Stadiul cunoaşterii.... - Gr.T. Popa

More documents

Recommendations

Info

Corelaţii clinice,imunohistochimice şi morfopatologice în unele tumori de ovar Coordonator ştiinţific:Prof.Dr.Zenovia Florentina Pricop __________________________________________________Doctorand:Ioana Buda Hiperexpresia EGFR a fost prezentă şi la toate cele 3 cazuri cu tumori granuloase de tip adult, fiind asociată cu o rată crescută a recurenţelor. În literatură, rata recurenţelor tumorilor granuloase de tip adult este citată a fi de 50% iar în studiul nostru am identificat un astfel de caz care a prezentat recurenţă la 17 luni postoperator Cea mai importantă familie de receptori celulari de la nivelul membranei celulare sunt cei numiţi HER/(c-erb B) care include patru membri: HER1/c-erb B1 (EGFR), HER2/cerb B2, HER3/c-erb B3 şi HER4/c-erb B4(105). HER 2 neu este localizat pe crs 17 q, codifică un receptor al factorului de creştere tirozinkinazic, desemnat p 185, strâns corelat cu receptorul factorului epidermic de creştere (EGFR). HER2 este amplificat sau supraexprimat în circa 42% din tumorile ovariene, fără o corelaţie prognostică demonstrată, exceptând rezistenţa la chimioterapie. O coloraţie HER2 este considerată pozitivă atunci când este prezentă la nivelul membranei plasmatice a cel puţin 10% din celulele tumorale (unele studii acceptând şi prezenţa coloraţiei la nivelul citoplasmei). HER2 este unic în familia EGFR ca partener al heterodimerizării pentru alţi membrii ai familiei EGFR, ceea ce îl desemnează ca un candidat ideal pentru a fi utilizat ca indicator de prognostic, în combinaţie cu EGFR. Celulele care prezintă supraexpresia . HER2 sunt cunoscute în literatură ca având o rezistenţă crescută la chimioterapie şi pot deveni dominante în urma administrării chimioterapicelor care distrug celelalte populaţii celulare (101,137). HER2 apare hiperexprimat în tumorile seroase, ceea ce demonstrează ipotezele lui Rubin potrivit cărora acest marker nu apare în stadiile incipiente ale dezvoltării cancerelor ovariene(105,125,221). In cazuistica studiata, HER2 a fost exprimat in cazul tumorilor maligne epiteliale in procent de 60-80%, valori mult scazute evidentiindu-se in cazul carcinoamelor cu celule clare: 35-40%, însă diferenţele de intensitate a expresiei nu au fost statistic semnificative (p>0,05). Caracteristic pentru metastazele cervicale şi digestive au fost nivelele de expresie între 40-60%, HER2 nefiind discriminatoriu între tumorile primare şi cele secundare. Proteina HER2 se exprimă la un nivel redus şi poate fi detectată imunohistochimic la nivelul epiteliului ovarian normal, dar rolul HER2 în funcţionarea ovariană rămâne neclar. 62
Corelaţii clinice,imunohistochimice şi morfopatologice în unele tumori de ovar Coordonator ştiinţific:Prof.Dr.Zenovia Florentina Pricop __________________________________________________Doctorand:Ioana Buda Studiile expresiei HER2 în cazul pacientelor cu cancer ovarian diagnosticat într-un stadiu timpuriu au evidenţiat un nivel redus al expresiei HER2 în 70% din cazuri, supraexpresia fiind identificată doar în 20% din cazuri, fără a se putea a descrie un potenţial impact asupra prognosticului. Pentru cazurile avansate de cancer ovarian s-a găsit o reducere a supravieţuirii medii, fără ca acest aspect să aibă un caracter uniform într-un lot de paciente cu acest tip de boală (105,202). De asemenea, frecvenţa amplificării genice HER2 în cazurile ce prezintă supraexpresia proteică HER2 este destul de redusă, comparativ cu cea din cancerul mamar. Analiza coroborata a panelului de markeri utilizaţi în studiul IHC,a dus la concluzia că componenta epitelială a tumorilor maligne ovariene investigate a prezentat pozitivitate difuză sau focală pentru mai mulţi markeri astfel: Adenocarcinom seros cu implante peritoneale (stadiul III )– HER2, CK20, Adenocarcinom seromucos cu invazie tubară(stadiul II) – HER2, EGFR, Adenocarcinom cu celule clare – EMA, Ki67. Cele mai frecvente variaţii ale markerilor apar în carcinoamele nediferenţiate, sensibilitatea diagnosticului histopatologic specific crescând direct proporţional specificitatea rezultatelor imunohistochimice. Una din cele mai dificile probleme de diagnostic în ginecologie este uneori realizarea diferenţierii între adenocarcinoamele ovariene primare şi adenocarcinoamele metastatice, pe de o parte, iar pe de altă parte în cadrul adenocarcinoamelor primare, tipul citologic, în cazul secreţiei minime de mucus (255,256). Tumorile ovariene seroase primare nu pun de obicei probleme de diagnostic imunohistochimic, majoritatea fiind pozitive la HER2 şi EGFR. Problemele devin dificile în cazul diagnosticului diferenţial cu adenocarcinoamele colorectale care exprimă deasemenea membri ai familiei EGFR. În aceste cazuri adenocarcinoamelor mucinoase metastatice ovariene diagnosticul imunohistochimic va face apel la CK. În cazul adenocarcinoamelor mucinoase metastatice ovariene diagnosticul imunohistochimic trebuie adresat tumorii primare ovariene, cele cu diferenţiere intestinală prezentând pozitivări ale CK20. 63
Page 1 and 2:
Corelaţii clinice,imunohistochimic
Page 3 and 4:
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10:
Page 11 and 12: Corelaţii clinice,imunohistochimic
Page 61: Corelaţii clinice,imunohistochimic
Page 81: Corelaţii clinice,imunohistochimic
show all

Stadiul cunoaşterii.... - Gr.T. Popa

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?