şi prof.dr. W. Zwölfer - Revista Pădurilor

Completarea golurilor neregenerate cu specii de
amestec adaptate staţiunii.
b. Gorunete şi stejărete amestecate: se urmăreşte
obţinerea de arbori de gorun sau stejar pedunculat
valoroşi, cu un diametru ţel de minim 70
cm, precum şi menţinerea unui subetaj din fag,
carpen, tei, pentru protejarea fusului arborilor de
gorun sau stejar de viitor. În acest scop se
recomandă:
(i) Aplicarea de rărituri forte de sus pentru punerea
în lumină a arborilor de viitor (70-90 exemplare/ha),
prin extragerea a 1-2 exemplare concurente
din jurul acestora. Răriturile de acest gen au
o periodicitate de 5-8 ani şi, la fiecare intervenţie,
se extrag maximum 60 m 3 /ha. În plus, se recomandă
asigurarea subetajului pentru protejarea
trunchiului arborilor de viitor, dacă este nevoie
chiar şi prin împăduriri sub masiv.
(ii) Rărituri de îngrijire a masei lemnoase pe
picior, extragându-se preponderent arborii groşi,
rău conformaţi, predispuşi puternic la apariţia de
crăci lacome, cei din speciile de umbră pătrunşi în
coroanele arborilor de gorun sau stejar de viitor,
precum şi arborii din speciile de amestec ajunşi la
diametrul lor ţel. Prin aceste rărituri, cu o periodicitate
de 8-12 ani, se extrag maximum 80 m3/ha la
fiecare intervenţie.
(iii) Tăieri de regenerare cu perioadă de exploatare-regenerare
scurtă, eventual după o fază
scurtă de recoltare a arborilor ajunşi la diametrulţel,
cât timp existenţa unui subetaj extins pe întreaga
suprafaţă a arboretului împiedică regenerarea
naturală a speciilor de umbră. Prin tăierea de
însămânţare se extrag subetajul şi până la 30% din
arboretul principal (se recoltează arborii de gorun
sau stejar de bună calitate). Ulterior se intervine cu
2-3 tăieri de punere în lumină a seminţişului, prin
care se recoltează cea mai mare parte din arboretul
pe picior rămas, respectiv tăierea definitivă urmată,
în caz de nevoie, de completarea golurilor
neregenerate.
c. Molidişuri amestecate (pe staţiuni unde arboretul
este nepericlitat de doborâturi de vânt): se
urmăreşte producerea unor arbori de molid groşi
(diametrul ţel 60 cm) şi de calitate superioară, precum
şi obţinerea de exemplare stabile, cu coroane
lungi. Lucrările recomandate în aceste arborete
constau din:
(i) Rărituri forte de sus pentru punerea în lumină
a arborilor de viitor (150-250 exemplare la
ha), combinate cu elagaj artificial până la 6 m înălţime,
efectuat când înălţimea dominantă a arborilor
depăşeşte 12-15 m. Se extrag 1-3 arbori concurenţi
ai celor de viitor, cu o periodicitate de 3-10
ani şi un volum de recoltat de maximum 80 m3/ha.
În grupele de foioase se practică acelaşi gen de răritură,
concentrată în jurul a cca. 60 arbori de viitor
la ha.
(ii) Rărituri de îngrijire a masei lemnoase pe
picior, pentru extragerea din etajul dominant de
arbori groşi, rău conformaţi sau vătămaţi şi favorizarea
celor de valoare. Spre finele acestei faze se
promovează coroana speciilor de umbră pentru favorizarea
instalării lor pe cale naturală, precum şi
regenerarea artificială anticipată sub/la margine
de masiv (în locurile brăcuite) a fagului
(bradului).
(iii) Tăieri de regenerare, prin care se extrag
arborii ajunşi la diametrul-ţel, se pune în lumină
regenerarea naturală de molid şi artificială de fag
şi se completează golurile neregenerate.
În ansamblul directivei analizate se constată
două aspecte extrem de importante:
1. Renunţarea la definirea vârstei concrete a
exploatabilităţii, corelând momentul aplicării intervenţiilor
în arborete cu vârste mari de atingerea
unui diametru-ţel stabilit pentru fiecare formaţie
forestieră. În acest mod se elimină rigiditatea posibilă
a directivei, care nu ar putea să se adapteze fiecărei
situaţii complexe concrete întîlnite pe teren,
ducând la îngrădiri ale amenajiştilor/gestionarilor
de păduri în luarea deciziilor.
2. Inexistenţa unei reglementări referitoare la
sistarea răriturilor în apropierea momentului de
începere a aplicării tăierilor de regenerare.
Începând din momentul alegerii arborilor de viitor
până la atingerea diametrului ţel se execută succesiv
şi la intervale de timp în creştere diferite tipuri
de rărituri (de punere în lumină a arborilor de viitor,
urmate de cele de îngrijire a masei lemnoase
pe picior), fără sistarea acestora. Acest fapt este
datorat regulii ca perioda de timp dintre ultima răritură
şi prima tăiere de regenerare să fie aproximativ
egală cu intervalul dintre penultima şi ultima
răritură. În plus, răriturile la vârste apropiate
de exploatabilitate urmăresc, în făgete, documen-
40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2