizii
homozigoţi polimorfici vor avea un profil 120 + 48 + 19 pb.
Fig. 31. Verificarea digestiei cu enzima MspI pe diferiţi ampliconi p53.
Pistele extreme corespund markerului de talie 50 pb. Probele au fost depuse în alternanţă
amplicon nedigerat/digestie, de la stânga la dreapta.
În figura 29, analizele HincII corespund pistelor de migrare 7-10,
după cum urmează: 7 – amplicon nedigerat; 8 – digestia ampliconului 7; 9
– amplicon nedigerat; 10 – digestia amliconului 9. Ampliconii utilizaţi sunt
cei corespunzători pistelor 8 şi 9 din figura 28.
Fig. 32. Digestia cu enzima MspI pe diferiţi ampliconi CYP1A1.
Digestia heterozigotului Ile/Val (indicat cu săgeată) furnizează fragmente de 139, 120 şi 48 pb, în timp
ce digestia celorlalţi ampliconi (wild-type, la dreapta) doar fragmente de 139 + 48 pb. Ampliconul
nedigerat de 187 pb este la stânga digestiei indicate, lângă markerul de talie
20

Putem observa că există diferenţe între ampliconi şi digestii, ceea
ce înseamnă că enzima HincII a acţionat. În pistele 8 şi 10 din figura 29
putem observa fragmentul de 48 perechi de baze, precum şi un fragment
unic care migrează în jur de 139 pb. Nu observăm fragmente de 120 pb,
ceea ce arată lipsa polimorfismului căutat. Pentru a creşte probabilitatea
identificării acestuia, am supus digestiei HincII ampliconi proveniţi de la
mai mulţi pacienţi. Astfel, în figura 32 putem observa, indicat prin săgeată,
un profil de restricţie format deopotrivă din fragmentele de 139 şi 120 pb,
ceea ce corespunde unui individ heterozigot pentru polimorfismul Ile/Val.
Pacientul respectiv a fost utilizat ulterior ca martor pozitiv heterozigot.
Considerăm în aceste condiţii optimizată şi metoda RFLP pentru detecţia
polimorfismului CYP1A1 Ile/Val, după cum este demonstrat în figura 34.
În cazul polimorfismului Arg72Pro din codonul 72 al genei p53,
substituţia nucleotidului G (guanină) cu un C (citozină) distruge o secvenţă
iniţială CGCG care reprezenta un situs de restricţie pentru enzima BstUI.
Astfel, enzima va scinda alela wild-type G (generând un fragment de 113
perechi de baze şi unul de 86 perechi de baze), în timp ce alela polimorfă C
nu va fi scindată.
NTC Nedig. Arg/Arg Nedig. Arg/Pro Nedig. Pro/Pro
Fig. 34. Digestia a diferiţi ampliconi cu enzima HincII. 1 – no template control; 2 – amplicon nedigerat;
3 – homozigot wild-type Arg/Arg (113+86 pb); 4 – amplicon nedigerat; 5 – heterozigot Arg/Pro
(199+113+86 pb); 6 – amplicon nedigerat; 7 – homozigot polimorf Pro/Pro (199 pb); λ = marker de
talie 50 pb
În urma digestiei de restricţie, indivizii wild-type vor avea un profil
electroforetic de 113 + 86 pb (ambele alele scindate), indivizii heterozigoţi
un profil de 199 + 113 + 86 pb (o alelă scindată şi una nu), iar indivizii
homozigoţi polimorfici vor avea un profil 199 pb (absenţa digestiei).
21

În figura 29, analizele BstUI corespund pistelor de migrare 11-15,
după cum urmează: 11 – amplicon nedigerat; 12 – digestia ampliconului
11; 13 – amplicon nedigerat; 14 şi 15 – digestia amliconului 13. Ampliconii
utilizaţi sunt cei corespunzători pistelor 11 şi 13 din figura 27. Putem
observa că există diferenţe între ampliconi şi digestii, ceea ce înseamnă că
enzima BstUI a acţionat. Mai mult, observăm încă de la acest nivel o
diferenţă de genotip, între ampliconul digerat în pista 12 (113 + 86 pb,
individ homozigot wild-type) şi ampliconii digeraţi în pistele 14 şi 15 (199
+ 113 + 86 pb, individ heterozigot Arg72Pro). Analizând mai mulţi indivizi
prin această metodă, am reuşit identificarea şi a unor indivizi homozigoţi
polimorfici Arg72Pro (profil de restricţie 199 pb nedigerat), fapt care nu a
fost identificat şi pentru celelalte polimorfisme analizate prin RFLP.
Rezultatul optimizării metodei de detecţie a polimorfismului Arg72Pro al
genei p53 este prezentat în figura 34.
4.2.2. Analiza RFLP a polimorfismelor genelor CYP1A1 şi p53
Polimorfismele MspI şi Ile/Val ale genei CYP1A1 şi polimorfismul
Arg72Pro al genei p53 au fost investigate prin tehnicile de PCR-RFLP
optimizate mai sus, pe lotul de 21 de paciente cu cancer ovarian şi pe un lot
martor de 21 femei care nu prezintă neoplazii.
Fig. 35. Analiza polimorfismului MspI prin PCR-RFLP la nivelul regiunii 3’-UTR a genei CYP1A1
(λ = marker de talie 50 pb; ND = amplicon nedigerat; D = digestie MspI; + = control pozitiv MspI;
NTC = no template control)
Având în vedere absenţa pacienţilor polimorfi pentru MspI,
controlul pozitiv a fost reprezentat de un amplicon p53 scindat de aceeaşi
enzimă MspI. În figurile 35, 36 şi 37 pot fi observate aspecte concrete din
analiza prin PCR-RFLP a polimorfismelor MspI, Ile/Val şi, respectiv,
Arg72Pro.
Polimorfismul MspI (T6235C) din regiunea 3’-UTR a genei
CYP1A1 nu a fost identificat nici în lotul studiat, nici în lotul martor, nici
în stare homozigotă, nici în stare heterozigotă. Prezenţa sa continuă să fie
căutată prin aceeaşi metodă, la fiecare nouă pacientă luată în studiu.
22

Polimorfismul Ile/Val (A4889G) din exonul 7 al genei CYP1A1 a
fost identificat în stare heterozigotă (Ile/Val) la două paciente din lotul de
studiu. Celelalte 19 paciente din lot, precum şi toate femeile din lotul
martor, au fost genotipate wild-type, (Ile/Ile).
Fig. 36. Analiza polimorfismului Ile/Val prin PCR-RFLP la nivelul exonului 7 al genei
CYP1A1 (λ = marker de talie 50 pb; ND = amplicon nedigerat)
Polimorfismul Arg72Pro al genei p53 a fost identificat în stare
homozigotă (Pro/Pro) la 6 paciente cu cancer ovarian, precum şi la 7 femei
din lotul martor. În stare heterozigotă (Arg/Pro), acelaşi polimorfism a fost
identificat la 6 paciente cu cancer ovarian şi la 7 femei din lotul martor. 9
paciente cu cancer ovarian şi 7 femei din lotul martor au avut statutul
homozigot wild-type (Arg/Arg).
Fig. 37. Analiza polimorfismului Arg72Pro prin PCR-RFLP la nivelul regiunii de interes a
genei p53 (λ = marker de talie 50 pb; ND = amplicon nedigerat)
23

4.3. Relaţia polimorfismelor genelor CYP1A1 şi p53 cu apariţia
cancerului ovarian. În tabelul XLVIII sunt sistematizate datele cu privire
la frecvenţa polimorfismelor cercetate la cazurile cu neoplazii ovariene din
lotul luat în studiu şi la subiecţii din lotul martor.
În grupul de subiecţi cu neoplasm ovarian, pentru polimorfismul
codonului 72 al genei p53 au fost puşi în evidenţă 9 purtători homozigoţi
Arg/Arg (43%), 6 homozigoţi polimorfi Pro/Pro (28,5%) şi 6 heterozigoţi
Arg/Pro (28,5%). De asemenea, au fost identificaţi 12 subiecţi care prezintă
măcar o alelă Pro (57%). Pentru polimorfismul Ile/Val al genei CYP1A1
am identificat 19 purtători homozigoţi Ile/Ile (90,5%) şi 2 heterozigoţi
Ile/Val (9,5%) (cel asociat cu amplificarea riscului pentru cancer); pentru
polimorfismul MspI al genei CYP1A1 nu am identificat nici un purtător
homozigot sau heterozigot.
Chiar dacă prezenţa polimorfismului Ile/Val al genei CYP1A1 a fost
evidenţiată la 9,5% (2) dintre cazuri, asocierea cu cancerul ovarian s-a
dovedit nesemnificativă (OR = 1,16; IC 95% = 0,44 –3,05; p = 0,96).
În ceea ce priveşte frecvenţa alelei Arg, a fost mai crescută printre
cazuri comparativ cu martorii (57% versus 43%), iar cea a alelei Pro a fost
egală în cele două populaţii (50%).
Tabelul XLVIII
Distribuţia polimorfismelor cercetate la populaţia inclusă în studiu
Populaţia CYP1A1 - Polimorfismul Ile/Val
Ile/Ile (wild - type)
Nr. (%)
Ile/Val
Nr. (%)
24
Val/Val
Nr. (%)
Alela Ile
Nr. (%)
Alela Val
Nr. (%)
Cazuri 19 (90,5) 2 (9,5) 0 40 (95) 2 (5)
Martori 21 (100) 0 0 42 (100) 0
CYP1A1 - Polimorfismul MspI
TT (wild - type)
TC
CC Alela T Alela C
Nr. (%)
Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%)
Cazuri 21 (100) 0 0 42 (100) 0
Martori 21 (100) 0 0 42 (100) 0
p53 - Polimorfismul codonului 72
Arg/Arg (wild -
type)
Nr. (%)
Arg/Pro
Nr. (%)
Pro/Pro
Nr. (%)
Alela Arg
Nr. (%)
Alela Pro
Nr. (%)
Cazuri 9 (43) 6 (28,5) 6 (28,5) 24 (57) 21 (50)
Martori 7 (33,33) 7 (33,33) 7 (33,33) 18 (43) 21 (50)
OR = 0,67 IC = 0,16 - 2,78 p = 0,75
ORalela = 0,75 IC = 0,29 - 1,33 p = 0,51
La femeile din grupul martor, pentru polimorfismul codonului 72 al
genei p53 au fost identificaţi 7 purtători homozigoţi Arg/Arg (33,33%), 7
homozigoţi Pro/Pro (33,33%), 7 heterozigoţi Arg/Pro (33,33%) şi 14

(66,66%) subiecţi care posedă măcar o alelă Pro; pentru polimorfismul
Ile/Val al genei CYP1A1 toţi subiecţii recrutaţi sunt purtători homozigoţi
Ile/Ile (21 martori); ca şi în cazul subiecţilor cu neoplazii ovariene,
polimorfismul MspI al genei CYP1A1 nu a fost identificat.
În cercetarea noastră, până la acest moment, nici unul din cele 3
polimorfisme nu a fost evidenţiat ca fiind asociat semnificativ cu riscul de
apariţie a cancerului ovarian.
5. Discuţii. În studiul actual am identificat o frecvenţă mai mare a
genotipului homozigot Arg/Arg (wild-type) sau a alelei Arg la cazuri,
comparativ cu martorii. Mărimea lotului studiat însă este mică şi nu putem
generaliza concluzia noastră. Se apreciază că este necesară includerea unui
număr mai mare de subiecţi, care să permită generalizarea rezultatelor
pentru populaţia feminină din regiunea de Nord-est a României, fapt care se
poate realiza concomitent cu dezvoltarea colecţiei ADN. Un alt aspect care
ar ajuta la o interpretare cât mai bună a rezultatelor de epidemiologie
moleculară privind implicarea polimorfismului codonului 72 al genei p 53
şi polimorfismelor MspI şi Ile/Val ale genei CYP1A1 în creşterea riscului
pentru cancer ovarian este cunoaşterea frecvenţei acestor polimorfisme în
populaţia generală, o altă direcţie de studiu care a apărut ca urmare a
derulării studiului actual.
Rezultatele noastre au fost diferite de cele ale lui Ueda et al. (385),
care au identificat o frecvenţă mai mare a acestor genotipuri la martori, dar
în acord cu cele ale lui Agorastos et al. (5) şi Pegorara et al., citat de 385.
Spre deosebire de rezultatele echipei lui Wang et al., citat de 385, în
cercetarea noastră frecvenţa homozigoţilor Pro/Pro la cazuri (6 = 28,5%) şi
a celor care prezintă măcar o alelă Pro (12 = 57%) a fost mai scăzută
comparativ cu martorii (7 = 33,33%, respectiv 14 = 66,66%). Din acest
punct de vedere, datele noastre sunt în acord cu cele ale echipei lui Ueda et
al. (385).
Într-un studiu relativ recent, cancerul ovarian a fost asociat cu
polimorfismul Ile/Val în populaţia turcă (6). Aktas et al. au raportat că
genotipul Ile/Val al genei CYP1A1 creşte semnificativ riscul pentru cancer
ovarian (OR = 5,7; IC 95% = 3,34 – 9,76). De asemenea, colectivul de
cercetători a găsit o diferenţă semnificativă statistic în distribuţia
genotipului Val/Val al genei CYP1A1 printre subiecţii studiaţi (OR = 5,85;
IC 95% = 2,40 – 14,25), sugerând faptul că prezenţa alelei Val creşte
semnificativ riscul pentru neoplasmul ovarian epitelial. Echipa condusă de
Aktas a identificat o creştere de 6,5 până 10 ori a riscului pentru carcinom
ovarian seros la purtătorii genotipurilor Ile/Val sau Val/Val ale genei
CYP1A1 şi de 5,4 până la 10 ori pentru cel mucinos. Prezenţa acestui
polimorfism la cazurile noastre a fost identificată la 9,5% (2 subiecţi), dar
printre martori nu a fost identificat nici un astfel de individ, însă asocierea
25

cu tumorile maligne ovariene s-a dovedit a fi nesemnificativă. Cel de-al
doilea polimorfism studiat al genei CYP1A1 (MspI) nu a fost identificat în
populaţia studiată, nici la cazuri, nici la martori.
CAPITOLUL VII
EVALUĂRI ASUPRA UNOR PARTICULARITĂŢI
HISTOPATOLOGICE ALE NEOPLAZIILOR OVARIENE ÎN
RELAŢIE CU DIFERIŢI FACTORI DE RISC
1. Introducere. Cancerele epiteliale reprezintă 90% din cancerele
ovariene, iar dintre acestea tipurile histologice cele mai frecvent întâlnite
sunt cel seros, mucinos, endometrioid şi cu celule clare.
Impactul potenţial diferit al factorilor de risc ai cancerului ovarian
asupra diferitelor tipuri histologice ale bolii nu a fost foarte bine investigat,
unele studii sugerând că neoplazia ovariană mucinoasă diferă sub mai
multe aspecte de celelalte tipuri, fapt care implică abordarea diferită a
acestor procese maligne din punctul de vedere al carcinogenezei,
diagnosticului, prevenţiei, tratamentului şi prognosticului.
2. Obiectivele studiului includ: evidenţierea caracteristicilor subloturilor
cu tip histologic seros şi mucinos; caracterizarea factorilor de risc şi de
protecţie pentru cele două subtipuri histopatologice mai frecvent
evidenţiate în populaţia studiată; analizarea relaţiilor dintre factorii
identificaţi şi subtipurile histopatologice de interes.
3. Material şi metode. Cazurile de cancer ovarian selecţionate din
Ambulatorul de Oncologie (Cabinetul Judeţean de Oncologie) şi Clinica de
Oncologie a Spitalului Universitar Sfântul Spiridon Iaşi în perioada 1999-
2009 au fost împărţite în două subloturi în funcţie de apartenenţa la un
anumit tip histopatologic şi au fost comparate ulterior din perspectiva
factorilor de risc sau de protecţie. Datele epidemiologice au fost culese cu
ajutorul chestionarului validat într-un studiu anterior (240), au fost incluse
într-o bază de date în Excel care a fost apoi prelucrată cu ajutorul
programului Epi Info 3.5.1 şi SPSS 16.
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
S-a realizat o caracterizare a populaţiei incluse în studiu din punctul
de vedere al mediului de provenienţă, nivelului educaţional şi stării civile.
Majoritatea (70%) au fost carcinoame seroase (60,24%) şi
mucinoase (9,24%), 6,02% - carcinoame nediferenţiate, câte 3,61% -
carcinoame endometrioide şi cu celule clare, iar restul au inclus, în
proporţii mai mici, alte tipuri histologice (tumoră Krukenberg, carcinom
scuamos, carcinom cu celule mici, disgerminom, carcinom de granuloasă,
teratom, sarcom, tumora sinusului endodermal) (Fig. 38).
26

3,61%
3,61%
6,02%
17,28%
9,24%
60,24%
27
carcinom seros
carcinom mucinos
carcinoame nediferenţiate
carcinom endometrioid
carcinom cu celule clare
alte tipuri
Fig. 38. Distribuţia pe tipuri histologice a cazurilor de cancer ovarian
În ceeea ce priveşte mediul de provenienţă, s-a observat că
apartenenţa la mediul urban creşte semnificativ riscul atât pentru cancerul
ovarian seros (OR = 4,49; p < 0,01x10 -5 ), cât şi pentru tipul mucinos (OR =
2,9; p = 0,03) (Tabelul LIII).
Tabelul LIII
Odds ratio (OR) şi intervalele de confidenţă (IC) pentru relaţia dintre mediul de
provenienţă şi carcinomul ovarian seros / mucinos, la subiecţii studiaţi
Mediul de Carcinom seros Carcinom mucinos Martori
provenienţă Nr. % Nr. % Nr. %
Urban 106 70,67 14 60,87 37 34,9
Rural 44 29,33 9 39,13 69 65,1
OR 4,49 2,90
IC 2,55 – 7,94 1,05 – 8,31
P < 0,01x10 -5 0,48
0,03
pdiferenţă
4.2. Cercetări epidemiologice privind particularităţile histopatologice
ale neoplaziilor ovariene în grupul de 249 cazuri
Evaluarea distribuţiei pe grupuri de vârstă a pacientelor cu carcinom
seros (150 cazuri) evidenţiază faptul că predomină cele din categoria de
vârstă 60-69 de ani, comparativ cu celelalte intervale de vârstă (χ 2 = 69;
p

Tabelul LVI
Distribuţia cazurilor de cancer ovarian seros în funcţie de grupul de vârstă,
în perioada 1999-2009
Grupul de vârstă
(ani)
Număr de cazuri Prevalenţa (%)
20-29 0 0
30-39 5 3,34
40-49 17 11,34
50-59 39 26
60-69 46 30,66
70-79 34 22,66
80-89 9 6
Total 150 100
χ 2 = 69 GL = 5 p

Analiza statistică efectuată a relevat faptul că alăptarea are o
influenţă semnificativă asupra riscului pentru neoplasmul ovarian seros,
încadrându-se în categoria factorilor de protecţie (OR = 0,21; p < 0,01x10 -
5 ). Consumul de C.O. scade riscul pentru carcinom ovarian seros (OR =
0,10; p = 0,04x10 -3 ). Referitor la factorii de protecţie, rezultatele noastre
relevă faptul că cea mai importantă şi semnificativă statistic scădere a
riscului o realizează utilizarea C.O. (OR = 0,10), urmată de alăptare (OR =
0,20) şi multiparitate (OR = 0,31).
În cercetarea efectuată s-a observat că durata perioadei menstruale pe
parcursul vieţii creşte riscul pentru carcinom ovarian mucinos (OR = 1,88),
însă fără semnificaţie (p = 0,27), comparativ cu cel seros (OR = 3,55),
pentru care valorile obţinute au fost semnificativ statistic (p = 0,05x10 -4 ).
La subiecţii studiaţi, fumatul s-a dovedit a nu fi un factor de risc
pentru carcinomul mucinos (OR = 1,09; p = 0,55), la fel ca şi în cazul celui
seros.
Pentru ambele tipuri de cancer epitelial al ovarului, atât seros, cât şi
mucinos, statusul menopauzal s-a dovedit a prezenta o influenţă asupra
riscului de apariţie a neoplaziei.
Numărul de naşteri este unul dintre factorii cunoscuţi ca având rol în
etiologia cancerului ovarian. Şi anume, multiparitatea scade semnificativ
riscul (OR = 0,24; p = 0,01x10 -2 ) pentru acest tip histologic, iar
nuliparitatea îl amplifică (OR = 4,20; IC = 1,44 – 12,34; p = 0,005), de
asemenea semnificativ. Ca şi pentru carcinoamele seroase (OR = 0,09) şi
pentru cele mucinoase efectul cel mai puternic de scădere a riscului a fost
înregistrat la femeile care au prezentat o durată a alăptării peste 1 an (OR =
0,10; p = 0,02x10 -2 ) (Tabelul LXXXIII).
Tabelul LXXXIII
Odds ratio (OR) şi intervalele de confidenţă (IC) pentru relaţia dintre durata
alăptării (în ani) şi tipul histologic mucinos de carcinom ovarian, la subiecţii studiaţi
Durata alăptării
(în ani)
Cazuri
Nr. %
Martori
Nr. %
OR IC p
0 15 65,22 27 25,47 1*
< 0,5 1 4,35 10 9,43 0,18 0,01 – 1,64 0,14
0,5 – 1 3 13,04 14 13,20 0,39 0,07 - 1,79 0,29
≥ 1 3 13,04 55 51,87 0,10 0,02 – 0,41 0,02x10 -2
OR total OR = 0,16; IC = 0,06 – 0,44; p = 0,05x10 -3
ptrend 0,01x10 -2
* categoria de referinţă
4.3. Relaţiile cancerului ovarian cu diferiţi factori de risc sau de
protecţie în funcţie de tipul histopatologic
În tabelul LXXXVII sunt sistematizate informaţiile privind factorii
de risc şi de protecţie pentru tipul seros de cancer ovarian.
29

Tabelul LXXXVII
Relaţiile factorilor studiaţi cu riscul pentru cancer ovarian seros în populaţia cercetată
Nr.
Număr Frecvenţă
Factorul studiat
crt.
cazuri (%) OR IC P
1. Vârsta la prima menstruaţie 46 30,67 1,1 0,65 – 1,87 0,77
2. Vârsta la menopauză 15 10 0,11 0,07 – 0,22

Dintre factorii de protecţie, cel mai frecvent înregistrat a fost
multiparitatea (47,78%) şi alăptarea (30,43%) şi, fără semnificaţie, nivelul
educaţional (mediu/superior) (34,78%).
Nr.
crt.
1.
Tabelul LXXXVIII
Relaţiile factorilor studiaţi cu riscul pentru cancer ovarian mucinos în populaţia
cercetată
Factorul studiat
Vârsta la prima
menstruaţie
Număr
cazuri
Frecvenţă
(%)
OR IC P
8 34,78 0,12 0,35 – 2,52 0,93
2. Vârsta la menopauză 1 4,35 0,20 0,07 – 0,55 0,08x10 -2
3.
Perioada menstruală
pe parcursul vieţii
15 65,22 1,88 0,67 – 5,32 0,27
4. Fumatul 4 17,39 1,09 0,27 – 4,17 0,55
5. Obezitatea 7 30,43 0,60 0,19 – 1,88 0,47
6.
Statusul
postmenopauzal
8 34,78 1,42 0,49 – 4,05 0,64
7. Nuliparitatea 11 47,78 4,20 1,44 – 12,34 0,005
8.
9.
Durata ciclurilor
ovulatorii pe parcursul
vieţii
Numărul de cicluri
ovulatorii pe parcursul
vieţii
5 21,73 0,56 0,18 – 1,75 0,41
8 34,78 0,72 0,34 – 1,57 0,5
10. Multiparitatea 11 47,78 0,24 0,11 – 0,53 0,01x10 -2
11. Alăptarea 7 30,43 0,16 0,06 – 0,44 0,05x10 -3
12. Consumul de C.O. - - - - -
13.
14.
15.
Mediul de provenienţă
(urban)
14 60 2,90 1,05 – 8,31 0,03
Nivelul educaţional
(mediu/superior)
8 34,78 0,44 0,13 – 1,35 0,17
Starea civilă
(căsătorită)
8 34,78 1,45 0,44 – 4,87 0,65
* pentru valorile < 5, am aplicat corecţia Yeats
5. Discuţii
Distribuţia globală a tipurilor histopatologice în studiul nostru a fost
în concordanţă cu alte cercetări în ceea ce priveşte tipurile seros (60,24%)
şi mucinos (9,24%), dar pentru tipurile endometrioid (3,61%) şi cu celule
clare (3,61%) procentele au fost mai mici (44, 71, 212, 326, 378, 383).
Tung et al. (383) remarcă o amplificare semnificativă a riscului
pentru carcinoame seroase, dar nu şi pentru cele mucinoase, odată cu
creşterea numărului de cicluri ovulatorii pe parcursul vieţii (p = 0,005).
31

Rezultatele noastre au fost în contrast cu cele ale lui Tung şi colaboratorii,
neidentificând nici un efect asupra neoplaziilor seroase (OR = 0,79; p =
0,72) şi mucinoase (OR = 0,72; p = 0,5).
Într-un studiu italian (71) paritatea a fost invers asociată cu riscul
pentru cancere non-mucinoase, dar nu şi pentru cele mucinoase. Alte studii
evidenţiază faptul că sarcina reduce riscul pentru toate tipurile histologice
de cancer (212). În studiul prezent efectuat pe un număr de 249 cazuri, am
remarcat faptul că numărul de sarcini a determinat o scădere semnificativă
a riscului pentru ambele tipuri histologice majore identificate în populaţia
studiată: seros (OR = 0,31; IC = 0,21 – 0,47) şi mucinos (OR = 0,24; IC =
0,11 – 0,53).
Tung et al. (383) a evidenţiat că factorii legaţi de ovulaţie (vârsta la
prima menstruaţie şi la instalarea menopauzei) au avut o influenţă redusă
asupra riscului pentru toate tipurile histologice de neoplasm ovarian. Nici
în studiul nostru nu am evidenţiat vreun efect al vârstei la apariţia menarhei
şi riscul pentru cancer ovarian seros sau mucinos, dar vârsta la menopauză
a determinat o scădere a riscului pentru ambele tipuri histologice: seros
(OR = 0,11; p < 0,01x10
32
-5 ) şi mucinos (OR = 0,20; p = 0,08x10 -2 ).
În studiul lor, Kurian et al. (212), au găsit o asociere pozitivă a
carcinomului ovarian seros cu istoricul familial de cancer de sân, de ovar
sau colorectal (OR = 2,9; IC = 2,2-3,7) şi o asociere inversă cu indicele de
masă corporală (IMC) (OR = 0,72; IC = 0,59-0,88), nivelul educaţional
(OR = 0,76; IC = 0,64-0,90) şi ligatura tubară (OR = 0,68; IC = 0,50-0,95).
Rezultate similare s-au identificat şi în cercetarea actuală în ceea ce priveşte
nivelul educaţional (OR = 0,13; IC = 0,05 – 0,28), iar obezitatea (IMC
peste 25 Kg/m 2 ) nu a influenţat riscul pentru acest tip de neoplazii (OR =
0,98; IC = 0,56 – 1,79). Referitor la carcinomul mucinos, a fost singurul
asociat pozitiv cu fumatul (OR = 2,4; IC = 1,5-3,8). O altă asociere pozitivă
nesemnificativă a fost cu IMC (OR = 1,3; IC = 0,88-2,00). Cercetarea citată
a găsit o asociere inversă a tipului histologic mucinos cu nivelul
educaţional (OR = 0,69; IC = 0,49-0,98) şi nici o asociere cu ligatura
tubară (OR = 0,89; IC = 0,49-1,6) (212). În studiul nostru, obezitatea (OR =
0,60; IC = 0,19 – 1,88) şi nivelul educaţional (OR = 0,44; IC = 0,13 – 1,35)
au determinat o scădere nesemnificativă a riscului.
În studiul lui Titus –Ernstoff, femeile care au alăptat au prezentat o
reducerea semnificativă a riscului (60%) de a dezvolta tumori
endometrioide / cu celule clare; riscul pentru aceste subtipuri scăzând odată
cu creşterea duratei medii de alăptare (ptrend = 0,04) (378). Şi rezultatele
noastre au fost în acord cu cele prezentate anterior, alăptarea fiind un factor
care scade semnificativ atât riscul pentru carcinom ovarian seros (OR =
0,20; IC = 0,14 – 0,34), cât şi mucinos (OR = 0,16; IC = 0,06 – 0,44). Un
rol protector al utilizării C.O. pentru tumorile seroase şi endometrioide, dar

nu şi pentru cele mucinoase a fost raportat de Modugno (256). Risch et al.
(326) au identificat şi ei o protecţie moderat puternică a C.O. pentru
cancerele non-mucinoase (OR = 0,89), comparativ cu cele mucinoase (OR
= 0,98). Şi în analiza efectuată de noi am identificat consumul de C.O ca
fiind un factor care diminuează riscul pentru neoplaziile ovariene seroase
(OR = 0,10; IC = 0,02 – 0,37).
CAPITOLUL VIII
CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE
SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL A GRUPURILOR CU RISC
PENTRU CANCER OVARIAN. OBSERVAŢII ÎN POPULAŢIA
ARONDATĂ UNUI CABINET AL MEDICULUI DE FAMILIE DIN
IAŞI
1. Introducere. Progresele în biologia moleculară, terapia chirurgicală şi
chimioterapie, nu au îmbunătăţit semnificativ ratele de supravieţuire în
ultimii 30 de ani. Prognosticul rezervat poate fi asociat cu prezentarea
pacientelor la medic într-un stadiu avansat, în majoritatea cazurilor.
Aceasta oferă o justificare pentru faptul că screening-ul pentru depistarea
precoce a bolii ar putea constitui o metoda de a reduce mortalitatea (330).
2. Obiectivele studiului au inclus: caracterizarea lotului studiat;
identificarea femeilor cu factori de risc; elaborarea unui algoritm de
supraveghere şi control, în reţeaua primară de asistenţă medicală, a
persoanelor cu risc crescut de a dezvolta cancer ovarian.
3. Material şi metode. Studiul a fost realizat pe un lot de 106 femei fără
cancer ovarian aflate în supravegherea unui medic de familie din Iaşi.
Culegerea informaţiilor s-a realizat prin anchetă epidemiologică cu ajutorul
unui chestionar validat de evaluare a factorilor de risc pentru neoplazii
genitale, iar prelucrarea s-a realizat cu ajutorul unor metode statisticomatematice
şi computerizate. Prelucrarea datelor s-a realizat utilizând
programelor Epi Info 3.5.1. (CDC, Atlanta, Georgia) şi SPSS 16.
4. Rezultate
4.1. Caracteristicile lotului inclus în studiu
Majoritatea cazurilor provin din mediul rural (65%) şi 35% din
mediul urban, diferenţa între cele două medii fiind semnificativă statistic (p
= 0,02x10 -3 ). Dacă ne raportăm la nivelul de pregătire, cele cu studii medii
au fost înregistrate în proporţie de 77,5%, urmate de cele cu studii
superioare (20%) şi cele cu nivel elementar de pregătire (2,5%), diferenţa
prezentând semnificaţie statistică (p < 0,01x10 -5 ).
Referitor la starea civilă, semnificativ mai multe femei au fost
căsătorite (47,39%), comprativ cu celelalte grupuri: 34,94% femei
necăsătorite, 12,05% văduve, iar restul alte categorii (concubinaj, divorţate,
33

ecăsătorite). Totodată, 49% dintre femeile intervievate au declarat că au o
situaţie economică medie, 28% precară şi 23% bună (χ2 = 22,4; GL = 2; p
= 0,01x10 -3 ).
4.2. Stabilirea categoriilor de factori de risc şi ierarhizarea acestora
În studiul nostru, frecvenţa cea mai mare a prezentat-o grupul de
vârsta 30-39 ani (24,52%), urmat de 20-29 ani (23,58%). Diferenţa între
intervale nefiind semnificativă.
În ceea ce priveşte vârsta la prima menstruaţie, cele mai multe femei
s-au încadrat în categoria 12-16 ani (63,21%). De asemenea, un procent de
33,01% dintre subiecţi au fost identificaţi ca prezentând menarhă precoce
(sub 12 ani) (p

prezenţa sa la 74,52%, diferenţa fiind statistic semnificativă (p < 0,01x10-
5) (Tabelul CIII).
Tabelul CIII
Distribuţia în funcţie de durata alăptării (în ani) la subiecţii studiaţi
Durata alăptării (în ani) Număr de cazuri Prevalenţa (%)
0 27 25,47
< 0,5 10 9,43
0,5 – 1 14 13,20
≥ 1 55 51,87
Total 106 100
χ2 = 62,44 GL = 3 p < 0,01x10 -5
Consumul de C.O. scade riscul pentru neoplazia ovariană. În studiul
efectuat 24,53% dintre femei au utilizat contraceptive orale (p < 0,01x10 -5 ).
În tabelul CVII este prezentată frecvenţa factorilor de risc pentru
cancerul ovarian în populaţia studiată.
Tabelul CVII
Frecvenţa factorilor de risc pentru cancerul ovarian în populaţia studiată
Factorul studiat Număr de cazuri Frecvenţă (%)
Obezitate 55 51,88
Durata perioadei menstruale peste 30 ani 53 50
Numărul ciclurilor ovulatorii pe parcursul
vieţii > 250
53 50
Vârsta peste 50 ani 43 40,55
Prima menstruaţie < 12 ani 35 33,01
Status postmenopauzal 29 27,36
Lipsa alăptării 27 25,47
Fumatul 26 24,53
Durata ciclurilor ovulatorii pe parcursul
vieţii > 29 ani
22 20,1
Nuliparitatea 20 18,86
Istoricul familial 9 8,49
Menopauza peste 52 ani 7 6,61
În cercetarea actuală, femeile cu o durată a ciclurilor ovulatorii de
peste 29 ani, considerată a fi cu risc pentru dezvoltarea tumorilor maligne
ale ovarului au reprezentat 20,7% (p < 0,01x10
35
-5 ).
4.3. Elaborarea unui program de supraveghere şi control pentru
femeile cu risc de a dezvolta cancer ovarian. La cabinetul medicului de
familie s-a efectuat anamneza pentru identificarea factorilor de risc sau

simptomatologiei nespecifice. Ulterior s-a realizat examenul clinic al
abdomenului. Cancerul ovarian ar trebui suspectat la orice femeie aflată în
premenopauză cu o mărire de volum inexplicabilă a ovarului sau la orice
femeie aflată în postmenopauză cu ovar palpabil.
În studiu au fost identificate 47 de persoane (44,34%) cu un cumul
de 3 sau mai mulţi factori de risc. Ele au fost monitorizate de către medicul
de familie, anamnestic şi clinic, la fiecare 6 luni şi dirijate pentru examen la
medicul specialist anual. O femeie (39 de ani) (2,12%) a fost diagnosticată
cu cancer ovarian în stadiul I. În figura 43 este prezentat algoritmul de
evaluare la nivelul cabinetului medicului de familie în vederea stabilirii
riscului pentru cancer ovarian.
Anamneză (Fişa chestionar) Examen clinic
Factori de risc
non-genetici
Evaluare la nivelul
medicului de familie, la
fiecare 6 luni:
- anamneză
- examen clinic
şi examen anual la medicul
specialist
Identificare
Femei cu factori de risc Femei cu Index simptomatic pozitiv
Istoric familial Evaluare la medicul specialist:
- examen pelvin şi/sau rectal
- ultrasonografie transvaginală
- dozarea CA-125
Evaluare anuală în cadrul departamentului de
specialitate (genetician, oncolog, ginecolog):
- ultrasonografie transvaginală cu doppler color
- dozarea CA-125
- testare genetică
Fig. 43. Algoritmul de evaluare a riscului pentru cancer ovarian
la nivelul cabinetului medicului de familie
Refereritor la distribuţia subiecţilor în funcţie de frecvenţa factorilor
de risc s-a remarcat predominenţa, în proporţii egale, a celor cu un factor de
risc sau un cumul de 3 factori (14,15%), urmate de cele cu o asociere de 2
factori (13,20%) şi 4 factori (12,26%) (Fig. 42).
Un număr de 12 femei în postmenopauză (11,32%) au prezentat
simptomatologie, la 5 (4,71%) dintre acestea Indexul simptomatic fiind
pozitiv.
36

Număr cazuri
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
15 14 15 13
1. Introducere. În timp ce, atât riscul premenopauzal, cât şi cel
postmenopauzal pentru cancerul ovarian poate fi legat de expunerea
ovulatorie anterioară, se consideră că ovulaţia împreună cu stimularea
37
8
y = -1,9286x + 18,571
R 2 = 0,8762
1 2 3 4 5 6 7
Număr factori de risc asociați
Fig. 44. Tendinţa distribuţiei subiecţilor în funcţie de frecvenţa factorilor de risc
Aceşti subiecţi au fost direcţionaţi către specialist pentru evaluare
clinică pelvină, eventual ultrasonografie transvaginală sau dozarea CA-125,
în funcţie de rezultatele investigaţiilor anterioare. Din această categorie o
femeie (2,12%) în vârstă de 62 ani a fost diagnosticată cu neoplazie
ovariană stadiul III.
5. Discuţii. Întru-cât această neoplazie este rară, screening-ul se traduce
prin costuri economice ridicate. Astfel, Goff B. (141) estima că pentru o
incidenţă a cancerului ovarian de 40 la 100.000 de femei ar trebui să
realizăm 2.500 de teste screening pentru a identifica un caz cu neoplasm
ovarian. De aceea a dezvoltat în 2007 un Index simptomatic (OCSI).
Autoarea citată (132, 141) raportează un procent de 3% din populaţia
identificată cu OCSI pozitiv, cu alte cuvinte se va face testare screening
utilizând dozarea CA-125 şi ultrasonografia transvaginală la mai puţin de
5% din populaţie, fapt care se traduce prin scăderea costurilor economice.
În studiul nostru am identificat un procent de 4,71% (5/106) pozitive la
Indexul simptomatic. De asemenea, acelaşi autor preciza că OCSI pozitiv a
fost identificat la 80% dintre femeile cu neoplasm ovarian şi aproximativ la
60% din cele aflate în stadiul I de boală (132, 141).
CAPITOLUL IX
CERCETĂRI PRIVIND EFECTUL FACTORILOR
ANOVULATORI ASUPRA RISCULUI PENTRU CANCER
OVARIAN LA FEMEILE AFLATE ÎN PREMENOPAUZĂ
COMPARATIV CU CELE AFLATE ÎN POSTMENOPAUZĂ
7
4

hormonală poate juca un rol important cu preponderenţă în carcinogeneza
ovarelor premenopauzale decât a celor postmenopauzale (261, 337). Unii
factori de risc pot influenţa funcţia ovulatorie şi nivelele de hormoni
steroizi în mod diferit la femeile aflate în premenopauză comparativ cu cele
în postmenopauză (327), ca urmare, se consideră că menopauza poate
modifica riscul pentru cancer ovarian asociat cu ciclurile ovulatorii.
2. Obiective studiului au inclus: caracterizarea loturilor studiate;
studierea relaţiei factorilor anovulatori cu riscul pentru cancer ovarian la
femeile în premenopauză; studierea relaţiei factorilor anovulatori cu riscul
pentru cancer ovarian la femeile în postmenopauză; analizarea comparativă
a influenţei fenomenelor anovulatorii asupra riscului pentru cancer ovarian
la femeile în premenopauză cu cele în postmenopauză.
3. Material şi metodă. S-a efectuat un studiu caz-martor asupra femeilor
de peste 18 ani rezidente în regiunea de Nord – est a României. Cazurile au
fost identificate în evidenţa Ambulatorului de Oncologie al Spitalului „Sf.
Spiridon Iaşi”, iar martorii printre persoanele care au frecventat Clinica de
Boli Infecţioase pentru diferite afecţiuni acute sau însoţitori ai unor copii cu
afecţiuni acute. S-a utilizat un chestionar pentru evaluarea factorilor de risc
sau de protecţie pentru neoplaziile genitale, validat anterior. Chestionarul a
fost aplicat de către intervievatori special instruiţi.
În general, s-a utilizat statusul menopauzal şi vârsta la instalarea
menopauzei raportate de subiecţi, pe baza cărora am clasificat femeile
participante în două grupuri premenopauzal şi postmenopauzal. Pentru
estimarea riscului de cancer ovarian asociat cu variabilele ovulatorii s-a
utilizat regresia logistică necondiţionată. Datele au fost analizate utilizând
Epi Info 3.5.1. (CDC, Atlanta, Georgia). S-au calculat: riscul (OR),
intervalele de încredere (IC) şi coeficientul de semnificaţie statistică p.
4. Rezultate. Dintre caracteristicile subiecţilor incluşi în studiu sunt
prezentate aspecte legate de distribuţia cazurilor în funcţie de statusul
menopauzal, nivelul educaţional şi mediul de provenienţă. Dintre factorii
studiaţi menţionăm: numărul de sarcini, durata totală a sarcinilor pe
parcursul vieţii (numărul de ani de sarcină), consumul de C.O., durata
alăptării (în ani), durata ciclurilor ovulatorii pe parcursul vieţii (în ani),
numărul de cicluri ovulatorii şi durata perioadelor anovulatorii pe parcursul
vieţii (în ani).
S-a constatat că semnificativ mai multe femei în postmenopauză au
fost înregistrate printre cazuri (51,41%), comparativ cu martorii (27,36%)
(p = 0,04x10 -3 ), iar în ceea ce priveşte diferenţa între procentul de femei cu
status premenopauzal (48,59%), comparativ cu cel pentru subiecţii aflaţi în
postmenopauză (51,41%), aceasta a fost lipsită de semnificaţie din punct de
vedere statistic (p = 0,59) (Tabelul CIX).
38

Tabelul CIX
Distribuţia subiecţilor în funcţie de statusul menopauzal
Status menopauzal
Cazuri
Nr. %
Martori
Nr. %
Premenopauză 121 48,59 77 72,64
Postmenopauză 128 51,41 29 27,36
pcazuri/martori
p status menopauzal
39
0,04x10 -3
Numărul de sarcini s-a numărat printre factorii care conferă
protecţie femeilor în premenopauză faţă de apariţia neoplasmului ovarian.
Tabelul CXII
Odds ratio (OR) şi intervalele de confidenţă (IC) pentru relaţia dintre numărul de
sarcini şi cancerul ovarian, la subiecţii cu status premenopauzal
Numărul de
sarcini
Cazuri
Nr. %
Martori
Nr. %
OR IC p
0 54 44,63 17 22,07 1*
1 20 16,53 22 28,57 0,29 0,12 – 0,70 0,004
2 31 25,61 23 29,87 0,42 0,18 – 0,98 0,04
3 4 3,31 5 6,50 0,25 0,05 – 1,25 0,10
4 8 6,61 4 5,20 0,63 0,14 – 2,87 0,48
≥ 5 4 3,31 6 7,79 0,21 0,04 – 0,98 0,02
OR total OR = 0,35; IC = 0,21 – 0,56; p = 0,05x10 -4
ptrend
0,02
* categoria de referinţă
La cazurile încadrate în categoria status premenopauzal scăderea
riscului determinată de alăptare a fost semnificativă (OR = 0,13; p <
0,01x10 -5 ). Un efect similar, puternic a fost observat la persoanele care au
alăptat mai puţin de 0,5 ani (corespunzător unui interval de 6 luni) (OR =
0,11; p < 0,01x10 -5 ) şi la cele care au alimentat la sân copiii pentru o
perioadă de peste 1 an (OR = 0,10; p < 0,01x10 -5 ) (Tabelul CXIV).
Tabelul CXIV
Odds ratio (OR) şi intervalele de confidenţă (IC) pentru relaţia dintre durata
alăptării pe parcursul vieţii şi cancerul ovarian, la subiecţii cu status premenopauzal
Durata alăptării
( în ani)
Cazuri
Nr. %
Martori
Nr. %
OR IC p
0 85 70,25 23 29,87 1*
< 0,5 13 10,74 31 40,26 0,11 0,05 – 0,27 < 0,01x10 -5
0,5 – 1 9 7,44 8 10,39 0,30 0,09 – 0,99 0,03
> 1 12 9,91 34 44,15 0,10 0,04 – 0,23 < 0,01x10 -5
OR total OR = 0,13; IC = 0,08 – 0,22; p < 0,01x10 -5
ptrend
< 0,01x10 -5
* categoria de referinţă
0,59

La femeile cu cancer ovarian incluse în studiul nostru, aflate în
perioada premenopauzală, numărul de cicluri ovulatorii pe parcursul vieţii a
fost identificat ca fiind un factor care creşte semnificativ riscul pentru
neoplazii ovariene (OR = 3,21; p = 0,05x10 -5 ) (Tabelul CXVII).
Tabelul CXVII
Odds ratio (OR) şi intervalele de confidenţă (IC) pentru relaţia dintre numărul de
ciclurilor ovulatorii pe parcursul vieţii şi cancerul ovarian, la subiecţii studiaţi cu
status premenopauzal
Numărul ciclurilor
ovulatorii pe
parcursul vieţii
Cazuri Martori
OR IC P
(în ani) Nr. % Nr. %
< 200 27 22,31 35 45,75 1*
200 – 250 19 15,70 4 5,19 6,16 1,69 – 24,42 0,003
250 – 300 18 14,87 7 9,09 3,33 1,10 – 10,36 0,03
300 – 350 18 14,87 9 11,68 2,59 0,92 – 7,45 0,07
≥ 350 39 32,23 18 23,37 2,81 1,24 – 6,40 0,01
OR total OR = 3,21; IC = 2,01 – 5,34; p = 0,05x10 -5
ptrend 0,01
* categoria de referinţă
Şi pentru femeile în postmenopauză numărul de sarcini s-a
numărat printre factorii care conferă protecţie faţă de apariţia neoplasmului
ovarian. Analiza epidemiologică a relevat o scădere semnificativă a riscului
determinată de multiparitate (OR = 0,16; p = 0,02x10
40
-5 ). Efectul cel mai
important a fost înregistrat pentru subiecţii cu un număr de sarcini ≥ 5 (OR
= 0,09; p = 0,004). De asemnea, se constată o tendinţă de creştere a
protecţiei odată cu creşterea numărului de sarcini (p = 0,001).
Printre femeile în postmenopauză nu s-au identificat utilizatoare de
contraceptive orale, astfel încât această variabilă nu a putut fi evaluată la
această categorie de subiecţi.
Şi la cazurile aflate în perioada postmenopauzală s-a înregistrat o
scădere a riscului determinată de alăptare, semnificativă din punct de
vedere statistic (OR = 0,09; p

neoplaziilor ovariene pentru femeile aflate în perioada premenopauzală
(OR = 0,13), dar şi pentru cele în postmenopauză (OR = 0,09), cu o scădere
mai puternică a riscului la femeile cu status postmenopauzal.
Tabelul CXXV
OR* şi IC 95% pentru asocierea dintre variabilele studiate şi riscul pentru cancer
ovarian la subiecţii cercetaţi, în funcţie de statusul menopauzal
Factorul studiat
Nivelul educaţional
(mediu/superior)
Mediul de
provenienţă (urban)
41
Statusul menopauzal
Femei în premenopauză Femei în postmenopauză
OR IC p OR IC p
0,65 0,28 – 1,53 0,38 0,82 0,36 – 2,13 0,89
5,55 2,84 – 10,91 0,01x10 -5 2,68 1,06 – 6,94 0,03
Numărul de sarcini 0,35 0,21 – 0,56 0,05x10 -4 0,16 0,07 – 0,56 0,004
Consumul de C.O. 0,39 0,13 – 1,16 0,10 - - -
Durata alăptării (în
ani)
Durata sarcinilor(în
ani)
Durata ciclurilor
ovulatorii
Numărul cicluri lor
ovulatorii
0,13 0,08 – 0,22

alăptarea (314), sugerând că efectul protectiv al C.O. şi sarcinii nu trebuie
să fie atribuit exclusiv anovulaţiei. În contrast cu aceste rezultate, studiul
nostru a identificat o scădere mai importantă a riscului produsă de alăptare.
Rezultatele cercetării lui Tung et a. (382) au arătat că durata ovulaţiei
a fost corelată semnificativ cu riscul pentru cancer ovarian, iar reducerea
riscului asociată cu factorii anovulatori, precum utilizarea C.O., sarcina şi
alăptarea, a fost similară. De asemenea, s-a evidenţiat că relaţia pozitivă a
ovulaţiei cu riscul pentru neoplazii ovariene poate fi modificată de statusul
menopauzal, fapt care sugerează că există o influenţă puternică a
hormonilor asociaţi ovulaţiei în patogeneza cancerului ovarian. Analiza
acestor autori a identificat că factorii de risc şi de protecţie reproductivi au
fost mai puternic asociaţi cu neoplasmul ovarian premenopauzal decât cu
cel postmenopauzal.
PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA
1. În contextul exploziei descoperirilor în medicina moleculară se doreşte
ca prin această lucrare să se pună bazele unor cercetări de epidemiologie
moleculară a cancerului ovarian în regiunea de nord-est a României, ceea
ce reprezintă o prioritate în acest domeniu.
2. Furnizarea de informaţii privind frecvenţa factorilor de risc, influenţa
polimorfismelor genelor CYP1A1 şi P53, interacţiunea genă-factori de
mediu şi influenţa acestor factori asupra neoplaziilor ovariene în Regiunea
de Nord-Est a România, contribuind la întregirea imaginii fenomenului la
nivel european.
3. De asemenea, strategiile prevenţionale, propuse în teză, pentru femeile
cu risc crescut de a dezvolta cancer ovarian, vor îmbunătăţi managementul
acestor neoplazii la populaţia feminină din regiune, vor facilita desfăşurarea
activităţii de prevenţie primară a medicului de familie şi vor constitui un
real beneficiu pentru femeile în cauză.
4. Realizarea unei colecţii de ADN ce va putea fi folosită pentru studii
ulterioare ale altor gene sau markeri implicaţi în creşterea riscului de
dezvoltare a neoplaziilor ovariene.
5. Teza, prin caracterul ei complex, de abordare epidemiologică
descriptivă, analitică şi moleculară, prospectivă şi retroprospectivă, a
cancerului ovarian, deschide perspective de realizare a unor noi cercetări în
colaborare cu parteneri din ţară şi din străinătate pentru identificarea unor
markeri de susceptibilitate genetică, ai debutului precoce sau prognostici,
cu posibilităţi de extrapolare, în beneficiul programelor de promovare a
sănătăţii populaţiei feminine.
42

CONCLUZII FINALE
(cu referire la „Contribuţii proprii”)
1. Chestionarul utilizat pentru evaluarea factorilor de risc pentru cancerul
ovarian are o sensibilitate ridicată, dar o specificitate redusă comparativ cu
înregistrările medicale.
2. Principalii factori de risc identificaţi în lotul studiat au fost: perioada
menstruală pe parcursul vieţii peste 30 de ani, urmată de vârsta la
momentul diagnosticării între 50 şi 69 ani, nuliparitate, durata ciclurilor
ovulatorii peste 22,2 ani, numărul de cicluri ovulatorii peste 350 la femeile
nulipare, menarha precoce, menopauza tardivă şi provenienţa din mediul
urban, iar dintre factorii protectori am identificat: multiparitatea, alăptarea
şi consumul de contraceptive orale.
3. Colecţia ADN este formată din ansamblul eşantioanelor ADN extrase
pornind de la probele pacientelor studiate - se pleacă de la 2 probe pacientă
şi se ajunge în final la 8 alicote (2 la -80ºC pentru colecţie; 4 la -22ºC
pentru alte determinări de epidemiologie moleculară; 2 la frigider pentru
manipulări curente - PCR). Realizarea colecţiei de ADN, care este prima de
acest gen realizată într-un Laborator de Epidemiologie la noi în ţară, va
îmbunătăţi managementul desfăşurării unor studii ulterioare ale altor gene
sau markeri implicaţi în creşterea riscului pentru neoplazii genitale, scăzând
cheltuielile financiare şi de timp pentru identificarea altor subiecţi,
recoltarea probelor de sânge şi realizarea extracţiei ADN-ului.
4. Optimizarea metodei RFLP pentru analizarea polimorfismelor genei p53
şi ale genei CYP1A1 a permis punerea în evidenţă a existenţei
polimorfismelor codonului 72 al genei p53 şi Ile/Val al genei CYP1A1 la
populaţia din această regiune.
5. Frecvenţa genotipului homozigot Arg/Arg al genei p53 a fost mai
ridicată la cazuri (43%) comparativ cu martorii (33,3%), dar diferenţa nu a
fost semnificativă (p = 1,00). În cercetarea efectuată am identificat prezenţa
polimorfismului Ile/Val al genei CYP1A1, asociat cu creşterea riscului
pentru cancer ovarian, la 9,5% (2) dintre cazuri, însă asocierea cu cancerul
ovarian s-a dovedit nesemnificativă din punct de vedere statistic.
Polimorfismul MspI al genei CYP1A1 nu a fost identificat în populaţia
studiată, dar mărimea eşantionului cercetat este mică şi nu putem generaliza
concluziile studiului.
6. Nuliparitatea şi mediul urban au fost identificaţi ca fiind factori de risc
cu efect important asupra cancerului ovarian mucinos. Alţi factori implicaţi
nesemnificativ în creşterea riscului pentru acest tip histologic au fost:
perioada menstruală pe parcursul vieţii peste 30 ani, statusul
postmenopauzal, starea civilă (căsătorită).
43

7. Printre factorii protectori pentru varianta mucinoasă a neoplaziei
ovariene la populaţia studiată am identificat: alăptarea, multiparitatea şi
vârsta la instalarea menopauzei.
8. Pentru tipul seros de carcinom ovarian principalii factori de risc au fost:
nuliparitatea, durata perioadei menstruale pe parcursul vieţii peste 30 ani,
statusul postmenopauzal şi mediul de provenienţă urban.
9. Factorii care scad riscul de apariţie a tumorilor maligne ovariene seroase
la populaţia inclusă în studiu au fost: consumul de contraceptive orale,
alăptarea, multiparitatea, nivelul educaţional (mediu/superior), vârsta la
instalarea menopauzei şi durata ciclurilor ovulatorii pe parcursul vieţii
peste 29,1 ani.
10. Identificarea persoanelor cu risc, la nivelul cabinetului medicului de
familie, presupune utilizarea unui algoritm ce include fişa chestionar pentru
evaluarea prezenţei factorilor de risc, anamneza şi examenul clinic pentru
identificarea persoanelor cu index simptomatic pozitiv. În studiul nostru,
din 47 subiecţi (44,34%) identificaţi cu un cumul de 3 sau mai mulţi factori
de risc, o femeie (2,12%) a fost diagnosticată cu cancer ovarian ca urmare a
direcţionării către medicul specialist.
11. Principalii factori de risc evidenţiaţi prin anamneză au fost: obezitatea,
numărul de cicluri ovulatorii pe parcursul vieţii peste 250, durata
perioadelor menstruale peste 30 ani, vârsta peste 50 de ani, prima
menstruaţie sub 12 ani, statusul postmenopauzal, lipsa alăptării, fumatul,
durata ciclurilor ovulatorii pe parcursul vieţii peste 29 ani, antecedentele
personale cu risc (infertilitate, endometrioză, ovar polichistic), nuliparitatea
şi istoricul familial de cancer de sân, ovar, colo-rectal.
12. 12 femei aflate în postmenopauză (11,32%) au prezentat
simptomatologie şi, dintre acestea, la 4,71% (5/106) Indexul Simptomatic a
fost pozitiv şi a permis diagnosticarea unei persoane cu neoplazie ovariană.
13. Dintre femeile incluse în grupul celor cu istoric familial, 3 au prezentat
risc crescut pentru cancerul ovarian (agregare familială puternică) şi au
îndeplinit criteriile de includere într-un studiu de evaluare a prezenţei de
mutaţii la nivelul genelor BRCA1/ BRCA2.
14. Durata ovulaţiei este asociată semnificativ cu riscul pentru cancer
ovarian şi poate fi modificată de statusul hormonal, constatare care
sugerează o influenţă puternică a hormonilor legaţi de ovulaţie asupra
carcinogenezei ovariene. Datele studiului sugerează că durata ciclurilor
ovulatorii a fost asociată, în special cu creşterea riscului pentru cancer
ovarian premenopauzal.
15. Reducerea riscului pentru neoplasmul ovarian de către evenimentele
anovulatorii precum sarcina a fost mai puternică la femeile în
postmenopauză comparativ cu cele în premenopauză, sugerând că efectele
benefice ale expunerii anovulatorii prelungite persistă şi la femeile mai în
44

vârstă. Utilizarea C.O a determinat o scădere a riscului pentru tumori
maligne ovariene la tinere, efect care poate fi datorat prevalenţei mai
crescute a utilizatoarelor de C.O. la acest grup de vârstă. Reducerea
riscului pentru procesele tumorale maligne ovariene asociată cu sarcina a
fost mai pronunţată la femeile mai în vârstă. Ca urmare, progesteronul şi
alţi hormoni steroizi pot fi luaţi în calcul atunci când discutăm despre
efectele prelungite ale sarcinii la femeile în postmenopauză.
BIBLIOGRAFIE
1. Adami H.O., Hunter D., Trichopoulos D. (eds.). Textbook of cancer
epidemiology. Oxford University Press, 2002.
2. Agorastos T., Masouridou S., Lambropoulos A.F., Chrisafi S., Miliaras
D., Pantazis K. et al. P53 codon 72 polymorphism and correlation with
ovarian and endometrial cancer in Greek women. Eur. J. Cancer Prev.
2004; 13 : 277-280.
3. Aktas D., Guney I., Alikasifoglu M., Yuce K., Tuncbilek E., Ayhan A.
CYP1A1 gene polymorphism and risk of epithelial ovarian neoplasm.
Gynecol. Oncol. 2002; 86 : 124-128.
4. Allen N.E., Newton R., Berrington de Gonzalez A., Green J., Banks E.,
Key T.J. The causes of cancer. In: Franks L.M., Teich N.M. (eds.).
Introduction to the cellular and molecular biology of cancer. Oxford,
Oxford University Press, 2005.
5. Amikura T., Sekine M., Hirai Y., Fujimoto S., Hatae M., Kobayashi I.,
Fujii T. et al. The Japanese Familial Ovarian Cancer Study Group.
Mutational analysis of TP53 and p21 in familial and sporadic ovarian
cancer in Japan. Gynecol. Oncol. 2006; 100 : 365-371.
6. Aunoble B., Sanches R., Didier E., Bignon Y.J. Major oncogenes and
tumor suppressor genes involved in epithelial ovarian cancer. Int. J.
Oncol. 2000; 16 : 567-576.
7. Badgwell D, Bast R.C. Early detection of ovarian cancer. Dis. Markers
2007; 23 (5-6) : 397-410.
8. Bankhead C.R., Kehoe S.T., Austoker J. Symptoms associated with
diagnosis of ovarian cancer: a systematic review. British J. Obstet.
Gynaecol. 2005; 112 (7) : 857-865.
9. Bast R.C., Brewer M., Zou C., Hernandez M.A., Daley M., Ozols R.,
Lu K. et al. Prevention and early detection of ovarian cancer: mission
impossible? Recent Results Cancer Res. 2007; 174 : 91-100.
10. Beehler G.P., Sekhon M., Baker J.A. et al. Risk of ovarian cancer
associated with BMI varies by menopausal status. J. Nutr. 2006; 136 :
2881-2886.
45

11. Berek J.S., Hacker N.F. Practical gynaecologic oncology. 4
46
th edition.
Lippincott Williams&Wilkins, Philadelphia, 2005.
12. Boyle P., Levin B. (eds.). World Cancer Report 2008. IARC Press,
Lyon, France, 2008.
13. Bray F., Loos A.H., Tognazzo S., La Vecchia C. Ovarian cancer in
Europe: cross-sectional trends in incidence and mortality in 28
countries, 1953-2000. Int. J. Cancer 2005; 113 (6) : 977-990.
14. Casagrande J.T., Lowe E.W., Pike M.C. et al. „Incessant ovulation”
and ovarian cancer. Lancet 1979; 2 : 170-172.
15. Chen V.W., Ruiz B., Killeen J.L., Cote T.R., Wu X.C., Correa C.N.
Pathology and classification of ovarian tumors. Cancer 2003; 97 (10
Suppl) : 2631-2642.
16. Chiaffarino F., Parazzini F., Bosetti C., Franceschi S., Talamini R.,
Canzonieri V. et al. Risk factors for ovarian cancer histotypes. Eur. J.
Cancer 2007; 43 : 1208-1213.
17. Christie M., Oehler M.K. Molecular pathology of epithelial ovarian
cancer. J. Br. Menopause Soc. 2006; 12 (2) : 57-63.
18. Chu CS, Rubin SC. Screening for ovarian cancer in the general
population. Best Pract Res Clin Obstet Gynecol 2006; 20(2) : 307-320.
19. Collaborative Group on Epidemiological Studies of Ovarian Cancer.
Ovarian cancer and oral contraceptives: collaborative reanalysis of
data from 45 epidemiological studies including 23.257 women with
ovarian cancer and 87.303 controls. Lancet 2008, 371, 303-314.
20. Covic M., Ştefănescu D., Sandovici I.: Genetică medicală. Ed.
Polirom, Iaşi, 2004.
21. Ferlay J., Autier P, Boniol M., Heanue M, Colombet M, Boyle P.
Estimates of cancer incidence and mortality in Europe in 2006. Annals
of Oncology 2007; 18 (3) : 581-592.
22. Fleming J.S., Beaugie C.R., Haviv I., Chenevix-Trench G., Tan O.L.
Incessant ovulation, inflammation and epithelial ovarian
carcinogenesis: revisiting old hypotheses. Mol. Cell. Endocrinol. 2006;
247 (1-2) : 4-21.
23. Gadducci A., Cosio S. Surveillance of patiens after initial treatment of
ovarian cancer. Crit. Rev. Oncol. Hematol. 2009; 71 : 43-52.
24. Garcia M., Jemal. A., Ward E.M. et al. Global cancer facts and figures
2007. American Cancer Society, Atlanta, 2007.
25. Gould R.L. Ovarian cancer, silent no more. Commun. Oncol. 2009 :
142-142.
26. Guppy A.E., Nathan P.D., Rustin G.J.S. Epithelial ovarian cancer: a
review of current management. Clin. Oncol. 2005; 17 : 399-411.
27. Hanna L., Adams M. Prevention of ovarian cancer. Clin. Obstet.
Gynecol. 2006; 20 (2) : 339-362.

28. Heintz A.P., Odicino F., Maisonneuve P. et al. Carcinoma of the ovary.
Int. J. Gynaecol. Obstet. 2006; 95 (suppl. 1) : S161-192.
29. Hennessy B.T., Coleman R.L., Markman M. Ovarian Cancer. Lancet
2009; 374 : 1371-1382.
30. Hogg R., Friedlander M. Biology of epithelial ovarian cancer:
implications for screening women at high genetic risk. J. Clin. Oncol.
2004; 22 (7) : 1315-1327.
31. Holschneider C.H., Berek J.S. Ovarian cancer: epidemiology, biology
and prognostic factors. Semin. Surg. Oncol. 2000; 19: 3-10.
32. Jazaeri A.A. Molecular profiles of hereditary epithelial ovarian cancers
and their implications for the biology of this disease. Molec. Oncol.
2009; doi:10.1016/j.molonc.2009.01.001.
33. Jemal A., Siegel R., Ward E. et al. Cancer statistics. CA Cancer J. Clin.
2008; 58 : 71-96.
34. Kurian A.W., Balise R.R., McGuire V., Whittemore A.S. Histologic
types of epithelial ovarian cancer: have they different risk factors?
Gynecol. Oncol. 2005; 96 (2) : 520-530.
35. Landen Jr.C.N., Birrer M.J., Sood A.K. Early events in the
pathogenesis of epithelial ovarian cancer. J. Clin. Oncol. 2008; 26 :
995-1005.
36. Matei M., Negură L., Carasevici E., Azoicăi D. Particularities of the
individual risks in a group of women with genital cancers. Rev. Med.
Chir. Soc. Med. Nat. Iaşi 2009; 113 (4) : 1216-1221.
37. Matei M., Azoicăi D. Particularităţi histopatologice la cazurile cu
neoplazii genito-mamare incluse într-o cohortă de studiu
epidemiologic. Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. Iaşi 2009; 113 (2) :
540-548.
38. Matei M., Olteanu Şt., Ciolpan C., Azoicăi D. Cross-sectional
epidemiological researches on genitals and breast cancers in the North-
East region of Romania. Rev. Med. Chir. Soc Med. Nat. Iaşi 2008; 112
(3) : 775-785.
39. Mok S.C., Kwong J., Welch W.R. et al. Etiology and pathogenesis of
epithelial ovarian cancer. Dis. Markers 2007; 23 : 367-376.
40. Nagle C.M., Bain C.J., Green A.C., Webb P.M. The influence of
reproductive and hormonal factors on ovarian cancer survival. Int. J.
Gynecol. Cancer 2008; 18 (3) : 407-413.
41. Negură L., Carasevici E., Negură A., Uhrhammer N., Bignon Y.J.
Rapid PCR-RFLP screening fornovel BRCA2 mutation found in a
north-eastern Romanian population. FEBS Journal 2009; 276 (Suppl.
1) : 331.
42. Oyama T., Mitsudomi T., Kawamoto T et al. Detection of
CYP1A1gene polymorphism using designed RFLP and distribution of
47

CYP1A1 genotypes in Japanese. Int. Arch. Occup. Environ. Health
1995; 67 : 253-256.
43. Pricop M. Oncologie ginecologică clinică. Ed. Polirom, Iaşi, 2000, 227-
322.
44. Ricciardelli C, Oehler MK. Diverse molecular pathways in ovarian
cancer and their clinical significance. Maturitas 2009; 62 (3) : 270-
275.
45. Sankaranarayanan R., Ferlay J. Worldwide burden of gynaecological
cancer: the size of the problem. Best Pract. Res. Clin. Obstet.
Gynaecol. 2006; 20 (2) : 207-225.
46. Ueda M., Terai Y., Kanda K., Kanemura M., Takehara M., Yamaguchi
H. et al. Germline polymorphism of p53 codon 72 in gynecological
cancer. Gynecol. Oncol. 2006; 100 : 173-178.
47. Vo C., Carney M.E. Ovarian cancer hormonal and environmental risk
effect. Obstet. Gynecol. Clin. N. Am. 2007; 34 : 687-700.
48. Willner J., Wurz K., Allison K.H., Galic V., Garcia R.L., et al.
Alternate molecular genetic pathways in ovarian carcinomas of
common histological types. Hum. Pathol. 2007; 38 : 607-613.
LUCRĂRILE ŞTIINŢIFICE PUBLICATE IN EXTENSO
ÎN REVISTĂ COTATĂ CNCSIS B+ ŞI INDEXATĂ ÎN BAZE DE
DATE INTERNAŢIONALE (MEDLINE ŞI INDEX MEDICUS)
1. Matei M., Căruntu I.D., Negură L., Petrariu F., Ifrim S., Acatrinei L.,
Sulugiuc A., Azoicăi D. Assessment of relations between main histologic
type of ovarian cancer and some risk and prognostic factors. Rev. Med.
Chir. Soc. Med. Nat. Iaşi 2010; 114 (4) : 1135-1141. PMID: 21495458
[PubMed – in process]
2. Matei M., Negură L., Carasevici E., Azoicăi D. Specifics of individual
risks in a group of women with genital neoplasms. Rev. Med. Chir. Soc.
Med. Nat. Iaşi 2009; 113 (4) : 1216-1221. PMID: 20191902 [PubMed -
indexed for MEDLINE]
3. Matei M., Azoicăi D. Histopathological particularities in genitals and
breast cancers cases included in epidemiological study cohort. Rev. Med.
Chir. Soc. Med. Nat. Iaşi 2009. 113 (2) : 540-548. PMID: 21495363
[PubMed – in process]
4. Matei M., Olteanu Şt., Ciolpan C., Azoicăi D. Cross-sectional
epidemiological researches on genitals and breast cancers in the North-East
region of Romania. Rev. Med. Chir. Soc Med. Nat. Iaşi 2008; 112 (3) : 775-
785. PMID: 20201268 [PubMed - indexed for MEDLINE]
48

CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: MATEI MIOARA CALIPSOANA
Adresă: Iaşi, B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 3, bl. A1-1, sc. B, etj. 7, ap.
32; Telefon: 0742130226; e-mail: mat_calipso@yahoo.com
Stare civilă: căsătorită, 2 copii
Naţionalitate: română
Studii:
2006 – Permisul European de Conducere a Calculatorului (ECDL)
(Diplomă Seria RO nr. 013375 din 13 mai 2006)
2005-2006 – Şcoala doctorală
2005 – Doctorand specialitatea Epidemiologie (Decizie de înmatriculare nr.
18.734 din 30 noiembrie 2005) cu teza „Studiu epidemiologic în populaţia
din zona de Nord-Est a României privind predispoziţia genetică şi influenţa
factorilor de mediu pentru cancerul ovarian”
2005 – Examen absolvire masterat – sesiunea iulie (Diplomă de Master nr.
121 din 24 mai 2007)
2004 - 2005: Masterat de Epidemiologie clinică. Metodologia de studiu în
bolile multicauzale – Disciplina de Asistenţă Primară a Stării de Sănătate
şi Epidemiologie, UMF „Gr. T. Popa” Iaşi – media generală 10,00
2003-2004: Curs postuniversitar de profesionalizare didactică în cadrul
Departamentului pentru pregătirea personalului didactic – Universitatea
„Al. I. Cuza” (Certificat de absolvire nr. 519 din 8 iunie 2004)
Experienţa profesională:
1. din februarie 2008: Asistent universitar la Disciplina de Asistenţă
Primară a Stării de Sănătate şi Epidemiologie – media 9,90
2. 2007 – Medic specialist – sesiunea martie - media generală 9,32
(Confirmat prin ordinul MSP nr. 557 din 26.03.2007)
3. Martie 2004 – februarie 2008: Preparator universitar la Disciplina de
Asistenţă Primară a Stării de Sănătate şi Epidemiologie
Limbi străine cunoscute:
1. Engleză: 2010 – Test Report Form Number =
10RO000916MATM001A - IELTS (International English Language
Testing System) - Academic = 6,5 overall band = Nivel C1 pe Scala
Comună Europeană de Referinţă
2. Franceză (nivel mediu)
Granturi cercetare = 8:
Proiecte finanţate CNCSIS = 6 ; Alte proiecte = 2
49

� Membru (selecţie):
1. Cercetări epidemiologice privind influenţa factorilor reproductivi şi a
polimorfismelor genelor CYP1A1 şi p53 asupra riscului pentru neoplazii
genitale în populaţia din regiunea de nord-est a României – Cod CNCSIS
2500/2008
2. Optimizarea şi implementarea unor tehnici de biologie moleculară în
depistarea predispoziţiei ereditare la cancerul mamar şi ovarian – Cod
CNCSIS 1990/2008
3. Studiul molecular al implicării genelor BRCA în predispoziţia ereditară
la cancerul mamar şi ovarian, la unele familii cu risc din Nord-Estul
României - Grantul Academiei Române nr. 276/2007
4. Platforma Interdisciplinară de Medicină Moleculară - Cod CNCSIS
29/2006
Lucrări ştiinţifice:
1. Publicate – in extenso: 21; Indexate în baze de date internaţionale
(MEDLINE): 15; Cotate ISI: 1
Publicate: ca prim autor: 4; ca ultim autor: 3; al doilea autor: 3
2. Publicate în rezumat: 5; Indexate ISI: 1
3. Comunicate = 19: în ţară = 18; în străinătate = 1
4. Conferinţe = 9: în ţară = 7; în străinătate = 2
5. Citări = 1
Premii: Premiul „Practicianul anului: Medicină Preventivă” în cadrul
primei ediţii a Galei Tinerilor Medici 2010, Teatrul Notara – Bucureşti, 10
Noiembrie 2010
Membru al:
1. Societatăţii de Medici şi Naturalişti Iaşi (2007)
2. Unităţii de Epidemiologie Clinică Iaşi (din 2003)
3. RECIF (Réseau d'Epidémiologie Clinique International Francophone)
(din 2003)
4. INCLEN (International Clinical Epidemiology Network) (din 2003)
5. Societăţii Române de Epidemiologie (din 2002)
6. Colegiul Medicilor Iaşi (din 1999)
Conferinţe, simpozioane, congrese (selecţie):
1. Matei M.C. (lector). Epidemiologia durerii. Medical Forum, 12-13
Aprilie 2011, Iaşi; 9 ore EMC pentru participare + 4,5 ore EMC pentru
lucrare.
2. The 4 th Pneumo Surveillance Workshop, Warsaw, Poland, 7-8 April
2011.
50

3. 20th Meeting of the ECDC (European Centre for Disease Prevention
and Control) Advisory Forum, Stockholm, Suedia, 8-9 December 2009.
4. Rapport sur l’activité d’Unité d’Epidémiologie Clinique Iaşi; Etats
Généraux de RECIF, Lyon, Franţa, 28 mars 2008.
5. Prévention – Dépistage: Bonnes pratiques et évaluation; Etats
Généraux de RECIF, Lyon, Franţa, 27-28 mars 2008.
Cursuri de perfecţionare (selecţie):
1. 2nd East European and Mediterranean Teaching Course on Pediatric
Infectious Diseases, 3rd European Society of Pediatric Infectious
Diseases (ESPID) Teaching Course, 12-13 noiembrie 2010, Aula
Universităţii Transilvania, Braşov.
2. Course on Introduction to Cancer Epidemiology, 22 June – 3 July
2009; IARC Summer School on Cancer Epidemiology, Lyon, France
3. Seminar „Microbiology goes Molecular – tehnici de biologie
moleculară”, 26 martie 2009, organizat de Biogen-Technology şi
Applied Biosystems, Bucureşti.
Alte activităţi (selecţie):
1. Implementarea unor tehnici de biologie moleculară în Laboratorul de
Epidemiologie moleculară al Facultăţii de Medicină, în colaborare cu
membri ai Laboratorului de imunologie şi genetică al Spitalului Clinic
Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi şi ai Disciplinei de Imunologie a Facultăţii
de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi.
2. 2007 - Participarea la întocmirea dosarului pentru reacreditarea de către
RECIF (Réseau d’Epidémiologie Clinique International Francophone) a
UEC Iaşi (Unitatea de Epidemiologie Clinică) – reacreditare obţinută în
noiembrie 2007.
3. 2007 - Participarea la întocmirea documentaţiei pentru înfiinţarea
Laboratorului de Epidemiologie Moleculară al Disciplinei de Asistenţa
Primară a Stării de Sănătate şi Epidemiologie – Facultatea de Medicină,
U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi şi achiziţionarea aparaturii pentru dotarea
acestuia.
51