Rezumat COBUZ MARICELA - Gr.T. Popa
Rezumat COBUZ MARICELA - Gr.T. Popa
Rezumat COBUZ MARICELA - Gr.T. Popa
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA”<br />
FACULTATEA DE MEDICINĂ<br />
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,<br />
PROF.UNIV.DR. DAN MORARU<br />
CORELAŢII EPIDEMIOLOGICE,<br />
CLINICO-BIOLOGICE ŞI<br />
TERAPEUTICE PRIVIND<br />
COMPLICAŢIILE ACUTE ŞI<br />
CRONICE ŞI BOLILE ASOCIATE LA<br />
REZUMAT<br />
COPILUL CU DIABET ZAHARAT<br />
TEZĂ DE DOCTORAT<br />
DOCTORAND<br />
<strong>MARICELA</strong> <strong>COBUZ</strong><br />
IAŞI - 2012
Cuvinte cheie: diabet zaharat, copil, aspecte corelaţionale
CUPRINS<br />
INTRODUCERE 1<br />
CAPITOLUL I. Motivaţia studiului 1<br />
CAPITOLUL II. Scopul şi obiectivele cercetării 2<br />
CAPITOLUL III. Material şi metodă 2<br />
CAPITOLUL IV. ASPECTE EPIDEMIOLOGIGE ŞI CORELAŢIONALE<br />
PRIVIND DIABETULUI ZAHARAT LA COPIL 4<br />
IV.1. Date epidemiologice 4<br />
IV.2. Modalităţi de debut. Patologia asociată debutului 9<br />
IV.3. Explorări paraclinice, modificări metabolice la debut 12<br />
IV.4. Factori de risc fetali in diabetul zaharat 14<br />
IV.5. Antecedente heredocolaterale 21<br />
IV.6. Antecedente personale patologice 21<br />
IV.7. Complicaţiile acute în diabetul zaharat la copil 22<br />
IV.8. Complicaţiile cronie în diabetul zaharat la copil 23<br />
IV.9. Afecţiuni autoimune asociate în diabetul zaharat la copil 25<br />
IV.10. Tratamentul diabetului zaharat la copil 26<br />
CAPITOLUL V. CALITATEA VIEŢII COPILULUI CU<br />
DIABET ZAHARAT TIP 1 27<br />
V.1. Calitatea vieţii copiilor cu diabet zaharat- scorul PedsQL 28<br />
V.2. Nivelul conflictului familial raportat la copilul cu diabet zaharat-<br />
Scala DFCS – Diabetes Family Conflict Scale 30<br />
V.3. Analiza multivariata privind calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat 31<br />
V.4. Diabetul zaharat o provocare în viaţa copilului 32<br />
PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA 32<br />
CONCLUZII 33<br />
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 37
Diabetul zaharat la copil este una dintre cele mai grave afecţiuni care<br />
schimbă radical viaţa familiei, necesită atenţie deosebită, cheltuieli economice,<br />
eforturi fizice şi emotive mari, din partea copilului, părinţilor, instituţiilor ocrotirii<br />
sănătăţii şi societăţii în întregime.<br />
Particularităţile fiziologice şi psihologice la copiii în creştere, imunitatea<br />
scăzută, schimbările în perioada pubertăţii determină gravitatea evoluţiei DZ şi<br />
dificultăţi în procesul de compensare a bolii. Diabetul zaharat la copii şi adolescenţi<br />
se caracterizează printr-o evoluţie mult mai gravă şi o dezvoltare mult mai rapidă a<br />
complicaţiilor cronice. În funcţie de modul cum vor fi rezolvate problemele de<br />
diagnosticare, tratament şi profilaxie depinde calitatea vieţii pacientului care face<br />
DZ în copilărie.<br />
Diabetul zaharat tip 1 este considerat cea mai frecventă afecţiune<br />
endocrino-metabolică a copilului şi adolescentului, cu o incidenţă în creştere la<br />
nivel mondial, dar şi în ţara noastră, reprezentând astfel un domeniu prioritar de<br />
cercetare ale cărui obiective vizează ameliorarea calităţii vieţii şi a prognosticului<br />
pe termen lung al acestor pacienţi. Complicaţiile acute şi cronice ale diabetului<br />
zaharat la copilul şi adolescent este o temă de actualitate extremă în contextul<br />
creşterii prevalenţei acestei afecţiuni.<br />
CAPITOLUL I<br />
INTRODUCERE<br />
Motivaţia studiului<br />
Cercetarea a fost structurată în două părţi abordând în prima parte<br />
corelaţiile epidemiologice, clinico-biologice şi terapeutice privind complicaţiile<br />
acute şi cronice şi bolile asociate la copilul cu diabet zaharat, iar în a doua parte<br />
calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat.<br />
Copiii cu diabet zaharat necesită programe de îngrijire intensivă pentru a<br />
reduce riscul de apariţie a complicaţiilor cronice specifice. Gestionarea intensivă<br />
determină creşteri ale sarcinilor impuse rutinei şi relaţiilor dintre copii şi familiile<br />
lor. Îngrijirea copilului cu diabet zaharat pune probleme particulare personalului<br />
medical. Managementul bolii implică atât copilul cât şi familia acestuia. Astfel,<br />
înţelegem cum atât diabetul zaharat cât şi tratamentul influenţează calitatea vieţii<br />
copilului. Prin urmare, devine importantă evaluarea generală a calităţii vieţii<br />
copilului cu diabet zaharat, luând în considerare managementul bolii, simptomele<br />
fizice şi reperele de dezvoltare normală, incluzând performanţele şcolare şi<br />
dezvoltarea socio-emoţională.<br />
1
Cercetarea a urmărit:<br />
CAPITOLUL II<br />
Scopul şi obiectivele cercetării<br />
aspecte epidemiologice la copilul cu diabet zaharat de tip 1;<br />
stabilirea corelaţiei între parametrii clinici şi glicemie;<br />
stabilirea corelaţiei între parametrii paraclinici şi glicemie;<br />
identificarea principalilor factori predictori pentru apariţia<br />
hipoglicemiei şi respectiv a cetoacidozei;<br />
determinarea prevalenţei complicaţiilor cronice la copilul cu diabet<br />
zaharat de tip 1;<br />
stabilirea corelaţiei între parametrii clinici / paraclinici şi complicaţiile<br />
cronice;<br />
stabilirea corelaţiei între bolile asociate şi diabetul zaharat la copil;<br />
identificarea principalilor factori predictori pentru apariţia<br />
complicaţiilor cronice; aceşti factori modificabili pot reprezenta ţinte<br />
terapeutice pentru prevenirea complicaţiilor cronice la copilul cu<br />
diabetului zaharat.<br />
CAPITOLUL III<br />
Material şi metodă<br />
În studiu au fost incluşi 192 de pacienţi cu DZ diagnosticaţi şi urmăriţi în<br />
Clinica a III a Pediatrie a Spitalului „Sfânta Maria” Iaşi şi Centrul de Diabet<br />
zaharat, nutrţie şi boli metabolice Suceava.<br />
2
Fig.1. Selecţia lotului<br />
Tabelul 1. Selecţia pacienţilor<br />
Criterii de includere Criterii de excludere<br />
vârsta pediatrica<br />
refuzul participării la studiu<br />
diagnostic anterior de diabet<br />
zaharat sau diabet zaharat la debut<br />
Diabetul zaharat tip 1 a fost definit conform criteriilor ADA, recunoscute<br />
de forurile internaţionale: pacienţi cu debut brusc al simptomelor şi semnelor<br />
insulinopeniei, frecvent cu cetonurie în condiţiile hiperglicemiei, ce depind de<br />
terapia cu insulină pentru a preveni cetoacidoza şi a supravieţui.<br />
PARAMETRI URMĂRIŢI<br />
• Date anamnestice<br />
vârsta, sexul şi mediul de provenienţă<br />
antecedentele personale fiziologice, date privind alimentaţia în<br />
primele luni de viaţă<br />
antecedente personale patologice în ceea ce priveşte bolile infectocontagioase<br />
specifice copilăriei (rujeolă, rubeolă, parotidită<br />
epidemică, varicela), alte infecţii virale, precum şi existenţa unei<br />
patologii asociate<br />
antecedentele heredo-colaterale privind diabetul zaharat tip 1, diabetul<br />
de tip 2, afecţiuni endocrine<br />
elemente declanşatoare ale bolii, infecţii virale sau bacteriene, stres<br />
psihic major (deces sau situaţie conflictuală în familie, accidente etc.)<br />
• Date clinice<br />
date somatometrice respectiv impactul bolii asupra greutăţii copilului<br />
retinopatie diabetică (da/nu) + tipul acesteia<br />
neuropatie diabetică periferică (da/nu)<br />
neuropatie diabetică vegetativă (da/nu) + tipul acesteia<br />
3
aspectul tegumentelor şi al mucoaselor, uscate, deshidratate în cazul<br />
debutului cu cetoacidoză avansată sau severă şi cu diferite leziuni de<br />
piodermită sau candidoze cutaneo-mucoase<br />
statusul hemodinamic, TA, puls, semne clinice de şoc în cazul<br />
debutului cu precomă sau cu comă acidocetozică<br />
examenul atent al celorlalte aparate şi sisteme<br />
• Date paraclinice<br />
explorări uzuale: Hb, Ht, GA, formulă leucocitară, teste inflamatorii<br />
(VSH, Fg, CRP)<br />
explorări ce au permis stabilirea diagnosticului de diabet zaharat:<br />
glicemia, glicozuria, cetonuria<br />
pentru aprecierea aspectelor metabolice: glucidic, lipidic, proteic<br />
explorarea echilibrului acidobazic şi hidroelectolitic: rezerva alcalină,<br />
parametrii ASTRUP, ionograma sangvină<br />
explorarea funcţiei hepatice şi renale, examene bacteriologice<br />
fundul de ochi<br />
viteza de conducere nervoasă<br />
microalbuminuria<br />
CAPITOLUL IV<br />
ASPECTE EPIDEMIOLOGIGE ŞI CORELAŢIONALE<br />
PRIVIND DIABETULUI ZAHARAT LA COPIL<br />
IV.1. Date epidemiologice<br />
În studiu au fost incluşi 192 copii cunoscuţi cu diabet zaharat, aflaţi în<br />
evidenţa Centrelor de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi şi Suceava în<br />
perioada 1990-2011.<br />
4
Fig.2. Incidenţa diabetului zaharat în funcţie de anul naşterii<br />
Diabetul zaharat este cea mai comună afecţiune cronică la copil şi adolescent,<br />
aproape 151 000 de persoane cu vârsta sub 20 ani au diabet zaharat. Când diabetul<br />
zaharat apare în copilărie este, de obicei, de tip 1. Totuşi în ultimele 2 decenii,<br />
diabetul zaharat de tip 2 ( prezent mai frecvent la adult) a fost raportat cu frecvenţă<br />
crescută printre tinerii şi adolescenţii americani. De asemenea, studii actuale au<br />
descris pentru Europa o creştere a frecvenţei în special pentru diabetul zaharat tip 1.<br />
[1;2].<br />
Fig.3. Distribuţia cazurilor în funcţie de tipul de diabet zaharat<br />
Variabilitatea sezoniera a incidentei diabetului zaharat tip 1<br />
S-a constatat existenta unei variaţii sezoniere a incidentei DZ tip 1, in<br />
sensul că în lunile reci ale anului (iarna, toamna, începutul primăverii) sunt<br />
diagnosticate mai multe cazuri, decât in anotimpurile calde. Această tendinţă<br />
sezonieră este mai evidentă la copiii mari, in perioada pubertăţii, respectiv la<br />
populaţiile cu risc crescut pentru DZ.<br />
Fig.4. Incidenţa sezonieră în lotul de studiu<br />
5
Vârsta de debut<br />
No. of obs.<br />
50<br />
45<br />
40<br />
35<br />
30<br />
25<br />
20<br />
15<br />
10<br />
5<br />
0<br />
Histogram: v arsta de debut [ani]<br />
Kolmogorov-Smirnov d=.08247, p
Fig.6. Repartiţia cazurilor în funcţie de vârsta momentul recrutării în studiu<br />
Dificultatea diagnosticului DZ tip 1 la copil este legată de cei trei factori<br />
cu rol important în diagnostic: pacient, familie, medic. În studiul nostru se constată<br />
că momentul debutului evidenţiază o adresabilitate la medicul specialist uşor<br />
întârziată, aspect ce creşte riscul apariţiei complicaţiilor diabetului zaharat tip 1 la<br />
copii.<br />
Distribuţia cazurilor din lotul de studiu în funcţie de sexul copiilor<br />
Pentru analiza distribuţie în funcţie de sex s-au utilizat două eşantioane de copii:<br />
unul constituind lotul de studiu – copii cu diabet zaharat (N=192),<br />
al doilea a reprezentat lotul martor – copii fără diabet zaharat (N=30).<br />
Fig.7. Repartiţia cazurilor în funcţie de sexul copiilor din lotul de studiu<br />
Din punct de vedere al sexului cele două loturi au fost omogene fiind<br />
reprezentate de copii de sex masculin 56.67% în lotul martor şi de 52.08% în lotul<br />
de studiu respectiv copii de sex feminin 43.3% în lotul martor şi 47.92% în lotul de<br />
studiu.<br />
Tabelul 2. Estimarea parametrilor de şansă a sexului masculin pentru DZ tip 1<br />
Valoare<br />
estimată<br />
7<br />
95% Interval de confidenţă<br />
Minim Maxim<br />
PARAMETRII de şansă<br />
Raport de şansă (OR) 0.83 0.36 1.92<br />
PARAMETRII: de risc<br />
Raport de risc (RR) 0.98 0.88 1.08<br />
Spre deosebire de alte afecţiuni autoimune, unde se întâlneşte o prevalenţă<br />
crescută pentru sexul feminin, băieţii şi fetele cu vârsta sub 15 ani sunt<br />
diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 1 cu frecvenţe relativ egale. Populaţiile cu<br />
incidenţă crescută tind să aibă mai mulţi băieţi cu DZ tip 1, în timp ce în cazurile cu<br />
incidenţă scăzută sunt diagnosticate mai multe fete. La nivel european se descrie o<br />
uşoară predominanţă a sexului masculin, aşa cum s-a observat şi în cercetarea<br />
noastră [3].
Studiul demonstrează absenţa unor diferenţe semnificative între tipul DZ<br />
şi sexul copiilor (χ2=0.91, r=0.092, p=0.34, 95%CI). Riscul pe care îl prezintă<br />
pacienţii de sex masculin pentru DZ tip 2 este nesemnificativ (RR-0.96, OR=0.58).<br />
Vârstă vs. sexul copiilor cu DZ din lotul de studio (fig 8)<br />
Values varsta [ani]<br />
20<br />
18<br />
16<br />
14<br />
12<br />
10<br />
8<br />
6<br />
4<br />
Plot of Means and Conf. Intervals (95.00%)<br />
v arsta debut<br />
Include condition: lot='studiu'<br />
7.44<br />
8.11<br />
12.22<br />
tip 1 tip 2<br />
tip DZ<br />
8<br />
12.20<br />
masculin<br />
feminin<br />
Diabetul zaharat tip 1 este singura afecţiune majoră autoimună care nu<br />
prezintă un bias puternic feminin. Raportul sexelor este egal la copii diagnosticaţi<br />
sub 15 ani, dar la populaţiile cu incidenţă crescută incidenţa indică exces masculin.<br />
Diabetul zaharat tip 2 prezintă o creştere a frecvenţei sexului feminin în ultimii ani.<br />
Mamele transmit în mod decisiv predispoziţia pentru DZ tip 2.<br />
Sunt studii care au demonstrat că diabetul zaharat tip 1 are o componentă<br />
genetică importantă mai ales pe line masculină.[4] În mod diferit, diabetul zaharat<br />
tip 2 este transmis predominant pe linie maternă. [5] Chiar dacă în literatura de<br />
specialitate se propun mai multe explicaţii de natura imună, genetică, mecanismele<br />
care stau la baza acestei distribuţii nu sunt cunoscute.<br />
Mediul de provenienţă în DZ tip 1<br />
În lotul analizat este remarcată o frecvenţă mai mare a copiilor din mediul<br />
rural (58.8%) comparativ cu 41.15% pacienţi cu DZ din mediul urban.
Fig.9. Repartiţia cazurilor în funcţie de mediul de provenienţă vs. lot de studiu<br />
(DZ/martor)<br />
În lotul de studiu riscul copiilor din mediul rural pentru a dezvolta DZ a<br />
fost de 2.47 ori mai mare (OR=2.47).<br />
Un număr de factori de mediu au fost în mod special implicaţi în<br />
dezvoltarea diabetului zaharat, incluzând mediul de provenienţă, alături de statusul<br />
social, alimentaţie, numărul de membri din familie. Toţi aceşti factori au fost<br />
admişi ca fiind importanţi pentru declanşarea diabetului zaharat. În lotul studiat<br />
diabetul zaharat tip 1 a fost mai frecvent la copii din mediul rural, aceste date<br />
sugerând rolului stresului social şi alimentaţiei deficitare în producerea bolii<br />
diabetice. Nu este un pattern consistent al diabetului zaharat tip1 cu privire la<br />
mediul de provenienţă. Unele studii au evidenţiat incidenţă crescută în mediul rural,<br />
iar altele în zone populaţionale mai dense. [6] Un studiu efectuat în Noua Zeelandă<br />
a descoperit că diabetul zaharat tip 1 este mai frecvent în comunităţile urbane<br />
satelite. [7]<br />
În studiul nostru diabetul zaharat tip 2 este mai frecvent în mediul rural -<br />
nu sunt clare tendinţele în oricare din aceste direcţii.<br />
IV.2. MODALITĂŢI DE DEBUT. PATOLOGIA ASOCIATĂ DEBUTULUI<br />
Analiza a evidenţiat cetoza severă (38.02%) şi cetoza medie (39.06%) ca<br />
fiind simptomele de debut cele mai frecvente. Doar în 5.73% din cazuri s-a<br />
înregistrat comă inaugurală iar 7.29% din cazuri au fost depistate în urma testului<br />
de toleranţă la glucoză orală. În lotul studiat s-au înregistrat 9.09% cazuri fără<br />
manifestări de debut.<br />
Debutul acut este frecvent la copilul mic, cu simptome care se instalează<br />
rapid, în 2-3 zile şi deshidratare severă.<br />
9
Fig.10. Repartiţia cazurilor în funcţie de tipul de debut<br />
Testul oral de toleranţă la glucoză a fost utilizat pentru confirmarea<br />
diagnosticului de diabet zaharat tip 2 la copii cu risc. DZ tip 2 este de cele mai<br />
multe ori asimptomatic. Factorii de risc în dezvoltarea DZ tip 2 includ: supra<br />
ponderea/obezitatea şi semne ale insulinorezistenţei : acanthosis nigricans,<br />
pubertate precoce, hipertensiune arterială, dislipidemie, sindromul ovarelor<br />
polichistice.[8] Asociatia Americana de Diabet (ADA) recomandă ca toţi copiii cu<br />
IMC peste percentila 85 corespunzătoare vârstei şi sexului şi care au alţi doi factori<br />
de risc pentru DZ tip 2 să fie supuşi screeningului pentru această afecţiune prin<br />
TTGO.<br />
Patologie asociată debutului<br />
Afecţiunile cele mai frecvent asociate debutului diabetului zaharat tip 1<br />
sunt din sfera respiratorie. Hiperglicemia prelungită determinată de deficitul<br />
absolut sau relativ de insulină determină modificări metabolice, care predispun la o<br />
scădere a imunităţii şi o creştere a riscului infecţios. Afectarea amigadaliană a fost<br />
frecvent datorată Streptococului grup B. Atunci când se produce infecţia cu acest<br />
microorgasnim, prezenţa diabetului zaharat este cel mai important factor de<br />
prognostic legat de gazdă. În cazul diabetului zaharat tip 2 patologia asociată<br />
debutului prezintă o virulenţă atenuată şi nu este la fel de frecventă. Se descriu<br />
frecvent semne de insulinorezistenţă:<br />
• obezitate de aport<br />
• hepatita reactiva nespecifica.<br />
10
<strong>Gr</strong>eutatea la debut Plot of Means and Conf. Intervals (95.00%)<br />
Values greutate [kg]<br />
60<br />
55<br />
50<br />
45<br />
40<br />
35<br />
30<br />
25<br />
20<br />
26.26<br />
Include condition: lot='studiu'<br />
25.72<br />
tip 1 tip 2<br />
tip DZ<br />
11<br />
48.86<br />
37.36<br />
greutatea debut<br />
greut. ideala debut<br />
Fig.11. Valorile medii ale greutăţii de debut a DZ / tipul DZ<br />
Analiza greutăţii de debut a cazurilor cu diabet zaharat în funcţie de tipul<br />
acestuia a evidenţiat faptul că în cazul DZ tip 1 greutatea de debut are valori<br />
apropiate de greutatea reală însă în cazul diabetului zaharat tip 2 greutatea de debut<br />
este semnificativ mai mare faţă de greutatea reală.<br />
Indicele de masă corporală<br />
IMC recrutare<br />
28<br />
26<br />
24<br />
22<br />
20<br />
18<br />
16<br />
14<br />
Categ. Box & Whisker Plot: IMC recrutare<br />
IMC: F(1,131) = 9.0926, p = 0.0031;<br />
KW-H(1,133) = 7.8807, p = 0.0050<br />
19.12<br />
tip 1 tip 2<br />
tip DZ<br />
22.41<br />
Mean<br />
Mean±SE<br />
Mean±SD<br />
Fig.12. Valorile medii ale IMC de debut vs. tipul DZ<br />
Indicele de masă corporală este semnificativ mai mare în cazul copiilor cu<br />
DZ tip 2 (22.41±3.25DS) comparativ cu valoarea medie a IMC în cazul pacienţilor<br />
cu DZ tip 1 (19.12±3.33DS) (F=9.09, p=0.003083, 95%CI).
IV.3. EXPLORĂRI PARACLINICE – MODIFICĂRI METABOLICE<br />
� Metabolismul glucidic<br />
• Hemoglobina glicozilată de debut (HbA1c debut)<br />
Valorile hemoglobinei glicozilate de debut (HbA1c de debut) sunt<br />
semnificativ mai mici în cazul diabetului zaharat tip 2 (F=44.99, p
glicozuria debut [mg/l]<br />
50000<br />
40000<br />
30000<br />
20000<br />
10000<br />
0<br />
-10000<br />
Categ. Box & Whisker Plot: glicozuria debut [mg/l]<br />
F = 5.3584, p = 0.01469;<br />
Kruskal-Wallis-H(1,16) = 3.9595, p = 0.0466<br />
16913.6<br />
13<br />
860.0<br />
tip 1 tip 2<br />
tip DZ<br />
Mean<br />
Mean±SE<br />
Mean±SD<br />
Fig.14. Valorile medii ale glicozuria de debut vs. tipul DZ<br />
Expresie a hiperglicemiei şi în relaţie cu pragul renal de eliminare a<br />
glucozei, glicozuria este un element de diagnostic pentru DZ. Caracteristica<br />
esenţială este dispariţia după instituirea tratamentului adecvat şi corecţia<br />
tulburărilor metabolice.<br />
� Metabolismul lipidic<br />
Evaluarea parametrilor metabolismului lipidic s-a realizat prin calcularea<br />
valorilor medii ± DS (deviaţia standard) ale acestora în cadrul diferitelor<br />
subgrupuri, diferenţiate prin tipul diabetului zaharat.<br />
Valorile colesterolului nu diferă semnificativ în funcţie de tipul DZ<br />
(F=0.046, p=0.829, 95%CI).<br />
Valorile trigliceridelor nu diferă semnificativ în funcţie de tipul DZ<br />
(F=0.000455, p=0.983, 95%CI).<br />
Valorile HDL nu diferă semnificativ în funcţie de tipul DZ (F=0.393,<br />
p=0.541, 95%CI), însă sunt remarcate valori uşor mai ridicate în cazul DZ tip 1.<br />
Valorile LDL sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 1 (F=5.15, p=0.0076,<br />
95%CI).<br />
Debutul diabetului zaharat la copil se însoţeşte de modificări ale<br />
metabolismului lipidic. Creşterea LDL-colesterolului se întâlneşte în diabetul<br />
zaharat tip 1 dezechilibrat, direct proporţional cu gradul dezechilibrului metabolic.<br />
Diabetul zaharat tip 2 este o componentă a sindromului metabolic – entitate<br />
prezentă din ce în ce mai frecvent la vârstele pediatrice. Mecanismul patogenic<br />
implicat este reprezentat de anomalii structurale ale LDL ceea ce conduce la<br />
scăderea afinităţii receptorilor specifici şi a clearance-ului plasmatic. [9;10]
� Metabolismul proteic<br />
Debutul diabetului zaharat se caracterizează prin deshidratare care poate<br />
avea diferite grade de severitate. Funcţia renală este de obicei monitorizată prin<br />
creatinina serică, dar trebuie să se ţină seama că, mai ales când filtrarea glomerulară<br />
este redusă, tubul proximal poate secreta creatinină. Astfel, simptomele de uremie<br />
pot apare la creatinine serice mult mai mici decât ar fi de aşteptat, datorită creşterii<br />
secreţiei tubulare de creatinină.<br />
Valorile ureei sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 2 (F=11.258,<br />
p=0.0266, 95%CI).<br />
Valorile creatininei sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 2 (F=9.68,<br />
p=0.037, 95%CI). Debutul diabetului zaharat tip 2 se caracterizează prin modificări<br />
minime sau absente ale parametrilor metabolismului proteic. Deshidratarea este<br />
rareori prezentă în aceste cazuri, în situaţii de decompensare metabolică.<br />
Valorile clearence-ului de creatinină sunt semnificativ mai mari în cazul<br />
DZ tip 1 (F=5.71, p=0.0211, 95%CI). Creşterea perfuziei şi a filtrării glomerulare<br />
încă de la debutul diabetului zaharat tip 1 au fost descrise de peste 30 de ani, iar<br />
mai recent modificări similare s-au constatat şi în diabetul zaharat tip 2. Aceste<br />
modificări sunt predictive pentru apariţia ulterioară a proteinuriei [11]. Presiunea<br />
intraglomerulară este influenţată de fluxul plasmatic renal şi de tonusul arteriolelor<br />
glomerulare (aferentă şi eferentă).<br />
� Enzimele hepatice<br />
Valorile transaminazelor pot fi corelate cu creşterea conţinutului de<br />
grăsimi hepatice [12] şi s-a demonstrat că acest conţinut în grăsimi hepatice este<br />
asociat cu rezistenţa la insulină independent de greutatea corporală [13].<br />
Valorile TGO sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 1 (F=4.72,<br />
p=0.00397, 95%CI).<br />
Valorile TGP sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 1 (F=12.559,<br />
p=0.011, 95%CI). Modificările enzimelor hepatice se corelează de manieră<br />
semnificativă cu parametrii ce caracterizează sindromul metabolic, incluzând<br />
sensibilitaea la insulină, obezitatea, nivelul glicemiei şi al lipidelor. Astfel, s-a<br />
constatat că nivelul transaminazelor poate prezice dezvoltarea hiperglicemiei a<br />
jeun, hipertrigliceridemiei şi a unui nivel scăzut al HDL-colesterolului [14].<br />
IV.4. FACTORI DE RISC FETALI ÎN DIABETUL ZAHARAT<br />
Etiologia diabetului zaharat tip 1 este caracterizată prin distrugerea<br />
celulelor β pancreatice datorită unui proces autoimun mediat de limfocitele T, cu o<br />
fază asimptomatică prediabetică. Rolul factorilor de mediu în etiologia diabetului<br />
zaharat este sugerată de concordanţa redusă a gemenilor monozigoţi [15], variaţia<br />
geografică a incidenţei diabetului zaharat tip 1 [16,17], creşterea continuă a<br />
prevalenţei [18]. Obiectivul este de a identifica impactul alimentaţiei, a rangului şi<br />
greutăţii la naştere, tipului de naştere (naturală/cezariană) asupra riscului de apariţie<br />
a acestei afecţiuni.<br />
14
Pentru analiza factorilor fetali de risc în apariţia diabetului zaharat s-au<br />
analizat două eşantioane de copii, unul constituind lotul de studiu – copii cu diabet<br />
zaharat (N=192), iar al doilea a reprezentat lotul martor – copii fără diabet zaharat<br />
(N=30).<br />
greuatea nastere [grame]<br />
5000<br />
4800<br />
4600<br />
4400<br />
4200<br />
4000<br />
3800<br />
3600<br />
3400<br />
3200<br />
3000<br />
2800<br />
2600<br />
Categ. Box & Whisker Plot: greuatea nastere<br />
greuatea nastere: F(1,220) = 25.9484, p = 0.000001;<br />
Kruskal-Wallis-H(1,222) = 27.9314, p = 0.00000<br />
3193,3<br />
15<br />
3952,5<br />
Martor Diabet zaharat<br />
lot<br />
Mean<br />
Mean±SE<br />
Mean±SD<br />
Fig.15. Valoarea medie a greutăţii la naştere vs. diabet zaharat<br />
Rezultatele analizei comparative a greutăţii la naştere a copiilor din cele<br />
două loturi analizate s-au bazat pe rezultatele testului Kruskal-Wallis ce reprezintă<br />
un test neparametric foarte robust bazat pe analiza rangurilor. Cele două subloturi<br />
studiate (lot DZ vs. lot martor) au fost reprezentate de eşantioane cu dimensiuni<br />
inegale şi varianţe diferite (Levene Test – F=13.298, p=0.000332), aceste aspecte<br />
determinând aplicarea unui test neparametric.<br />
Pentru a caracteriza influenţa greutăţii la naştere în raport cu vârsta<br />
gestaţională asupra riscului de apariţie a diabetului zaharat, am utilizat următoarea<br />
clasificare: [ 19 ]<br />
Large for Gestational Age (LGA) (> perentila 90)<br />
Appropriate for Gestational Age (AGA) (între percentila 10 şi 90)<br />
Small for Gestational Age (SGA) (< percentila 10)<br />
Repartiţia cazurilor în funcţie de greutatea la naştere pe lotul studiat a fost<br />
următoarea:<br />
Tabelul 10.72. Repartiţia cazurilor în funcţie de greutatea la naştere<br />
Clasificare - greutate la naştere<br />
Total<br />
LGA AGA SGA<br />
Lot 2 27 1<br />
30<br />
martor 6.67% 90.00% 3.33%<br />
Lot 79 108 5<br />
192<br />
studiu 41.15% 56.25% 2.60%
Fig.16. Repartiţia cazurilor în funcţie de greutatea la naştere vs. diabet zaharat<br />
În lotul studiat o frecvenţă mare a cazurilor a fost întâlnită în cazul copiilor<br />
care la naştere au fost AGA (56.25%) sau LGA (6.67%). Asocierea DZ tip 1 cu<br />
greutatea la naştere a fost semnificativă (χ 2 =13.36, p=0.00125, r=0.699, 95%CI).<br />
Studiul a evidenţiat faptul că greutatea copiilor la naştere a fost<br />
semnificativ mai mică în cazul diabetului zaharat tip 2 comparativ cu greutatea la<br />
naştere a copiilor cu DZ tip 1 (F=49.19, p
• Rangul naşterii<br />
Fig.18. Repartiţia cazurilor în funcţie de rangul naşterii vs. diabet zaharat<br />
Fig.19. Repartiţia cazurilor în funcţie de rangul naşterii vs. tip diabet zaharat<br />
Există o diferenţă moderată între frecvenţa cazurilor în funcţie de rangul<br />
naşterii şi tipul de diabet zaharat, însă acest studiu nu a demonstrat prezenţa unei<br />
corelaţii semnificative între rang şi tipul DZ (r=-0.12, p=0.604, 95%CI).<br />
17
• Tipul alimentaţiei<br />
Fig.20. Tipul alimentaţiei vs. diabet zaharat<br />
Există o asociere semnificativă între tipul alimentaţie şi prezenţa<br />
diabetului zaharat la copii, aspect demonstrat în lotul de studiu prin rezultatele<br />
analizei neparametrice (χ2=38.06, p
durata lapte matern<br />
6.0<br />
5.5<br />
5.0<br />
4.5<br />
4.0<br />
3.5<br />
3.0<br />
2.5<br />
2.0<br />
Categ. Box & Whisker Plot: durata alimentatiei lapte matern<br />
F(1,48) = 0.4507, p = 0.5052;<br />
Kruskal-Wallis-H(1,50) = 0.4973, p = 0.4807<br />
3.96<br />
Include condition: lot='studiu'<br />
19<br />
4.67<br />
tip 1 tip 2<br />
tip DZ<br />
Mean<br />
Mean±SE<br />
Mean±SD<br />
Fig.21. Valoarea medie a duratei alimentaţiei naturale cu lapte matern vs. tip<br />
diabet zaharat<br />
Durata alimentaţie naturale a fost mai mică în cazul copiilor cu diabet<br />
zaharat tip 1 (3.96±1.8DS) comparativ cu durata alimentaţie naturale în cazul<br />
copiilor cu diabet zaharat tip 2 (4.67±1.15DS).<br />
• Tipul de naştere (cezariană/naturală)<br />
Fig.22. Felul naşterii vs. tipul diabetului zaharat<br />
Rezultatele studiului evidenţiază o asociere moderată a diabetului zaharat<br />
tip 1 cu naşterea cezariană, în lotul de studiu naşterea cezariană a fost întâlnită<br />
74.72% din copii cu DZ tip 1. În cazul DZ tip 2 nu este remarcată o asociere<br />
semnificativă cu felul naştere. În concluzie există o corelaţie moderată între felul<br />
naşterii şi tipul DZ.
• Analiza multivariată a factorilor de risc în diabetul zaharat<br />
Având în vedere factorii de risc de natură nutriţională, fetală şi perinatală<br />
analizaţi ne propunem realizarea unui profil al copilului cu diabet zaharat.<br />
Corelaţia multiplă Valoare estimată<br />
Coeficient de corelaţie multiplă 0.59545<br />
Multiple R 2 0.35456<br />
F 29.80182<br />
p (95%CI) 0.00000<br />
Std.Err. of Estimate 0.27780<br />
Corelaţie parţială<br />
Coeficient de<br />
corelaţie<br />
(Beta)<br />
20<br />
Std.Err.<br />
(Beta)<br />
t<br />
p<br />
95% interval<br />
de confidenţă<br />
Intercept 5.58349 0.000000<br />
<strong>Gr</strong>euatea la nastere 0.478231 0.064254 2.77383 0.006023<br />
Rangul naşterii -0.039592 0.056195 -0.70455 0.481844<br />
Tip alimentatie 0.542543 0.112431 3.15087 0.001857<br />
Durata alimentatie cu<br />
-0.780676 0.104383 -7.47892 0.000000<br />
lapte matern<br />
Tabelul conţine factorii de risc predictivi pentru apariţia diabetului zaharat<br />
la copii. Pe baza rezultatelor se poate aprecia faptul că durata alimentaţiei cu lapte<br />
matern (r=-0.78, p
IV.5. Antecedentele heredocolaterale<br />
Pentru evidenţierea riscului pe care îl prezintă prezenţa antecedentelor<br />
heredocolaterale s-a realizat tabelul de contingenţă în funcţie de cele două aspecte<br />
vizate.<br />
Tabelul 4. Repartiţia cazurilor în funcţie de antecedentele heredocolaterale în DZ<br />
vs. tip DZ<br />
AHC<br />
Diabet zaharat<br />
Total<br />
Prezente Absente<br />
52 126<br />
Tip 1<br />
178<br />
29.21% 70.79%<br />
11 3<br />
Tip 2<br />
14<br />
78.57% 21.43%<br />
Total 63 129 192<br />
Există o asociere semnificativă între prezenţa antecedentelor<br />
heredocolaterale şi diabetul zaharat la copii, aspect demonstrat în lotul de studiu<br />
prin rezultatele analizei neparametrice (χ2=14.34, p=0.00015, r=0.797, 95%CI).<br />
Analiza a evidenţiat asocierea semnificativă între diabetul zaharat tip 2 şi prezenţa<br />
la rudele de rang 1 (părinţi, fraţi, surori) a diabetului zaharat (χ2=20.62, p=0.00013,<br />
r=0.558, 95%CI).<br />
IV.6. Antecedentele personale patologice<br />
Antecedentele personale patologice au fost urmărite în ceea ce priveşte<br />
bolile infecto-contagioase specifice copilăriei (rujeolă, rubeolă, parotidită<br />
epidemică, varicela), alte infecţii virale, precum şi existenţa unei patologii asociate.<br />
Tabelul 5. Repartiţia cazurilor în funcţie de antecedentele personale patologice în<br />
DZ vs. tip DZ<br />
APP<br />
Diabet zaharat<br />
Total<br />
Prezente Absente<br />
64 114<br />
Tip 1<br />
178<br />
35.96% 64.04%<br />
4 10<br />
Tip 2<br />
14<br />
28.57% 71.43%<br />
Total 68 124 192<br />
Analiza a evidenţiat faptul că nu există o asociere semnificativă între<br />
prezenţa antecedentelor personale patologice şi diabetul zaharat la copii, aspect<br />
demonstrat în lotul de studiu prin rezultatele analizei neparametrice (χ2=0.309,<br />
p=0.578, r=0.797, 95%CI). Se remarcă frecvenţa crescută a afecţiunilor<br />
infectocontagioase.<br />
21
IV.7. COMPLICAŢIILE ACUTE ÎN DIABETUL ZAHARAT LA COPIL<br />
Hipoglicemia<br />
Obiectivul a fost identificarea principalilor factori predictori asupra<br />
scăderilor bruşte ale glicemiei. Aceşti factori modificabili pot reprezenta ţinte<br />
terapeutice pentru prevenirea acestei complicaţii acute a diabetului zaharat. În<br />
studiu au fost incluşi 52 copii cunoscuţi cu diabet zaharat tip 1, internaţi în Clinica<br />
III Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii “Sf. Maria” Iaşi, în perioada<br />
ianuarie 2009 – decembrie 2010. Criterii de includere au fost: diagnosticul la<br />
internare hipoglicemie severă; hipoglicemie nocturnă pe parcursul spitalizării.<br />
Se observă că severitatea hipoglicemiei depinde de vechimea diabetului<br />
zaharat, gradul controlului metabolic, vârstă. Nu s-au găsit diferenţe semnificativ<br />
statistice cu privire la sexul pacienţilor. În ceea ce priveşte necesarul insulinic nu<br />
s-a identificat o diferenţă semnificativă statistic între cele 2 grupuri, dar cea mai<br />
apropiată corelaţie cu insulina este în legătură cu numărul de injecţii zilnice:<br />
hipoglicemiile severe au fost mai frecvente la pacienţii cu mai multe injecţii pe zi<br />
(p 0,85 U/kgcorp/zi<br />
mai mult de 5% dintre măsurătorile glicemiei ≤ 60 mg/dl în ultima lună de<br />
monitorizare.<br />
Riscul a scăzut cu vârsta. Valori înalt predictive şi cu risc relativ<br />
semnificativ au fost valorile prag ale glicemiei ≤ 90 mg/dl la cină şi ≤ 120 mg/dl la<br />
ora 7.00 AM. Pentru valorile glicemiei de la ora 22.00, predicţia privind<br />
hipoglicemia nocturna a fost slabă.<br />
Prin acest studiu am confirmat că hipoglicemia severă este o problemă<br />
recurentă la copiii cu diabet zaharat tip 1. Recurenţa este determinată de vârstă,<br />
durata diabetului zaharat, controlul glicemic de durată. Prezenţa episoadelor<br />
hipoglicemice anterioare poate ajuta la identificarea pacienţilor cu risc crescut de<br />
apariţie a acestei complicaţii acute. Predicţia pentru hipoglicemia severă la copilul<br />
cu diabet zaharat este importantă pentru creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi şi<br />
îmbunătăţirea confortului psihosocial.<br />
Hipoglicemia apare inevitabil atunci când sunt vizate valori scăzute ale<br />
HbA1c. Datorită apariţiei frecvente a hipoglicemiei la copiii şi tinerii cu DZ tip 1<br />
este importantă evidenţierea cu acurateţe şi corectarea factorilor care provoacă<br />
hipoglicemii la această categorie de persoane. Monitorizarea glicemică<br />
consecventă, stabilirea unor ţinte sigure cu impact atât pe termen scurt, cât şi pe<br />
termen lung, controlul factorilor de risc, reprezintă metode eficiente de prevenţie a<br />
acestei complicaţii acute a diabetului zaharat.<br />
22
Cetoacidoza<br />
Studiul a fost efectuat în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010 asupra<br />
unui lot de 71 pacienţi cu diabet zaharat de tip 1, spitalizaţi în Clinica III Pediatrie<br />
Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii „Sf. Maria” Iaşi.<br />
Studiul foilor de observaţie a relevat o recurenţă a cetoacidozelor la 65 %<br />
dintre pacienţi. La aceştia diabetul avea o evoluţie mai mare de 5 ani.<br />
Factorii favorizanţi care au dus la reapariţia cetoacidozelor au fost:<br />
infecţii intercurente 44% din cazuri<br />
nerespectarea regimului alimentar 26,40 %<br />
administrarea incorectă a dozelor de insulină 6 %<br />
scheme fixe de insulinoterapie fără adaptarea dozelor prin automonitorizare<br />
23,60 %.<br />
Dintre semnele clinice prezente la internare au fost poliuria, polidipsia şi<br />
astenia aproape la toţi pacienţii. Alte semne clinice: dureri abdominale – 36 %,<br />
vărsături – 23 %, respiraţie acetonemică – 57 %, tahicardie, somnolenţă, apatie,<br />
stare confuzională – 9 %. Dintre investigaţiile paraclinice glicemia a avut valori<br />
peste 300 mg/ dl în 64 % din cazuri, între 250 -300 la 22 % din cazuri, între 200 –<br />
250 la 12 % din cazuri. (figura 14) Cetonuria a fost severă (++++) în 46 % din<br />
cazuri, moderată în 32 % din cazuri (+++) şi uşoară în 22 % (++). Pentru aprecierea<br />
gradului de severitate a acidozei s-a determinat rezerva alcalină (RA) ale cărei<br />
valori au fost sub 10 mEq/l la 21% din cazuri, între 10 – 15 mE/l în 31 % din<br />
cazuri, între15 -20 mEq/l la 34 %, între 20 – 26 mEq/l la 14 % dintre pacienţi.<br />
Ionograma serică a arătat valori ale natremiei cuprinse între 125 - 145 mEq/l iar ale<br />
kaliemiei între 3,3 – 6 mEq/l.<br />
Studiul efectuat este justificat de incidenţa crescută a cetoacidozelor la<br />
pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi de severitatea posibilă dacă nu se intervine în<br />
timp util. Repartiţia cazurilor pe grupe de vârstă ne arată o preponderenţă la copiii<br />
7 – 10 ani şi >11 ani. Această situaţia poate fi datorată infecţiilor intercurente,<br />
abaterilor de la dietă în timpul programului şcolar, perioadei pubertare.<br />
IV.8. COMPLICAŢIILE CRONICE ÎN DIABETUL ZAHARAT LA COPIL<br />
În lotul analizat prezenţa complicaţiilor cronice a fost evidenţiată la 38<br />
cazuri reprezentând 19.79%. În DZ tip 1 prevalenţa complicaţiilor cronice a fost de<br />
20.79%, iar în DZ tip 2 a fost semnificativ mei mică, aceasta atingând 7.14%.<br />
Riscul pentru prezenţa complicaţiilor cronice în funcţie de tipul diabetului zaharat a<br />
fost de 3.41 ori mai mare în cazul diabetului zaharat tip 1 comparativ cu prezenta<br />
complicaţiilor în diabetul zaharat tip 2 (OR=3.41). Pe baza estimărilor din lotul<br />
studiat analiza a demonstrat un risc prospectiv pentru complicaţiile cronice în cazul<br />
diabetului zaharat tip 1 de 2.91 ori mai mare (RR=2.91).<br />
Prevalenţa retinopatiei a fost de 12,5 %.<br />
23
Tabelul 6. Parametrii clinici şi paraclinici în retinopatia diabetică<br />
Parametru <strong>Gr</strong>up 1 <strong>Gr</strong>up 2 Valoarea<br />
(fără retinopatie) (cu retinopatie) P<br />
Vechimea bolii 5,7 1,3 ani 8,3 2,5 ani P
Din datele analizate se observă o creştere a procentului de pacienţi afectaţi<br />
de neuropatie periferică odată cu creşterea eliminărilor urinare de proteine. Ca şi în<br />
cazul retinopatiei, neuropatia diabetică periferică este mai frecvent întâlnită la<br />
pacienţii cu afectare renală mai avansată.<br />
IV.9. AFECŢIUNI AUTOIMUNE ASOCIATE ÎN DIABETUL ZAHARAT<br />
TIP 1<br />
În lotul analizat s-au identificat 4.49% cazuri cu boală celiacă şi 8.43%<br />
cazuri cu tiroidită.<br />
� CELIACHIA<br />
Hipoglicemia simptomatică este o problemă comună la copiii şi<br />
adolescenţi cu diabet zaharat de tip 1. Boala celiacă este asociată cu malabsorbţie<br />
şi, prin urmare, poate reprezenta un important factor de risc. Frecvenţa<br />
hipoglicemiei simptomatice la pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi boala celiacă a<br />
fost comparată cu cele ale pacienţilor care au avut diabet zaharat, fără altă patologie<br />
(lot de control).<br />
Fig.24. Repartiţia cazurilor în funcţie de hipoglicemia în DZ tip 1 vs. celiachie<br />
În acest scop, studiul a avut in vedere vârsta, sexul şi durata bolii. În lotul<br />
de studiu au fost diagnosticaţi 8 copii cu boală celiacă (3 copii de sex masculin şi 5<br />
de sex feminin) aceştia fiind comparaţi cu pacienţii din lotul de control 170 (88<br />
copii de sex masculin şi 82 de sex feminin). Nu a fost nici o diferenţă între vârsta<br />
copiilor (p=0.3571, 95%CI), durata bolii (p=0.5417) şi sexul pacienţilor (p=0.430)<br />
între cele două grupuri. În timpul celor 12 luni înainte şi după diagnosticul de boală<br />
celiacă pacienţii au avut episoade de hipoglicemie în mod semnificativ mai mult<br />
decât pacienţii din lotul de control.<br />
25
� TIROIDITA<br />
Sublotul pentru evaluarea funcţiei tiroidiene a fost format din 60 copii.<br />
Dintre aceştia, 15 cazuri au prezentat tiroidită, iar 5 dintre aceştia au avut valori ale<br />
TSH crescute (hipotiroidie subclinică). Autoimunitatea tiroidiană pare a fi mai<br />
frecventă la fetele cu diabet zaharat,fiind caracterizată de niveluri ridicate ale TSH,<br />
indicând hipotiroidism subclinic. Vârsta la debut a copiilor nu prezintă diferenţe<br />
semnificative în funcţie de prezenţa/absenţa tiroiditei (F=0.067, p=0.795, 95%CI),<br />
valorile medii ale vârstei la debut în cazul pacienţilor cu tiroidită a fost de<br />
8.27ani±4.12DS), iar în cazul celor fără tiroidită a fost de (7.93ani±4.79DS).<br />
Aceste date susţin recomandarea unei investigaţii regulate (anual) privind<br />
examenele de anticorpi tiroidieni, în special de anti-TPO, la toţi copiii şi<br />
adolescenţii cu diabet zaharat tip 1 începând de la debutul diabetului zaharat sau,<br />
cel târziu, înainte de pubertate.<br />
IV.10.TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT<br />
Fig.25. Repartiţia cazurilor în funcţie de insulinoterapie la debut<br />
Pentru DZ tip 1, tratamentul cu insulină are indicaţie absolută. În lotul<br />
analizat, la debut, 59.9% din cazuri au urmat o schemă intensificată de<br />
insulinoterapie, iar 19.27% din cazuri au avut o schemă convenţională.<br />
Tabelul 8. Indicatorii statistici ai dozei de insulină/kgc la debut<br />
Media Media<br />
Dev.std Er.std Min Max<br />
unit./kg debut -95% +95%<br />
1.06 0.99 1.13 0.40 0.04 0.15 1.94<br />
În evoluţie insulinoterapia se adaptează în funcţie de caracteristicele<br />
clinice ale fiecărui pacient. Analiza numărului de injecţii cu insulină pe zi a<br />
evidenţiat faptul că cele mai multe cazuri primesc patru injecţii pe zi (50.98%)<br />
dintre care 52.81% sunt adolescenţi şi 48.44% sunt copii, iar 38.56% primesc două<br />
injecţii pe zi, dintre care 38.2% sunt adolescenţi şi 39.06% sunt copii.<br />
26
Fig.26. Repartiţia cazurilor în funcţie de numărul de injecţii vs. vârstă<br />
Numărul de unităţi de insulină a variat între 0.14 şi 2.35 unităţi/kg<br />
valorile medii fiind de 1.04±0.40DS pentru copii şi 1.02±0.29DS pentru<br />
adolescenţi.<br />
CAPITOLUL V<br />
Calitatea vieţii copilului cu<br />
diabetul zaharat tip 1<br />
Managementul diabetului zaharat la copil impune stabilirea unor standarde<br />
diferite de cele pentru adulţi, deoarece copiii au caracteristici şi nevoi ce atrag după<br />
sine norme speciale. Actualmente se încearcă responsabilizarea tot mai mare a<br />
familiei copilului şi adolescentului cu diabet, esenţa controlului optim fiind de fapt<br />
supravegherea din partea părinţilor şi implicarea activă a acestora în tratamentul<br />
propriilor copii. [20]. În contextul acestor interacţiuni, conflictul familial generat de<br />
diabet zaharat poate apare şi poate perturba aderenţa la tratament şi la ţintele<br />
glicemice [21, 22]. De foarte multe ori se asistă la “transferul” de responsabilitate<br />
mult prea timpuriu, când tânărul cu diabet este incapabil să ia deciziile cele mai<br />
corecte, în situaţii diverse.<br />
Intervenţii comportamentale şi psiho-educaţionale menite să<br />
îmbunătăţească comunicarea sau să rezolve problemele din jurul managementului<br />
diabetului zaharat arată rezultate promiţătoare pentru diminuarea nivelurilor<br />
conflictelor caregiver - copil cu diabet zaharat [23, 24, 25].<br />
În contextul acestor aspecte etice, principalul scop al studiului este de a<br />
examina calitatea vieţii copiilor cu diabet zaharat, în comparaţie cu copii sănătoşi.<br />
27
Analiza examinează, de asemenea, relaţia dintre sarcinile managementului<br />
diabetului zaharat şi comportamentul familial cu influenţă asupra calităţii vieţii.<br />
V.1. Calitatea vieţii copiilor cu diabet zaharat- scorul PedsQL<br />
Din cei 192 de pacienţi imcluşi în studiu am selectat 153 copii cunoscuţi<br />
cu diabet zaharat tip 1, aflaţi în evidenţa Centrelor de Diabet, Nutriţie şi Boli<br />
Metabolice Iaşi şi Suceava, cu vârsta cuprinsă între 8 – 18 ani, cu vechimea<br />
diabetului zaharat între 1 – 10 ani. Pentru comparaţii a fost utilizat un lot martor ce<br />
a inclus 30 copii sănătoşi. Pacienţii cu durată relativ scurtă a bolii au fost selectaţi<br />
pentru a capta orice impact major asupra calităţii vieţii. Fiecare copil şi părinte a<br />
completat două chestionare: PedsQL [26] şi Diabetes Family Conflict Scale [27].<br />
S-a evaluat: vârsta, vechimea de diabetului, sexul pacienţilor, nivelul glucozei din<br />
sânge si insulinoterapia, controlul glicemic HbA1c şi prezenţa conflictului în<br />
familie privind copilul cu diabet zaharat. Evaluarea a avut în vedere vârsta copiilor,<br />
astfel, s-au realizat două grupe de studiu: copii (vârsta 8-12ani) şi adolescenţi (13-<br />
18ani).<br />
Nu există o diferenţă semnificativă între cele două grupe de pacienţi<br />
(copii/adolescenţi) din lotul de studiu comparativ cu lotul martor (χ2=0.034, r=-<br />
0.037, p=0.85344, 95%CI).<br />
Vechimea diabetului zaharat tip 1 a fost în medie de 3.22ani±2.5SD la<br />
copii şi de 6.25ani±4.05SD la adolescenţi, diferenţele între cele două grupe de<br />
pacienţi fiind semnificativ statistice (F=27.8, p
psiho_sociale<br />
86<br />
84<br />
82<br />
80<br />
78<br />
76<br />
74<br />
72<br />
Categ. Box & Whisker Plot: Total PedsQL - copil, aspecte psiho-sociale<br />
F(1,181) = 0.001, p = 0.9744;<br />
Kruskal-Wallis-H(1,183) = 0.1143, p = 0.7353<br />
78.83<br />
29<br />
78.80<br />
martor studiu<br />
LOT<br />
Mean<br />
Mean±SE<br />
Mean±SD<br />
Fig.27. Valorile medii ale PedsQL – aspecte psiho-sociale copil vs. lot<br />
Comparând calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat tip 1 cu cea a<br />
copiilor din lotul martor se constată că nu au exista diferenţe semnificative nici<br />
pentru scorul total dar nici între subscorurile PedsQL privind activităţile fizice şi<br />
aspectele psiho-sociale.<br />
Fig.28. Valorile medii ale scorului şi subscorului PedsQL – părinţi, copii<br />
vs. lot<br />
A fost analizat scorul PedsQL al copiilor şi părinţilor pe cele două<br />
grupuri de studiu constituite în funcţie de vârsta participanţilor (copil – 8-12ani,<br />
adolescent – 13-18ani).
În toate situaţiile analizate calitatea vieţii evaluată prin scorul PedsQL a<br />
prezentat valori comparative, neexistând diferenţe semnificative nici între grupuri<br />
(copil/adolescent), nici între părinţi şi copii.<br />
V.2. Nivelul conflictului familial raportat la copilul cu diabet zaharat. Scala<br />
DFCS - Diabetes Family Conflict Scale<br />
Nivelul conflictului familial specific copilulului cu diabet zaharat a fost<br />
evaluat prin scala DFCS - Diabetes Family Conflict Scale, rezultatele studiului<br />
evidenţiind absenţa unor diferenţe semnificative (F=0.426, p=0.514) între cele două<br />
grupe de participanţi (copii vs. adolescenţi). Evaluarea stării de conflict familial la<br />
copilul cu diabet zaharat tip 1 a evidenţiat faptul că 38.56% din cazuri declară o<br />
stare conflictuală crescută şi mare, în timp de 61.44% prezintă o stare conflictuală<br />
minimă până la moderată.<br />
Relaţia dintre calitatea vieţii exprimată de PedsQL şi nivelul conflictului<br />
familial raportat la copilul cu diabet zaharat tip 1 demonstrează prezenţa unor<br />
corelaţii inverse semnificative atât în cazul evaluării PedsQL de către copiii lotului<br />
de studiu (r=-0.4251, p=0.0079) cât şi în cazul evaluării PedsQL de către părinţii<br />
acestora (r=‒ 0.509, p=0.00241). Valorile medii ale scorului PedsQL total raportat<br />
la nivelul conflictului familial specific sunt prezentate în figura următoare.<br />
Relaţia dintre calitatea vieţii exprimată de PedsQL şi nivelul conflictului<br />
familial raportat la copilul cu diabet zaharat tip 1 demonstrează prezenţa unor<br />
corelaţii inverse semnificative atât în cazul evaluării PedsQL de către copiii lotului<br />
de studiu (r=-0.4251, p=0.0079) cât şi în cazul evaluării PedsQL de către părinţii<br />
acestora (r=-0.509, p=0.00241).<br />
Rezultatele analizei corelaţionale au evidenţiat faptul că nu a existat o<br />
corelaţie semnificativă între scorul privind calitatea vieţii copilului cu diabet<br />
zaharat (PedsQL) şi vârsta copilului (r=0.0593, p=0.466), tipul familiei (F=0.499,<br />
p=0.3017), vechimea diabetului zaharat (r=0.0263, p=0.747), numărul de injecţii<br />
zilnice (F=1.99, p=0.1178) sau doza totală zilnică de insulină (unităţi/ kg)<br />
(r=0.0497, p=0.591). De asemenea, nici evaluările copiilor dar nici a părinţilor nu<br />
au prezentat o asociere semnificativă cu sexul copiilor cu diabet zaharat tip 1<br />
(F=1.129, p=0.289).<br />
S-a constat prezenţa unei corelaţii inverse semnificative între scorul<br />
PedsQL total şi HbA1C (r= - 0.57, p=0.00536) în sensul că pentru valori crescute<br />
ale scorului se înregistrează valori scăzute ale HbA1C. Corelaţia semnificativă se<br />
menţine şi în cazul subscorului PedsQL pentru activităţi fizice (r= - 0.4562,<br />
p=0.00422). O altă corelaţie semnificativă a fost stabilită între IMC şi PesdQL<br />
(r=0.311, p=0.0254).<br />
În ceea ce priveşte numărul de injecţii de insulină administrate zilnic se<br />
remarcă o scădere uşoară a scorului total PedsQL odată cu creşterea numărului de<br />
injecţii însă aceasta nu este semnificativă (F=1.991, p=0.1178). Calitatea vieţii<br />
copilului scade uşor pentru un număr mare de injecţii cu insulină.<br />
30
Calitatea vieţii raportată de copii a fost în concordanţă cu calitatea vieţii<br />
raportată de părinţi (r=0.9455, p
V.4. Diabetul zaharat – o provocare în viaţa copilului<br />
Apariţia, instalarea şi diagnosticarea diabetului zaharat tip 1 la copil<br />
constituie un stres multiplu bio – psiho – social. Aspectele descrise în acest studiu,<br />
la fel ca şi în cazul altor autori [<strong>Gr</strong>ey M.], exprimă interacţiuni diabet – familie<br />
potenţial modificabile, care pot reprezenta ţinte terapeutice pentru optimizarea<br />
calităţii vieţii tânărului cu diabet zaharat. Odată cu eforturile generale ale<br />
comunităţii medicale de îmbunătăţire şi intensificare a controlului glicemic,<br />
intervenţiile pentru suportul familiei trebuie să includă eforturi pentru a reduce<br />
conflictul familial cu scopul de a prezerva calitatea vieţii copilului.<br />
Conflictul familial specific diabetului zaharat poate rezulta din scăderea<br />
calităţii vieţii copilului dacă părinţii critică modul de management al bolii, cum ar<br />
fi monitorizarea glicemică, administrarea insulinei, aspectele dietetice. Astfel<br />
implicarea prea posesivă a părinţilor poate reprezenta premisa apariţiei conflictului<br />
familial. Pe de altă parte implicarea familială nu generează conflict când include<br />
aspecte pozitive de comunicare.<br />
CAPITOLUL VI<br />
Perspectivele pe care le deschide teza<br />
1. Extinderea lotului de studiu<br />
Studiile populaţionale se bazează pe loturi foarte mari de subiecţi, care<br />
cresc puterea statistică a rezultatelor. Creşterea numărului de participanţi ne-ar<br />
permite efectuarea unor comparaţii între subloturi.<br />
2. Urmărirea în timp<br />
Sunt deja stabilite premizele pentru ca aceşti copii să se constituie într-o<br />
cohortă, ce poate fi urmărită în timp pentru obţinerea de concluzii în ceea ce<br />
priveşte relaţia pe termen lung dintre factorii de risc şi apariţia complicaţiilor<br />
cronice. Este vital să existe această concluzie pentru a putea certifica importanţa<br />
diferiţilor factori de risc.<br />
3. Calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat<br />
Acest studiu este printre puţinele din literatură care descriu aspecte cu<br />
privire la calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat. Diabetul zaharat survine la un<br />
copil care are propria istorie de viaţă, o personalitate în formare, angoasele,<br />
speranţele şi proiectele proprii. Nu se poate vorbi despre copilul cu diabet zaharat<br />
în general, deoarece fiecare copil e unic în modul de a-şi percepe boala.<br />
32
Aspectele descrise în acest studiu exprimă interacţiuni diabet zaharat –<br />
familie potenţial modificabile, care pot reprezenta ţinte terapeutice pentru<br />
optimizarea calităţii vieţii tânărului cu diabet zaharat.<br />
4. Promovarea concluziilor studiului pentru construirea unui ghid de<br />
practică<br />
Concluziile studiului de faţă aduc informaţii cu implicaţii practice, care<br />
pot fi folosite de către clinicieni atunci când se confruntă cu diabetul zaharat la<br />
copil.<br />
Diabetul zaharat tip 1 este considerat cea mai frecventă afecţiune<br />
endocrino-metabolică a copilului şi adolescentului, cu o incidenţă în creştere la<br />
nivel mondial, dar şi în ţara noastră, reprezentând astfel un domeniu prioritar de<br />
cercetare ale cărui obiective vizează ameliorarea calităţii vieţii şi a prognosticului<br />
pe termen lung al acestor pacienţi.<br />
CONCLUZII<br />
1. Aspecte epidemiologice: Incidenţa diabetului zaharat tip 1 este în dinamică –<br />
dacă în 1990 se regăseau doar 1.04% copii cu DZ în lotul de studiu ponderea<br />
acestora a crescut semnificativ începând cu anul 1994 (10.94%). DZ tip 1<br />
apare rareori înainte de 6 luni de viaţa. Incidenţa creşte brusc după vârsta de 9<br />
luni, prezentând trei vârfuri: la vârsta de 2 ani, la preşcolari (4 – 6 ani).<br />
Tendinţa este similara pentru ambele sexe, dar vârful de la pubertate apare mai<br />
precoce cu aproximativ 1 an, în cazul fetelor. După vârsta de 16 ani, incidenţa<br />
rămâne constantă, la un nivel redus, cu o uşoara tendinţă de diminuare în timp.<br />
2. Prevalenţa DZ tip 2 a fost de 7,29%.<br />
3. S-a constatat existenţa unei variaţii sezoniere a incidentei DZ tip 1, in sensul ca<br />
în lunile reci ale anului (iarna, toamna, începutul primăverii) sunt diagnosticate<br />
mai multe cazuri.<br />
4. Valorile medii ale vârstei în cazul pacienţilor cu DZ tip 1 a fost de 7.8ani±3.8,<br />
iar în cazul celor cu DZ tip 2 a fost de 12.2ani±2.89.<br />
5. În ceea ce priveşte mediul de provenienţă şi repartiţia pe sexe nu există<br />
diferenţe semnificativ statistic în funcţie de vechimea bolii.<br />
6. Aspecte clinico –biologice: Cetoza severă (38.02%) şi cetoza medie (39.06%)<br />
au fost formele de debut cele mai frecvente. Doar în 5.73% din cazuri s-a<br />
înregistrat comă inaugurală. Patologia asociată debutului a fost de natură<br />
infecţioasă în 34.9% din cazuri. În cazul diabetului zaharat tip 2 patologia<br />
asociată debutului prezintă o virulenţă atenuată şi nu este la fel de frecventă. Se<br />
descriu frecvent semne de insulinorezistenţă.<br />
33
7. <strong>Gr</strong>eutatea la debut a fost în 42.71% din cazuri sub greutatea ideală, diferenţele<br />
ajungând până la -16 Kg (pentru DZ tip 1). În cazul diabetului zaharat tip 2<br />
toate cazurile au înregistrat greutăţi corporale şi IMC peste valorile ideale.<br />
8. HbA1c a prezentat valori sugestive diagnosticului în cazul diabetului zaharat<br />
tip 1, cu maxime de 16.75%. În DZ tip 2, valorile HbA1c au fost mai aproape<br />
de intervalul 5.7-6.4%, categoria prediabet.<br />
9. Debutul diabetului zaharat la copil se însoţeşte de modificări ale<br />
metabolismului lipidic: creşterea LDL-colesterolului se întâlneşte în diabetul<br />
zaharat tip 1 dezechilibrat, direct proporţional cu gradul dezechilibrului<br />
metabolic şi în DZ tip 2 ca o componentă a sindromului metabolic.<br />
10. Metabolismul proteic: DZ tip 2 se caracterizează prin modificări minime<br />
parametrilor metabolismului proteic, în timp ce deshidratarea care poate avea<br />
diferite grade de severitate, este prezentă la toate cazurile de DZ tip 1.<br />
11. Valorile TGP, TGO sunt semnificativ mai mici în cazul DZ tip 1. Modificările<br />
enzimelor hepatice se corelează de manieră semnificativă cu parametrii ce<br />
caracterizează sindromul metabolic, incluzând nivelul glicemiei şi al lipidelor.<br />
12. Factori de risc fetali – analiza multivariată ne permite realizarea unui profil de<br />
risc al copilului cu diabet zaharat: durata alimentaţiei cu lapte matern, tipul<br />
alimentaţiei şi greutatea la naştere sunt factori de risc semnificativi predictivi<br />
pentru apariţia diabetului zaharat. Astfel greutatea mare la naştere determină<br />
un risc de 2.17 ori, alimentaţia artificială un risc de 4.35 ori pentru apariţia<br />
diabetului zaharat, în timp ce durata mare a alimentaţiei cu lapte matern indică<br />
un efect protector.<br />
13. Antecedentele personale fiziologice – importanţa alimentaţiei naturale în<br />
prevenţia apariţiei diabetului zaharat la copil. Analiza parametrilor de şansă şi<br />
risc relevă un risc de 6,67 ori pentru apariţia diabetului zaharat la copilul<br />
alimentat cu lapte de vacă.<br />
14. Analiza a evidenţiat asocierea semnificativă între diabetul zaharat tip 2 şi<br />
prezenţa la rudele de rang 1 (părinţi, fraţi, surori) a diabetului zaharat<br />
(χ 2 =20.62, p=0.00013, r=0.558, 95%CI).<br />
15. Complicaţiile acute: Severitatea hipoglicemiei depinde semnificativ statistic<br />
de vechimea bolii, de valorile mici ale hemoglobinei glicozilate. Recurenţa<br />
este determinată de vârstă, durata diabetului zaharat, controlul glicemic de<br />
durată. Factorii de risc ai hipoglicemiei nocturne au fost: cel puţin 2 episoade<br />
de hipoglicemie severe de la debutul diabetului zaharat; insulină în doză > 0,85<br />
U/kgcorp/zi; mai mult de 5% dintre măsurătorile glicemiei ≤ 60 mg/dl în<br />
ultima lună de monitorizare.<br />
16. Cauza primordială a episoadelor de cetoacidoză a fost infecţiile virale, cu o<br />
recurenţă de 65 %. La aceştia, diabetul zaharat avea o evoluţie mai mare de 5<br />
ani. Factorii favorizanţi care au dus la reapariţia cetoacidozelor au fost: infecţii<br />
intercurente (44%), nerespectarea regimului alimentar (26,40%), administrarea<br />
incorectă a dozelor de insulină (6%), scheme fixe de insulinoterapie fără<br />
adaptarea dozelor prin automonitorizare (23,60%).<br />
34
17. Complicaţii cronice: Prevalenţa retinopatiei diabetice a fost de 10.94 %, cu<br />
superioritate numerică a fetelor. Durata de evoluţie a DZ tip 1 până la apariţia<br />
complicaţiilor oculare a avut o medie de 9 ani. Pe lângă hiperglicemie sunt<br />
implicaţi şi alţi factori în progresia retinopatiei diabetice – dislipidemia mixtă.<br />
18. Microalbuminuria a fost identificată la 30 de pacienţi (15,67%). Eliminările<br />
urinare de proteine ale copiilor cu diabet zaharat sunt influenţate de HbA1c:<br />
valoarea acesteia este semnificativ mai mare la cazurile cu macroalbuminurie<br />
(p=0.044) respectiv microalbuminurie (p=0.037) comparativ cu valorile<br />
înregistrate la cazurile normoalbuminurice. Insulinoterapia în schemă<br />
convenţională se asociază semnificativ statistic cu apariţia nefropatiei diabetice<br />
incipiente.<br />
19. Se constată o creştere a procentului de neuropatie periferică odată cu creşterea<br />
eliminărilor urinare de proteine. Neuropatia vegetativă s-a observat a fi mai<br />
frecventă la pacienţii cu microalbuminurie: cel mai frecvent s-a întâlnit<br />
neuropatia cardiovasculară, urmată de hipoglicemia neconştientizată şi<br />
neuropatia digestivă.<br />
20. Complicaţiile cronice specifice diabetului zaharat apar cu o frecvenţă mult<br />
redusă comparativ cu adultul, dar prezintă evoluţia distinctă datorită patologiei<br />
specifice vârstei. Astfel, prevenţia secundară este esenţială în îngrijirea acestor<br />
pacienţi.<br />
21. Patologia autoimună asociată DZ tip 1 la copil este legată de celiachie şi<br />
afectarea tiroidiană: celiachia a fost prezentă la 8 pacienti; au fost diagnosticate<br />
15 cazuri cu afectarea auimună tiroidiană. Boala celiacă este asociată cu un risc<br />
crescut de hipoglicemie simptomatică. În timpul celor 12 luni înainte şi după<br />
diagnosticul de boală celiacă pacienţii au avut episoade de hipoglicemie în<br />
mod semnificativ mai mult decât pacienţii din lotul de control. Episoadele de<br />
hipoglicemie ce determină reducerea necesarului de insulină pare a fi un semn<br />
de boală celiacă activă la copii şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 1 şi ar<br />
trebui să inducă un diagnostic selectiv. Astfel, se impune un screening anual<br />
care reprezintă cel mai bun mod de a detecta precoce boala.<br />
22. TSH a fost prezent în valori crescute la 33.3% din cazurile testate.<br />
Autoimunitatea tiroidiană pare a fi mai frecventă la fetele cu diabet zaharat şi<br />
este ascoiată cu hipotiroidism subclinic. Screening-ul activ al tiroiditei<br />
autoimune trebuie efectuat încă din momentul diagnosticului sau, cel târziu,<br />
înainte de pubertate.<br />
23. Tratamentul diabetului zaharat: La debut, 59.9% din cazuri au urmat o<br />
schemă intensificată de insulinoterapie, iar 19.27% din cazuri au avut o<br />
schemă convenţională. În evoluţie insulinoterapia se adaptează în funcţie de<br />
caracteristicele clinice ale fiecărui pacient. În lotul examinat sunt cazuri care<br />
au păstrat un necesar redus de insulină, dar şi stuaţii care au impus creşterea<br />
dozei şi a numărului de injecţii zilnice (1.04±0.40DS pentru copii şi<br />
1.02±0.29DS pentru adolescenţi).<br />
35
24. Calitatea vieţii copilului cu diabet zaharat tip 1: Rezultatele nu au<br />
evidenţiat diferenţe semnificative în lotul de studiu comparativ cu lotul martor,<br />
nici în cazul evaluării făcute de copii (F=0.18402, p=0.66845) nici în cazul<br />
evaluării făcute de părinţi (F=0.236085, p=0.6019). Deşi aceşti copii urmează<br />
un tratament injectabil cu insulină şi sunt supuşi unui regim riguros în ceea ce<br />
priveşte controlul glicemiei, al meselor etc., ei nu percep un compromis al<br />
calităţii vieţii.<br />
25. Părinţii copiilor cu diabet zaharat tip 1 percep o deteriorare a calităţii vieţii atât<br />
din punct de vedere fizic dar şi la nivel social şi emoţional. Aceste valori ale<br />
scorului total şi ale subscorului privind starea fizică şi cea psiho-socială a<br />
copilului cu DZ tip 1 nu este însă semnificativ mai mică comparativ cu<br />
pacienţii nondiabetici (lot martor).<br />
26. Analiza multivariată a evidenţiat faptul că starea de conflict familial raportată<br />
la diabetul zaharat al copilului şi numărul de administrări de insulină pe zi,<br />
influenţează semnificativ calitatea vieţii acestora. Implicarea familiei în<br />
managementul diabetului zaharat al copilului reprezintă un teren fertil pentru<br />
apariţia conflictelor în familie dacă implicarea nu se face cu prudenţă şi nu<br />
include o bună comunicare. Astfel, se propune intensificarea controlului<br />
glicemic şi implicarea intensivă şi corectă a familiei în managementul<br />
diabetului zaharat al copilului, pentru a reduce apariţia conflictelor specifice<br />
bolii şi pentru a menţine un nivel crescut al calităţii vieţii copilului.<br />
Originalitatea studiului nostru, prin analiza elementelor legate de calitatea<br />
vieţii copiilor cu diabet zaharat poate fi considerată un element de noutate<br />
absolută şi cu valoare de referinţă, care aduce date ştiinţifice importante<br />
pentru înţelegerea aspectelor etice ale diabetul zaharat tip 1 în copilărie.<br />
36
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ<br />
1 CDC National Center for Chronic Disease Prevention and Health Promotion. Diabetes Threat on the<br />
Rise Among U.S. Children, Specialists Say. Chronic Disease Notes & Reports 1999<br />
spring/summer 12(2):1,10–12. (Select Spring/Summer 1999).<br />
2 Bloomgarden ZT. Type 2 diabetes in the young: the evolving epidemic . Diabetes Care<br />
2004;27(4):998–1010.<br />
3 Soltesz G, Patterson CC, Dahlquist G; EURODIAB Study <strong>Gr</strong>oup. Worldwide childhood type 1<br />
diabetes incidence--what can we learn from epidemiology? Pediatr Diabetes. 2007 Oct;8 Suppl<br />
6:6-14.<br />
4 Lie BA, Ronningen KS, Akelsen HE, Thorsby E. Application and interpretatio of<br />
transmission/disequilibrium tests: trasmisiion of HLA-DQ haplotypes to unaffected siblings in<br />
526 families with type 1 diabetes. Am J Hum Genet 2000;66:740-743.<br />
5 Smaras K, Campbell LV. Increasing incidence of type 2 diabetes in the third millenium. Is abdominal<br />
fat the central issue? Diabetes Care. 2000;23:441-442.<br />
6 Haynes A, Bulsara MK, Bower C, Codde JP, Jones TW, Davis EA. Independent effects of<br />
socioeconomic status and place of residence on the incidence of childhood type 1 diabetes in<br />
Western Australia. Pediatr Diabetes. 2006 Apr;7(2):94-100.<br />
7 Miller LJ, Willis JA, Pearce J, Barnett R, Darlow BA, Scott RS. Urban-rural variation in childhood<br />
type 1 diabetes incidence in Canterbury, New Zealand, 1980-2004. Health Place. 2010 Nov 12.<br />
8 MIiller J, Silverstein JH, Rosenbloom AL – Type 2 diabetes in the child and adolescent. In: LIFSHITZ<br />
F (ed) Pediatric Endocrinology: fi fth edition, volume 1. New York: Marcel Dekker 2007: pp<br />
169–188.<br />
9 <strong>Gr</strong>aier WF, Kostner GM. Glycated low-density lipoprotein and atherogenesis: the missing link<br />
between diabetes mellitus and hypercholesterolaemia? Eur J Clin Invest 1997; 27: 457–459.<br />
10 Santini SA, Marra G, Giardina B, et al. Defective plasma antioxidant defenses and enhanced<br />
susceptibility to lipid peroxidation in uncomplicated IDDM. Diabetes 1997; 46: 1853–1858.<br />
11 DeFronzo RA. Diabetic nephropathy In: Porte D, Sherwin RS, editors. Ellenberg & Rifkin’s Diabetes<br />
mellitus, 5th edition. 1997, pg. 987.<br />
12 Church TS, Kuk JL, Ross R, Priest EL, Biltoff E, Blair SN. Association of cardiorespiratory fitness,<br />
body mass index, and waist circumference to nonalcoholic fatty liver disease.<br />
Gastroenterology. 2006; 130: 2023–2030.<br />
13 Seppala-Lindroos A, Vehkavaara S, Hakkinen AM, Goto T, Westerbacka J, Sovijarvi A, Halavaara J,<br />
Yki-Jarvinen H: Fat accumulation in the liver is associated with defects in insulin suppression<br />
of glucose production and serum free fatty acids independent of obesity in normal men. J Clin<br />
Endocrinol Metab 2002; 87: 3023–3028.<br />
14 Hanley AJG,Williams K, Festa A, Wagenknecht LE, D’Agostino RB, Haffner SM, Haffner SM Jr.<br />
Liver Markers and Development of the Metabolic Syndrome. The Insulin Resistance<br />
Atherosclerosis Study. Diabetes 2005; 54:3140-3147.<br />
15 Kumar D, Gemayel NS, Deapen D, et al. North-American twins with IDDM. Genetic, etiological,<br />
and clinical significance of disease concordance according to age, zygosity, and the interval<br />
after diagnosis in first twin. Diabetes 1993; 42: 1351–1363.<br />
16 Karvonen M, Viik-Kajander M, Moltchanova E, Libman I, LaPorte R, Tuomilehto J. Incidence of<br />
childhood type 1 diabetes worldwide. Diabetes Mondiale (DiaMond) Project <strong>Gr</strong>oup. Diabetes<br />
Care 2000; 23: 1516–1526.<br />
17 <strong>Gr</strong>een A, Patterson CC. Trends in the incidence of childhoodonset diabetes in Europe 1989 1998.<br />
Diabetologia 2001; 44(Suppl. 3): B3–B8.<br />
18 Onkamo P, Vaananen S, Karvonen M, Tuomilehto J. Worldwide increase in incidence of Type I<br />
diabetes–the analysis of the data on published incidence trends. Diabetologia 1999; 42: 1395–<br />
1403.<br />
19 Battaglia FC, Lubchenco LO: A practical classification of newborn infants by weight and gestational<br />
age. J Pediatr 1967; 71:159-163.<br />
37
20 Silverstein J, Klingensmith G, Copeland K, Plotnick L, Kaufman F, Laffel L, Deeb L, <strong>Gr</strong>ey M,<br />
Anderson B, Holzmeister LA, Clark N: Care of children and adolescents with type 1 diabetes: a<br />
statement of the American Diabetes Association. Diabetes Care 2005;28:186 –212.<br />
21 Jacobson AM, Hauser ST, Lavori P, Willett JB, Cole CF, Wolfsdorf JI, Dumont RH, Wertlieb D:<br />
Family environment and glycemic control: a four-year prospective study of children and<br />
adolescents with insulin-dependent diabetes mellitus. Psychosom Med 1994;56:401– 409.<br />
22 Miller-Johnson S, Emery RE, Marvin RS, Clarke W, Lovinger R, Martin M: Parentchild<br />
relationships and the management of insulin-dependent diabetes mellitus. J Consult Clin<br />
Psychol 1994;62:603– 610.<br />
23 Laffel LM, Vangsness L, Connell A, Goebel-Fabbri A, Butler D, Anderson BJ: Impact of<br />
ambulatory, family-focused teamwork intervention on glycemic control in youth with type 1<br />
diabetes. J Pediatr 2003;142:409–416.<br />
24 Wysocki T, Harris MA, <strong>Gr</strong>eco P, Bubb J, Danda CE, Harvey LM, McDonell K, Taylor A, White<br />
NH: Randomized, controlled trial of behavior therapy for families of adolescents with insulindependent<br />
diabetes mellitus. J Pediatr Psychol 2000;25:23–33.<br />
25 Wysocki T, Harris MA, Buckloh LM, Mertlich D, Sobel Lochrie A, Taylor A, Sadler M, Mauras N,<br />
and White NH: Effects of behavioral family systems therapy for diabetes on adolescents’<br />
family relationships, treatment adherence, and metabolic control. J Pediatr Psychol<br />
2006;31:928– 938.<br />
26 Varni JW, Seid M, Rode CA: The PedsQL: measurement model for the pediatric quality of life<br />
inventory. Med Care 1999;37: 126–139.<br />
27 Korey K. Hood, Deborah A. Butler, Barbara J. Anderson, Lori M.B. Laffel. Updated and Revised<br />
Diabetes Family Conflict Scale. Diabetes Care; 2007, 30(7): 1764-69.<br />
38