rezumat teza - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
“GR.T.POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
MODIFICĂRI ACUTE ŞI CRONICE ALE FUNCŢIEI VASCULARE
LA PACIENTUL DIALIZAT, IMPACTUL MEDICAŢIEI ŞI A
METODEI DE DIALIZĂ
Coordonator ştiinţific:
Prof. Dr. Covic Adrian
IAŞI - 2011
Doctorand:
Hogaş Simona Mihaela

CUPRINS
I.1.INRODUCERE.......................................................................... 1
I.2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU ..... 2
I.2.1.Disfuncţia endotelială la pacientul cu BCR ............................ 3
II. PARTEA PERSONALĂ ............................................................ 4
II.1. CONTRIBUŢII ŞTIINŢIFICE PRECONIZATE ................... 4
II.2. PRINCIPALELE CONTRIBUŢII PROPUSE ........................ 5
II.3. Categorii de elemente originale ............................................... 5
II.4. STUDIUL PRIVIND RELAXAREA ENDOTELIO-
DEPENDENTĂ IN VIVO LA PACIENŢII DIALIZAŢI .............. 6
II.4.1. Viteza undei pulsului (PWV) şi analiza undei pulsului (AIx)
......................................................................................................... 6
II.4.2. Analiza rezultatelor .............................................................. 7
II.4.2.1. Evaluarea impactului metodei de substituţie a funcţiei
renale (hemodializă versus dializă peritoneală) asupra
parametrilor generali şi funcţionali arteriali ............................... 7
II.4.2.2. Evaluarea efectului şedinţei de hemodializă asupra
parametrilor vasculari în condiţii bazale şi în condiţii de
stimulare farmacologică ............................................................ 11
II.4.2.2.1. Rezultate ............................................................... 12
II.4.2.2.1.1.Evaluarea AIx ................................................. 12
II.4.2.3. Evoluţia parametrilor complianţei vasculare în timp . 15
II.4.2.3.1. Evaluarea AIx la 1 an .......................................... 15
II.4.2.3.2. Evaluarea PWV la 1 an ........................................ 19
II.4.2.4. Impactul tratamentului antihipertensiv asupra
parametrilor generali şi ai rigidităţii arteriale ........................... 22
II.4.2.4 Influenţa dializei asupra stiffnesului arterial în relaţie cu
statusul hidric şi funcţia endotelială .......................................... 24
II.4.2.4.1. Scopul studiului .................................................... 24
II.4.2.4.2. Material şi metodă ................................................ 24
II.4.2.4.3. Rezultate ............................................................... 24
II.4.2.4.3.1. Determinanţi ai parametrilor de stiffness ...... 24
II.4.2.4.3.2. Comparaţie între pacienţii normohidrataţi şi
hiperhidrataţi ..................................................................... 25
II.4.2.4.5.Concluzii ............................................................... 27

II.4.2.5. Impactul parametrilor generali şi ai rigidităţii arteriale
asupra evoluţiei prognosticului şi mortalităţii generale la
pacientul cu uremia cronică, în program de substituţie a funcţiei
renale prin hemodializă sau dializă peritoneală continuă
ambulatorie................................................................................ 27
II.4.2.5.1. Influenţa parametrilor luaţi în studiu asupra AIx . 27
II.4.2.5.2. Influenţa parametrilor luaţi în studiu asupra PWV
............................................................................................... 28
II.4.2.5.3 Supravieţuirea pacienţilor...................................... 30
II.4.2.6. Evaluarea endotelio-dependenţei non – NO, prin
testarea in vitro a reactivităţii în arterele de rezistenţă la
şobolan- medierea prin EDHF a relaxării induse de carbacol pe
arterele mezenterice de şobolan contractate de diferiţi agenţi .. 37
II.4.2.6.1. Scopul studiului .................................................... 37
II.4.2.6.2.Material şi metodă ................................................. 38
II.4.2.6.3.Rezultate ................................................................ 38
II.4.2.6.4. Concluzii .............................................................. 38
III. CONCLUZIILE PĂRŢII GENERALE .................................. 38
III.1. EVALUAREA IMPACTULUI METODEI DE
SUBSTITUŢIE A FUNCŢIEI RENALE (HEMODIALIZĂ
VERSUS DIALIZĂ PERITONEALĂ) ASUPRA
PARAMETRILOR GENERALI ŞI FUNCŢIONALI
ARTERIALI.................................................................................. 38
III.2. EVALUAREA EFECTULUI ŞEDINŢEI DE
HEMODIALIZĂ ASUPRA PARAMETRILOR VASCULARI ÎN
CONDIŢII BAZALE ŞI ÎN CONDIŢII DE STIMULARE
FARMACOLOGICĂ .................................................................... 38
III.3. EVOLUŢIA PARAMETRILOR COMPLIANŢEI
VASCULARE ÎN TIMP ............................................................... 39
III.4. IMPACTUL TRATAMENTULUI ANTIHIPERTENSIV
ASUPRA PARAMETRILOR GENERALI ŞI AI RIGIDITĂŢII
ARTERIALE ................................................................................ 39
III.5 INFLUENŢA DIALIZEI ASUPRA STIFFNESULUI
ARTERIAL ÎN RELAŢIE CU STATUSUL HIDRIC ŞI
FUNCŢIA ENDOTELIALĂ ........................................................ 40
III.6. IMPACTUL PARAMETRILOR GENERALI ŞI AI
RIGIDITĂŢII ARTERIALE ASUPRA EVOLUŢIEI
PROGNOSTICULUI ŞI MORTALITĂŢII GENERALE LA
PACIENTUL CU UREMIA CRONICĂ, ÎN PROGRAM DE

SUBSTITUŢIE A FUNCŢIEI RENALE PRIN HEMODIALIZĂ
SAU DIALIZĂ PERITONEALĂ CONTINUĂ AMBULATORIE
....................................................................................................... 40
III.7.EVALUAREA ENDOTELIO-DEPENDENŢEI NON – NO,
PRIN TESTAREA IN VITRO A REACTIVITĂŢII ÎN
ARTERELE DE REZISTENŢĂ LA ŞOBOLAN- MEDIEREA
PRIN EDHF A RELAXĂRII INDUSE DE CARBACOL PE
ARTERELE MEZENTERICE DE ŞOBOLAN CONTRACTATE
DE DIFERIŢI AGENŢI ................................................................ 41
IV. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................. 42

I.1.INRODUCERE
Bolile cardiovasculare (BCV) reprezintă principala cauză de
morbiditate şi mortalitate la pacienţi cu boală cronică de rinichi
(BCR) şi la pacienţii dializaţi (1). Disfuncţia endotelială are un rol
central ca precursor critic al BCV, în strânsă relaţie cu stresul
oxidativ, inflamaţia şi ateroscleroza. Studii clinice au arătat că
rigiditatea arterială (stiffness) reprezintă un factor de risc major
pentru mortalitatea de cauză cardiovasculară, atât în populaţia
generală cât şi la pacienţii cu BCR (2). Există multiple studii care
obiectivează că rigiditatea peretelui arterial este crescută la
majoritatea pacienţilor cu BCR. Este cunoscut faptul că pacienţii
dializaţi au rigiditate arterială semnificativ mai mare comparativ cu
populaţia non-renală de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel al tensiunii
arteriale (3). Mecanismele creşterii rigidităţii arteriale la pacientul
renal nu sunt complet elucidate, însă au fost incriminate:
hipervolemia cronică, microinflamaţia cronică, hiperactivitatea
simpatică, activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
(SRAA), produşii de glicozilare avansată (AGE’s), peroxidarea
lipidelor, anomaliile sistemului oxidului nitric şi calcificările
vasculare (4).
Consecinţele clinice ale reducerii complianţei arteriale sunt
foarte importante. Elasticitatea arterelor mari şi ale aortei este
obligatorie pentru absorbţia energiei în timpul sistolei, jumatate din
această energie fiind acumulată în peretele vascular. In timpul
diastolei, există un recul al arterelor destinse, sângele fiind pulsat
anterograd. La nivelul arterelor rigide se obiectivează creşterea
presarcinii, hipertrofie ventriculară stângă, reducerea perfuziei
coronare şi tisulare.
Rigiditatea arterială poate fi evaluată clinic prin determinarea
velocitătii undei de puls - rezultată din analiza undei de puls generate
de fiecare ejecţie ventriculară şi care se propagă de-a lungul arborelui
arterial. Mai mult decât atât, evaluarea directă a stiffness-ului arterial
prin determinarea PWV şi a indexului de augmentaţie (AIx)
1

eprezintă un marker de prognostic, atât pentru mortalitatea de cauză
generală cât şi pentru cea de cauză cardiovasculară (Error!
Reference source not found.). În plus, măsurarea PWV prin
tonometrie de aplanare este o metodă simplă, non-invazivă, uşor de
realizat la patul pacientului şi cu reproductibilitate înaltă.
Deşi factorii de risc tradiţionali, contribuie la apariţia BCV,
există şi multipli factori intricaţi care favorizează apariţia acestei
patologii. Astfel de factori, printre care hipertensiunea arterială,
dislipidemia şi diabetul contribuie la apariţia disfuncţiei endoteliale
(ED) (6). Date recente sugerează că stresul oxidativ şi inflamaţia sunt
factori cheie pentru patogeneza ED şi a „aterosclerozei accelerate” la
pacienţii cu BCR (7, 8).
În aceste condiţii orice strategie luată în calcul pentru
reducerea riscului de BCV la pacienţii cu BCR trebuie să fie
îndreptată spre restabilirea funcţiei endoteliale normale sau
prevenirea agravării de ED preexistente.
De la aceste premise a pornit ideea realizării tezei de faţă.
Astfel obiectivele teze au la bază cuantificarea metodelor de evaluare
a disfuncţiei endoteliale atât in vitro cât şi in vivo la pacienţii cu
boală cronică de rinichi stadiul 5, aflaţi în program de substituţie a
funcţiei renale prin dializă. Deasemenea sunt abordate strategiile
terapeutice utile atât pentru prevenţia cât şi pentru reducerea
rigidităţii vasculare la aceşti pacienţi.
I.2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN
DOMENIU
Acest proiect se plasează la interferenţa dintre nefrologie şi
aria largă a biologiei vasculare, fără îndoială de interes major şi
crescând privind atât aspectele fundamentale cât şi cele aplicate
(clinice). Pe lângă cercetarea concentrată asupra endoteliului, multe
aspecte moleculare generale de fiziologie celulară au fost investigate
în studii pe celule endoteliale; de exemplu traficul de proteine a
beneficiat de studiile asupra nitric oxid sintazei endoteliale, iar
2

celulele endoteliale au fost larg folosite ca model pentru celulele
electric inexcitabile. În cadrul biologiei vasculare, cercetarea
endoteliului a devenit copleşitoare exact în această perioadă. Medline
indică >174 000 articole despre endoteliu după 1970 (~1/2
comparativ cu toate articolele ce includ cuvântul celulă) din care
98% au fost publicate după articolul din Nature din 1980, de
Furchgott şi Zawadski (9), despre relaxarea endotelio-dependentă
(RED) şi 90% după articolul din Nature din 1987, de Palmer, Ferris
şi Moncada (10), despre oxidul nitric (NO) ca factor relaxant
endotelio-dependent (EDRF).
I.2.1.DISFUNCŢIA ENDOTELIALĂ LA PACIENTUL
CU BCR
Dacă în urmă cu 20 ani cineva ar fi spus că absenţa NO
conduce la hipertensiune severă şi distrugerea patului vascular renal
în decurs de săptămâni, probabil că ar fi stârnit zâmbete din partea
celorlalţi cercetători (11). Astăzi este cunoscut că sute de articole sau
referit la reglarea vasculară şi a funcţiei renale prin NO. Cantitatea
mare de informaţii complică peisajul în cadrul căruia NO participă la
controlul volumului lichidului extracelular prin implicaţiile sale la
nivel renal. Astfel, devine relativ dificilă o analiză privind funcţia
eNOS şi de la nivelul maculei densa în reglarea funcţiei renale. NO
produs de eNOS este considerat un modulator al răspunsurilor
vasculare şi a autoreglării renale. Creşterea presiunii de perfuzie
renală şi a încărcării cu sodiu ar putea creşte activitatea eNOS
rezultând vasodilataţie şi scăderea responsivităţii mecanismelor de
tip feed-back tubulo-glomerular. Disfuncţia endotelială are un rol
central ca precursor critic al patologiei cardiovasculare, în strânsă
relaţie cu stresul oxidativ, inflamaţia şi ateroscleroza.
Nefrologii ce urmăresc rezultate optime la pacienţii cu BRC
va trebui să devină "endoteliologi" sau cel puţin să adere la misiunea
de protejare a endoteliului (12). Incepând cu 1992 multe observaţii
au fost publicate privind funcţia endotelială la pacienţii cu boala
cronică de rinichi stadiul 5 aflaţi în program de substitutie a funcţiei
3

enale prin dializă şi a fost folosit şi un număr de modele animale
(13), dar din ~200 studii indexate de PubMed în această linie doar
trei investighează fenomenul EDHF, după cum urmează.
Pletismografia de ocluzie la braţ arată că reducerea RED indusă de
agonist se poate atribui unei stimulări scăzute a eliberarii de NO, în
timp ce porţiunea NO/PGI2-resistentă a vasodilataţiei mediate de
acetilcolină (EDHF) nu este afectată, iar CYP-2C9 nu pare a fi
important ca sursă de EDHF în acest caz (14). In vene mici izolate de
la antebraţ (15) RED este mediată de NO şi EDHF la pacienţii martor
şi non-dializaţi, dar mai ales de EDHF la cei dializaţi, iar relaxarea
mediată de EDHF implică anumite canale de potasiu (BKCa), dar nu
există studiu similare asupra arterelor de resistenţă. Unul din puţinele
materiale de sinteză legate de RED la pacienţi dializaţi (16)
subliniază că analogii endogeni de L-arginină, ADMA şi L-NMMA,
ce pot inhiba sinteza de NO şi transportul de L-arginină, sunt crescuţi
iar L-arginina este scazută în plasma de la toţi pacienţii cu BRC
indiferent de stadiu. In acest context, captarea de L-arginină în
celulele sanguine este crescută la pacienţii nedializaţi şi la cei trataţi
prin dializă peritoneală şi hemodializă. Vallance a demonstrat primul
în 1992 că cumularea de dimetilarginină asimetrică poate fi factor de
risc cardiovascular la pacienţii cu boală cronică de rinichi, iar
ADMA crescută poate exercita efecte toxice în diverse tipuri de
celule, existând argumente că noradrenalina şi ADMA se pot găsi pe
aceeaşi cale cauzală ce duce la complicaţii cardiovasculare în BCR
(17). ADMA ar putea deveni un predictor puternic al riscului şi
evoluţiei BCR. ADMA se corelează cu bioactivitatea NO bazală şi
stimulată de acetilcolină la pacienţii cu dializă peritoneală, dar
afectarea RED în insuficienţa renală cronică nu se explică prin nivel
crescut de inhibitori circulaţi ai NO sintazei (18).
II. PARTEA PERSONALĂ
II.1. CONTRIBUŢII ŞTIINŢIFICE PRECONIZATE
Decelarea şi cunoaşterea modificărilor vasculare la pacienţii
dializaţi pot contribui la îmbunătăţirea tehnicilor actuale de dializă
4

dar şi la apariţia unor noi clase de medicamente care să reducă
progresia disfuncţiei endoteliale la aceşti pacienţi.
Caracterul interdiciplinar al tezei este imprimat de varietatea
metodelor de cercetare fundamentală şi în special de componenta
clinică şi paraclinică a proiectului, legată de examinarea funcţiei
endoteliale la pacienţii cu insuficienţă renală cronică.
II.2. PRINCIPALELE CONTRIBUŢII PROPUSE
Obiectivele tezei:
1. Evaluarea impactului metodei de substituţie a funcţiei renale
(hemodializă versus dializă peritoneală) asupra parametrilor generali
şi funcţionali arteriali
2. Evaluarea efectului şedinţei de hemodializă asupra parametrilor
vasculari în condiţii bazale şi în condiţii de stimulare farmacologică
3. Evoluţia parametrilor complianţei vasculare în timp
4. Impactul tratamentului antihipertensiv asupra parametrilor generali
şi ai rigidităţii arteriale
5. Influenţa dializei asupra stiffnesului arterial în relaţie cu statusul
hidric şi funcţia endotelială
6. Impactul parametrilor generali şi ai rigidităţii arteriale asupra
evoluţiei prognosticului şi mortalităţii generale la pacientul cu
uremia cronică, în program de substituţie a funcţiei renale prin
hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie
7. Evaluarea endotelio-dependenţei non – NO, prin testarea in vitro a
reactivităţii în arterele de rezistenţă la şobolan- medierea prin EDHF
a relaxării induse de carbacol pe arterele mezenterice de şobolan
contractate de diferiţi agenţiImpactul tratamentului antihipertensiv
asupra parametrilor generali şi ai rigidităţii arteriale
II.3. CATEGORII DE ELEMENTE ORIGINALE
Noi abordări şi teorii: în ansamblul grantului de cercetare am
urmărit identificarea de explicaţii de nivel molecular pentru
contribuţia variabilă a mecanismelor care asigură relaxarea
5

endotelio-dependentă, ceea ce reprezintă o abordare comparativă
originală pentru studiul acestui fenomen.
II.4. STUDIUL PRIVIND RELAXAREA ENDOTELIO-
DEPENDENTĂ IN VIVO LA PACIENŢII DIALIZAŢI
Au fost incluşi în studiu pacienţii cu BCR nou intraţi în
program de substituţie a funcţiei renale prin dializă peritoneală şi
hemodializă, după o perioadă de stabilizare de 3 luni de la iniţierea
dializei.
Pacienţii au fost evaluaţi complet conform protocolului
riguros elaborat. Au fost înregistrate datele personale, datele
demografice, comorbidităţile, parametrii complianţei vasculare de
bioimpedanţă ecocardiografici, biochimici şi de eficienţă a
dializei.Inregistrările au fost făcute la momentul includerii în studiu
şi la un an de la prima evaluare.
II.4.1. VITEZA UNDEI PULSULUI (PWV) ŞI ANALIZA
UNDEI PULSULUI (AIX)
Determinarea presupune utilizarea metodei tonometrice,
utilizând aparatul AtCor PWV Inc. Westmead, Australia (figura 1),
înainte de ședința de hemodializă din mijlocul săptămânii.
Figura 1. Aparatul de tonometrie
6

Pacientul este aşezat în poziţie de clinostatism, se montează
pe torace 3 electrozi conectaţi la modulul de înregistrare şi se
măsoară distanţa carotido-femurală (C-F) pe suprafaţa toracelui. În
pasul următor se face înregistrarea tonometrică la artera carotidă şi
respectiv femurală concomitent cu înregistrarea undei ECG. AIx este
definit ca diferenţa dintre primul şi al doilea vârf de presiune sistolică
raportată la presiunea pulsului, şi depinde de viteza de propagare a
undei pulsului şi de reflectarea acesteia. AIx are valori negative la
indivizii tineri, cu artere compliante şi pozitive la vârstnici şi la cei
cu artere rigide.
Măsurătorile au fost efectuate de către un singur examinator.
La pacienţii hemodializaţi înregistrările s-au efectuat cu 10 minute
înaintea şedinţei de dializă.
II.4.2. ANALIZA REZULTATELOR
II.4.2.1. Evaluarea impactului metodei de substituţie a
funcţiei renale (hemodializă versus dializă peritoneală) asupra
parametrilor generali şi funcţionali arteriali
În studiul de faţă au fost incluşi, conform criteriilor
enumerate anterior, 245 pacienţi aflaţi în program de substituţie a
funcţiei renale prin dializă. Dintre aceştia 159 erau în program de
hemodializă şi 86 în program de dializă peritoneală continuă
ambulatorie.
De asemeni din cele 2 loturi s-au selectat un lot de 110
pacienţi 55 DP, 55HD (lot endoteliu) la care s-a evaluat relaxarea
endotelio-independentă şi endotelio-dependentă, după administrarea
de nitroglicerină (NTG), respectiv salbutamol (SAL).
Date demografice
Vârsta medie a pacienţilor incluşi în studiu a fost de 54.4 ±
15.8 ani. În lotul total de studiu 54.1% au fost de sex feminin şi 45.9
% de sex masculin.S-a obiectivat o diferenţă semnificativă statistic
(p=0.02) între cele 2 sexe în funcţie de metoda de dializă. Majoritatea
pacienţilor de sex masculin (75%) erau hemodializaţi.Dintre pacienţii
7

incluşi în studiu în lotul total de studiu majoritatea 78.46 % erau din
mediul rural şi doar 21.54 % proveneau din mediul urban. Durata
medie a terapiei prin dializă a fost de 88.1 ± 53.6 luni.
În lotul total de studiu etiologia BCR a fost în principal
glomerulonefrita cronică (43.09 %) în contrast cu datele din
literatură, care atestă o pondere mult mai mare a nefropatiei diabetice
în populaţia de pacienţii dializaţi.
La debutul studiului 189 de pacienţi (76.82%) din lotul total
de studiu prezentau hipertensiune arterială. Valoarea medie a
tensiunii arteriale sistolice a fost de 153.35 ± 20.21
mmHg.Hipertensiunea arterială a fost definită ca TA sistolică ≥140
mmHg şi TA diastolică ≥80 mmHg.
Evaluarea complianţei vasculare
Se remarcă o diferenţă semnificativă statistic (p = 0.01) între
valorile AIx bazal la pacienţii cu hemodializă respectiv dializă
peritoneală continuă ambulatorie, la includerea în studiu. Rigiditatea
arterială mai mare la pacienţii hemodializaţi este interpretată ca fiind
secundară calcificărilor vasculare mai frecvente la aceşti pacienţi, în
contextul asocierii anomaliilor metabolismului fosfo-calcic. Nu s-au
obiectivat diferenţe semnificative statistic între reactivitatea
endotelio-independentă- post NTG sau endotelio-dependentă - post
SAL la momentul includerii în studiu (tabelul 1).
Parametri
AIx bazal
AIx 5min după NTG
AIx 15 min post SAL
Metoda
de
dializă
Număr Medie Deviaţie
standatd
DP 86 28.80 10.46
HD 158 34.49 11.16 0.01
DP 55 25.50 8.46
HD 55 27.10 10.29 NS
DP 55 23.58 8.40
HD 55 25.16 9.10 NS
p
8

Legendă: AIx- indice de augmentaţie, NTG- nitroglicerină,
SAL-salbutamol
Tabelul 1. Comparaţia valorilor AIx în funcţie de metoda
de dializă
În lotul endoteliu se obiectivează o diferenţă semnificativă
statistic între valoarea AIx bazal la includerea în studiu între pacienţii
aflaţi în tratament de substituţie a funcţiei renale prin dializă
peritoneală respectiv hemodializă, fiind mai mare la pacienţii
hemodializaţi. Funcţia endotelială a fost mai bună la pacienţii aflaţi
în program de substituţie a funcţiei renale prin dializă peritoneală
continuă ambulatorie. Acest lucru ar putea fi generat de funcţia
renală reziduală restantă mai bună la aceşti pacienţi. De asemenea
conform datelor experimentale din literatură, caracteristicele
soluţiilor de dializă peritoneală (osmolaritatea, concentraţia glucozei)
ar putea avea un efect benefic asupra funcţiei endoteliale (tabelul 12).
Medie Deviaţia standard p
Parametri
Dializă
peritoneală
Hemodializă Total
Dializă
peritoneală
Hemodializă Total *

Figura 2. Reactivitatea vasculară cuantificată prin AIx, în
funcţie de metoda de dializă
În lotul total de studiu s-a obiectivat o diferenţă semnificativă
statistic între cele două metode de substituţie a funcţiei renale a
PWV la evaluarea bazală, valoarea medie a PWV fiind mai mare la
pacienţii trataţi prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (tabelul
3, figura 3).
Parametri
PWV bazal
Metoda de
dializă
Medie
Deviaţie
standard
DP 12.37 3.90
HD 8.27 2.59
p
0.001
Tabelul 3. Evaluarea PWV în funcţie de metoda de dializă
10

Figura 3. Evaluarea PWV bazal în funcţie de metoda de
dializă
Studiul de faţă relevă că indiferent de metoda de substituţie a
funcţiei renale, pacienţii dializaţi prezintă rigiditate arterială crescută.
La pacienţii dializaţi peritoneal se remarcă creşterea rigidităţii
arteriale mai ales pe seama velocităţii undei de puls, diferenţă
semnificativă statistic faţă de pacienţi hemodializaţi (p= 0.001) iar la
pacienţii hemodializaţi rigiditatea arterială este crescută pe seama
presiunii pulsului, diferenţa fiind de asemenea semnificativă statistic
(p= 0.001).
II.4.2.2. Evaluarea efectului şedinţei de hemodializă
asupra parametrilor vasculari în condiţii bazale şi în condiţii de
stimulare farmacologică
S-a pornit de la premisa că pacienţii cu BCR aflaţi în
program de substituţie a funcţiei renale prin dializă prezintă un risc
crescut de mortalitate de cauză cardiovasculară. Cei mai puternici
11

predictori ai mortalităţii cardiovasculare, cunoscuţi până în prezent,
la aceşi pacienţi sunt legaţi de anomaliile structurii şi funcţiei
arteriale. Astfel studierea parametrillor rigidităţii arteriale reprezintă
o etapă esenţială în elucitarea mecanismelor etiopatogenice care
determină rigidizarea peretelui arterial şi definirea importanţei
prognostice a markerilor complianţei vasculare.
În studiul de faţă s-a utilizat ca metodă de evaluare a
complianţei vasculare tonometria de aplanare, conform protocolului
descris anterior. Astfel s-a evaluat complianţa vasculară prin
analizarea parametrilor de stiffness : AIx-indicele de augmentaţie şi
PWV-velocitatea undei de puls în lotul endoteliu. De asemeni s-a
evaluat reactivitatea vasculară endotelio-independentă (la 5 minute
după administrarea de nitroglicerină) şi endotelio-dependentă (la 15
minute după administrarea de salbutamol) la 110 pacienţi din lotul
total de studiu.
II.4.2.2.1. Rezultate
II.4.2.2.1.1.Evaluarea AIx
La includerea în studiu se obiectivează o reducere
semnificativă statistic a AIx bazal după şedinţa de hemodializă. De
asemeni se remarcă o îmbunătăţire a reactivităţii vasculare atât
endotelio-dependente cât şi endotelio-independente, după şedinţa de
hemodializă la momentul includerii în studiu. Acest lucru este în
concordanţă cu datele recente din literatură care arată o reducere a
disfuncţiei endoteliale după şedinţa de hemodializă, datorate sintezei
crescute de NO în timpul şedinţei de hemodializă (tabelul 4).
Parametri Medie Număr Deviaţie
standard
AIx bazal 34.33 55 10.72
AIx bazal postHD 31.96 55 10.12
AIx 5min după NTG
pre HD
27.10 55 10.29
AIx 5min post NTG
post HD
25.43 55 9.65
P
0.000
0.01
12

AIx 15min post SAL pre
HD
AIx 15min post SAL
postHD
25.16 55 9.10
23.65 55 8.69
0.008
Legendă: AIx- indice de augmentaţie, NTG- nitroglicerină,
SAL-salbutamol, HD –hemodializă
Tabelul 4. Variaţia AIx după şedinţa de dializă la includerea
în studiu
Reprezentarea grafică a reactivităţii vasculare pre şi post
dializă este prezentată în figura 4.
Figura 4. Reactivitatea vasculară evaluată prin AIx pre şi
post dializă la includerea în studiu
13

II.4.2.2.1.2. Evaluarea PWV
Se remarcă o reducere semnificativă statistic a PWV după
şedinţa de hemodializă la momentul includerii în studiu (tabelul 5,
figura 5).
Parametri
Medie Deviaţia
standard
Reducerea
medie
Deviaţie
standard
reducere
95% Interval de
confidenţă
Limita
inferioară
Limita
superioară
PWV bazal 8.12 2.59 1.06 1.88 0.68 1.44 0.00
PWV bazal
post HD
6.60 2.36 -.44 0.741 -0.64 -0.24
Tabelul 5. Evaluarea PWV după dializă în lotul endoteliu
Figura 5. Reactivitatea vasculară evaluată prin PWV pre
şi post dializă la includerea în studiu
14
p

Deci studiul nostru evidenţiază o reducere a reactivităţii
vasculare atât endotelio-dependente post SAL cât şi endotelioindependente
post NTG, bazal predializă cât şi după şedinţa de
hemodializă, la momentul includerii în studiu.
timp
II.4.2.3. Evoluţia parametrilor complianţei vasculare în
II.4.2.3.1. Evaluarea AIx la 1 an
La evaluarea complianţei vasculare în timp, după un an de la
includerea în studiu se remarcă menţinerea diferenţei semnificative
statistic a AIx bazal în funcţie de metoda de dializă la pacienţii din
lotul endoteliu, valoarea fiind de asemenea mai mare la pacienţii
hemodializaţi. Însă faţă de evaluarea bazală se obiectivează
modificarea semnificativă statistic a reactivităţii vasculare atât
endotelio-independentă după NTG, cât şi endotelio-independentă
după SAL comparativ la pacienţii trataţi prin cele două metode de
substituţie a funcţiei renale. Acestă diferenţă semnificativă statistic
este dată de creşterea valorii absolute a AIx în timp la pacienţii
hemodializaţi. Acest lucru se datorează cel mai probabil calcificărilor
vasculare mai importante la pacienţii trataţi prin această metodă de
substituţie a funcţiei renale (tabelul 6, figura 6).
Parametri
AIx bazal la 1an
AIx la 1an 5min după
NTG
AIx la 1 an la 15min
după SAL
Metoda
de
dializă
Număr Medie Deviaţie
standatd
DP 55 27.63 9.30
HD 55 37.16 10.69 0.01
DP 55 25.20 9.09
HD 55 29.98 9.99 0.01
DP 55 24.21 8.94
HD 55 27.92 9.22 0.01
p
15

Tabelul 6. Evaluarea AIx la 1 an în funcţie de metoda de
dializă
Evaluarea indexului de augmentaţie după un an de la
includerea în studiu, obiectivează o creştere a AIx la pacienţii
hemodializaţi.
După cum am remarcat anterior în lotul pacienţilor
hemodializaţi se observă o creştere semnificativă statistic a valorilor
AIx la evaluarea după un an atât bazal cât şi după administrarea de
NTG sau SAL (p=0.001) (tabelul 7).
Parametri Medie Număr
Deviaţie
standard
P
AIx bazal
AIx bazal la1an
34.33
37.16
55
55
10.72
10.69
0.001
AIx 5min după NTG 27.10
AIx 1an 5min după NTG 29.98
55
55
10.29
9.99
0.001
AIx 15min post SAL 25.16
AIx la 1an 15min după SAL 27.92
55
55
9.10
9.22
0.001
Legendă: AIx- indice de augmentaţie, NTG- nitroglicerină,
SAL-salbutamol
Tabelul 7. Evoluţia valorilor AIx la un an în lotul 2 HD
La evaluarea în dinamică peste un an a AIx se constată o
reducere semnificativă statistic a valorilor bazale post dialitic
(p0.05). Acest lucru ar putea fi
explicat prin creşterea rigidităţii vasculare datorate calcificărilor
vasculare, arterio şi aterosclerozei accentuate odată cu creşterea
duratei tratamentului prin hemodializă (tabelul 8, figura 6).
16

Parametri Medie Număr Deviaţie
standard
AIx bazal la 1 an 37.16 55 10.69
AIx bazal la 1 an postHD 34.21 55 10.04
AIx 5min după NTG pre
HD la 1 an
27.92 55 9.22
AIx 5min post NTG post
HDla 1 an
27.65 55 8.95
AIx 15min post SAL pre
HD la 1 an
27.92 55 9.22
AIx 15min post SAL
postHD la 1 an
27.14 55 9.18
P
0.000
0.569
0.114
Tabelul 8.Variaţia AIx după şedinţa de hemodializă la
evaluarea peste un an
17

Figura 6. Reactivitatea vasculară obiectivată prin AIx pre
şi post hemodializă după un an
18

Se constată menţinerea reducerii semnificative statistic a
reactivităţii vasculare şi la evaluarea făcută după un an de la
includerea în studiu la pacienţii dializaţi peritoneal (p

eziduale la pacienţii trataţi prin dializă peritoneală continuă
ambulatorie (19).
ΔPWV 1an
Parametri
Dializă
peritonea
lă
Metoda de dializă
Hemodializ
ă
Total
Medie -20.2 3.8 -6.9
pª p b
Deviaţie
standard
10.3 5.4 14.4
Medie -19.0 -19.0
ΔPWV HD
ΔPWV
HD1an
Deviaţie
standard
Medie
Deviaţie
standard
DP
DP
8.02
-16.13
6.33
8.0
-16.1
6.3
0.0
1
Legendă: ΔPWV – procentul de reducere al PWV
Tabelul 10. Evaluarea procentului de reducere al PWV –
ΔPWV, în lotul endoteliu
Studiul de faţă arată că reducerea semnificativă statistic
(p

Paramet
ri
Med
ie
Deviaţi
a
standa
rd
Reducer
ea medie
Deviaţi
e
standa
rd
reduce
re
95% Interval de
confidenţă
Limita
inferioa
ră
Limita
superioa
ră
PWV
bazal
10.01 3.86 1.06 1.88 0.68 1.44
0.0
PWV
1an
PWV
8.94 2.67 -0.44 0.741 -0.64 -0.24
0
bazal
post HD
6.60 2.36 1.51 0.71 1.32 1.71 0.0
0
PWV post
HD 1 an
7.05 2.22 1.32 0.58 1.16 1.48
PWV bazal 8.12 2.59 1.06 1.88 0.68 1.44
PWV bazal
post HD
6.60 2.36 -.44 0.741 -0.64 -0.24
PWV 1 an 8.38 2.462 1.51 0.71 1.32 1.71
PWV post
HD 1 an
7.05 2.22 1.32 0.58 1.16 1.48
Tabel 11. Evoluţia PWV la 1 an în lotul endoteliu
p
0.00
0.00
21

Figura 7. Evoluţia comparativă a PWV în timp bazal şi
post dializă
II.4.2.4. Impactul tratamentului antihipertensiv asupra
parametrilor generali şi ai rigidităţii arteriale
La momentul includerii în studiu pacienţii hipertensivi din
lotul total de studiu şi lotul endoteliu, aveau multiple scheme
terapeutice, triplă terapie, dublă terapie sau monoterapie
antihipertensivă.
Dintre pacienţii hipertensivi din lotul total de studiu,
majoritatea aveau două medicamente antihipertensive 45.5%, 36.5 %
un medicament şi 17.9% aveau 3 medicamente antihipertensive
Cele mai utilizate antihipertensive în lotul total de studiu,
au fost IECA 61.9%, urmate de betablocante 58.7%, calciublocante
22

34.4% şi sartani 25.9%. Doar 13.7 % din pacienţi au primit terapie
combinată IECA cu sartan. Şi în lotul endoteliu, distribuţia claselor
de medicamente antihipertensive este relativ silimară
Nu s-a obiectivat corelaţie semnificativă statistic între
parametrii de stiffness şi tratamentul antihipertensiv atât la
includerea în studiu cât şi după un an. De asemenea reactivitatea
vasculară atât bazală cât şi după şedinţa de hemodializă, nu a fost
influenţată de tratamentul antihipertensiv (tabelul 12).
Parametri
Univariat
B Eroarea standard
p
95.0% Interval de
confidenţă
Pentru B
Limita
inferioară
Limita
superioară
AIx bazal 0.149 0.143 0.303 -0.140 0.438
AIx 5 min după NTG -0.025 0.046 0.579 -0.117 0.067
AIx 15 min post SAL -0.026 0.042 0.547 -0.111 0.060
AIx bazal post HD -0.031 0.130 0.812 -0.294 0.231
AIx post HD 5min post NTG 0.058 0.057 0.318 -0.058 0.174
AIx postHD 15min post SAL -0.009 0.062 0.878 -0134 0.115
AIx bazal 1 an -0.028 0.171 0.871 -0.374 0.318
AIx 1an 5min după NTG 0.086 0.077 0.272 -0.069 0.241
AIx bazal post HD 1an -0.067 0.194 0.731 -0.460 0325
AIx post HD 5min post NTG
1an
AIx post HD15min postSAL
1an
-0.068 0.099 0.499 -0.268 0.133
-0.060 0.063 0.351 -0.188 0.068
PWV bazal -0.229 0.415 0.585 -1.066 0.609
PWV 1an 0.358 0.445 0.426 -0.541 1.257
Dependent Variable: Tratament antihipertensiv
Tabelul 12. Corelaţia dintre parametrii de stiffness şi
medicaţia antihipertensivă
23

Studiul de faţă nu obiectivează o relaţie între medicaţia
antihipertensivă şi parametrii complianţei vasculare, în contrast cu
datele din literatură care arată o influenţă pozitivă a inhibitorilor de
enzimă de conversie şi a sartanilor asupra parametrilor de stiffness
(20).
II.4.2.4 Influenţa dializei asupra stiffnesului arterial în
relaţie cu statusul hidric şi funcţia endotelială
II.4.2.4.1. Scopul studiului
Scopul studiului a fost stabilirea unei corelaţii dintre
compliaţa vasculară (evaluată prin tonometria de aplanare descrisă
anterior) şi statusul hidric (evaluat obiectiv prin bioimpedanţă) .
II.4.2.4.2. Material şi metodă
In studiu au fost incluşi 63 de pacienţi hemodializaţi cu vârsta
medie 54.3 ± 13.1 ani şi durata medie a dializei de 50.9 luni.
Repartiţia pe sexe a fost relativ omogenă (54% bărbaţi şi 46%
femei).
Parametrii de bioimpedanţă au fost evaluaţi predialitic
(utilizând dispozitivul BIA-RJL 101A, Cyprus 1.1 software). Astfel
am cuantificat apa totală din organism (TBW), apa extracelulară
(ECW) şi cea intracelulară (ICW). Statusul hidric a fost evaluat De
asemeni şi ecocardiografic, prin măsurarea diametrului venei cave
inferioare (VCI). Unghiul de fază este un parametru independent de
greutate, înălţime şi masa grasă a organismului. Studiile anterioare au
arătat că o valoare sub şase grade a acestui parametru reflectă în
special hiperhidratarea extracelulară (21).
II.4.2.4.3. Rezultate
II.4.2.4.3.1. Determinanţi ai parametrilor de stiffness
24

S-au evidenţiat corelaţii directe între PWV-vârstă (r = 0.5, P <
0.05) şi PWV- durata dializei (r = 0.7, P < 0.05). Toţi aceşti
parametri au fost incluşi într-un model de regresie multiplă. Prin
regresie multiplă s-a obiectivat vârsta ca fiind cel mai important
predictor de PWV. Modelul care a inclus vârsta, durata dializei şi
unghiul de fază explică 26% din variaţia PWV (P = 0.001).
II.4.2.4.3.2. Comparaţie între pacienţii normohidrataţi şi
hiperhidrataţi
Pacienţii cu unghiul de fază < 6° au fost seminificativ mai
hiperhidrataţi (VCI dilatată, creşterea volumului de apă extraceluară,
cu reducerea apei intracelulare), au prezentat artere mai rigide şi
masa ventriculului stâng mai mare comparativ cu pacienţii din lotul
cu unghiul de fază > 6°. Nu s-au obiectivat diferenţe semnificative
statistic între reactivitatea vasculară atât RED cât şi REID indiferent
de statusul hidric al pacienţilor (figura 8).
Procentul de reducere al AIx după şedinţa de HD este
semnificativ statistic mai mare la pacienţii euvolemici (unghiul de
fază > 6°).
De asemenea velocitatea undei de puls a fost mai mare la
pacienţii hiperhidrataţi, obţinându-se o reducere semnificativă
statistic după HD în acest lot de pacienţi (figura 9).
25

Figura 8. Reactivitatea vasculară în funcţie de
unghiul de fază
Figura 9. Variaţia PWV în funcţie de unghiul de fază
26

II.4.2.4.5.Concluzii
Hiperhidratarea (cuantificată prin unghiul de fază) nu
influenţează reactivitatea vasculară atât cea RED cât şi cea REID.
Acesta infuenţează parametrii compozit de complianţă vasculară,
reducerea fiind mai importanţă postdialitic la pacienţii euvolemici.
II.4.2.5. Impactul parametrilor generali şi ai rigidităţii
arteriale asupra evoluţiei prognosticului şi mortalităţii generale
la pacientul cu uremia cronică, în program de substituţie a
funcţiei renale prin hemodializă sau dializă peritoneală continuă
ambulatorie
II.4.2.5.1. Influenţa parametrilor luaţi în studiu asupra AIx
La analiza impactului parametrilor luaţi în studiu asupra
indexului de augmentaţie se remarcă o influenţă semnificativă
statistic a ureei, fosforului seric şi colesterolului total. Nu se
obiectivează corelaţii între indicele de augmentaţie, comorbidităţile
pacienţilor incluşi în studiu şi durata tratamentului prin dializă
(tabelul 13).
AIx bazal r Pearson r² p
uree 0.225
0.050
0.009
Fosfor 0.2
Colesterol
-0.220
0.04
0.04
0.004
0.022
Tabelul 13. Corelaţii între AIx parametrii biochimici şi
comorbidităţile pacienţilor din lotul endoteliu
27

Se obiectivează o relaţie semnificativă statistic între
complianţa vasculară evaluată prin AIx şi indexul masei ventriculului
stâng (LVMI).
Regresiea liniară a AIx bazal în funcţie de indexul masei
ventricului stâng este ilustrată în figura 10.
Legendă:
LVMI left ventricular mass index
Figura 10. Regresiea liniară a AIx bazal în funcţie de
indexul masei ventricului stâng
II.4.2.5.2. Influenţa parametrilor luaţi în studiu asupra PWV
În ceea ce priveşte impactul parametrilor luaţi în studiu
asupra velocităţii undei de puls s-a constatat că valoarea PWV este
influenţată de vârsta pacienţilor şi de metoda de dializă dar şi de
28

comorbidităţile asociate, de statusul nutriţional, echilibrul fosfocalcic.
De asemenea se remarcă prezenţa corelaţiei cu parametrii
ecocardiografici care pot cuantifica hipertrofia ventriculară stângă (
septul interventricular şi peretele posterior al VS) (tabelul 14).
PWV bazal r Pearson r² p
Metoda de dializă -0.5 0.25 0.000
Vârsta 0.411 0.1684 0.000
Insuficienţa cardiacă 0.138 0.0190 0.05
Diabet zaharat 0.218 0.0475 0.002
Accident vascular
cerebral
-0.143 0.02044 0.041
Boală vasculară
periferică
-0.199 0.0396 0.004
Hepatită virală -0.19 0.0361 0.007
Tensiunea arterială
sistolică
0.135 0.0182 0.05
Calciu 0.247 0.0610 0.000
Fosfor -0.269 0.07236 0.000
Proteine totale 0.268
0.0718
0.000
Colesterol 0.233
Trigliceride 0.255
Albumina -0.154
IVST 0.178
PWT 0.233
0.0542
0.0650
0.0237
0.0316
0.0542
0.001
0.000
0.032
0.036
0.006
29

Legendă: IVST interventricular sept, PWT perete posterior
Tabelul 14. Corelaţii PWV bazal
II.4.2.5.3 Supravieţuirea pacienţilor
Momentul cenzurii studiului, pentru fiecare pacient în parte, a
fost reprezentat de decesul pacientului (0), terminarea perioadei de
studiu (1), trecerea pacientului în program cronic de supleere renală
prin hemodializă (3) sau efectuarea transplantului renal (4).
Supravieţuirea pacienţilor incluşi în studiu în lotul total a fost
de 90.24%, comaparativă cu datele din literatură. Dintre pacienţii din
lotul total 2.85 % au fost transplantaţi renal şi 5.28 % au fost
convertiţi de la tratamentul cu dializă peritonelă continuă
ambulatorie la hemodializă. Un singur pacient (0.41 %) a fost trecut
pe dializă peritoneală datorită multiplelor probleme de abord
vascular (figura 11).
Figura 11. Evoluţia pacienţilor din lotul total
30

Se constată o mortalitate mai mare la pacienţii trataţi prin
dializă peritoneală continuă ambulatorie (52.2 % din totalul
pacienţilor decedaţi erau în progam de substituţie a funcţiei renale
prin dializă peritoneală ).
Se obiectivează o supravieţuire semnificativ statistic mai
mare la pacienţii hemodializaţi 239.3 luni comparativ cu 151.2 luni
(p=0.001) ( figura 12).
Figura 12. Supravieţuirea pacienţilor din lotul total de
studiu în funcţie de metoda de dializ
Nu s-au obiectivat diferenţe semnificative statistic între
supravieţuirea la cele două sexe (p=0.802)( figura 13).
31

Figura 131. Supravieţuirea pacienţilor din lotul total în
funcţie de sex
Grupul endoteliu a fost împărţit în trei subgrupuri, pe baza
tertilelor AIx bazal ( tertila 1 AIx < 20, tertila 2 AIx între 20.1-35 şi
tertila 3 AIx > 35.1.
Nu s-a obiectivat o diferenţă semnificativă statistic între
supravieţuirea în cele trei subgrupuri în funcţie de tertilele AIx
bazal (p=0.317)(figura 14).
32

Figura 14. Supravieţuirea pacienţilor în funcţie de
tertilele AIx bazal
De asemenea am împărţit grupul de studiu în funcţie de
tertilele AIx la 1 an. Nu s-au obiectivat diferenţe semnificative
statistic între supravieţuirea în cele trei subgrupuri (p=0.280) (figura
15)
33

Figura 15. Supravieţuirea pacienţilor în funcţie de
tertilele AIx la 1 an
Ulterior, am împărţit grupul endoteliu în trei subgrupuri în
funcţie de tertilele PWV (tertila 1 cu PWV < 7.4 m/s, tertila 2 PWV
7.1-9.6m/s, tertila 3 PWV > 9,61m/s).
Se remarcă o diferenţă semnificativă statistic (p=0.007) între
supravieţuirea pacienţilor în funcţie de tertilele PWV la momentul
includerii în studiu. Cea mai bună supravieţuire 241 ± 10.6 luni a fost
obiectivată la pacienţii din tertila 2 a PWV cu valori ale vitezei undei
de puls între 7.41-9.6 m/s (figura 16).
34

Figura 16. Supravieţuirea pacienţilor în funcţie de
tertilele PWV bazal
În ceea ce priveşte evoluţia parametrilor de stiffness în timp,
nu se obiectivează diferenţe semnificative statistic între
supravieţuirea pacienţilor în funcţie de tertilele PWV la 1 an
(p=0.862) (figura 17).
35

Figura 17. Supravieţuirea pacienţilor în funcţie de
tertilele PWV la 1 an
De asemenea nu se remarcă diferenţe semnificative statistic
ale supravieţuirii în funcţie de numărul medicamentelor
antihipertensive (p=0.248) (figura 18).
36

Figura 18 Supravieţuirea pacienţilor în funcţie de
medicaţia antihipertensivă
II.4.2.6. Evaluarea endotelio-dependenţei non – NO, prin
testarea in vitro a reactivităţii în arterele de rezistenţă la
şobolan- medierea prin EDHF a relaxării induse de carbacol pe
arterele mezenterice de şobolan contractate de diferiţi agenţi
II.4.2.6.1. Scopul studiului
Am observat în prealabil că în ramurile de ordinul 2 ale
arterei mezenterice de şobolan (AMS2) relaxarea endoteliodependentă
(RED) mediată de către EDHF (factorul hiperpolarizant
endotelio-dependent) este mai pronunţată atunci când sunt
precontractate cu prostaglandina F2α (PGF) comparativ cu
fenilefrină (PHE). Am extins acest studiu de miografie izometrică
asupra angiotensinei II (ANG) şi asupra ramurilor de ordin 1
(AMS1).
37

II.4.2.6.2.Material şi metodă
Inele din jejunul proximal au fost prelevate de la şobolani
Wistar Am evaluat componenta EDHF a RED induse de către 10-5
M carbacol (ex. în prezenţa a 10-5 M L-NAME şi 10-5 M
indometacin); rezultatele exprimate ca forţă activă reziduală, % din
precontracţia indusă de PHE (10-5 M) .
II.4.2.6.3.Rezultate
În timp ce RED indusă de carbacol este completă (22),
componenta EDHF a RED variază semnificativ cu agentul contractil
(p

ÎN CONDIŢII BAZALE ŞI ÎN CONDIŢII DE STIMULARE
FARMACOLOGICĂ
• La includerea în studiu se obiectivează o reducere
semnificativă statistic a AIx bazal după şedinţa de hemodializă. De
asemeni se remarcă o îmbunătăţire a reactivităţii vasculare atât
endotelio-dependente cât şi endotelio-independente, după şedinţa de
hemodializă la momentul includerii în studiu
Se remarcă o reducere semnificativă statistic a PWV după
şedinţa de hemodializă la momentul includerii în studiu
Deci studiul nostru evidenţiază o reducere a reactivităţii
vasculare atât endotelio-dependente post SAL cât şi endotelioindependente
post NTG, bazal predializă cât şi după şedinţa de
hemodializă, la momentul includerii în studiu.
III.3. EVOLUŢIA PARAMETRILOR COMPLIANŢEI
VASCULARE ÎN TIMP
• Faţă de evaluarea bazală se obiectivează modificarea
semnificativă statistic a reactivităţii vasculare atât endotelioindependentă
după NTG, cât şi endotelio-independentă după SAL
comparativ la pacienţii trataţi prin cele două metode de substituţie a
funcţiei renale. Acestă diferenţă semnificativă statistic este dată de
creşterea valorii absolute a AIx în timp la pacienţii hemodializaţi.
Acest lucru se datorează cel mai probabil calcificărilor vasculare mai
importante la pacienţii trataţi prin această metodă de substituţie a
funcţiei renale.
III.4. IMPACTUL TRATAMENTULUI
ANTIHIPERTENSIV ASUPRA PARAMETRILOR GENERALI
ŞI AI RIGIDITĂŢII ARTERIALE
• Nu s-a obiectivat o corelaţie între parametrii reactiviţăţii
vasculare şi medicaţia antihipertensivă. Acesta este în contrast cu
datele din literatură care atestă o asociere a inhibitorilor de enzimă de
conversie asupra rigidităţii arteriale
39

III.5 INFLUENŢA DIALIZEI ASUPRA STIFFNESULUI
ARTERIAL ÎN RELAŢIE CU STATUSUL HIDRIC ŞI
FUNCŢIA ENDOTELIALĂ
• Hiperhidratarea (cuantificată prin unghiul de fază) nu
influenţează complianţa vasculară;
• In contrast şedinţa de hemodializă exercită acelaşi efect
asupra reactivităţii vasculare, atât cea endotelio-dependentă cât şi cea
endotelio-independentă, independent de statusul hidric al pacientului;
• Astfel reducerea procentuală semnificativă statistic a AIx
postdialitic este explicată prin normovolemia obţinută postdialitic şi
nu prin modificările funcţiei endoteliale;
• Studiul nostru arată că obţinerea şi menţinerea euvolemiei la
pacientul dializat poate preveni creşterea PWV şi poate participa la
reducerea rigidităţii arteriale;
• În ciuda progreselor în tehnicile de HD, mortalitatea şi
morbiditatea cardio-vasculară a pacienţilor HD rămâne ridicată.
Acest risc se datorează, cel mai probabil, ansamblului fiziopatologic
care interferă la pacienţii uremici: rigiditatea arterială,
hiperhidratarea, hipertensiunea arterială;
III.6. IMPACTUL PARAMETRILOR GENERALI ŞI AI
RIGIDITĂŢII ARTERIALE ASUPRA EVOLUŢIEI
PROGNOSTICULUI ŞI MORTALITĂŢII GENERALE LA
PACIENTUL CU UREMIA CRONICĂ, ÎN PROGRAM DE
SUBSTITUŢIE A FUNCŢIEI RENALE PRIN HEMODIALIZĂ
SAU DIALIZĂ PERITONEALĂ CONTINUĂ AMBULATORIE
• Studiul nostru obiectivează o rată de mortalitate mai mare la
pacienţii în program de substituţie a funcţiei renale prin dializă
pertioneală comparativ cu cei trataţi prin hemodializă. Acesta este în
concordanţă cu rigidatatea arterială mai mare la aceşti pacienţi, dar
şi cu comorbidităţile asociate. Datele din literatură confirmă
deasemenea acest lucru.
• Sunt necesare studii longitudinale pe termen lung pentru a
confirma datele actuale;
40

III.7.EVALUAREA ENDOTELIO-DEPENDENŢEI NON
– NO, PRIN TESTAREA IN VITRO A REACTIVITĂŢII ÎN
ARTERELE DE REZISTENŢĂ LA ŞOBOLAN- MEDIEREA
PRIN EDHF A RELAXĂRII INDUSE DE CARBACOL PE
ARTERELE MEZENTERICE DE ŞOBOLAN
CONTRACTATE DE DIFERIŢI AGENŢI
• Studiul reactivităţii vasculare in vitro completează datele
clinice demonstrând că oxidul nitric reduce producţia de EDHF şi
prin aceasta influenţând reactivitatea endotelio-dependentă în arterele
de rezistenţă
41

IV. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Gusbeth-Tatomir P, Covic A. Causes and consequences of
increased arterial stiffness in chronic kidney disease patients. Kidney
Blood Press Res. 2007; 30:97–107.
2. Covic A, Gusbeth-Tatomir P, Goldsmith DAJ. Arterial
stiffness in renal patients: an update. Am J Kidney Dis. 2005; 45 :
965-977.
3. Covic A, Goldsmith DJ, Florea L, Gusbeth-Tatomir P,
Covic M. The influence of dialytic modality on arterial stiffness,
pulse wave reflections, and vasomotor function. Perit Dial Int. 2004;
24(4) : 365-372.
4. Covic A, Kanbay M, Voroneanu L et al. Vascular
calcification in chronic kidney disease. Clin Science. 2010; 119(3) :
111-121
5. Hogas SM, Voroneanu L, Serban DN et al. Methods and
potential biomarkers for the evaluation of endothelial dysfunction in
chronic kidney disease: a critical approach. J Am Soc Hypertens.
2010; 4(3) : 116-127.
6. Weiner DE, Tabatabai S, Tighiouart H, Elsayed E, Bansal
N, Griffith J, et al. Cardiovascular outcomes and all-cause mortality.
Exploring the interaction between CKD and cardiovascular disease.
Am J Kidney Dis 2006; 48:392–401.
7. Himmelfarb J, Stenvinkel P, Ikizler TA, Hakim RM. The
elephant in uremia. Oxidant stress as a unifying concept of
cardiovascular disease in uremia. Kidney Int 2002; 62:1524–1538.
8. Zimmermann J, Herrlinger S, Pruy A, Metzger T, Wanner
C. Inflammation enhances cardiovascular risk and mortality in
hemodialysis patients. Kidney Int 1999; 55:648–658.
9. Furchgott RF, Zawadzki JV (. The obligatory role of
endothelial cells in the relaxation of arterial smooth muscle by
acetylcholine. Nature 1980; 288:373-376.
42

10. Palmer AM, Thomas CR, Gopaul N, Dhir S, Anggard EE,
Poston L, Tribe RM. Dietary antioxidant supplementation reduces
lipid peroxidation but impairs vascular function in small mesenteric
arteries of the streptozotocin-diabetic rat. Diabetologia 1998;
41:148-156
11. Braam B Renal endothelial and macula densa NOS:
integrated response to changes in extracellular fluid volume. Am J
Physiol 1999 ; 276 : R1551-1561.
12. Nichols WW, O'Rourke MF. Vascular impedance.
McDonald's Blood Flow in Arteries: Theoretical, Experimental and
Clinical Principles. 5th edn. London: Hodder Arnold, 2005; 137–
148, 233–267
13. Bragulat E, de la Sierra A. Salt intake, endothelial
dysfunction, and salt-sensitive hypertension. J Clin Hypertens
(Greenwich) 2002 Jan-Feb;4(1):41-46.
14. Manning RD Jr, Hu L, Tan DY, Meng S. Role of
abnormal nitric oxide systems in salt-sensitive hypertension. Am J
Hypertens. 2001 Jun;14(6 Pt 2):68S-73S
15. Stenvinkel P. Chronic kidney disease: a public health
priority and harbinger of premature cardiovascular disease. J Intern
Med 2010; 268: 456–467
16. Coresh J, SelvinE, Stevens LA et al. Prevalence of
chronic kidney disease in the United States. JAMA 2007;298:2038–
2047.
17. Hallan SI, Coresh J, Astor BC et al. International
comparison of the relationship of chronic kidney disease prevalence
and ESRD risk. J Am Soc Nephrol 2006;17:2275–2284.
18. Cepoi V, Onofriescu M, Segall L, Covic A. The
prevalence of chronic kidney disease in the general population in
Romania: a study on 60,000 persons. Int Urol Nephrol. 2011 Mar 2
19. Chung SH, Heimburger O, Lindholm B and Lee HB.
Peritoneal dialysis patient survival: a comparison between a Swedish
and a Korean centre. Nephrol Dial Transplant 2005; 20: 1207–1213
43

20. Cice G, Di Benedetto A, D'Isa S, D'Andrea A, Marcelli
D, Gatti E, Calabrò R. Effects of telmisartan added to Angiotensinconverting
enzyme inhibitors on mortality and morbidity in
hemodialysis patients with chronic heart failure a double-blind,
placebo-controlled trial. J Am Coll Cardiol. 2010 Nov
16;56(21):1701-1708
21. Fein PA, Gundumalla G, Jorden A, Matza B,
Chattopadhyay J, Avram MM. Usefulness of bioelectrical impedance
analysis in monitoring nutrition status and survival of peritoneal
dialysis patients. Adv Perit Dial 2002; 18 : 195-199.
22. Haulica I, Bild W, et al. Comparative study of the
inhibitory effects of adrenomedullin on angiotensin II contraction in
rat conductance and resistance arteries. J Renin Angiotensin
Aldosterone Syst 2004; 5(2) : 79-83
44

Lista Lucrărilor Publicate – HOGAŞ SIMONA-MIHAELA
*reviste şi volume indexate ISI; lucrările publicate în extenso sunt
subliniate
2011
1. * Hogas S, Ardeleanu S, Segall L, Serban DN, Serban IL, Hogas
M, Apetrii M, Onofriescu M, Sascau R, Covic A. Changes in arterial
stiffness following dialysis in relation to overhydration and to
endothelial function. Int Urol Nephrol. 2011 Mar 19. [Epub ahead of
print].
2010
1. * Ardeleanu S, Panaghiu L, Prisadă O, Sascău R, Voroneanu L,
Hogaş S, Mardare N, Covic A. Regression of left ventricular
hypertrophy in hemodialyzed patients is possible: a follow-up study.
Int Urol Nephrol. 2010 Jul 25. [Epub ahead of print]
2. * Voroneanu L, Cusai C, Hogas S, Ardeleanu S, Onofriescu M,
Nistor I, Prisada O, Sascau R, Goldsmith D, Covic A. The
relationship between chronic volume overload and elevated blood
pressure in hemodialysis patients: use of bioimpedance provides a
different perspective from echocardiography and biomarker
methodologies. Int Urol Nephrol. 2010 Sep;42(3):789-97. Epub 2010
Jun 4.
3. * Hogas SM, Voroneanu L, Serban DN, Segall L, Hogas
MM, Serban IL, Covic A. Methods and potential biomarkers for the
evaluation of endothelial dysfunction in chronic kidney disease: A
critical approach. J Am Soc Hypertens. 2010 May-Jun;4(3):116-27.
2009
1. * Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Cusai C, Nistor I, Voroneanu L,
Caliniuc R, Covic A. Objective quantification of the hydration status
rather than arterial calcification scores is required to address
increases in arterial stiffness in hemodialysis (HD) patients – NDT
Plus 2009
45

2. Hogas SM, Voroneanu L, Gusbeth-Tatomir P, Serban DN, Hogas
MM, Covic AC. Increased arterial stiffness, endothelial dysfunction
and cardiac size are strongly related to bioimpedance-derived
parameters in maintenance hemodialysis patients.
Fiziologia/Physiology-Supplement, 2009, ISSN 1223-2076.
3. * Voroneanu L, Ardeleanu S, Gusbeth-Tatomir P, Onofriescu M,
Cusai C, Volovat C, Hogas S, Covic A. Changes in biomarkers and
left ventricular mass (LVM) in hemodialysis (HD) patients according
to blood pressure and hydration status evaluated by bioimpedance
spectroscopy – NDT Plus 2009.
4. * Voroneanu L, Seica A, Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Onofriescu
M, Nistor I, Covic A. Relationship between illness perception
parameters and survival in haemodialysis patients – NDT Plus 2009.
5. Simona Hogas, Luminita Voroneanu, Paul Gusbeth-Tatomir,
Dragomir Nicolae Serban, Mihai Hogas, Adrian Covic
Bioimpedance derived parameters in maintenance haemodialysis
patients are strongly related to arterial stiffness and endothelial
dysfunction. Works and views in endothelium-dependent
vasodilation, Romania, Iasi, 13-14 may 2009.
6. Voroneanu L, Ardeleanu S, Hogaş S, Gusbeth-Tatomir P, Nistor I,
Onofriescu M, Cusai C, Volovăţ C, Covic A. Correlation between
bioimpedance, arterial blood pressure and arterial stiffness in
hemodialysis patients. National Congress of Nephrology 2009.
2008
1. * Hogas S, Voroneanu L, Gusbeth-Tatomir P, Serban DN, Covic
A. Bioimpedance derived paramters are useful indicators for
increased arterial stiffness, endothelial dysfunction and cardiac size
in haemodialysis patients. NDT Plus 2008 Jun; 1 (Suppl 2) : ii3ii462.
2. * A. Covic, M. Badea, S. Hogas, P. Gusbeth-Tatomir, D.N.
Serban. Similar blood pressure circadian profile and renal
involvement in white coat hypertensives and normotensives with
CKD. NDT Plus 2008 Jun; 1 (Suppl 2) : ii3-ii462.
46

3. Oprisa C, Serban IL, Tucaliuc ES, Hogas SM, Serban DN Resting
parietal tension influences the amplitude of EDHF response in
isolated resistance arteries. Fiziologia/Physiology 18(2):53, 2008.
2007
1. * Serban IL, Serban DN, Tucaliuc ES, Hogas SM, Mungiu OC.
EDHF mediation of carbachol-induced relaxation in rat
mesenteric arteries contracted by various agents. Selected Papers
from the Joint Meeting of the Slovak Physiological Society, the
Physiological Society and the Federation of European
Physiological Societies, Monduzzi Editore, 2007.
2. Busuioc M, Voroneanu L, Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Covic A.
Pathogenetic Impact of Hyperuricemia in Renal and
Cardiovascular Disease. BANTAO Journal 2007: 5 (1).
3. * Serban IL, Serban DN, Hogas SM, Varlam H, Mungiu OC.
New data regarding the influence of contracting agent upon the
profile of mechanisms that ensure endothelium-dependent
relaxation in resistance arteries. Acta Physiol 190(S658):90, 2007.
4. Serban IL, Hogaş S, Mărănducă M, Serban DN Vascular
fragments resting tension effect upon endothelium-dependent
relaxation in isomentric conditions, in Drugs and Pain, Mungiu
OC (ed.), “Gr. T. Popa” Publishing House, Iaşi, 2007, ISBN 978-
973-7682-13-0, pp. 295-296.
5. Hurjui L, Serban IL, Hogaş S, Tucaliuc S, Serban DN
Homocysteine influence on endothelium-dependent relaxation, in
Drugs and Pain, Mungiu OC (ed.), “Gr. T. Popa” Publishing
House, Iaşi, 2007, ISBN 978-973-7682-13-0, pp. 300-301.
6. Serban IL, Serban DN, Hogaş S, Petrescu G. New data on the
influence of contracting agent upon the profile relaxation
mechanisms to ensure endothelium-dependent relaxation in
resistance arteries. Romanian Society of Physiological Sciences
Conference, Bucureşti, 1-2 iunie 2007. p. 127, ISBN 978-973-
708-227-5.
47

CURRICULUM VITAE
Nume: HOGAŞ M. SIMONA-MIHAELA
Data şi locul naşterii: 21 iunie 1979, Vaslui
Stare civilă: căsătorită
Domiciliul stabil: Str. Silvestru Străpungere Nr. 28, Bl. CL8,
Et.6, Ap. 21, Iaşi, cod poştal 700 005
Telefon: 0744 529 379
E-mail: mmh1228@yahoo.com
Studii:
- 1994 -1998 - Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”
Vaslui, profil Matematică-Fizică;
- 1998 – 2004 - Universitatea de Medicină şi Farmacie
“Gr.T.Popa” Iaşi - Facultatea de Medicină, specialitatea
Medicină Generală;
- Decembrie 2004 admiterea prin concurs în rezidenţiat,
specialitatea Medicină de Urgenţă;
- Februarie 2005 – Decembrie 2006 medic rezident
specialitatea Medicină de Urgenţă;
- Octombrie 2006 - Doctorand în specialitatea Nefrologie;
- Noiembrie 2006 - admiterea prin concurs în rezidenţiat,
specialitatea Nefrologie;
- Ianuarie 2007 – medic rezident specialitatea Nefrologie;
- Iunie 2011 – medic specialist Nefrologie.
Limbi străine:
- Engleza, Franceza
Aptitudini şi competenţe tehnice:
- utilizarea calculatorului în identificarea şi organizarea
informaţiei medicale, Microsoft Office, navigare web;
- permis de conducere categoria B din 1997.
48

Participări la congrese:
- Al XI-lea Modul de învăţământ francofon şi Simpozionul
Francofon de Endocrinologie Clinică – 05-06.05.2004, Iaşi ;
- A XX-a Conferinţă Naţională a Societăţii Române de Ştiinţe
Fiziologice, 26 -28 mai 2005, Sibiu ;
- RE – CORD , Cursul de Recuperare cardiacă, 4-5 noiembrie
2005, Iaşi ;
- Conferinţa Naţională Zilele Pediatriei Ieşene „ N. N. Trifan ’’,
Ediţia a XVIII-a, 3-5 noiembrie 2005, Iaşi ;
- Simpozionul « Pericardite stadiul actual. Sarcina şi patologia
cardiovasculară », 15 noiembrie 2005, Iaşi ;
- A XXI-a Conferinţă Naţională a Societăţii Române de Ştiinţe
Fiziologice,
11-13 mai 2006, Oradea- Băile Felix ;
- Conferinţa Naţională a Grupurilor de Lucru ale Societăţii
Române de Cardiologie, 4-6 mai 2006, Sinaia ;
- Curs «Resuscitarea Cardiopulmonară Şi Cerebrală La Adult »,
desfăşurat în cadrul Conferinţei Naţionale a Grupurilor de
Lucru ale Societăţii Române de Cardiologie, 4-6 mai 2006, Sinaia
;
- A IX-a Conferinţă Naţională de Medicină de Urgenţă A.S.A.R.
cu tema „Actualităţi şi perspective în urgenţele medicale”, 2-4
mai 2006, Piatra Neamţ ;
- Al 45-lea Congres Naţional de Cardiologie, 23 – 26 septembrie
2006, Poiana Braşov;
- Abordarea modernă a hipertensiunii arteriale şi a riscului
cardio-renal, Iaşi, 29.03 2007;
- Renal Failure Academy – 5 th Edition, România, Mamaia-
Constanţa, 7-10 iulie 2007;
- Joint meeting of The Slovak Physiological Society, The
Physiological Society and The Federation of European
Physiological Societies 11-14 septembrie 2007, Bratislava,
Slovacia;
49

- International Congress Of Pediatrics, 27-30 septembrie 2007,
Sibiu;
- A XXIII-a Conferinţă Naţională a Societăţii Române de Ştiinţe
Fiziologice cu tema ”Fiziologia Experimentală şi Clinică în
Contextul Medicinei Moderne”, 28-30.05.2009, Craiova.
- Zilele medicamentului, Ediţia a XIX-a, Iaşi, 13 – 15 mai 2010.
- Conferința Națională “Zilele Medicamentului” Ediţia a XX-a
Iași, 19-21 mai 2011.
Calităţi:
- personalitate flexibilă, cu valenţe pentru lucrul în echipă,
abilităţi organizatorice, abilităţi de comunicare şi stabilire de
relaţii interpersonale
- caracter perseverent şi optimist
Afilierea la organizaţii profesionale
Membru al ERA-EDTA din 2010.
Contracte de cercetare ştiinţifică (ca membru în echipa de
cercetare):
a) „Profilul variabil al mecanismelor moleculare implicate in
relaxarea endotelio-dependentă la rozătoare si la om, cu aplicaţie la
pacientul renal supus dializei” Programul de finanţare a cercetării:
PNCDI-II, Programul IDEI, Proiecte de cercetare exploratorie, - cod
CNCSIS ID - 1156, Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore
T. Popa, din Iaşi, Director de Proiect: Şef lucrări Dr. Şerban
Dragomir Nicolae
Cursuri postuniversitare şi masterat:
1. iulie 2008 - Management public european.
50

Membru în comitetul de organizare al congreselor
internaţionale.
Renal Failure Academy – 7 th Edition, Romania, Timisoara, mai 2009
Works and views in endothelium-dependent vasodilation, Romania,
Iasi, 13-14 mai 2009
Lista Lucrărilor Publicate
(cronologie inversă, alfabetic în cadrul aceluiaşi an)
*reviste şi volume indexate ISI; lucrările publicate in extenso sunt
subliniate
2011
1. * Hogas S, Ardeleanu S, Segall L, Serban DN, Serban IL, Hogas
M, Apetrii M, Onofriescu M, Sascau R, Covic A. Changes in arterial
stiffness following dialysis in relation to overhydration and to
endothelial function. Int Urol Nephrol. 2011 Mar 19. [Epub ahead of
print].
2. * Enache EM, Iancu LS, Hogas S, Jitaru D, Ivanov IC, Segall L,
Covic AC. Screening for BK polyoma virus nephropathy in a renal
transplant population - first time in Romania: a single-center
experience. nephropathy in a renal transplant population - first time
in Romania: a single-center experience. Int Urol Nephrol. 2011 Apr
20. [Epub ahead of print]
2010
1. * Ardeleanu S, Panaghiu L, Prisadă O, Sascău R, Voroneanu L,
Hogaş S, Mardare N, Covic A. Regression of left ventricular
hypertrophy in hemodialyzed patients is possible: a follow-up study.
Int Urol Nephrol. 2010 Jul 25. [Epub ahead of print]
2. * Voroneanu L, Cusai C, Hogas S, Ardeleanu S, Onofriescu M,
Nistor I, Prisada O, Sascau R, Goldsmith D, Covic A. The
51

elationship between chronic volume overload and elevated blood
pressure in hemodialysis patients: use of bioimpedance provides a
different perspective from echocardiography and biomarker
methodologies. Int Urol Nephrol. 2010 Sep;42(3):789-97. Epub 2010
Jun 4.
3. * Hogas SM, Voroneanu L, Serban DN, Segall L, Hogas
MM, Serban IL, Covic A. Methods and potential biomarkers for the
evaluation of endothelial dysfunction in chronic kidney disease: A
critical approach. J Am Soc Hypertens. 2010 May-Jun;4(3):116-27.
2009
1. * Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Cusai C, Nistor I, Voroneanu L,
Caliniuc R, Covic A. Objective quantification of the hydration status
rather than arterial calcification scores is required to address
increases in arterial stiffness in hemodialysis (HD) patients – NDT
Plus 2009
2. Hogas SM, Voroneanu L, Gusbeth-Tatomir P, Serban DN, Hogas
MM, Covic AC. Increased arterial stiffness, endothelial dysfunction
and cardiac size are strongly related to bioimpedance-derived
parameters in maintenance hemodialysis patients.
Fiziologia/Physiology-Supplement, 2009, ISSN 1223-2076.
3. * Voroneanu L, Ardeleanu S, Gusbeth-Tatomir P, Onofriescu M,
Cusai C, Volovat C, Hogas S, Covic A. Changes in biomarkers and
left ventricular mass (LVM) in hemodialysis (HD) patients according
to blood pressure and hydration status evaluated by bioimpedance
spectroscopy – NDT Plus 2009.
4. * Voroneanu L, Seica A, Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Onofriescu
M, Nistor I, Covic A. Relationship between illness perception
parameters and survival in haemodialysis patients – NDT Plus 2009.
5. Simona Hogas, Luminita Voroneanu, Paul Gusbeth-Tatomir,
Dragomir Nicolae Serban, Mihai Hogas, Adrian Covic
Bioimpedance derived parameters in maintenance haemodialysis
patients are strongly related to arterial stiffness and endothelial
52

dysfunction. Works and views in endothelium-dependent
vasodilation, Romania, Iasi, 13-14 may 2009.
6. Voroneanu L, Ardeleanu S, Hogaş S, Gusbeth-Tatomir P, Nistor I,
Onofriescu M, Cusai C, Volovăţ C, Covic A. Correlation between
bioimpedance, arterial blood pressure and arterial stiffness in
hemodialysis patients. National Congress of Nephrology 2009.
2008
1. * Hogas S, Voroneanu L, Gusbeth-Tatomir P, Serban DN, Covic
A. Bioimpedance derived paramters are useful indicators for
increased arterial stiffness, endothelial dysfunction and cardiac size
in haemodialysis patients. NDT Plus 2008 Jun; 1 (Suppl 2) : ii3ii462.
2. * A. Covic, M. Badea, S. Hogas, P. Gusbeth-Tatomir, D.N.
Serban. Similar blood pressure circadian profile and renal
involvement in white coat hypertensives and normotensives with
CKD. NDT Plus 2008 Jun; 1 (Suppl 2) : ii3-ii462.
3. Oprisa C, Serban IL, Tucaliuc ES, Hogas SM, Serban DN Resting
parietal tension influences the amplitude of EDHF response in
isolated resistance arteries. Fiziologia/Physiology 18(2):53, 2008.
2007
7. * Serban IL, Serban DN, Tucaliuc ES, Hogas SM, Mungiu OC.
EDHF mediation of carbachol-induced relaxation in rat
mesenteric arteries contracted by various agents. Selected Papers
from the Joint Meeting of the Slovak Physiological Society, the
Physiological Society and the Federation of European
Physiological Societies, Monduzzi Editore, 2007.
8. Busuioc M, Voroneanu L, Hogas S, Gusbeth-Tatomir P, Covic A.
Pathogenetic Impact of Hyperuricemia in Renal and
Cardiovascular Disease. BANTAO Journal 2007: 5 (1).
53

9. * Serban IL, Serban DN, Hogas SM, Varlam H, Mungiu OC.
New data regarding the influence of contracting agent upon the
profile of mechanisms that ensure endothelium-dependent
relaxation in resistance arteries. Acta Physiol 190(S658):90, 2007.
10. Serban IL, Hogaş S, Mărănducă M, Serban DN Vascular
fragments resting tension effect upon endothelium-dependent
relaxation in isomentric conditions, in Drugs and Pain, Mungiu
OC (ed.), “Gr. T. Popa” Publishing House, Iaşi, 2007, ISBN 978-
973-7682-13-0, pp. 295-296.
11. Hurjui L, Serban IL, Hogaş S, Tucaliuc S, Serban DN
Homocysteine influence on endothelium-dependent relaxation, in
Drugs and Pain, Mungiu OC (ed.), “Gr. T. Popa” Publishing
House, Iaşi, 2007, ISBN 978-973-7682-13-0, pp. 300-301.
12. Serban IL, Serban DN, Hogaş S, Petrescu G. New data on the
influence of contracting agent upon the profile relaxation
mechanisms to ensure endothelium-dependent relaxation in
resistance arteries. Romanian Society of Physiological Sciences
Conference, Bucureşti, 1-2 iunie 2007. p. 127, ISBN 978-973-
708-227-5.
54