şi prof.dr. W. Zwölfer - Revista Pădurilor

Variaţia lungimii buştenilor de cireş păsăresc
(Prunus avium L.) comercializaţi ca furnir estetic
la D.s. arad între anii 2000 şi 2009
1. Consideraţii introductive
Pe lângă diametrul median al unui buştean şi
lungimea acestuia prezintă o mare importanţă; pe de
o parte ea este un element indispensabil în determinarea
volumului, iar pe de altă parte este strâns legată
de posibilitatea utilizării raţionale prin prelucrare
tehnologică a lemnului. Devine, astfel, evidentă necesitatea
existenţei unei limite minime pentru lungimea
buşteanului sub care nu se poate coborî, pentru
ca scopul de folosire dorit să nu fie compromis.
Normele de sortare pentru lemnul rotund brut ale
Uniunii Europene (molid, brad, pini, larice, duglas,
stejar, gorun, fag, plopi, frasini şi paltini), precum şi
unele proprii speciilor mai puţin răspândite, dar deosebit
de valoroase din punct de vedere comercial, din
ţările cu o diversitate dendrologică amplă, au specificată
o lungime minimă. Mărimea acesteia este, în
general, în funcţie de specie şi clasa de calitate (bonitate)
a lemnului, dar şi de viitoarea utilizare, dacă
aceasta este explicit cunoscută.
SR 3302/1993, propriu pentru lemnul rotund de
diverse specii tari şi moi pentru industrializare, din
care face parte şi cireşul păsăresc, normează lungimea
minimă a buştenilor pentru furnir estetic la valoarea
de 120 cm, cu o rată de creştere de 10 cm.
Comentariul ce s-ar putea face este legat de mărimea
acesteia. Amintim că, practic, ea diferă de la ţară la
ţară, diferenţele putând depăşi cu mult un metru faţă
de mărimea normelor noastre (Austria 1,8 m, Elveţia
3,0 m, Germania 2,0 m).
Sub raportul acestei caracteristici, România are
cea mai mică valoare. Dacă este bine sau rău, rămâne
o problemă deschisă discuţiei. În orice caz, experienţa
ne-a arătat că buştenii de cireş păsăresc care au
avut o lungime apropiată de cea minimă nu au putut
fi comercializaţi decât greu şi cu mai mică eficienţă.
În ceea ce priveşte o limită superioară a lungimii
Johann KRUCH
buşteanului, aceasta nu este normată.
Dacă este vorba de buşteni de clasa A (parţial B),
adică fără prea multe şi nesemnificative particularităţi,
care sunt apţi spre a fi utilizaţi la producerea furnirelor
(estetice, tehnice), cumpărătorii urmăresc ca
aceştia să provină din partea inferioară a trunchiului
(buştean de capăt, prima piesă), adică din zona cu
lemnul cel mai valoros. Există suficiente semne distinctive
care fac ca buşteanul să fie recunoscut că reprezintă
„prima piesă”, cum ar fi: tăietura de tapă,
secţiunile de îndepărtare a lăbărţărilor, evazarea bazei
trunchiului etc.(în jargonul achizitorilor străini,
denumirile sunt „la fusta”, „huzer”etc.).
Din punct de vedere al prelucrării tehnologice,
există o plajă de lungimi favorabile, urmărită în mod
deosebit de beneficiari. Mulţi dintre ei solicită lungimi
cât mai mari, dar acest lucru nu poate fi acceptat
cu uşurinţă, deoarece odată cu creşterea acesteia
scade diametrul median şi, în consecinţă, preţul de
adjudecare. În plus, mai ales la cireşul păsăresc, o
lungime mai mare de 6 m (limită superioară considerată
ca rezonabilă din toate punctele de vedere: silvicultural,
de exploatare şi de prelucrare) reprezintă un
„cumul de sortimente”şi, în consecinţă, preţul global
ar trebui să fie rezultatul valorilor sortimentelor înglobate
în piesă. Din experienţa licitaţiilor analizate,
influenţa piesei mai „subţiri”cântăreşte mult prea
mult în situaţia finală şi, de aceea, această situaţie nu
trebuie admisă. Pe aceste considerente, coroborate şi
cu cerinţele silviculturale privind măsurile de producere
de lemn valoros, lungimile buştenilor nu ar trebui
să depăşească limita de 6 (7) m. Dacă, totuşi,
există exemplare care au lemn valoros pe o lungime
mai mare decât cea maximă indicată, atunci este recomandabil
să fie fasonate două piese.
În lucrare se prezintă aspecte legate de modul
cum a variat lungimea buştenilor pe licitaţii (28), ani
(9) şi întreaga perioadă dintre anii 2000 şi 2009, pre-
10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2