Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
seria a treia,<br />
an IV, nr. 12,<br />
dec<strong>em</strong>brie 2012<br />
<br />
reVIst| de cultur|<br />
edItat| de prIm|rIa<br />
munIcIpI uluI Ia{I<br />
s<strong>em</strong>neaz\:<br />
Anton AD|MU}<br />
{tefan AFLOROAEI<br />
Tiberiu BR|ILEAN<br />
Constantin COROIU<br />
Constantin CUBLE{AN<br />
Codrin-Liviu CU}ITARU<br />
Alexandru DOBRESCU<br />
N. GEORGESCU<br />
Simona MODREANU<br />
Corneliu OSTAHIE<br />
Raluca PAVEL<br />
George POPA<br />
Gr. T. POPA<br />
Adrian Dinu RACHIERU<br />
Constantin ROMANESCU<br />
Dorel SCHOR<br />
Gheorghe SCHWARTZ<br />
Mircea TOMU{<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri<br />
ie[ene
~ns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
serie nou\, anul IV,<br />
nr. 12 (dec<strong>em</strong>brie) 2012<br />
Revist\ de cultur\ `nfiin]at\<br />
la 1 ianuarie 1936 de<br />
M. Sadoveanu, G. Top`rceanu<br />
[i Gr. T. Popa<br />
A doua serie (2004-2005)<br />
a ap\rut sub egida Universit\]ii de<br />
Medicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“<br />
din Ia[i, fiind coordonat\ de<br />
Corneliu {tefanache<br />
[i Alexandru Dobrescu<br />
Colegiul de redac]ie:<br />
prof. univ. {tefan Afloroaei<br />
acad. Valeriu D. Cotea<br />
Alexandru Dobrescu<br />
primar Gheorghe Nichita<br />
prof. univ. Constantin Romanescu<br />
Redactor [ef:<br />
Alexandru Dobrescu<br />
Tehnoredactare [i prepress:<br />
Think Pink Studio<br />
Prezentare artistic\:<br />
Aldo<br />
Tel.: 0758 / 102302<br />
E-mail: ins<strong>em</strong>nariiesene@gmail.com<br />
www.ins<strong>em</strong>nariiesene.ro<br />
Editor: Prim\ria Municipiului Ia[i<br />
ISSN: 1221-3241<br />
Revista „~ns<strong>em</strong>n\ri ie[ene“ este<br />
m<strong>em</strong>br\ a Asocia]iei Revistelor,<br />
Imprimeriilor [i Editurilor Literare<br />
(A.R.I.E.L.)<br />
C U P R I N S<br />
EDITORIAL:<br />
Gogoa[a interesului na]ional de Alexandru Dobrescu 1<br />
GR. T. POPA 120. RESTITUIRI:<br />
~n cântec de ]iter\ de Paul Gore 2<br />
Un erou intelectual: Gr. T. Popa (2) de Constantin Coroiu 8<br />
MI{CAREA LITERAR|:<br />
A doua nara]iune (fragment de roman) de Gheorghe Schwartz 14<br />
Cinci po<strong>em</strong>e de Raluca Pavel 21<br />
CRONICA TRADUCERILOR:<br />
Partea `ntunecat\ de Codrin Liviu Cu]itaru 22<br />
CAVE CANEM:<br />
Ce este dogma [i cine este dogmaticul? de Anton Ad\mu] 26<br />
MI{CAREA IDEILOR:<br />
Reg\sirea senin\ a celor absurde de {tefan Afloroaei 31<br />
BURSA IDEILOR ECONOMICE:<br />
Era geoeconomiei de Tiberiu Br\ilean 36<br />
PENSULA {I DALTA:<br />
Un pictor sirian se afirm\ la Bucure[ti: Ammar Al Nahhas<br />
de Corneliu Ostahie 41<br />
CONTROVERSE:<br />
O istorie politic\ a literaturii române postbelice:<br />
Eugen Barbu: aventura limbii (3) de Adrian Dinu Rachieru 46<br />
Limb\ major\, destin minor? (3) de Simona Modreanu 52<br />
Criza identit\]ilor culturale (2) de George Popa 58<br />
MESERIA DE A CITI:<br />
Proza lui Caragiale sau aventura limbajului (6) de Mircea Tomu[ 62<br />
EMINESCOLOGICALE:<br />
Arta de a scrie pe vr<strong>em</strong>ea lui Eminescu (7) de N. Georgescu 70<br />
OCHIUL ANTICARULUI:<br />
Literatura unui propagandist: Mihail Sadoveanu (1)<br />
de Constantin Cuble[an 76<br />
FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:<br />
Puterea pr<strong>em</strong>onitorie a visului (2) de Constantin Romanescu 80<br />
ZICERI:<br />
Funia de usturoi de Dorel Schor 82
Gogoa[a interesului na]ional<br />
Zilele acestea se vorbe[te iar\[i,<br />
parc\ mai mult ca alt\dat\, despre<br />
interesul na]ional. Candi -<br />
da ]ii pentru un loc `n Parlament au parc\<br />
un fel de tic verbal, r\spunzând la orice<br />
`ntrebare prin invocarea lui. Adic\, vezi<br />
dumneata, dac\ au intrat `n lupta pen tru<br />
un fotoliu de deputat ori senator, asta s-a<br />
`ntâmplat numai pentru c\ `i durea, precum<br />
o m\sea cariat\, soarta ]\rii [i, dup\<br />
ce au `ndurat `n t\cere atâta amar de vre -<br />
me grozava suferin]\, au sim]it c\ le e<br />
peste puteri s\ mai stea cu bra]ele `n cru -<br />
ci[ate, trebuind musai „s\-[i aduc\ aportul“<br />
la sporirea binelui general.<br />
Ce s\ mai vorbim despre partide! ~n -<br />
dat\ ce se vor anun]a primele rezultate<br />
ale scrutinului, ele se vor `ntrece s\ declare<br />
c\, dat\ fiind absen]a unui câ[tig\tor<br />
categoric, sunt preg\tite de negocieri<br />
pentru formarea guvernului [i c\ acestea<br />
vor fi dictate nu atât de apropierile doctrinare,<br />
oricum insesizabile pentru oame -<br />
nii cu un minim sim] al realit\]ii, cât de<br />
`nalt patriotica datorie de a sluji acela[i<br />
interes na]ional.<br />
La patru ani o dat\, cele câteva sute<br />
de politicieni români `n via]\ `[i pierd ca<br />
prin farmec `nsu[irile cu care `i re]inuse<br />
m<strong>em</strong>oria colectiv\ [i devin `ntruchiparea<br />
altruismului. Nu mai au, cum le st\tea `n<br />
obicei, nici conturi personale de umplut,<br />
nici `ntreprinderi de falimentat, nici buc\]i<br />
de ]ar\ de vândut pe nimic, nici b\nci<br />
de devalizat, nici rubedenii de c\p\tuit,<br />
nici alte griji de o similar\ anvergur\. Sub<br />
ochii no[tri ie[i]i din orbite la vederea mi -<br />
racolului, se leap\d\ de toate p\catele<br />
specifice, amenin]ând s\ se confunde cu<br />
ceea ce consideram a fi idealul de nea -<br />
tins al b\rbatului politic. Atunci [i numai<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
atunci ne e dat s\ auzim din neostenitele<br />
lor guri c\ ei sunt, de fapt, ni[te simpli ser -<br />
vitori ai ]\rii [i ai locuitorilor ei, c\ asu ma -<br />
rea unei a[a de grele slujbe presupu ne gro -<br />
zave renun]\ri [i sacrificii, c\, de n-ar fi<br />
România la ananghie – `mprejurare la ca -<br />
re tot cet\]eanul responsabil nu poate fi<br />
indiferent –, nici c\ [i-ar fi l\sat balt\ tre -<br />
bu rile zilnice, ca s\ pun\ um\rul la redre -<br />
sarea situa]iei.<br />
Fire[te c\ astfel de metamorfoze nu<br />
fac dec\t, pe de o parte, s\-i creasc\ inima<br />
românului de rând c\ are privilegiul<br />
de a tr\i `n timpuri populate cu as<strong>em</strong>enea<br />
oameni politici [i, pe de alt\ parte, s\ i se<br />
stacojeasc\ obrazul de ru[ine c\ nu are o<br />
Alain Derwin: Heinrich Campendonk<br />
con[tiin]\ `ndeajuns de dezvoltat\ ca s\<br />
se ridice la ame]itoarea lor altitudine ci -<br />
vi c\. Norocul e c\ accesele de patriotism<br />
ale bravilor no[tri politicieni sunt [i scur -<br />
te, [i rare. [i – mai ales – f\r\ urm\ri prac -<br />
tice; altminteri ar trebui s\ st\m me reu cu<br />
nasul `n p\mânt, ru[ina]i, chiar u mili]i de<br />
ex<strong>em</strong>plara lor conduit\ moral\. Nu pot s\<br />
nu-mi amintesc, `n acest sens, c\, `n preaj -<br />
ma alegerilor de acum patru ani, un pe<br />
atunci politician `n devenire, mi[cat pâ n\<br />
la lacrimi de starea ]\ri[oa rei `n ca re vie -<br />
]uia, `[i exprima cu patos do rin]a de a o<br />
sluji cu atâta devotament, `n cât s\ o scoa -<br />
t\ din impas. Numai c\, `n tâmplân du-se<br />
s\ fie ales, patriotica dorin ]\ i s-a sub]iat<br />
pân\ la [tergere, l\sând `n locu-i o de ne -<br />
astâmp\rat foame de bani publici.<br />
{i-mi mai amintesc, `n acela[i sens,<br />
de un experimentat b\rbat politic, ai c\ -<br />
rui ochi se umezeau, tot atunci, ori de câ -<br />
te ori pronun]a cuvântul „]ar\“, adic\ din<br />
cinci `n cinci minute, iar glasul i se gâtuia<br />
de <strong>em</strong>o]ie când `n[ira ca pe ap\ câte `[i<br />
pusese `n gând s\ f\ptuiasc\. Alegându-se<br />
[i dumnealui, n-am mai aflat nimic despre<br />
proiectele anun]ate; gra]ie camerelor de<br />
luat vederi, am avut, `n schimb, privile giul,<br />
de a-l admira sfor\ind viguros `n primito -<br />
rul fotoliu de parlamentar.<br />
Nu e cazul s\ ne complexeze, deci,<br />
t<strong>em</strong>porara `nso]ire a politicienilor cu interesul<br />
na]ional. E, `n definitiv, numai o<br />
figur\ de stil. ~ns\ ar fi cazul s\ ne `ngrijoreze<br />
nevindecabila noastr\ orbire, din a<br />
c\rei pricin\ nu izbutim a deosebi go goa -<br />
[a patriotic\, aliment de campanie e lec -<br />
toral\, de patriotismul autentic, pe cât de<br />
mut, pe atât de productiv.<br />
Alexandru DOBRESCU<br />
1
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
2<br />
Paul Gore<br />
~n cântec de ]iter\<br />
Istoriile literaturii române nu cons<strong>em</strong>neaz\ nici un prozator cu numele de Paul<br />
Gore. {i, cu toate acestea, el a existat, ba chiar a l\sat o oper\ beletristic\ `ndeajuns<br />
de consistent\, tip\rit\ `ntre 1936 [i 1940 `n paginile revistei ~ns<strong>em</strong>n\ri<br />
ie[ene [i, din p\cate, r\mas\ acolo pân\ `n zilele noastre. ~ncepând cu acest nu -<br />
m\r, ne propun<strong>em</strong> s\ restituim publicului cititor o parte din schi]ele [i povestirile<br />
datorate lui Gr. T. Popa.<br />
5 iulie 1917<br />
De când mi-am a[ezat postul aici, pe dealul Cârlanului, duc<br />
via ]\ de sihastru. ~ntr-un col]i[or izolat, departe de lume, tr\iesc mai<br />
mult cu mine [i cu natura. Cât timp e lini[te, numai amintiri le se<br />
deap\n\ viu [i gândurile singure se agit\. Parc\ sunt un izgonit,<br />
un izolat `n codri, pentru isp\[ire de pedeaps\ ori pentru po tolire<br />
de sânge prea `nfierbântat. Zilele trec, una ca [i cealalt\, f\r\ de -<br />
osebire, [i doar num\rul obuzelor, explodate când [i când, de se<br />
mai schimb\. Mintea totu[i colind\, umbl\ pe unde i-i voia, um -<br />
bl\ pân\ ostene[te [i-apoi se strânge gh<strong>em</strong> [i nu mai pleac\.<br />
Visez, iaca asta fac. Visez [i ziua [i noaptea, a[teptând s\ vie<br />
iar\ libertatea. Uneori dorm ca un butuc, greu ca un bu[tean, [i,<br />
când m\ trezesc, simt un fel de uimire c\ a mai trecut o noapte<br />
[i nu mi-am dat seama de asta. De când nu prea fac nimic, ]in<br />
minte crâmpeie din via]a somnului. De multe ori m\ g\sesc `n<br />
lungi discu]ii sau m\ pomenesc `n plin\ adunare public\. Asist la<br />
cursuri care-mi plac, m\ plimb printre stele. Minunat\ feluri me<br />
se arat\ `n vise...! Niciodat\ nu te ]ine somnul `ntr-un loc; nici<br />
timpul, nici spa]iul nu sunt sub jug tiranic. Urzelile imagina]iei nu<br />
mai au sfâr[it [i imposibilul nu exist\. A[a de frumos lunec\ `n -<br />
chi puirea de la ochi `nchis la trezie, `ncât noaptea cap\t\ o impor -<br />
tan]\ covâr[itoare [i existen]a zilnic\ ajunge de se confun d\ cu<br />
vie ]uirea nocturn\. ~n izolarea sihastric\, spectacolul cel mai a -<br />
tr\g\tor este somnul de noapte [i visul de zi, atâta de mult amestecate,<br />
`ncât nu mai [tii bine unde `ncepe unul [i unde sfâr [e[te<br />
cel\lalt. Totul `ncepe cu un fel de lenevire amor]itoare, cu o gre -<br />
utate a gândului, care totu[i se `nvârte pe loc ca un titirez. Nu te<br />
mai sile[ti s\ legi lucrurile `n imagina]ie, ci le la[i s\ se apropie<br />
singure la `ntâmplare. Prime[ti `n fa]a min]ii orice [i oricum.<br />
E minunat!... E atâta lini[te pe unde te mi[ti [i oame nii se<br />
plimb\ ca fantomele. ~]i trec pe dinainte cortegii de imprejur\ri,<br />
te amesteci cu ele [i totul devine str\veziu, pân\-n inima p\mântului<br />
[i pân\-n sâmburele lucrurilor.<br />
Chiar ieri m\ aflam `ntr-o sal\ mare de cin<strong>em</strong>ato graf. Lume<br />
vesel\, cucoane elegante `n loji; tot atât de elegante fete de la re -<br />
gie `n staluri [i `nc\ mai elegante prostituate `n locurile<br />
rezervate. Cucon\[ei de specie ob scur\ umpleau an trac -<br />
tele cu ocheade dezm\]ate, cu ifo se de „binecrescu]i“, iar<br />
sus, la galerie, râdeau zgomotos ni[te mito<strong>can</strong>i. ~n momentul<br />
când observam astfel, mi-a trecut prin minte gân -<br />
dul c\ prea seam\n\ a cli[eu tot aranjamentul \sta. Adi -<br />
c\ de ce s\ fie la galerie numai decât mito<strong>can</strong>i, iar `n sta -<br />
luri fete de regie? Fiindc\ a[a cere critica r\ut\ cioa s\?<br />
Pentru ce s\ fie obligator coco te `n locuri rezervate [i cu -<br />
con\[ei de specie obscur\ `n antracte? S-ar putea s\ fie<br />
[i altfel: venerabili cu barba al b\ ochind libidinos feti[ca -<br />
ne [i imberbi timizi ori pros t\naci care se t<strong>em</strong> s\ ridice<br />
ochii asupra unei bluze. A ceast\ reflec]ie mi-a `ntunecat<br />
un moment judecata, fiindc\ ceea ce s-ar putea s\ fie `ncepuse<br />
a se `ncâlci cu ceea ce era `n adev\r. {i, peste toate, o muzic\,<br />
re petând a[a ceva ca o roman]\ st\ pân\ pe ultima decenie, `[i<br />
plimba melodia de la o ureche la alta. Din când `n când, un om<br />
cu capul ]uguiet ca o alun\ necoapt\, ras cu perdaf, având frac<br />
lung [i lustruit pe ici-colo, stropea aerul cu o pomp\, din care tâ[ -<br />
nea o arom\ pu]in mai pl\cut\ decât ace ea r\spândit\ de mul -<br />
]imea pe trei sferturi nesp\lat\. Aici surprinzându-mi dispre ]ul,<br />
mi-am zis cu o nuan]\ de repro[, c\ n-ar trebui s\ fiu atât de susprivitor<br />
al lumii din care m\ trag. Dar nu-i mai pu]in adev\rat c\<br />
mul]imea este totu[i... mul]ime.<br />
Pe marginea cortinei care `ncadra pânza de cin<strong>em</strong>atograf<br />
sta, pictat\ cu o boia de acum patruzeci de ani, o masc\ de tra -<br />
gedian, cu gura c\scat\. cu br\zd\turi adânci `n pielea obrazului<br />
as<strong>em</strong>\n\toare cu `ngurziturile unei pungi cu baiere. Ce masc\ stu -<br />
pid\! N-avea nimic natural `n ea; nici o expresie. Tocmai bine<br />
nu eram l\murit dac\ este de tragedian ori de comedian, pentru<br />
c\ individul nu [tiu bine ce avea de gând s\ fac\: s\ râd\ ori s\<br />
plâng\. Z\u!... cum pot fi oare unele figuri atât de lipsite de `n]e -<br />
les, de s\ nu [tii ce s-ascunde-n dosul lor [i care s\ se bo]easc\<br />
u [or, ca un cauciuc elastic pe care-l calc\ vr<strong>em</strong>ea!... Dar asta par -<br />
c\ s-a strâmbat la mine... Da, e adev\rat: masca aceea [i-a urcat<br />
deodat\ un pomet mai sus, [i-a tras un col] de gur\ mai spre<br />
dreapta [i, cu gaura ochilor l\rgit\, pare c\ exprim\ un gând su -<br />
p\rat: „du-te la teatru, dac\ vrai masc\ mai natural\!“<br />
Auzi ce idee!... masc\ mai natural\... [i de ce la teatru [i nu<br />
`n parlament?... E drept c\ acolo sunt sigur fal[e..., dar aici sunt<strong>em</strong><br />
chiar la teatru [i iaca [i m\[tile: de toate felurile – unele râd,<br />
altele plâng. V\d [i amora[i cu aripi, cupidoni cu s\ge]i [i chiar<br />
poli<strong>can</strong>drul cu sute de lumini, care trage `n jos de bolta minunat<br />
`mpodobit\. Cortina este o frumuse]e: un cadru mare cu trei por -<br />
tice; parc-ar fi o intrare `ntr-un t<strong>em</strong>plu [i ar duce la o gr\din\ ver -<br />
de, cu fructe coapte [i zei]e. Mi se pare c\-i gr\dina Hesperi delor;<br />
numai balaurul nu se vede, dar merele de aur sunt. ~ntr-un col]<br />
stau trei gra]ii, tocmai a[a ca s\ le vezi pe fiecare din alt profil [i<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
pân\-ntr-atâta c\ nu ascund nimic din ce [tim noi c\ se ascunde.<br />
Ei..., dar aici este vorba de art\ [i arta niciodat\ nu-i culpabil\,<br />
chiar dac\-i goal\... de[i sunt unii care vor s\-i puie pantalona[i<br />
cu orice pre]... Mai la o parte, iaca alte trei muieri, urâte de tot,<br />
crunte [i furtunoase: una toarce, alta deap\n\ [i alta foarfec\.<br />
Olio!... Pàrcele! Pe sc\rile t<strong>em</strong>plului, un b\trân mo[neag, cu bar -<br />
ba alb\ dincolo de brâu, `[i ]ine fruntea `n palm\, parc-ar fi zidi -<br />
torul `n clipele lui de nedumerire. Cuget\?... Doarme?... Visea -<br />
z\? Tot una e... S\ fie Faust? Parc\ e prea lini[tit pentru chinu -<br />
rile care-i zbucium\ gândirea... Dar al\turi de el, ce leu frumos!<br />
Unul din cei din Africa, mare [i impun\tor, care cu sfârcul cozii<br />
d\ jos un om. Tii!... frumos e!... S\ te sui c\lare [i, cu mâna-n<br />
coama lui, s\ umbli de-a lungul pustiei. Bag de sam\ c\ pe cor -<br />
tina asta po]i merge departe: `n iad ori `n rai, unde-]i face pl\ce -<br />
Heinrich Campendonk: Nud cu câine<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
re (sunt [i de aceia care nu se hot\r\sc unde s\ aleag\). Ai la `n -<br />
d<strong>em</strong>ân\ nimfe, ai [i satiri; flori peste tot, ghirl\nzi, `ngeri [i tru -<br />
puri goale `n fericirea primitiv\. Abia de g\se[ti, ici-colo, câte-o<br />
fâ[ie de purpur\, care se târâie cam trei sferturi pe jos [i alt sfert<br />
pe umere, iar natura tot neacoperit\ r\mâne.<br />
Ei, da’ ia s\ stau eu lini[tit pu]in; ceva trebuie s\ `nceap\, c\<br />
se pun la sfat cucoanele. E o mi[care neobicinuit\ `n sal\ [i s-au<br />
stins mai multe becuri. Se ridic\ cortina?... S-a [i `nceput jocul...<br />
cânt\ o muzic\ invizibil\ [i pe scen\ danseaz\ ni[te f<strong>em</strong>ei ca ni[ -<br />
te noura[i, care se dezv\lesc `n b\taia soarelui.Totul se petrece<br />
surd, dar pe v\zute, [i ce mai pulpe, ce mai linii, ce mai trupuri<br />
`nfometate... Dar dac\ te ui]i mai bine, observi c\ toate sunt astfel<br />
`mbr\cate, de parc\ vor s\ arate c\ au de trei ori mai mult de -<br />
cât au cu adev\rat. Pfiu!... Ce a]â]are teribil\... Mi-e grozav de<br />
cald... De ce-o fi r\bdând oare atâta lume s\ i se ridice `n nas picioare<br />
de baletiste [i `nc\ a[a de sus, nu z\u, prea sus? {i ce de-a<br />
fusti[oare albastre, ro[ii [i vi[inii, toate numai câte-o palm\ de<br />
lungi mai jos de burt\! Când se-nvârt feti[oarele astea, fusti]ele<br />
se fac inele [i despart deasupra ni[te `ngera[i, iar dedesubt draci<br />
`mpieli]a]i. {i nimeni nu protesteaz\, nici copilele de pension, nici<br />
p\rin]ii, care holbeaz\ ochii pe al\turi. Amoreza]ii se strâng unul<br />
`n altul, gata s\ `ncap\ câte doi pe un scaun; mo[negii se-mbujo -<br />
reaz\ la fa]\, dar mai ales le lucesc ochii `n sc\ld\toarea lacrimi -<br />
lor. Curios... doar v\d `n sal\ câ]iva care fac moral\ la reviste [i<br />
strig\ `mpotriva destr\b\l\rii... ~n adâncul min]ii, `mi vin gânduri<br />
opuse: morala!... e `ntr-un fel la teatru [i `n altfel acas\; dar `nc\<br />
[i mai altfel este sara pe `ntunecate, la dosuri sau `n camere z\ -<br />
vorâte. Ei [i!... spune cel\lalt gând, tu de ce tr<strong>em</strong>uri pl\cut acu -<br />
ma `n fa]a destr\b\l\rii... baletistelor? {i de ce nu vezi numai ar -<br />
monia mi[c\rilor, frumuse]ea propor]iilor [i coloritul s\n\tos al<br />
trupului... pentru ce luneci gândul spre ascunzi[uri? Aici mi-am<br />
`ncurcat p\rerile... dar oare de ce s\ fie baletiste la teatru?... Mi se<br />
pare c\ sunt<strong>em</strong> la operet\ cu tenori, cu primadone, cu clovni [i<br />
figuran]i. Ce balamuc! Cum se amestec\ la noi toate: opera cu mas -<br />
carada, muzica fin\ cu l\ut\ria, cinstea de la fereal\ cu cea deacas\!<br />
Cine s\ mai aleag\? Cu toate acestea, [tiam c\ aici nu-i tot -<br />
deauna a[a. Acolo, unde st\ f<strong>em</strong>eia aceea gras\, la mijlocul sta -<br />
lului – parc-ar fi matroan\ la o cas\ de toleran]\ – st\tea mai anii<br />
trecu]i un om foarte serios, pe care al]ii `l cred ursuz, pentru c\<br />
are o minte rar\ [i rar de se amestec\ cu al]ii. Mai `ncolo, tot `n<br />
stal, unde-[i tope[te nervii mititelul acela, care nu doarme toa t\<br />
noaptea de excita]ie vulgar\ [i care `nc\ nu are fir de mustea]\, era<br />
un profesor onorabil, strâns `n jachet\ ca `ntr-o hain\ de me tal.<br />
~n loja din dreapta, spre scen\, era un pianist cu plete mari [i cu<br />
mi[c\ri nervoase. ~ncolo, tot f<strong>em</strong>ei cu rochii lungi [i horbo ]ele la<br />
gât, de nu se z\rea m\car un petec de goliciune, iar domnii erau<br />
cartona]i, cu muste]i [i b\rbi respectabile; fetele cu cozi pe spate<br />
[i b\ie]ii cu gulere de tunic\ foarte strâns `ncheiate. Ei, da’ [i pe<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
3
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
4<br />
Heinrich Campendonk: Vitraliu<br />
scen\ era altceva. Chiar pe locul unde acuma se r\stoar n\ pe pat<br />
amoreza]ii aceia [i ca din `ntâmplare rochia se ridic\ peste genunchi,<br />
atunci era un rus, cu fa]a cam strâmb\, cu pieptul plin<br />
de decora]ii, [i care cânta fermec\tor din balalaic\. ~[i pur ta mâinile<br />
pe strune ca pe ni[te aripi de ciocârlie, repezind su ne te delicate<br />
care-]i surprindeau urechea. Iar mai `ncolo, unde se ml\ die pe<br />
spate burtoasa aceea, ca s\-i ajung\ rochia la gur\, era u na Ni-<br />
utunovna, `mbr\cat\ simplu [i serios, cu toate c\ i se ve deau [i<br />
ei genunchii; dansa jocuri c\z\ce[ti [i reproducea mimic figuri<br />
egiptene. Parc\ se scoborâse[r\] basoreliefuri de pe stâncile piramidelor<br />
[i se `n[irau pe scena teatrului.<br />
– Ia mai las\-m\ cu contrastele astea educative, s\ri deodat\<br />
gândul cel ascuns. Ia uit\-te bine `n sal\ [i nu-mi mai da lec]ii!...<br />
O mi[care surprinz\toare se produse, o agita]ie nea[teptat\<br />
[i figurile se amestecar\ deodat\ ca-ntr-o ap\ `n care dai cu b\ -<br />
]ul. La trecerea tulburelii, mi s-a p\rut c\ am v\zut pe domnul cel<br />
ursuz, cu mintea rar\, dansând strâns cu baletista burtoas\; profesorul<br />
onorabil ajunsese amorezul, r\sturnat pe pat cu fata; ru -<br />
sul cu balalaica se pupa cu pianistul; [i Niutunovna era `n stal pe<br />
acela[i scaun cu mititelul, care nu doarme noaptea de excita]ie.<br />
Apoi s-au amestecat cu to]ii, a[a c\ nu-i mai puteam recunoa[te.<br />
Doamne!... Ce-o fi asta?... Cum s-au mai schimbat toate! A<br />
r\mas teatrul gol. Se vede c\ s-a ispr\vit. S\ ies [i eu. Unde mer -<br />
g<strong>em</strong> cu atâta lume? La `ntrunire public\? Cum, dar e noapte... A[!<br />
... da de unde? {i eu care credeam c\ trebuie s\ m\ duc la culca re.<br />
A[a e... bine zici... Azi este „meeting na]ional“. Vine lume<br />
de pe lume [i mai vin [i delega]i din Moldova. De ce-or mai fi ve -<br />
nind [i delega]i mai la urma urmei, c\ tot la nimica nu folosesc?<br />
Cum adic\? S\ dovedeasc\ cei cu manifesta]ia c\ ]ara e cu ei?<br />
Ce socoteal\ proast\! }ara nu-i cu nimeni [i e cu to]i... Dar le<br />
place lor s\ se ame]easc\ singuri. ~n fond, sunt scârbo[i, pentru<br />
c\ nu se [tie niciodat\ ce cred cu adev\rat: una ]i-or spune [i al -<br />
ta or face. Azi se batjocoresc [i mâine se laud\. O `ntrunire de-a<br />
lor `ns\ este foarte distractiv\. Am s\ intru [i eu. Lume `ntr-a de -<br />
v\r mult\. Ai zice c\ are dreptate amicul care strig\ de pe scen\:<br />
„Mai poate spune cineva c\ ]ara nu-i cu noi? Uite ]ara!“ {i cu<br />
un gest larg, de `nalt\ protec]ie, `ntinde mâna pe deasupra ca -<br />
petelor, ca un preot care st\ gata s\ binecuvânteze norodul. Cu<br />
pieptul umflat curc\ne[te [i cu o lic\rire de triumf `n ochii foar te<br />
bul bu ca]i, se plimb\ de câteva ori pe lâng\ rampa luminoas\, pân\<br />
ce, r\sucindu-se brusc, ca un om pe care l-a iluminat deodat\<br />
adev\rul, se `ntoarce [i pocne[te cu pumnul `n mas\, stri gând<br />
a proape r\gu[it: „}ara a vorbit, domnilor... cine are urechi de<br />
auzit, s\ aud\!“ Se-n]elege, un tunet de aplauze urmeaz\. Altminteri<br />
nici n-ar fi tras omul cu pumnul. Da’ ce e mai dureros e<br />
c\ cel care roste[te cuvintele acestea are aerul c\ chiar le crede,<br />
de[i un fel de mirare `ntârzie totu[i pe figura lui, ca [i cum ar fi<br />
surprins c\ a prins un adev\r din senin, a[a ca la o pogorâre de<br />
revela]ie divin\. Dar ia st\i s\ ved<strong>em</strong> adev\rata compozi]ie a s\ -<br />
lii. ~n toate b\ncile din fa]\ sunt agen]i electorali (un fel de agen]i<br />
cu plat\ numerar\) [i mai sunt al]ii prin fund ori risipi]i printre<br />
rânduri, a[a, ca la `ntâmplare. |[tia or s\ strige „bravo“ [i vor a -<br />
plauda cei dintâi; ba, dac\ uit\ c\ sunt `n sal\ [i se vor crede pe<br />
strad\, vor striga [i „ura“, tocmai când s-ar potrivi ca nuca `n p\ -<br />
rete. De altfel, ei sunt de meserie, `i pl\tesc când unii, când al]ii;<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
palmele lor au o conforma]ie particular\ [i pielea e atât de groa -<br />
s\, c\ parc-ar trosni din lop\]ele atunci când aplaud\. Tot `n b\n -<br />
cile dintâi se mai v\d câ]iva b\trâni, cu p\rul alb de tot, cu fi guri<br />
devastate de timp [i cu atitudine de arhon]i. Ace[tia sunt pensio -<br />
narii, pe care-i poart\ partidul ca pe ni[te relicve, menite s\ dea<br />
prestigiu adun\rii. Unul dintre ei va fi proclamat pre[edin te, ca<br />
unul care, fiind luat la `ntâmplare din sal\, va putea fi absolut im -<br />
par]ial. Vin apoi copiii, c\rora le place s\ ca[te ochii pretutin -<br />
deni, [i studen]ii, care se cred oricând predestina]i s\ scape ]ara<br />
de la pieire. ~n loji, câteva cucoane – so]ii de-ale m<strong>em</strong>brilor mar<strong>can</strong>]i<br />
sau ale debutan]ilor –, care, la momentul potrivit, se vor<br />
<strong>em</strong>o]iona, vr\jite de elocven]a oratorilor, pân\ `ntr-atât `ncât vor<br />
smulge florile ce le `mpodobesc pieptul [i le vor arunca entuzias -<br />
te asupra cuvânt\torilor.<br />
S-au preg\tit [i steaguri, pancarte tricolore sau ro[ii, cu litere<br />
mari albe sau negre, pe care se `nv\p\iaz\ fraze axiomatice:<br />
„Vr<strong>em</strong> realizarea idealului!“..., „Tr\iasc\ d<strong>em</strong>ocra]ia integra -<br />
l\!“..., „Unire sus, iubire jos!“... [i pe fiecare le `nso]esc câte trei<br />
puncte de exclama]ie. Pe scen\, `n s<strong>em</strong>icerc neregulat, stau ca<br />
ni[te apostoli: „leaderii“, oratorii, ministeriabilii cu lichelele lor<br />
oficiale, recoltatorii de aplauze vii [i `ndelung repetate. ~n fine,<br />
sala este azi cum ar fi [i poimâine, dac\ al]ii ar `nchiria-o, [i cum<br />
a fost alalt\ieri, când pe \[tia de azi `i `njurau al dracului ceilal]i,<br />
tot `n numele „opiniei publice“ nep\rtinitoare.<br />
Dar ia s\ ascult\m. Pre[edintele, gârbovit, ca un om c\ruia nu-i<br />
arde de `ntruniri de orice fel [i care s-a deranjat doar azi, când ches -<br />
tiuni grave [i de capital\ importan]\ au provocat acest m\ re] „me -<br />
eting na]io nal“, explic\ `n trecere, adic\ deschizând [e din]a, c\<br />
„vocea lui slab\ nu-i f\cut\ pentru a `n\l]a convingeri, care deja<br />
clocotesc `n sufletele celor de fa]\“, [i c\, „[tiind ne r\b darea cu<br />
care a[teap t\ sala s\ aud\ pe talenta]ii oratori“, d\ cuvântul domnului<br />
X. A ici urmeaz\ aplauze [i ova]ii, care dureaz\ mai bine de<br />
cinci mi nute. Vorbitorul, dup\ cum u[or se `n]elege, fiind cople[it<br />
de e mo]ia unei astfel de manifest\ri, se simte obli gat s\ mul]\ -<br />
measc\ publicului pentru atâta cinste mare. Mul]\ mi rea-i sublini -<br />
at\ iar cu dese aplauze, printre care se resfir\ pe talele unui bu -<br />
chet de la o cucoan\ foarte `mbujorat\, dintr-o loj\ lateral\.<br />
~nceputul, a[adar, s-a f\cut `ntr-o atmosfer\ de cald entuziasm<br />
[i de aci `nainte „verba volant“ cu o u[urin]\ minunat\. Fiecare<br />
se simte tras de un magnet invizibil, inimele tic\ie tare [i `ntr-un<br />
singur ritm, ochii proi<strong>em</strong>in\ considerabil [i chiar oratorul pare<br />
transfigurat, ca `ntr-un fel de halucinare colectiv\ cu mediu mo -<br />
bil. {i nelegat la ochi, un om vorbe[te continuu, gesticuleaz\ me -<br />
reu, c\ci vorba nu cost\ parale; iar al]i oameni dau din capete<br />
s<strong>em</strong>nificativ, icnesc furio[i, url\, r\sufl\ greu [i cu `ntrerupere,<br />
a sud\ [i se-nfurie.<br />
A[a se perindeaz\ câteva obraze alese, apoi câ]iva novici, ca -<br />
re acum intr\ `n „carier\“, dup\ aceea câteva glasuri indepen -<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
den te, pe care e[ti obligat s\ le auzi la toate `ntrunirile, [i la sfâr -<br />
[it vin „autoriza]ii“, c\rora obiceiul cere s\ le cânt\re[ti nu numai<br />
fiecare cuvânt, dar [i tonul cu care este pronun]at, de[i ei nu cân -<br />
t\resc nimic [i Dumnezeu [tie la ce se gândesc. Ei dau a `n]elege<br />
c\ sunt la curent cu mari secrete de stat, care-i oblig\ s\ nu spuie<br />
tot ce [tiu [i cel mult `[i permit s\ fac\ aluzii. Ei pronun]\ unele<br />
cuvinte ilumina]i de un surâs misterios [i f\când transparente jo -<br />
curi de `n]eles, din care s\ se trag\ concluzia c\ cel care vorbe[te<br />
are sugestii din loc `nalt. Vorbele acestor „autoriza]i“ sunt un a -<br />
Heinrich Campendonk: Vitraliu<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
5
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
6<br />
mestec de figuri de stil stereotip [i de aforisme vagi, din care cei<br />
care nu mai au ce face pot scoate tot ce vor sau nu pot scoate<br />
chiar nimic. De obicei, ei au un adversar de comb\tut, care e mai<br />
totdeauna un vechi pri eten sau un fost [ef, c\ruia mult\ vr<strong>em</strong>e iau<br />
]inut paltonul la `mbr\care. Acuma, fra]i buni cu du[manii de<br />
ieri, ies la bra] din sala succesului na]ional [i caut\ `n gând prilejul<br />
cel mai bun de a se scuipa `ntre ochi, dac\ se poate chiar mâine.<br />
De ce? Mi se pare c\ s-a ispr\vit... Uite, lumea se scoal\ `n<br />
picioare, s\ asculte ultimele cuvinte ale „Mo]iunei“: „... prin urmare,<br />
cet\]eni, ]ara azi trebuie s\ se pronun]e ho- t\rât, [i prin<br />
glasurile dumneavoastr\ autorizate ea s-a pronun ]at mai clar<br />
decât oricând (Bravo... bravo... aplauzele `ntrerup mo]iunea). Ce<br />
vr<strong>em</strong> noi... adic\ ce vre]i dumneavoastr\? Vr<strong>em</strong> scoborârea<br />
a dev\rului `n mijlocul societ\]ii; vr<strong>em</strong> dreptate pre tutindeni...<br />
vr<strong>em</strong> s\ ne conduc\ cinstea, care merge triumfal `naintea tuturor<br />
virtu]ilor cet\]ene[ti. (Bravo... bravo ... ura... bas toanele<br />
se agit\ [i mai multe p\l\rii se flutur\ `n aer.) Asta este voin]a dum -<br />
neavoastr\ invincibil\, pe vare vor trâm bi]a-o sus [i tare cât<br />
mai energic [i va trebui s\ fie `ndeplinit\ din punct `n punct<br />
ad litteram, dac\ este s\-[i men]ie neamul acesta tra di]ionala<br />
lui `n]elepciune secular\, pentru c\ e lege etern\ a ceasta: «vox<br />
populi vox dei!»“ (Aplauze nesfâr[ite... bra vo ne`n - trerupt... un<br />
«de[teapt\-te române» impetuos porne[te ca printr-o scânteiere<br />
inspirativ\ de moment [i mi se pare c\ u nii cet\]eni mai sentimentali<br />
au [i câte o lacrim\ suspendat\ pe gene lungi. Ce vre]i?<br />
«de la Unire nu s-a mai v\zut as<strong>em</strong>enea u ria[\ manifesta]ie!...»)<br />
{i uite, domnule, ce minune! Ie[ind `n strad\, nu-mi mai aduc<br />
aminte nimic din cele ce s-au petrecut. Ce s\ fie oare?<br />
Doi cet\]eni vorbesc despre gr\din\rie [i mai ales despre cea -<br />
pa care [i-a urcat mult pre]ul la chil\. „Asta fiindc\ guvernul nu<br />
ia nici o m\sur\ contra speculei... mama lor de ho]i!...“<br />
Eh! ai[tia-s ni[te p\tima[i, las\-i `ncolo! De-ar avea ei ceap\<br />
de vânzare, ar specula-o [i mai pe-ntrecute.<br />
Iaca al\turi un grup. Un tân\r d\ explica]ii: „Vede]i dumnea -<br />
voastr\ care-i buba: dac\ primarul n-ar face afaceri – [i n-ar face,<br />
dac\ nu l-ar sprijini guvernul –, atunci ar fi gospod\ria comunei<br />
gospod\rie [i noi am fi mândri c\ tr\im `n ora[ul nostru.“<br />
– Asta-i cam a[a, coane Alecule! S\-i d\m vânt!... replic\ un<br />
cet\]ean, care, r\mânând câ]iva pa[i mai `n urm\ cu un amic,<br />
continu\ acru:<br />
– Parc\ nu-i tot un drac!... Dumnealui când era la prim\rie<br />
[tii ce f\cea cu antipriza... Hei, [i mai vine acu’ s\ ni ]ie predic\!<br />
... Atâta numa’... c\ poate i-a g\si o slujbuli]\ lui gineri-mio... Pe<br />
urm\ i-ar\t eu lui!...<br />
Aoleo! ce putoare moral\! Da’ se cheam\ c\ „cet\]enii“ [i<br />
„opinia public\“ s-au pronun]at [i se pronun]\ mereu... c\, dac\<br />
nu s-ar pronun]a, ar putea zice cineva c\ nu exist\ opinie [i oa -<br />
re nu ne-ar fi ru[ine obrazului s\ n-o av<strong>em</strong>?<br />
Din fericire o av<strong>em</strong> [i este pretutindeni: la cafenea, `n [coal\,<br />
`n biseric\, pe strad\, la birou [i chiar la bal. Ei, c\ bine zici, mi<br />
se pare c\ toat\ lumea asta a[a g\tit\ [i gr\bit\ merge la bal...<br />
Mare minune [i asta... Când am intrat oare `n sala asta mare [i<br />
str\lucit\? Ce de-a colori [i ce de-a lumini!... Pe jos e lustruit cu<br />
cear\ [i luce[te de parc\-i oglind\. Ghirl\nzi de hârtie cu inele<br />
de trei colori [i brad verde peste tot. Portretele suveranilor se bu -<br />
cur\ [i ele de-atâta pl\cere. Feerie. Ce s\ mai vr<strong>em</strong>?<br />
Cuconi]e [i dudui ca ni[te `ngeri, doar aripi s\ le mai anini pe<br />
umeri, ca s\ poat\ zbura. Veselie, haz [i inimi larg deschise, iar fe -<br />
Heinrich Campendonk: Dansul agricultorului<br />
ricirea parc\ st\ s\ curg\ din tavan. ~ntr-o ame]eal\ comun\, oa -<br />
menii ace[tia se gâdil\ cu to]ii f\r\ s\ puie mâna. Colo, o p\ re -<br />
che de buze, grozav de `nro[ite, parc-ar avea pe ele foc din iad,<br />
se-ntind ca râmele. Dincolo, gâturi decoltate a[a de tare, c\ se ve -<br />
de `n gr\dina lui Adam, [i stofa asta a[a de fin\ din care-s f\ cu -<br />
te rochiile unde naiba or fi g\sit-o? E a[a de ginga[ ]\sut\ [i a[a<br />
de transparent\, c\ parc\ n-ar fi, [i a[a de pu]in face slujb\ de ro -<br />
chie, c\ ce mai este pe dedesubt, chiar de nu-i vizibil, se str\ve de.<br />
D’apoi p\r ondulat [i pudrat, strâns `n sute de feluri, `mpodobit<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
cu tot felul de fioncuri sau flori artificiale; [i t\ieturi de costume pe<br />
talie [i reliefuri, cu amestec de broderii [i dantele; [i pantofi des pi ca]i,<br />
din care se-nal]\ fantomatic ciorapi transparen]i, pierdu]i `n sus<br />
printre g\teli [i u[ur\tate; [i mânecu]i scurte sau disp\rute cu totul,<br />
`nso]ind sau ferindu-se gra]ios `n fa]a pielii trandafirii [i-nfiorat\.<br />
Oare ce-or fi gândit to]i [i toate din sala asta, când au plecat de<br />
acas\? Parc\-i o expozi]ie de nuduri. Parfumuri, priviri lungi, pre -<br />
f\c\torii [i o m\iestrit\ lupt\ de prins `n la]. Numai s\-i vezi [i s\<br />
te prind\ mirarea. Uite colo un tân\r, c\ruia-i fac dintr-o dat\ curte<br />
[i mama [i fata. Surâd amândou\; amândou\ aprob\ bucu roase<br />
orice [i `l privesc cu interes ori de câte ori el spune câte-o ba nalitate.<br />
Timpul trece cu gra]ioase opriri, domni[oara face mi[c\ri calculate<br />
[i tân\rul se studiaz\, dar amândoi nu-[i dau sama c\ nu mai sunt<br />
`n toat\ firea. Muzica `nfioar\ sim]urile [i iubirea plute[te `n aer. E<br />
deajuns s\ respiri, c\ ai f\cut tot ce trebuie.<br />
Mai la o parte, pe un scaun, st\ o feti]\ frumoas\ ca o gravur\,<br />
[\galnic\, dar cuminte, [i lâng\ ea, de o parte [i de alta, doi crai -<br />
doni care-i cânt\ verzi [i uscate.<br />
– Dumneavoastr\, duduie, a]i mai fost la bal?<br />
– Da, domnule, desigur c\ am mai fost. Dar dumneavoastr\?<br />
– A! eu sunt un pasionat dansator, r\spunde unul.<br />
– Pe mine valsul m\ `nnebune[te, continu\ cel\lalt.<br />
Unu-i cu monoclu, cel\lalt cu sfârc la mustea]\, amândoi cu<br />
glas `ndulcit [i to]i tr<strong>em</strong>ur\.<br />
Teribil\ putere mai au vorbele goale, când capu-i pustiu [i ini -<br />
ma plin\!... Ce mai vârtej pe loc, cu aceea[i vânturare de frunze<br />
us cate `n aer!... Schi]a eternei pove[ti e cam a[a: mama se gân -<br />
de[te c\ ar trebui s\-[i m\rite fata [i vrea s\ caute un ginere. Fata<br />
viseaz\ un b\iat frumos, cum nu mai este altul, unul pe care `l do -<br />
re[te rest\pânit, de[i nu [tie cum... B\iatul a[teapt\ s\ se-mplineas -<br />
c\ o fantazie cu bra]e goale, cu eterne dulci atrac]ii. {i când intr\<br />
toate aceste n\zuin]i `ntr-o sal\ feeric luminat\, cu vibra]ii muzicale<br />
stârnitoare, cu electriz\ri subtile, lumea se magnetizeaz\ [i univer -<br />
sul `ncape `ntre patru p\re]i. Pe parchetul lustruit lunec\ genera]ii -<br />
le, pentru a se na[te altele, `ntr-un amestec de apropieri ale fiin -<br />
]e lor care se cred perfecte, de[i ele au uneori nasuri cam lungi, u -<br />
rechi cam blegi [i ochi sa[ii.<br />
Dar povestea, cu toate c\-i subtil\, mai are [i alte `nf\]i[\ri, `n<br />
care nici forma nu mai r\mâne idilic\. Uite ici degenerarea furioa -<br />
s\ a eternei pove[ti. Am `nceput s\ nu mai v\d acolea decât o pof -<br />
t\ s\lbatec\ de carne aprins\. Pornesc furtunos, `nl\n]ui]i cu <strong>em</strong>o -<br />
]ie [i se strâng tare, crud chiar. ~i vezi cum se alipesc unii de al]ii,<br />
`ntr-o `ncingere de sim]uri, ca un pârjol peste j\ratec. Joac\ tango...<br />
Ce? |sta-i joc? Fetele `[i lipesc cu adaptare sâni de pieptul tare al<br />
b\ie]ilor; ace[tia, ame]i]i de-atâta c\ldur\ moale, completeaz\ e x act<br />
formele fetelor, umplând golurile [i armonizând cât pot mai bine<br />
mi[c\rile. Trup pe trup se urm\re[te `ntr-o grab\ precis\, ca [i cum<br />
din dou\ s-ar fi f\cut unul, unul singur `mboln\vit, cuprins de fris oa ne.<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
Eh! asta-i chiar scârbos! S\ vezi atâta agita]ie, `n mai multe pla -<br />
nuri, atâta lips\ de pudoare `n mi[carea coapselor, atâta frângere<br />
de mijloc... e dezgust\tor. Aici nu mai este vorba de m\riti[ul fetei<br />
sau de `nsur\toarea b\iatului, ci este vorba de prostitu]ie amoroas\<br />
`n pozi]ie vertical\. E detracarea tinerilor [i uzarea sim]urilor.<br />
M-am s\turat de bal [i de fanto[ele juc\u[e... Mai bine s\-nchid<br />
ochii [i s\ ascult muzica. Melodia nu-i urât\. Sunetele sunt chiar<br />
armonioase. Pentru argentinieni or fi având [i vreun `n]eles. Cine<br />
[tie pe ce t<strong>em</strong>ei se vor fi sprijinind.<br />
Ia s\ le ascult... Parc-ar fi mai multe melodii [i strunele sun\ viu<br />
de tot. Se-n[ir\ a[a, parc-ar fi pi[c\turi me[tere pe o chitar\ bun\.<br />
De ce a[a? Unde-s ceilal]i muzi<strong>can</strong>]i? Cum de a r\mas unul singur?<br />
Doamne Sfinte!... Dansatorii mei nu mai joac\ pe parchet?...<br />
{i asta trebuie s\ fie o minune!... Adineaori, domnii \[tia care vâ -<br />
neaz\ fete [i feti[<strong>can</strong>ele astea, pe care nu [tiu mamele lor cum s\ le<br />
creasc\, dansau colo `ntr-o sal\ de bal, pe scânduri lucii... iar acuma<br />
danseaz\ pe cer albastru... {tiam c\ aolo numai ielele `nvârt hora<br />
[i spiritele nop]ii... Dar oameni `n toat\ legea!... Cum s\ joace `n<br />
v\zduh?... Da, joac\ `n cer [i pe frunze de copac, pe crengi de fag.<br />
Asta-i n\zdr\v\nie curat\... {-apoi muzica asta s-a schimbat cu<br />
totul, nu mai este fanfar\... e ]iter\ de-a binelea... Ce Dumnezeu!<br />
I-auzi: „Sur le bord de l’Argentine“... [i nenoroci]ii \[tia joac\ al<br />
naibii... Cum de nu se t<strong>em</strong> c\ vor c\dea jos? Aha!... uite [i ]iteristul,<br />
love[te ritmic cu cioc\na[ele... mâinile umbl\ repede, parc-ar vr\ji,<br />
[i nu [tiu cum face el d `n[ir\ a[a de bine notele. Mi se pare c\ m-a<br />
v\zut... da, da, m-a observat, c\ci râde la mine [i cânt\ mereu... A -<br />
oleo... nu cumva sunt fermecat?... o fi diavolul, care se zice c\ ia<br />
adesea `nf\]i[are de muzi<strong>can</strong>t... Da’ oare dac-a[ face o cruce!... O<br />
cruce mare, sfânt\, drept sub ochii lui? Ar fugi, desigur... Ei... dar<br />
nu pot scoate mâna... Cine m\ ]ine?...<br />
– D\ drumul, ]ipai deodat\...<br />
– Ce faci, camarade? {ezi bini[or, c\ tragi p\tura de pe mine!...<br />
– Eram culcat [i `ntindeam `nvelitoarea preotului, care dormea<br />
la picioarele mele. La capul meu, greoi de somn, un ]igan buzat<br />
cânta `ntr-adev\r din ]imbal [i se hlizea la mine. Afar\ era senin [i<br />
un petec de cer albastru se tot plimba printre crengile fagilor din<br />
fa ]a bordeiului.<br />
– Vai de mine, uite diavolul meu din vis [i balul `ndr\gosti]ilor<br />
de pe frunze de copac.<br />
– Bine, p\rinte, de unde recruta[i baragladina asta?<br />
– Tr\i]i, domnule locotenent, sunt de la regimentul 10 Putna.<br />
– Fugi `ncolo, cucoane, c\ greu mai dormi!...<br />
– Da’ de mult cânt\?<br />
– S\ fii dumneata s\n\tos!...<br />
– Nu-i nimic, `n sih\stria asta prinde bine oleac\ de muzic\.<br />
– Cânt\, m\i ]igane!...<br />
(~ns<strong>em</strong>n\ri ie[ene, anul V, nr. 1, ianuarie 1940, pp. 50-61)<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr.<br />
7
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
8<br />
Constantin Coroiu<br />
Un erou intelectual:<br />
Gr. T. Popa (2)<br />
A ap\rut, la Editura Junimea din Ia[i, sub<br />
`n grijirea lui Alexandru Dobrescu, primul vo lum<br />
din seria Scrierilor publicistice datorate savantului<br />
[i scriitorului Gr. T. Popa. Tip\rite acum mai<br />
bine de [apte decenii `n paginile revistei ~n -<br />
s<strong>em</strong>n\ri ie[ene, ele n-au fost reeditate nicioda -<br />
t\. Cum sunt<strong>em</strong> `ncredin]a]i c\ readu cerea lor<br />
`n circuitul public nu doar va `ntregi profilul intelectual<br />
[i artistic al savantului, dar va fi, pentru<br />
majoritatea cititorilor o adev\rat\ revela]ie,<br />
continu\m publicarea `n acest num\r a comen -<br />
tariior asupra acestui prim volum.<br />
Criticile lui Gr. T. Popa privind reali t\ -<br />
]ile de la noi sunt formulate mai mereu<br />
prin compara]ie cu cele din câteva tari ci -<br />
viliza te pe care le cunoa[te foarte bine.<br />
Ex<strong>em</strong>pli fic prin dou\ texte având ca t<strong>em</strong>\<br />
eveni mente diferite: unul din spa]iul cultu -<br />
rii si ce l\lalt din spa]iul politico-administrativ<br />
[i, implicit, civic.<br />
~n vara anului 1936, profesorul este in -<br />
vitat la festivit\]ile dedicate Centenarului U -<br />
niversit\]ii din Londra, rezultat\ de fapt, `n<br />
1836, din unirea mai multor colegii vechi<br />
de câteva sute de ani intr-un conglomerat.<br />
A fost singurul reprezentant al lumii aca -<br />
de mice române[ti la acea s\rb\toare din<br />
ca pitala Angliei. Ungurii aveau cinci… Evo -<br />
carea evenimentului `ncepe cu o caracterizare<br />
ce denot\ buna cunoa[tere a psihologiei<br />
[i educa]iei englezului (Gr. T. Popa<br />
stu diase [i in Anglia; [i tot acolo f\cuse [i<br />
cea mai important\ descoperire [tiintific\<br />
a sa): „Oameni extr<strong>em</strong> de politico[i, care<br />
totu[i nu pun accent pe polite]ea lor; a pro -<br />
pieri distan]ate care ne promit s\ fie eter -<br />
ne; punctualit\]i extravagante [i o per fect\<br />
`ngrijire (nec\utat\) `n ]inut\. Un englez<br />
`]i d\ impresia, f\r\ s\ fie nevoie s-o mai<br />
verifici, c\ nu po]i s\-l ba]i pe um\r, nici<br />
nu se simte bine s\-l iei de bra]. El nu se<br />
vâ r\ in prea multe am\nunte (ba nu se vâ -<br />
r\ deloc), ca re privesc via]a intim\ a o mu -<br />
lui, [i apare gla cial, uneori uscat, dar tot -<br />
deauna bine dispus. Cer<strong>em</strong>oniile lor sunt ca<br />
[i oamenii: d<strong>em</strong> ne, reci, dar impresionan -<br />
te“. Suita de festivit\]i, care il fac pe univer -<br />
sitarul ie[ean s\ simt\ `nc\ o dat\ „ce fior<br />
[i ce siguran ]\ poate da sufletului tradi ]ia“,<br />
a constituit, conchide el, „un spectacol m\ -<br />
re], care pen tru mine a `ns<strong>em</strong> nat o lec]ie ma -<br />
re, dar [i un prilej de a dân c\ melancolie.<br />
~n timp ce oamenii ace[tia, atât de asigu -<br />
ra]i cu tot ce tre buie unui progres bogat,<br />
se str\duiesc mereu s\-[i spo reasc\ cultu -<br />
ra, ce fac<strong>em</strong> noi (cei atât de calici [i atât de<br />
`n urm\ din toate punctele de vedere)?“ O<br />
`ntrebare formulat\ cu mai bine de 76 de<br />
ani `n urm\, dar cum nu se poate mai legitim\<br />
[i `n momen tul de fa]\…<br />
Observator atent [i responsabil al vie]ii<br />
sociale [i politice, [i nu numai al celei din<br />
România, dar niciodat\ militant `n vreun<br />
partid, Gr. T. Popa intervenea, in 1938, `n<br />
dezbaterea privind noua Constitu]ie a ]\ -<br />
rii. Analiza sa pe care isi int<strong>em</strong>eiaza opiniile<br />
este pilduitoare. Pol<strong>em</strong>izând cu cei de<br />
Henrich Campendonk: Pescarul<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
la Via]a Româneasc\ pe aceast\ t<strong>em</strong>\,<br />
ese istul insist\ mai ales pe conceptul de<br />
d<strong>em</strong>ocra]ie, a[a cum era [i este el ilustrat<br />
in societ\]ile evoluate. Mai intâi, descrie [i<br />
defi ne[te trei tipuri de d<strong>em</strong>ocra]ie „care co -<br />
e xist\ ast\zi“ [i pe care „le cunosc de<br />
la ele de acas\, nu din ci tite“: fran -<br />
cez\ („de mo cra]ie integra l\“), ame -<br />
ri<strong>can</strong>\ („d<strong>em</strong>ocra]ie tutela t\“), en glez\<br />
(„d<strong>em</strong>ocra]ie selecti v\“). Ce determin\<br />
schimbarea Constitu ]iei?<br />
Gr. T. Popa r\spundea c\ tocmai<br />
rea lit\ ]ile triste [i faptul c\ ]ara a -<br />
junsese „foarte a proape de pr\pas -<br />
tie“. „Dezordinea publi c\, insta bi li -<br />
tatea politic\, promovarea necinstei<br />
[i a incapacit\]ii, lenea [i neseriozi -<br />
tatea“, toa te aceste rele, cum le nu -<br />
me[te el, [i multe altele erau (dar<br />
ved<strong>em</strong> c\ acelea[i sunt [i ast\zi) ge -<br />
nerate de „doi factori de viciare a<br />
vie]ii publice: extinderea militantis -<br />
mului politic [i inferioritatea cultu ra -<br />
l\ `n care ne men]in<strong>em</strong> cu pl\cere“.<br />
Sunt<strong>em</strong> ce-am fost [i mai r\u<br />
de cât a tât. M\car atunci, `n 1938,<br />
an de referin]\ chiar [i pentru comunisti,<br />
`n dezbaterea pri vind Consti t u -<br />
]ia se implicau [i intelectuali patri -<br />
o]i de mare anvergur\ [i de o ]inu -<br />
t\ mo ra l\ irepro[abil\ ca Gr. T. Po -<br />
pa. ~n Ro mânia de azi, pe as<strong>em</strong>e -<br />
nea su biecte sensi bile [i de importan]\<br />
ca pital\ se n\pus tesc, ca intr-un<br />
viol co lectiv, cohorte de politicieni<br />
[i jur na li[ti de tip nou, cu fe]e crispate<br />
de venin [i prostie, `n chip de<br />
toc [o i[ti agresivi [i a gra ma]i. Sau,<br />
`n cel mai fericit caz, eternii La che<br />
[i Mache. Cum [tim, [i ei stau de<br />
mul t\ vr<strong>em</strong>e cu ochii pe Consti tu -<br />
]ie, dar, cei de acum, f\r\ bunul sim] [i inocen]a<br />
celor ce f\ceau farmecul lumii lui<br />
Caragiale [i pe care Ne nea Iancu `i privea<br />
cu atâta duio [ie: „uite, m\, ce dr\gu]i sunt!“<br />
Aproape toat\ publicistica lui Gr. T.<br />
Popa, care ne e restituit\ acum în primul<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
volum din seria de Scrieri, este expresia [i<br />
rodul unui r<strong>em</strong>arcabil talent de scriitor, ce<br />
te ]ine cu spiritul treaz, [i de portretist.<br />
Pentru savantul despre care s-ar putea cre -<br />
de c\ locurile sale de munc\ ar fi fost doar<br />
Heinrich Campendonk: Detalii<br />
sala de disec]ie, laboratorul [i catedra, scri -<br />
sul nu e un violon d’Ingres, ci o preocupare<br />
[i o activitate de fiecare zi. E uimitor<br />
cât de prodigios a fost eseistul, dar [i pro -<br />
za torul, pe care îl vom cunoa[te în ur m\ -<br />
toarele volume din serie, ca s\ nu mai vorbim<br />
de publicistul a[a-zicând de serviciu,<br />
care scria note [i articole de strict\ actua -<br />
litate. Te întrebi când oare avea timp pentru<br />
toate. Gr. T. Popa e cu atât mai la borios<br />
ca om al scrisului la gazet\, cu cât<br />
peisajul publicistic românesc al vr<strong>em</strong>ii nu<br />
era, ca [i ast\zi de altfel, foarte ofertant<br />
din punctul de vedere al ca li t\ -<br />
]ii, al seriozit\]ii, al valorii. Aflu din -<br />
tr-un articol al s\u c\, la mijlocul a -<br />
nilor ’30, în România ap\reau 150<br />
de reviste, ceea ce – apreciaz\ Gr.<br />
T. Popa – îns<strong>em</strong>na o „publicistic\<br />
bogat\”, numai c\ cele mai multe<br />
periodice erau editate în condi]ii pre -<br />
care „atât ca înf\]i[a re, cât [i ca sub -<br />
stan]\”, nu pu]ine sucombând re pede<br />
[i fiind înlocuite de altele, ca re,<br />
[i acestea, disp\reau dup\ o pres ta -<br />
]ie scurt\ [i cvasianonim\. Erau reviste<br />
goale de con]inut [i scrise prost:<br />
„În unele «orga ne» de acestea limba<br />
este teribil strop[it\. Idea]ia pustie<br />
[i restul nul”, constata Gr. T. Popa<br />
în analiza sa din Îns<strong>em</strong>n\ri ie [e ne<br />
(15 ianuarie 1936).<br />
Gr. T. Popa a tr\it tot timpul în<br />
socie tatea scriitorilor, [i înc\ a unor<br />
mari scrii tori. I-a cunoscut în diverse<br />
ipostaze [i împrejur\ri, cu unii a colaborat<br />
sau a fost prieten, s-a sim]it<br />
mereu bine în compania lor. La<br />
moartea lui G. Topîrceanu, el îl e -<br />
voc\ pe autorul Baladelor vesele [i<br />
tris te, cel care, între altele, insistase<br />
ca revista Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene s\ se<br />
numeasc\ astfel: „Discu]iile (în re -<br />
dac]ie – nota mea) uneori erau chiar<br />
aprinse [i Topîrceanu punea mul t\<br />
pasiune, mai ales pe-o t<strong>em</strong>\: impar -<br />
]iali tatea fa]\ de curentele politice.<br />
El ]inea mor]i[ ca noi s\ fac<strong>em</strong> o revist\<br />
de înalt\ atitudine spiritual\, f\r\ nici<br />
un fel de p\r tinire a curentelor de stânga<br />
ori de dreap ta… Cum în redac]ia noastr\<br />
sunt tineri care simpatizeaz\ mi[c\rile de<br />
stânga, iar al]ii pe cele de dreapta, el ]inea<br />
s\ contro l\m atent fiecare fraz\, fiecare<br />
cuvânt, pentru a nu-i l\sa s\ lunece pe<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
9
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
10<br />
pant\ po litic\”. Pledoaria lui Topîrceanu<br />
era pentru: „Obiectivitate lucid\, argumentare<br />
li ni[tit\ – [i dragoste de ]ar\ adev\ ra -<br />
t\. Nu orbire [i min]i deformate de pati -<br />
m\, ca la cele dou\ «extr<strong>em</strong>isme» ale noas -<br />
tre, care afar\ de ura lor nu mai vor s\ [tie<br />
[i s\ va d\ nimic”. S\ nu uit\m c\ ne afl\m<br />
în a do ua jum\tate a deceniului patru, când<br />
mi[ c\rile politice extr<strong>em</strong>iste tulburau tot<br />
mai amenin]\tor lumea. Urmeaz\ câteva<br />
linii la un portret: „Sub înf\]i[area lui as -<br />
cu]it\, cu sclipitoarea fraz\ critic\, în care<br />
se ci tea la fiecare clip\ o ironie, o în]e p\ -<br />
tur\, Topîrceanu p\stra un suflet rar, o bu -<br />
n\ vo in]\ nelimitat\ [i o putere de sugestie<br />
spre progres, rar\. Prietenia lui se ob]inea<br />
cu greutate, dar când se ob]inea – era de -<br />
fini tiv\. Dragostea pe care o avea pentru<br />
Sa doveanu era un ex<strong>em</strong>plu viu de ata[a -<br />
ment, adesea duios. Deseori aveau p\reri<br />
deo sebite [i Topîrceanu îl critica deschis,<br />
dar niciodat\ dincolo de linia prieteniei. Îl<br />
iu bea; [i când nu se potriveau în unele i -<br />
dei, îl durea adânc, dar tot îl iubea”. O da -<br />
t\, când Gr. T. Popa, care nu pregeta s\<br />
se ocupe [i de „buc\t\ria” revistei, se neli -<br />
ni[ tea c\ Sadoveanu nu adusese articolul<br />
pre v\zut a fi publicat în num\rul la care<br />
tocmai se lucra, Topîrceanu îl asigura c\<br />
îl va primi negre[it, fiindc\ ce îns<strong>em</strong>na un<br />
arti col pentru Sadoveanu care – zicea To -<br />
pîr ceanu – „este ca un arbore secular [i<br />
gi gantic: odat\ mai desprinde o frunz\; [i<br />
nici nu se cunoa[te”. Pe creatorul superbe -<br />
lor parodii „îl a]â]au prostia [i poza preten]ioas\”.<br />
În treac\t fie spus, cât de mul -<br />
te subiecte i-ar furniza ast\zi lui Topîr cea -<br />
nu „filosofii” dâmbovi]eni, bahluieni [i de<br />
pe alte râuri române[ti, cu ifosele lor elitis -<br />
te; ori poe]ii [i prozatorii, ba [i criticii, ca -<br />
re cutreier\ Europa [i fac lecturi din ful minantele<br />
lor opere pe la ni[te festivaluri [i<br />
[ez\tori intime de care numai ei au auzit<br />
(una din maladiile acestei epoci este festivalita),<br />
asculta]i de câ]iva b\trâni români<br />
somnolen]i pleca]i d<strong>em</strong>ult de pe aici [i vi -<br />
sând la patria mum\, a c\rei limb\ o mai<br />
în]eleg înc\, fie [i aproximativ!. Dar politi-<br />
Heinrich Campendonk: Georgette<br />
cienii corup]i [i agrama]i, dar cozile de to -<br />
por, dar lichelele care lanseaz\ apeluri c\ -<br />
tre… lichele, a[a ca în familie; o familie numeroas\!?<br />
M\ întorc la doi mari oameni care au<br />
fost. La Topîrceanu [i la evocarea lui de c\ -<br />
tre Gr. T. Popa: „De cum a c\zut la pat [i<br />
s-a [tiut c\ e ceva serios la ficat, a intrat în -<br />
tr-un fel de panic\, pe care o puteai citi în<br />
fiin]a lui, dar pe care o ascundea cu o st\ -<br />
pânire de sine admirabil\. Când diagnosticele<br />
medicilor începur\ a se încurca, l-a<br />
p\truns un timp dezolarea, în contra c\re -<br />
ia totu[i izbucnea ades firea lui vesel\ [i<br />
ironic\… St\rui s\ mearg\ la Viena, î[i pu -<br />
nea toate n\dejdile în aceast\ c\l\torie, dar<br />
nu avea bani. {i atunci a avut ultimul no roc,<br />
care vine foarte rar la oamenii în n\ caz: a<br />
întâlnit un suflet sim]itor [i o minte în]e le -<br />
g\toare, care l-a ajutat generos [i prompt”.<br />
E vorba de ministrul Artelor, Iamandi. „A<br />
plecat – poveste[te Gr. T. Popa – furi[ân -<br />
du-se din Ia[i [i n-a vrut s\ fie v\ zut de nimeni.<br />
Abia a consim]it s\ viu eu la gar\.<br />
Peste frica de moarte se a[ezase o nou\ încredere,<br />
de tipul acelora care î[i au origina<br />
în mister. Înainte de plecare îmi spu se [i trist<br />
[i vesel: – Uite, doctore, cum mi-a fost mie<br />
dat s\ v\d întâia oar\ str\in\ ta tea. {i eu<br />
care visam s\ merg odat\ cu dumnea ta la<br />
Cambridge! – Vom merge, n-a vea grij\. {i<br />
dup\ un moment, întorcând com p\timi rea<br />
de la el la mine, îmi zise glumind: – N-ai<br />
avut noroc, doctore, ai r\ mas or fan: Sado -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
veanu s-a mutat la Bucu re[ti, m\ mut [i<br />
eu ceva mai departe [i ai s\ r\mâi singur”.<br />
Dar Gr. T. Popa face [i istorie literar\,<br />
într-un alt articol din revista pe care o coordona.<br />
Consider\ c\ este de datoria sa s\<br />
contribuie cu preciz\ri importante în ceea<br />
ce prive[te biografia lui Topîrceanu, cu con -<br />
vingerea c\ datele [i informa]iile pe care<br />
numai el le de]inea ca unul ce-i fuse se a -<br />
propiat sunt indispensabile istoricului lite -<br />
rar sau viitorului biograf al scriitorului, cel<br />
atât de discret când era vorba de via]a sa.<br />
Un scriitor care i-a fost [i coleg la Fa -<br />
cultatea de Medicin\ din Ia[i [i despre ca -<br />
re scrie cu admira]ie [i, a[ spune, cu du -<br />
io [ie Gr. T. Popa este Ioan I. Mironescu,<br />
(pseudonim literar al medicului Eugen Ioan<br />
Mironescu), n\scut [i el într-o familie de ]\ -<br />
rani, la Tazl\u-Neam], reputat dermatolog<br />
specializat la Berlin, profesor [i mul]i ani<br />
[eful Clinicii de Dermatologie a Spitalului<br />
„Sf.Spiridon” din Ia[i, autor a dou\ volu me<br />
de proz\, colaborator al revistelor Via ]a<br />
Româneasc\ [i Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene. Mai interesant<br />
decât prozatorul, altfel luat în sea -<br />
m\ [i de G. C\linescu în monumentala Is -<br />
torie..., este omul, personajul, [i el un erou<br />
intelectual, ca [i Gr. T. Popa. Ia parte la<br />
r\scoalele din 1907, fiind arestat [i ju de -<br />
cat la Tribunalul din Ia[i, iar iubirea sa pen -<br />
tru clasa-mam\ se exprim\ prin fapte [i<br />
gesturi literalmente m<strong>em</strong>orabile. Atât ale<br />
medicului, care înfiin]eaz\ în Tazl\ul na tal<br />
un sanatoriu pentru „reconfortarea persoa -<br />
nelor cu surmenare fizic\ sau mental\”,<br />
prin care au trecut [i scriitori (Sadoveanu,<br />
Panait Istrati, Ibr\ileanu, Topîrceanu, Teo -<br />
dorenii, Otilia Cazimir [i al]ii), cât [i ale po -<br />
liticianului, c\ci, în speran]a de a ameliora<br />
condi]ia ]\ranului român, în 1930 se înscrie<br />
în P.N.}. Un idealist, un romantic, cum îl<br />
caracterizeaz\ Gr. T. Popa: „Repede îns\<br />
s-a dezmeticit: a v\zut oameni cu trei case<br />
în patru ani; a v\zut «tovar\[i» escala dând<br />
b\ncile parlamentului, «fra]i întru su ferin -<br />
]\» cu câte dou\ automobile odat\, când mai<br />
înainte nici cal cu biciu[c\ n-a veau; a v\ -<br />
zut ahtia]i de slujbe fugind din [coli la pre-<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
fecturi [i a v\zut exodul ridic\torilor de no -<br />
rod spre capital\ [i spre ora[e mari; a v\ -<br />
zut mai ales practicismul celor care vorbeau<br />
în numele ]\ranilor, dar care îi dispre]uiau<br />
mai mult decât st\pânitorii de odinioar\.<br />
V\zut [i s-a scârbit. A d<strong>em</strong>isionat din poli -<br />
Heinrich Campedonk: Fata [i broasca<br />
ti c\ [i s-a retras la Tazl\u. {i-a scris testamentul<br />
mu[c\tor de ironic la adresa prac -<br />
ticienilor [i, la moartea lui, am aflat c\ în -<br />
tre timp el între]inea doisprezece copii s\ -<br />
raci din Tazl\u, c\ d\dea consulta]ii [i me -<br />
dicamente gratuit ]\ranilor [i st\ruia s\ lumineze<br />
mereu pe cei din satul lui. În satul<br />
natal s-a dus atunci când a sim]it aripa<br />
mor]ii [i acolo a cerut s\ fie înmormântat,<br />
dup\ obiceiurile ]\r\ne[ti, pe care le-a dictat<br />
înainte de închiderea ve[nic\ a ochilor.<br />
}\r\nist, se în]elege, ]\r\nist pân\-n clipa<br />
mor]ii, dar… ]\r\nist romantic”.<br />
De re]inut, mai ales c\ m\rturia ne vi -<br />
ne de la o mare con[tiin]\, cum ar\ta în a -<br />
tât de mitizata epoc\ interbelic\ un partid<br />
care, dup\ marea „revolu]ie”, voia s\ ne<br />
fac\ ferici]i cu orice pre] [i s\ ne ofere un<br />
viitor luminos ce se afla… în trecut, dar ca -<br />
re, [i asta nu numai din cauza vechilor sa -<br />
le practici [i metehne, a ajuns la lada de<br />
gu noi a istoriei, de unde e greu de crezut<br />
c\ îl va mai scoate cineva vreodat\…<br />
Discursul lui Gr.T.Popa este adeseori<br />
amar, dar nu sceptic, cum e, de pild\, cel<br />
al lui Octavian Paler. Eseistul, analistul,<br />
gânditorul las\ întotdeauna deschis\ o fereastr\<br />
spre orizont chiar dac\ în cas\ – a<br />
se citi în România noastr\ etern\ – exist\<br />
mai mereu mult\ confuzie, ceart\ pe mize<br />
meschine, atmosfer\ conflictual\, dezinte -<br />
res fa]\ de probl<strong>em</strong>ele mari, dezbinare, pâ -<br />
r\ [i obedien]\ la por]i str\ine, corup]ie,<br />
parvenitism, tr\d\ri. El sper\ c\ sunt to tu[i<br />
posibile încetarea r\zboiului româno-ro -<br />
mân, coagularea for]elor în interes na ]io nal<br />
sau, cu vorba sa, coeziunea – ce i se pa re a<br />
fi vital\ mai ales în momente grele pentru<br />
fiin]a statului, când, spre a le dep\ [i, trebu -<br />
ie s\ fim uni]i „oricât de opuse ne-ar fi ide -<br />
ile [i angajamentele de grup”. Idealis tul lu -<br />
cid avea îns\ serioase motive s\ fie deza m\ -<br />
git de cruda realitate românesc\ în deveni -<br />
rea ei. Românii, zicea Ibr\ileanu, s-au ocu -<br />
pat în istorie mai mult cu importul. Evident<br />
în primul rând de forme f\r\ fond. Ne lip -<br />
se[te voca]ia construc]iei durabile, dar o<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
11
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
12<br />
av<strong>em</strong> în schimb pe cea a distrugerii, a de -<br />
mitiz\rii b\[c\lioase, a macul\rii valorilor<br />
ratificate de istorie [i intrate în con[tiin]a<br />
unui neam, atâtea câte sunt. Mai trist este<br />
c\ îns\[i intelectualitatea, cu excep]iile pe<br />
care le [tim sau pe care nu le [tim, iar ex -<br />
cep]ii exist\ [i vor exista în fiecare epoc\,<br />
„colaboreaz\” la aceste ac]iuni, în fond an -<br />
tina]ionale, cu o frenezie de cele mai mul -<br />
te ori motivat\ de irezistibilul „pumn de<br />
argin]i”.<br />
În 1936, Gr. T. Popa comenta ceea ce<br />
atunci, nu [i ast\zi, era „un eveniment pu -<br />
]in obi[nuit”. Ni[te generali, vreo câ]iva<br />
di rectori din Ministerul Instruc]iei [i doi pro -<br />
fesori universitari au strâns în jurul lor pe<br />
unii n<strong>em</strong>ul]umi]i ori care se considerau ne -<br />
drept\]i]i de Acad<strong>em</strong>ia Român\ [i s-au a -<br />
utoproclamat Acad<strong>em</strong>ia de {tiin]e din Ro -<br />
mânia, a c\rei structur\ urma s\ se com -<br />
pun\ din 70 de „n<strong>em</strong>uritori” [i dintr-un<br />
num\r nelimitat de locuri pentru cei ce aspirau<br />
la „n<strong>em</strong>urire”, adic\ m<strong>em</strong>bri cores -<br />
ponden]i, uzurpând astfel numele unei in -<br />
stitu]ii na]ionale de incontestabil prestigiu<br />
[i arogându-[i drepturile acesteia. Dincolo<br />
de aspectele juridice ale unei as<strong>em</strong>enea i -<br />
ni]iative, Gr. T. Popa d<strong>em</strong>onstreaz\ pe baz\<br />
de fapte cât de neînt<strong>em</strong>eiat\ [i de necu -<br />
getat\, ca s\ nu spun ridicol\, era ea. Autorul<br />
amplei analize ce i-o prilejuie[te „e -<br />
venimentul” cu pricina, c\ci de o analiz\<br />
este vorba, admite c\, pe lâng\ mul]i ve -<br />
leitari, sunt [i vor fi mereu nu doar n<strong>em</strong>ul -<br />
]umi]i, ci [i nedrept\]i]i cu adev\rat. Iar<br />
fiindc\ tocmai ne afl\m într-un moment<br />
al unor n<strong>em</strong>ul]umiri sau frustr\ri fa]\ de<br />
A cad<strong>em</strong>ia Român\, care ar exista, se pa -<br />
Heinrich Campendonk: Cer[etoarea<br />
re, în breasla scriitorilor, dar probabil c\<br />
[i în alte bresle, reamintesc aici ceea ce le<br />
reamintea [i Gr. T. Popa cont<strong>em</strong>poranilor<br />
s\i: „În str\lucita Acad<strong>em</strong>ie Francez\, Cor -<br />
neille a fost de dou\ ori respins; as<strong>em</strong>eni<br />
Voltaire n-a putut intra decât la a treia <strong>can</strong> -<br />
didatur\; iar Victor Hugo a c\zut de trei ori.<br />
Tot a[a, Pasteur s-a v\zut refuzat de dou\<br />
ori [i de abia a intrat a treia oar\”. Savantul<br />
d\ [i alte ex<strong>em</strong>ple r\sun\toare pe care<br />
nu le mai cons<strong>em</strong>nez. Dar, observ\ el, nici<br />
prin cap nu i-a trecut cuiva dintre aceste<br />
celebrit\]i c\ trebuia subminat\, desfiin ]a -<br />
t\ sau m\car contestat\ Acad<strong>em</strong>ia Fran ce -<br />
z\, de[i unii au criticat-o sau au persiflat-o,<br />
precum, de pild\, Montesquieu în Lettres<br />
persanes. La noi, da! Oare de ce? Un<br />
r\spuns pe cât de simplu, pe atât de ma -<br />
li]ios, ar fi acela c\ nu ne-a fericit Dumne -<br />
zeu nici cu vreun Voltaire, nici cu vreun<br />
Victor Hugo sau Pasteur. {i nici nu ne va<br />
ferici, atâta timp cât, atr\gea luarea amin -<br />
te G.C\linescu, mânc\m s<strong>em</strong>in]e pe c\ -<br />
rarea pe care ar putea p\[i sandala unui<br />
Platon român…<br />
Fie c\ abordeaz\ probl<strong>em</strong>e [tiin]ifice,<br />
de istoria culturii (cum este studiul Juni mis -<br />
mul [i vr<strong>em</strong>ea de azi) sau literare, mesa -<br />
jul lui Gr. T. Popa este cel al unui gânditor<br />
care prive[te condi]ia uman\ în complexi -<br />
tatea ei. Un eseu se intituleaz\ Imperfec -<br />
]iunile din noi. În chestiune sunt imper -<br />
fec]iunile, cu ori f\r\ ghilimele, ce ]in de<br />
biologia noastr\. În d<strong>em</strong>onstra]ia sa, por -<br />
nind de la planul biologic, autorul parcur -<br />
ge toate palierele pân\ la etajul ultim, cel<br />
al spiritului, [i conchide absolut m<strong>em</strong>orabil:<br />
„Fiecare dibuire nedus\ la cap\t este un<br />
insucces vital [i cu cât se strâng în fiin]a<br />
noastr\ mai multe nereu[ite, cu atât sunt<strong>em</strong><br />
mai aproape de moarte. Via]a plin\,<br />
via]a efectiv\ cere succes, adic\ atingerea<br />
perfec]iei în ac]iunile întreprinse. Cu fie -<br />
care p\r\sire, cu fiecare renun]are (dac\ e<br />
definitiv\) murim câte pu]in”. De o mare<br />
profunzime [i scris magistral este eseul intitulat<br />
Orizonturi neelastice [i misticism,<br />
din care sunt tentat s\ citez mai mult, dar<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
Henrich Campendonk: Pisica<br />
oricum neîndestul\tor: „O parte din existen]a<br />
omului este determinat\ în mare m\ -<br />
sur\ de orizontul s\u. Orizontul geografic,<br />
care este o atingere a cerului cu p\mântul,<br />
are o s<strong>em</strong>nifica]ie simbolic\, punând în<br />
contact ceea ce este concret-material cu<br />
fluidul aparent, dar nepip\it; [i totodat\ el<br />
este inaccesibil, pentru c\ niciodat\ omul<br />
nu poate prinde orizontul, care-l mome[te<br />
mereu, dar fuge continuu. În asta chiar [i<br />
st\ valoarea sa. E singura înf\]i[are mai<br />
de în]eles a infinitului, care nu poate fi cu -<br />
prins în forma sa n<strong>em</strong>i[cat\, dar poate fi<br />
b\nuit în continua mutare din loc. Atrac]ia<br />
orizontului este for]a de prop\[ire a omului,<br />
a spiritului omului. C\ci orizontul î]i<br />
promite dep\rt\rile, dar nu te a[teapt\ în<br />
mersul t\u, ci tot mai încolo se l\rge[te,<br />
prezentându-]i alte promisiuni. La orizont<br />
stau idealurile, acolo se afl\ speran]a; [i re -<br />
alizarea dorin]elor tot acolo se întrevede,<br />
de[i ea niciodat\ nu se împline[te. {i cu<br />
toate c\ a[tept\rile nu se adeversc, orizon -<br />
tul fugar nu te descurajeaz\, fiindc\ mereu<br />
î]i descoper\ alte z\ri [i continuu ridic\, din<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
ruinele unor speran]e, speran]e nou\. Bi -<br />
nef\c\toare putere! Cruda realitate, f\r\<br />
în[el\rile sublime ale z\rilor, ar sili fiin]a<br />
cuget\toare s\-[i pip\ie nimicnicia [i z\ -<br />
d\rnicia strev\zut\ în sine[i, ar sili-o la i -<br />
mobilitate, imobilitatea mor]ii”. Elastici -<br />
tatea orizontului ne salveaz\ spiritual, ea,<br />
scrie Gr. T. Popa, e marea fericire a omului,<br />
a individului, dar [i a popoarelor, care<br />
nu trebuie „s\-[i fixeze z\rile” [i s\-[i „solidifice<br />
mirajul dep\rt\rilor”, orizonturile<br />
elastice constituind „o condi]ie de s\n\ toa -<br />
s\ dezvoltare”. Ex<strong>em</strong>plificând, de aceast\<br />
dat\ cu pana sa de prozator, Gr. T. Popa<br />
evoc\ trei cazuri. Unul este al unui mare<br />
„maistru al gândirii” care, paralitic fiind,<br />
pl\nuia un lung concediu pentru a putea<br />
lucra. La pu]in timp, îns\, un nou atac ce -<br />
rebral i-a pus cap\t vie]ii. Altul este al ma -<br />
t<strong>em</strong>aticianului de pe Titanic, care, în timp<br />
ce nava se scufunda încet, [i lumea îngro -<br />
zit\ nu [tia cum s\ se salveze, zorea la în -<br />
cheierea „unui ra]ionament pe lungi co -<br />
loane de formule”. În fine, un al treilea<br />
caz este dintre cele cunoscute, tr\ite de în -<br />
su[i cel ce poveste[te: „În timpul r\zboiului,<br />
un fl\c\u voinic din Suceava fusese a -<br />
dus cu [ira spin\rii sf\râmat\ la postul de<br />
prim ajutor. Cursese din el atâta sânge, în -<br />
cât fa]a îi s<strong>em</strong>\na cu floarea de corn [i a -<br />
bia vorbea în [oapt\. – Domnule doctor,<br />
a[a-i c\ n-am s\ mor? – Nu, b\iete, nici nu<br />
te gândi; uite c\ te pansez [i te trimit la spi -<br />
tal, unde te faci bine. / Mul]\mit, abia su -<br />
fl\ câteva vorbe. – Ei bine c\ a dat Dum -<br />
nezeu s\ pot sc\pa, c\ mai am o datorie<br />
de bani la un om din sat. Trebuie s-o pl\ -<br />
tesc. / {i urm\rindu-m\ din ochi cum îi<br />
trag fa[a, pân\ s\ ispr\vesc pansamentul,<br />
[i-a dat sufletul”. Concluzia: „{i paraliticul,<br />
[i fl\c\ul din Suceava, [i mat<strong>em</strong>aticianul ar<br />
fi fost cu mult mai chinui]i dac\ ar fi [tiut<br />
fiecare precis c\ peste o s\pt\mân\ vine<br />
un nou ictus sau c\ în clipa urm\toare vor<br />
muri. Aceast\ cuno[tin]\ precis\ ar fi fost<br />
pentru ei un orizont neelastic, un inel rigid<br />
de metal în care moare omul în\du[it”. A -<br />
bordând apoi, în leg\tur\ direct\ cu elasti -<br />
citatea sau nonelasticitatea orizontului, te -<br />
ma misticismului, Gr. T. Popa spune c\ el,<br />
misticismul, e o form\ de boal\ social\, ca -<br />
re îl scoate pe om din normal [i ra]ional;<br />
ea î[i are sorgintea în orizonturile neelastice.<br />
„Un om cu orizont elastic tr\ie[te a -<br />
des în fantazie, dar un mistic tr\ie[te tot -<br />
deauna printre halucina]ii”. Prima se ba -<br />
zeaz\ pe real, a doua pe ireal. „N\sc\ toa -<br />
re de misticism” sunt incultura în ordine<br />
spiritual\ [i tirania în ordine social\. În<br />
consecin]\, oamenii de stat tebuie s\ aib\<br />
permanent în vedere „p\strarea unor ori -<br />
zonturi elastice pentru toate categoriile de<br />
cet\]eni [i ferirea cu mult\ grij\ de misticism…<br />
Misticismul este s<strong>em</strong>nul neputin]ei<br />
[i al inferiorit\]ii; e manifestarea celor ca -<br />
re au renun]at la ce poate fi mai dumneze -<br />
iesc în firea omului:crea]ia”.<br />
A[a gândea [i scria Gr. T. Popa în ]ara<br />
în care, peste trei sferturi de secol, reflec -<br />
]ia privind existen]a [i condi]ia uman\,<br />
metafizica, aveau s\ ia diferite chipuri care<br />
mai de care mai schimonosite, <strong>em</strong>bl<strong>em</strong>a -<br />
tic fiind cel al Purecului…<br />
Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120<br />
13
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
14<br />
Gheorghe Schwartz<br />
A doua nara]iune *<br />
„Urma[ii Primului ne privesc dintr-o negur\ prin care<br />
doar ei ne pot z\ri: pentru noi, ceea ce se întâmpl\ dinco lo r\ mâ -<br />
ne de nep\truns [i ne provoac\ spaim\ 1 . Acum, când [i to -<br />
va r\[a de via]\ i-a plecat dincolo, scribul î[i face griji pen -<br />
tru ea. {i pentru el. Dar – cine [tie? – poate c\ e bine dincolo.<br />
[{i, în primul rând, poate c\ exist\ într-adev\r un dincolo.]<br />
Speran]a îi une[te iar\[i pe cei doi. Sensul cu vântului<br />
«a supravie]ui» începe s\ prind\ [i alte contururi” a notat<br />
scribul, cople[it de evenimentele din propria-i via]\, în vre -<br />
me ce se ocupa de Al Nou\zeci [i patrulea, „Nostra damus<br />
din Viena”, generalul Simon. Al c\rui fiu, Raul, era înc\ prea<br />
tân\r pentru as<strong>em</strong>enea reflec]ii existen]iale, atunci când tat\l<br />
s\u [i-a adus familia la Viena, în vr<strong>em</strong>ea revolu]iei, dup\ ce<br />
bunicul Pip a fost executat pe domeniul str\mo[esc de la Segrate.<br />
{i n-a fost sensibil Al Nou\zeci [i cincilea nici la transform\rile<br />
suferite de postumitatea „În]eleptului Lombardiei [i<br />
al Pi<strong>em</strong>ontului”, („gazda, ini]iatorul [i complicele a tâtor comploturi<br />
anti-imperiale”, dup\ cum a fost precizat în sentin]\).<br />
Preocup\rile lui Raul fa]\ de „lumea de dincolo” au venit mai<br />
degrab\ din spiritul vr<strong>em</strong>ii.<br />
Margarete [i Kate Fox din Hydesville (New York) au stârnit<br />
mult\ vâlv\ în America [i apoi [i în Europa, dup\ ce au descris<br />
fenomenele ciudate de care au dat în cl\direa unde s-au mu -<br />
tat: lovituri în pere]i, obiecte ce î[i schimbau locul, senza]ia cer -<br />
t\ c\ în înc\peri se mai afl\ „cineva”. Aceste relat\ri au ap\ -<br />
rut în 1848, când vechiul continent era înc\ prea preocupat<br />
de febra revolu]iilor. Îns\, în curând, reverbera]iile de peste<br />
o cean au devenit tot mai puternice. Mai ales c\ nu veneau,<br />
în nici un caz, pe un teren gol. Faima doctorului Mesmer [i,<br />
mai ales, disputa în jurul cazului Maria Theresia Paradis au ie -<br />
[it iar la iveal\, dup\ ce au mocnit mult\ vr<strong>em</strong>e 2 .<br />
Al Nou\zeci [i cincilea l-a mai întâlnit la Bratislava pe b\ -<br />
trânul botanist Christian Gottfried Daniel Nees von Esenbeck,<br />
condamnat de autorit\]i pentru convingerile sale de stânga,<br />
dar respectat unanim drept savant, chiar [i atunci când, dup\<br />
ce i s-a t\iat pensia, a trebuit s\-[i vând\ biblioteca [i pre]ioa -<br />
* Fragment din romanul Cei o sut\ – Agnus Dei, în curs de apari]ie<br />
la editura Curtea Veche<br />
sele ierbare. De la acesta a aflat de Allan Kardec. Când, pu]in<br />
mai târziu (1857), a ap\rut „Cartea spiritelor”, Raul era deja<br />
mai bine de doi ani în contact personal cu celebrul spiritist.<br />
Aceasta s-a petrecut pe dou\ c\i: o dat\, prin fostul mentor de<br />
pe Leopoldsberg, abatele Luscher [i, a doua oar\, prin psihi -<br />
atrul de la Viena, unchiul Bruno.<br />
Ini]ial, Allan Kardec, de fapt Hippolyte Léon Denizard Rivail,<br />
elev al lui Pestalozzi, a devenit celebru ca pedagog. Îns\,<br />
când a avut revela]ia c\ ar fi reprezentat reîncarnarea unui<br />
druid – Allan Kardec –, a preluat numele acestuia, în special<br />
pentru a nu amesteca faima sa de dasc\l cu cea de teoretician<br />
[i practician în ale spiritismului. A[adar, el n-a venit în noua<br />
ipostaz\ drept un anonim, ci în calitate de personaj bine cu -<br />
noscut. Abatele Luscher l-a întâlnit în Elve]ia [i poate c\ a p\ -<br />
r\sit catolicismul în urma acelei întâmpl\ri: Kardec [i discipolii<br />
s\i s-au declarat tot timpul buni cre[tini, îns\ au avut mereu<br />
de comentat fa]\ de dogma oficial\. Ceea ce l-a atras [i pe<br />
Al Nou\zeci [i cincilea, „mereu gata s\ în]eleag\ [i s\ fac\<br />
alt fel ceea ce i se cerea”.<br />
La început, rela]ia sa fa]\ de Kardec a fost dificil\: pedago -<br />
gul Rivail a publicat, în 1814, Cours pratique et théorique<br />
d'arithmétique, cel dup\ care [i-a înv\]at [i abatele Luscher<br />
elevii. Ceea ce, desigur, n-a fost o amintire prea pl\cut\ pentru<br />
Raul. Pe urm\, când a aflat c\ acel pedagog Rivail era una<br />
[i aceea[i persoan\ cu Allan Kardec, neîncrederea în teoria<br />
spiritist\ i-a crescut [i mai mult, mai ales c\ nesuferitul mentor<br />
le-a b\gat de mici în cap înv\]\ceilor s\i ideile transmut\rii su -<br />
fletelor. Dar i s-a întâmplat ca [i în cazul lui Kardec însu[i: [i<br />
acela a fost sceptic în privin]a existen]ei spiritelor celor consi -<br />
dera]i mor]i în imediata apropiere a celor vii. {i, ca [i Kardec,<br />
a acceptat cu greu [i cu un zâmbet ironic pe buze s\ asiste la<br />
o [edin]\ unde, în jurul unei mese rotunde [i pe s<strong>em</strong>iîntu ne -<br />
ric, mai multe persoane onorabile invocau duhurile. {i a r\ -<br />
mas [i el mai înainte uimit, pe urm\ convins c\ asist\ la un<br />
dialog real, chiar dac\ înc\ nu pricepea codul în care se des -<br />
f\[ura conversa]ia. Zâmbetul i-a disp\rut [i a r\mas s\ stea de<br />
vorb\ cu abatele [i cu Kardec în persoan\.<br />
La vr<strong>em</strong>ea aceea, Al Nou\zeci [i cincilea nu mai era elevul<br />
înc\p\]ânat al lui Luscher, ci un tân\r bine f\cut, un b\rbat de<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
dou\zeci de ani, deja tat\l unui b\iat de trei ani. Raul a refuzat<br />
s\ urmeze cariera militar\, a[a cum [i-a dorit omnipotentul<br />
s\u tat\, generalul Simon. Care n-a putut pricepe niciodat\<br />
a cel refuz: „În via]\, oricât ai fi de capabil, pentru a te bucura<br />
de succes, trebuie s\ ai parte de sprijinul lui Dumnezeu: acest<br />
Heinrich Campendonk: Mam\ [i fiu<br />
sprijin vine prin aceea c\-]i ofer\ o s\n\tate corespunz\toare<br />
[i protectori influen]i. Tu le ai pe amândou\. [i le dai cu picio -<br />
rul!”. Generalul n-a prea avut timp de copiii s\i, îns\ încerca<br />
s\-i vad\ crescând a[a cum î[i dorea el. Ceea ce a dus la o<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
re la]ie cazon\ între tat\ [i fii. Cu atât mai de neîn]eles a fost<br />
pentru Simon cum de Al Nou\zeci [i cincilea i se opunea tot<br />
mai f\]i[. Lui, în fa]a c\ruia nu avea curajul s\ crâcneasc\ nici<br />
o notabilitate! Pân\ la urm\, Raul a g\sit o modalitate de a-[i<br />
îmblânzi p\rintele, bazându-se pe dorin]a, am putea spune a -<br />
tavic\, a Celor O Sut\ de a se îngriji în primul [i în<br />
primul rând de continuitatea neîntrerupt\ a [irului.<br />
A[a [i Simon: copiii s\i erau înc\ minori când a început<br />
s\ le pun\ imperativ în vedere c\ misiunea lor<br />
principal\ va fi aceea de a da via]\ u nor urma[i.<br />
Evrika! Al Nou\zeci [i cincilea a folosit din plin [i<br />
foarte devr<strong>em</strong>e acest înd<strong>em</strong>n [i dintr-o rela]ie adolescentin\<br />
a venit pe lume un prunc. Pe deasupra, un<br />
b\iat! Iar tân\ra ma m\ a corespuns [i ea, fiind fiic\<br />
de baron, unul dintre directorii b\ncii…, unei b\nci<br />
des tul de importante din Buda pesta 3 . Generalul a p\ -<br />
rut a fi mul]umit, îns\ Al Nou\zeci [i cincilea ezita<br />
s\-[i recunoasc\ pruncul. Spre disperarea nu numai<br />
a rudelor fetei, dar [i a lui Simon. Cum, cu cât trecea<br />
timpul, si tua]ia devenea tot mai presant\, stratag<strong>em</strong>a<br />
lui Raul a dat re zultate: el a acceptat s\ se c\s\toreas -<br />
c\ în fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor cu mama co -<br />
pilului [i s\-[i recunoasc\ fiul, dar cerea, în schimb,<br />
s\ se termine cu presiunile pentru o carier\ militar\<br />
– a c\rei disciplin\ îi repugna profund. {i mai cerea<br />
s\ fie l\sat s\-[i continue via]a a[a cum voia. Nu de<br />
mult, a v\zut la oper\ spectacolul „Rigoletto” de Ver -<br />
di (un compozi tor italian tot mai celebru). {i, dac\ tot<br />
l-a auzit pe Ducele de Mantova c\ pentru el „toate fe -<br />
meile sunt la fel”, i-a dat dreptate. Plus c\ fiica bancherului<br />
din Budapesta nu-i displ\cea. Nunta a avut<br />
loc într-un cadru restrâns, în bisericu]a de lâng\ cas -<br />
telul socrilor mici de la Budapesta, departe de curio -<br />
zitatea vienez\, iar ginerele a devenit directorul ad -<br />
junct al filialei b\n cii din capitala imperiului. Un post<br />
ce i-a asigurat o rent\ frumoas\, f\r\ ca el s\ treac\<br />
mai des de dou\-trei zile pe lun\ prin biroul s\u.<br />
Al Nou\zeci [i cincilea era înc\ foarte tân\r. „Toa -<br />
te f<strong>em</strong>e ile sunt la fel” a devenit un slogan printre ti -<br />
nerii vienezi. A[a ceva l-a surprins spunând [i pe<br />
tat\l s\u într-o discu]ie cu un chiul Bruno. Pe urm\,<br />
a mai crescut [i a auzit c\ to]i b\rba]ii caut\ în orice<br />
partener\ prima f<strong>em</strong>eie cu care au avut clipe de dragoste re -<br />
u[ite. Unchiul Bruno a scris [i un articol erudit pe t<strong>em</strong>a a -<br />
ceasta. Cu timpul, îi va da dreptate mai degrab\ lui Rigoletto<br />
decât Ducelui lui Verdi: „F<strong>em</strong>eia e schimb\toare”. C\snicia<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li 15
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
16<br />
cu so]ia sa a fost una extr<strong>em</strong> de lejer\, îns\ amândoi partene -<br />
rii [i-au gestionat cu discre]ie aventurile. A fost proba bil sin -<br />
gurul mod de a-l cuceri pe un om ca Al Nou\zeci [i cincilea.<br />
Cu timpul, cei doi chiar s-au sim]it lega]i unul de cel\lalt [i s-au<br />
iubit cu adev\rat.<br />
În schimb, Simon nu s-a consolat niciodat\ cu adev\rat c\<br />
Raul nu a devenit ofi]er [i repeta obsesiv c\ nu în]elege cum<br />
po]i s\ dai cu piciorul într-o carier\ str\lucit\, atunci când ai<br />
toate condi]iile s-o ob]ii. „B\iatul acesta este un mare admirator<br />
al lui Schiller. Acela a r<strong>em</strong>arcat în scurta lui carier\ universitar\<br />
c\ studen]ii sunt de dou\ feluri: «studen]i de pâine»<br />
[i «studen]i capete filosofice». Primii sunt preocupa]i s\ stu di -<br />
eze pentru o carier\ profitabil\, ceilal]i pentru progresul lor<br />
[i al omenirii. Raul pare s\ fac\ parte din cea de a doua cate -<br />
gorie” îl lini[tea Bruno. Dar generalul nu putea fi convins cu<br />
as<strong>em</strong>enea argumente: una c\ [i acel Schiller a abandonat hai -<br />
na militar\ – [i, atunci, ce ex<strong>em</strong>plu putea fi el? –, a doua c\<br />
Simon considera poezia un „moft bun doar pentru damele ne -<br />
Heinrich Campendonk: Cuplu tân\r la mas\<br />
satisf\cute” [i a treia c\ nici pe filosofi nu-i cataloga mai mult<br />
decât ca pe ni[te „rata]i sociali care î[i g\sesc alinarea în vor -<br />
b\rie”. Plus c\ Raul însu[i i-a replicat [i el unchiului c\ nu este<br />
deloc convins de un „progres al individului [i al omenirii” 4 .<br />
Pentru rela]iile dintre Al Nou\zeci [i patrulea [i fiul s\u, tera -<br />
pia celebrului medic psihiatru n-a dat rezultate.<br />
Nu, b\rbatul care a asistat la acea [edin]\ de spiritism nu<br />
mai era de mult elevul înd\r\tnic de pe Leopoldsberg. Raul<br />
a devenit b\rbatul înd\r\tnic de la Paris. Experien]a din jurul<br />
mesei mi[c\toare l-a transformat din nou. Pentru c\, odat\<br />
cu zâmbetul, disp\rându-i [i neîncrederea, a început nu nu -<br />
mai s\ se intereseze tot mai mult de preocup\rile lui Kardec,<br />
ci chiar s\-i devin\ colaborator. Motiv pentru care, în curând,<br />
s-a [i mutat, în 1858, la Paris. Ceea ce a dus la un nou conflict<br />
cu generalul Simon, un adversar declarat al Fran]ei. {i ce -<br />
ea ce i-a produs [i lui Raul destule complica]ii. Cum rela]iile<br />
cu tat\l s\u aproape c\ au înghe]at, el trebuia s\ vin\ m\car<br />
o dat\ pe lun\ pe la biroul s\u de director adjunct de filial\,<br />
spre a da aparen]a c\ mai lucreaz\ acolo de unde î[i ob]inea<br />
veniturile. So]ia sa, cu care a p\strat tot timpul o rela]ie bun\,<br />
s-a mutat ini]ial la Viena, dup\ care l-a urmat [i la Paris. (Între<br />
timp, s-a n\scut [i un al doilea copil, o fat\.) Era mai bine ast -<br />
fel: de[i, a[a cum a cerut de la început, Al Nou\zeci [i cincilea<br />
a continuat s\ tr\iasc\ „cum voia” chiar [i dup\ ce s-a c\s\to -<br />
rit, faptul c\ familia l-a urmat peste tot d\dea m\car o apa -<br />
ren]\ de onorabilitate acelui mariaj 5 .<br />
Ne aflam abia în anul 1857. Un nou sfâr[it, un nou înce -<br />
put. La 28 februarie, dup\ 72 ani de serviciu militar (!), b\trâ -<br />
nul feldmare[al Radetzky, în vârst\ de peste 90 ani, a fost,<br />
în sfâr[it, trecut în retragere.<br />
(Generalul Simon nu l-a simpati zat niciodat\ pe cel ce a<br />
pa cificat Lombardia [i Pi<strong>em</strong>ontul în timpul revolu]iei de la<br />
1848, când [i-a pierdut via]a [i Al No u\zeci [i treilea, tat\l<br />
s\u, „În]eleptul Lombardiei [i al Pie montului”. Când, dup\<br />
doar un an, Radetzky a murit, Al Nou\zeci [i patrulea a refu -<br />
zat s\ participe la funeralii.)<br />
„Oamenii sunt foarte diferi]i!” se plângea generalul. „Poa -<br />
te de aceea e atât de greu s\-i obi[nuie[ti s\ respect\ discipli -<br />
na. Iar pe plan interna]ional, ce s\ mai vorbim: e atât de ciu -<br />
dat, atât de greu s\-i în]elegi pe flamanzi; e atât de ciudat,<br />
atât de greu s\-i în]elegi pe ru[i; e atât de ciudat, atât de greu<br />
s\-i în]elegi pe bal<strong>can</strong>ici!”<br />
În aprilie, valahii au introdus primii iluminatul public cu<br />
pe trol lampant. C\l\torii care s-au aventurat pân\ acolo po -<br />
vesteau cu încântare despre spectacolul Bucure[tilor clipind<br />
în noapte.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Ne aflam abia în anul 1857. Un nou sfâr[it,<br />
un nou înce put. („Ca-n fiecare an…” parc\-l<br />
aude scribul morm\ind pe Raul.) Cel mai<br />
mare eveniment a avut loc toamna: „Întâlnirea<br />
celor doi împ\ra]i”. Cei doi suverani care s-au<br />
înfruntat în a[a-numitul „R\zboi al Crimeii” au<br />
venit la Stuttgart, ca s<strong>em</strong>n al „marii concordii”!<br />
La 24 sept<strong>em</strong>brie, perechea imperial\ ruseasc\<br />
a sosit cu trenul la Feuerbach, împreun\ cu<br />
foarte mul]i înso]itori de rang înalt. De unde au<br />
plecat la Villa Berg [i au tras la sora ]arului,<br />
regina Olga a Württ<strong>em</strong>berg-ului [i la so]ul ei,<br />
Karl. O zi mai târziu, [i-a f\cut apari]ia, cu un<br />
tren special de la Paris, [i Napoleon al III-lea.<br />
Acesta s-a cazat în Castelul Reziden]ial din Stut -<br />
tgart. La Stuttgart unde, tot a tunci, se g\seau<br />
(nu întâmpl\tor) [i regina Olandei, Sophie, re -<br />
gina Greciei, Amalie, precum [i marea duces\<br />
rus\, Elena. Capitala regatului Württ<strong>em</strong>berg a<br />
devenit capitala lumii. Pentru marele public, (la<br />
fel ca [i în cazul Congresului 6 ) o capita l\ mai<br />
mult monden\ decât politic\: banchetele, ba lu -<br />
rile, di neurile de gal\, concertele, spectacolele<br />
de oper\, apari]ia suve ranilor la tradi]ionalul<br />
Cannstatter Volksfest [i, nu în ultimul rând,<br />
s\rb\torirea celei de a 76-a anivers\ri a zilei de<br />
na[tere a regelui gazd\ au înv\luit acele zile în<br />
fri[c\, m\tase roz [i a buri de [ampanie, iar a -<br />
m\ nuntele fastuoaselor evenimente au umplut<br />
cu relat\ri presa din lumea întreag\. Politica?<br />
Care po litic\? Pentru marele public, ziarele au<br />
relatat pe larg culorile îndr\zne]e afi[ate de toa -<br />
letele fo[nitoare ale înaltelor doam ne.<br />
Ne aflam abia în anul 1857 [i pentru Al No -<br />
u\zeci [i cinci lea, naveta Viena – Paris – Viena<br />
– Paris – Viena – Paris era nu numai obositoare, ci [i mare<br />
consumatoare de timp. Drumurile mai puteau fi parcurse [i<br />
cu po[talionul. Legea fran ce z\ de stimulare a construc]iei<br />
c\ilor ferate va fi dat\ abia doi ani mai târziu. [i în Germania,<br />
pe mare parte din itinerarii, trenurile mai erau trase de cai.<br />
Îns\ tocmai din 1859, drumurile lui Raul la Viena au devenit<br />
[i mai rare. Iar când sosea în capitala imperiului, se întâmpla<br />
s\ nici nu mai intre în banc\. Banii îi soseau oricum [i<br />
pe mai departe, plus cei pe care so]ia sa îi primea de la p\ -<br />
rin]ii ei, la care se mai ad\uga [i ce-i mai d\dea unchiul Bru -<br />
no. Cu tat\l s\u nu s-a mai v\zut cu lunile. Apoi cu anii. Cel<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campendonk: Dou\ fete [i un coco[<br />
mult, cu ocazia unor s\rb\tori de familie, când se nimerea s\<br />
se afle în Austria. Familia Celui de Al Nou\zeci [i cincilea a<br />
putut chiar s\-[i cumpere o cl\dire cu etaj pe Avenue d'Eylau,<br />
viitoarea Avenue Victor Hugo, nu departe de Arcul de Triumf.<br />
Nu, Raul n-a dus-o deloc r\u. Când banca din Budapesta a<br />
deschis o sucursal\ [i în Fran]a, Al Nou\zeci [i cincilea a refuzat<br />
„transferul” acolo, întrucât era vorba despre un sediu la<br />
Lyon [i nu la Paris…<br />
Raul trebuia s\ r\mân\ la Paris!<br />
Foarte ciudat cum se rote[te câteodat\ caleidoscopul Dom -<br />
nului! Dup\ ce toat\ tinere]ea a nutrit o vie antipatie (recipro -<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
17
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
18<br />
Heinrich Campendonk: Visul<br />
c\) fa]\ de abatele Luscher, mai târziu, pentru o vr<strong>em</strong>e, i-au<br />
apropiat rela]iile strânse ale amândurora cu cercul spiriti[tilor<br />
lui Kardec. I-au apropiat tot mai mult! Pentru un timp, au p\ -<br />
rut chiar nedesp\r]i]i. Dup\ care au ajuns s\ nu mai doreasc\<br />
s\ se vad\ deloc. Dar, pân\ atunci, Al Nou\zeci [i cincilea<br />
a devenit un medium de mare notorietate! Dar nu de pe o<br />
zi pe alta, ci dup\ mai multe peripe]ii.<br />
Asta s-a întâmplat a[a: pe Avenue d'Eylau a locuit [i un oa -<br />
recare Monsieur Palace. Prefectul Parisului, Georges-Eugène<br />
Haussmann, bucurându-se de sprijinul aproape necondi]ionat<br />
al împ\ratului, a transformat ora[ul într-un uria[ [antier. Kilometri<br />
de str\zi au fost f\cute una cu p\mântul spre a l\sa loc<br />
unor cl\diri care s\ satisfac\ orgoliul nes\tul al lui Napoleon<br />
al III-lea. Fapt ce a dus la str\mut\ri for]ate, dar [i la prilejuri<br />
excelente pentru specula]ii funciare. Monsieur Palace tr\ia<br />
sin gur într-un apartament dintr-un imobil situat chiar vizavi de<br />
re[edin]a lui Raul. Nimeni nu [tia de unde a venit [i nici cu<br />
ce se ocupa Monsieur Palace. Probabil c\ nici nu s-ar fi inte -<br />
resat nimeni de el, dac\ apari]iile<br />
lui n-ar fi atras aten]ia: de[i îm br\ -<br />
cat întotdeauna „la patru ace”, f\ -<br />
cea parte dintre personajele ce<br />
nu-[i pot ascunde nicicum obâr[ia<br />
modest\. Motiv pentru care încer -<br />
ca tot timpul s\ epateze. Într-o di -<br />
minea]\, domnul acela atât de ele -<br />
gant a ajuns la poli]ie, în urma u -<br />
nui incident stradal. Din declara]ia<br />
sa, a reie[it c\ s-ar fi mutat în lo -<br />
cuin]a actual\ în urma d<strong>em</strong>ol\rii<br />
casei sale de pe Rue de la Cha pel -<br />
le. Nimeni n-a verificat aceast\ informa]ie.<br />
În aceea[i declara]ie,<br />
Monsieur Palace a afirmat c\ ar fi<br />
fost avocat. Nici acest lucru n-a<br />
fost verificat cu acel prilej. S-a întâmplat,<br />
îns\, ca, într-o sear\, Al<br />
Nou\zeci [i cincilea, privind pe<br />
geam, s\ vad\ în imobilul de viza -<br />
vi un Monsieur Palace cu totul di -<br />
ferit de cel r<strong>em</strong>arcat pe strad\.<br />
– Vezi [i tu ceea ce v\d eu? a<br />
ch<strong>em</strong>at-o pe so]ia sa.<br />
Dar f<strong>em</strong>eia n-a observat nimic<br />
deosebit.<br />
Din seara aceea, ori de câte ori<br />
avea ocazia, Raul privea din spatele perdelei c\tre fereastra<br />
de vizavi. Monsieur Palace i se p\rea tot mai diferit acas\ de<br />
cel ce putea fi z\rit pe stra d\. F\r\ s\-[i poat\ explica de ce,<br />
subiectul îl pasiona tot mai mult. Interesându-se la Ordinul<br />
Avoca]ilor, nimeni nu i-a putut da rela]ii despre un avocat Pa -<br />
lace. Nici în leg\tur\ cu „fosta locuin]\” de pe aceea Rue de<br />
la Chapelle n-a aflat mai mul te. (De-a lungul timpului, în Paris<br />
au existat numeroase Rue de la Chapelle…) Abia a[tepta sea -<br />
ra pentru a sta în spatele per delei [i, cu ajutorul unui binoclu<br />
de campanie, s\ urm\reasc\ personajul care a ajuns s\-l obse -<br />
deze 7 . În intimitate, Monsi eur Palace î[i lep\da hainele elegan -<br />
te [i r\mânea într-o flanel\ de o culoare nedefinit\. Apoi î[i<br />
scotea [i musta]a. {i barbi[onul. Uimitor, se mira Al Nou\ zeci<br />
[i cincilea, cum de so]ia, recu noscându-l, n-a sesizat nici m\ -<br />
car aceste modific\ri evidente în imaginea individului! Uimitor!<br />
Îns\ pân\ [i ]inuta de acas\ a personajului i se p\rea Celui<br />
de Al Nou\zeci [i cincilea c\ se schimba, pe m\sur\ ce-l ur -<br />
m\rea mai mult timp prin fereastra deschis\ a serilor de var\.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
[i întreaga fizionomie a fe]ei i se schimba. [i era ciudat [i faptul<br />
c\ omul acela nici nu f\cea nimic ore întregi.<br />
– Î]i dai seama? St\ pe scaun [i nu face nimic!<br />
– {i tu ce faci? l-a tachinat so]ia.<br />
Era limpede: subiectul îi apar]inea numai Celui de Al No -<br />
u\zeci [i cincilea [i numai lui. N-avea rost s\ discute cu nime ni.<br />
Avenue d'Eylau, viitoarea Avenue Victor Hugo, s-a numit<br />
înainte Avenue de Saint-Cloud [i, [i mai înainte, Avenue<br />
Charles X. Cel ce-[i spunea Monsieur Palace [edea ]eap\n pe<br />
scaun – nici m\car pe unul dintre fotoliile care intrau [i ele în<br />
câmpul vizual al Celui de Al Nou\zeci [i cincilea – [i privea<br />
Heinrich Campendonk: Adda [i Heinrich Campendonk<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
drept înainte. Vr<strong>em</strong>e de ore în [ir. Ce vedea r\mânea ascuns<br />
pentru observatorul de peste drum. Dar uitându-se foarte<br />
mult\ vr<strong>em</strong>e ]int\, Raul a avut tot mai mult senza]ia c\ vede<br />
prin privirea celuilalt. A[a c\ i-a invitat pe Allan Kardec, pe<br />
abatele Luscher [i pe înc\ doi m<strong>em</strong>brii ai grupului s\ tr\iasc\<br />
experien]a sa. E[ec: ca [i so]ia lui Raul, nici ceilal]i n-au v\zut<br />
nimic deosebit.<br />
– Am înnebunit eu?<br />
– Nu, l-a lini[tit Kardec. Continu\-]i experien]a!<br />
{i [i-a continuat-o. Privirea lui Monsieur Palace transgresa<br />
pere]ii [i urma drumul spre cartierul reziden]ial din Saint-Cloud.<br />
Pân\ când, într-o sear\, a p\truns într-o cas\ [i a ur m\ rit o<br />
tân\r\ f<strong>em</strong>eie cum se preg\tea de culcare. La fel [i în zilele<br />
urm\toare. Raul vedea prin ochii lui Palace ritualul dezbr\ c\ -<br />
rii [i al îmbr\c\rii c\m\[ii de noapte, rug\ciunea [i stingerea<br />
lumân\rilor. Într-o noapte, Palace însu[i s-a aflat în dormitorul<br />
tinerei f<strong>em</strong>ei. A doua zi, ziarele au relatat un fapt de senza]ie:<br />
fata contelui X a fost g\sit\ violat\ [i omorât\ în patul ei, cu<br />
numai dou\ s\pt\mâni înaintea nun]ii planificate cu fiul unui<br />
alt înalt personaj. În cas\ nimeni n-a auzit nici cel mai mic zgo -<br />
mot. Nici detectivii n-au g\sit nici m\car o singur\ urm\ l\sa -<br />
t\ de asasin.<br />
În luna urm\toare, privirea lui Monsieur Palace s-a concen -<br />
trat asupra unei case din imediata apropiere. Unde a urmat<br />
un masacru. Numai c\ acea cas\ nu mai exista! {i mobilierul<br />
[i îmbr\c\mintea personajelor din imobil p\reau s\ vin\ din<br />
istorie. V\zând cu ochii s\i cum au fost omorâ]i acei oameni,<br />
Al Nou\zeci [i cincilea a intrat în arhive. Într-adev\r, cu dou\<br />
secole în urm\, la num\rul respectiv de cas\, a avut loc un<br />
m\cel în care au pierit în totalitate dou\ genera]ii ale unei<br />
vechi familii de bijutieri. Nici f\pta[ul (f\pta[ii?), nici giuva ie -<br />
rurile n-au fost descoperite vreodat\.<br />
A urmat investigarea de c\tre Monsieur Palace a locuin]ei<br />
unui bancher din vecini. Al Nou\zeci [i cincilea era convins de<br />
urmare. Kardec [i Luscher l-au sf\tuit s\ nu fac\ public\ pr<strong>em</strong>oni]ia<br />
sa: ar putea fi socotit complice de c\tre ni[te oficia li -<br />
t\]i ignorante. În schimb, Al Nou\zeci [i cincilea a dezv\luit ce<br />
se va întâmpla în locul respectiv în timpul unei [edin]e a cercului<br />
de spiriti[ti. Lucrurile s-au confirmat întocmai, informa -<br />
]ia a transpirat [i faima lui Raul a devenit brusc de notorietate.<br />
„Raul vede ceea ce nimeni în afar\ de el nu vede!” [i „Sunt<strong>em</strong><br />
înconjura]i de o lume paralel\ accesibil\ doar pentru cei<br />
ale[i” titrau ziarele.<br />
Dar cine a fost Monsieur Palace? Dup\ ce prima prezicere<br />
a Celui de Al Nou\zeci [i cincilea a devenit public\, individul<br />
a disp\rut. În apartamentul pe care-l ocupase, i-au fost g\site<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
19
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li<br />
20<br />
barba, musta]a [i perucile, dar [i unele obiecte ce au apar]inut<br />
cândva unor victime.<br />
Cineva [i-a adus aminte de ascenden]a clarv\z\torului: p\i,<br />
nu i se spune tat\lui lui Raul, generalului Simon, „Nostra da -<br />
mus din Viena?” Aceast\ descoperire a c\zut ca un tr\snet:<br />
[i cei ce au fost sceptici în privin]a darurilor speciale ale Celui<br />
de Al Nou\zeci [i cincilea au început s\-l ia în serios. Darurile<br />
extraordinare ale Celui de Al Nou\zeci [i cincilea se explicau<br />
prin ereditatea sa!<br />
1 N-a spus [i abatele Luscher c\ „El [sufletul] nu [tie nici unde<br />
va merge [i nici în ce corp a fost. El, sufletul, trebuie s-o ia mereu de<br />
la început pentru a d<strong>em</strong>onstra c\ poate duce o via]\ f\r\ cusur.<br />
C\ci, pân\ atunci, el va tot fi supus la noi [i noi încerc\ri”?<br />
2 Maria Theresia Paradis (1759 – 1824) a fost un pianist virtuos,<br />
dar care [i-a pierdut vederea la vârsta de doar trei ani. Ea a fost tra -<br />
tat\ prin metode proprii, dar f\r\ succes, de c\tre Franz Anton Mesmer.<br />
E[ecul acesta a fost folosit din plin de c\tre adversarii „mag -<br />
netismului animal”. Comisii de speciali[ti l-au denun]at pe Mesmer<br />
- atât la Viena, cât [i la Paris - drept [arlatan, îns\ succesul s\u incontestabil<br />
la marele public, precum [i la mul]i intelectuali [i oameni<br />
de [tiin]\, i-a supravie]uit. [i, desigur, latura legat\ de s<strong>can</strong>dal a fost<br />
primordial\, pol<strong>em</strong>icile extr<strong>em</strong> de agresive nel\sând subiectul s\ se<br />
sting\ cu totul.<br />
3 La sfatul unui prieten p\]it, scribul, dup\ cum bunul cititor poa -<br />
te a observat, este mereu atent s\ nu deconspire identitatea exact\<br />
a personajelor sale. Mai ales acum, când se apropie de subiec]i ai<br />
c\ ror descenden]i pot avea reticen]e serioase în leg\tur\ cu dezv\ -<br />
lu irea unor întâmpl\ri din vie]ile ascenden]ilor lor tot mai apropia]i.<br />
Da, pe m\sur\ ce se apropie de vr<strong>em</strong>ea sa, scribul poate fi tot mai<br />
strâns controlat în ceea ce pune pe hârtie. „Obiectivitatea” surselor<br />
[tiin]ifice este tot mai subiectiv înlocuit\ cu povestirile [i amintirile<br />
preluate [i/sau mo[tenite.<br />
4 Nici al Nou\zeci [i cincilea n-a fost foarte interesat de filozofie,<br />
decât atunci când aceasta se ocupa de probl<strong>em</strong>ele esoterice, care<br />
i-au stimulat curiozitatea de mic. Totu[i, un filosof al istoriei i-a fost<br />
aproape: Jakob Burckhardt. Îl pre]uia pentru firea r\zvr\tit\ [i s-a<br />
l\sat influen]at [i de multe dintre ideile aceluia [i de ideile preluate<br />
de acela. În primul rând, cele ce rezultau din formularea „omul a[a<br />
cum este [i a[a cum va fi întotdeauna”.<br />
5 Lucrurile au fost mai complicate: Simon considera c\, într-o<br />
]a r\ atât de depravat\ as<strong>em</strong>enea Fran]ei [i, mai ales, într-un Paris<br />
ce nu reprezenta pentru el decât „Noua Sodoma”, aparen]ele de<br />
onorabilitate n-aveau nici o relevan]\. Da, dar cuscrii de la Buda -<br />
pes ta erau interesa]i ca mariajul fetei lor s\ nu se destrame, mai a -<br />
les c\ exista riscul evident ca atotputernicul general, într-o situa]ie<br />
nefericit\, s\ aib\ preten]ia ca nepo]ii s\ r\mân\ al\turi de ramura<br />
sa. Iar ceea ce dorea atotputernicul general se [i realiza întotdeauna.<br />
[i, nu în ultimul rând, nici Raul nu era un ginere de lep\dat – avea<br />
el toanele lui, îns\ d\dea foarte bine în societate [i se purta corect<br />
în prezen]a ailor s\i. [i nici nu se certa cu so]ia sa. Cei doi tineri so]i<br />
chiar se simpatizau.<br />
6 Desigur, Congresul de la Viena.<br />
7 Binoclu primit de la tat\l s\u, pe vr<strong>em</strong>ea când generalul mai<br />
spera ca [i fiul s\-l urmeze în cariera militar\.<br />
Heinrich Campendonk:: Dou\ capre<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
cinci po<strong>em</strong>e<br />
de Raluca Pavel<br />
Lec]ie despre r\d\cini<br />
Curând, voi fi orizontal\.<br />
de la r\d\cini<br />
se pleac\ înspre nori,<br />
m\ bântuie gândul<br />
n-am s\ cunosc cerul dac\<br />
ce-i sub p\mânt mi-e str\in.<br />
vertical\, oricât a[ încerca<br />
s\ ating m\car c-un deget<br />
ce e dincolo,<br />
r\mân dezam\git\<br />
ca un om mare<br />
sprijinit pe regrete,<br />
ce [i-a amintit la b\trâne]e<br />
visul pe care l-a uitat pe drum.<br />
curând, vântul nu m\ va mai îngenunchea,<br />
oamenii nu vor mai putea s\ m\ împing\,<br />
s\ m\ abat\ de la calea mea.<br />
sufletul meu – lipit de p\mânt,<br />
eu – orizontal\<br />
sub teiul din C\line[ti<br />
De-o vr<strong>em</strong>e<br />
M\ vezi mai frumoas\ de-o vr<strong>em</strong>e<br />
[i aerul dintre noi devine tot maifierbinte,<br />
pân\ sufletele ne ajung pe buze,<br />
s\rutarea se zbucium\-n van s\ sting\ focul;<br />
neputincioas\, îl înte]e[te,<br />
singura pl\cere vinovat\.<br />
poate mi-e p\rul mai b\lai,<br />
decolorat de soare sau de mângâierea ta<br />
[i-mi miroase-a iasomie sau a flori de m\r,<br />
ochii mai verzi cu fiecare diminea]\<br />
în care te treze[ti iubindu-m\.<br />
genele te-ntorc din drumul t\u,<br />
te sting [i te aprind,<br />
pâlpâiri de aripi ce te cheam\ [i te-alung\.<br />
poate-mi auzi vocea cum întinde<br />
bra]ele-nspre tine [i ajungi s\ crezi<br />
nimeni nu te mai poate cânta<br />
înghenunchind orele.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
da, dragul meu, sunt o vis\toare,<br />
am cunun\ de stele pe tâmpl\,<br />
roua-mi s\rut\ t\lpile.<br />
m\ vezi mai frumoas\ de-o vr<strong>em</strong>e,<br />
de când te r\sfrângi în ochii mei.<br />
s\ nu uit\m anotimpul acesta<br />
Atingeri<br />
N-am ajuns pân\ aici ca s\ plec<br />
la fel cum am venit;<br />
ce sunt fluturii?<br />
m-ai întrebat dup\<br />
ce m-ai tr\it<br />
o noapte întreag\,<br />
s\rut\rile tale -<br />
tatuaj trupului meu.<br />
sunt defini]ia iubirii.<br />
]i-a[ r\spunde la orice întrebare,<br />
numai s\-]i v\d buzele<br />
conturând litere<br />
pe pielea mea<br />
noapte de noapte;<br />
totu[i,<br />
ce au fluturii în stomac<br />
când sunt îndr\gosti]i?<br />
n-am venit aici ca s\ mai plec vreodat\;<br />
îmi plac aripile de fluture<br />
care îmi cresc odat\<br />
cu fiecare adiere a ta,<br />
nu mi le reteza, nu vorbi,<br />
doar atinge-m\;<br />
am venit s\ r\mân<br />
Lec]ie despre c\utare<br />
Poate niciodat\ nu sunt<strong>em</strong><br />
suficient de maturi<br />
s\ fac<strong>em</strong> fa]\ vie]ii.<br />
poate mai sunt<strong>em</strong> copii<br />
[i moartea e doar un pod<br />
spre un alt joc<br />
de care ne s\tur\m<br />
când soarele apune<br />
[i trebuie s\ închid<strong>em</strong> ochii din nou.<br />
r\s\ritul e prea departe,<br />
undeva între via]\ [i moarte.<br />
cu timpul, înv\]\m<br />
s\ în]eleg<strong>em</strong> polurile.<br />
totu[i, nu-mi dau seama<br />
la care dintre ele<br />
trebuie s\ caut iubirea.<br />
poate niciodat\ nu sunt<strong>em</strong><br />
suficient de maturi [i de copii<br />
s\ o g\sim [i s\-i fac<strong>em</strong> fa]\<br />
Lec]ie despre riscuri<br />
Te-ai lupta cu oricine,<br />
visurile s\ nu-]i ajung\<br />
sub t\lpi.<br />
numai cu tine<br />
renun]i la orice b\t\lie,<br />
te la[i purtat de valuri,<br />
vântul s\-]i decid\<br />
orizontul.<br />
e[ti în r\zboi cu timpul,<br />
s\-mi po]i uita s\rutul.<br />
nu m\ po]i privi,<br />
nu-mi supor]i atingerea,<br />
tu – bul\ de aer,<br />
eu – vârf de ac.<br />
din tot ce gânde[ti, sim]i,<br />
n-ai cum s\ negi,<br />
de mine ]i-e team\<br />
cel mai mult.<br />
s\ fiu acolo într-o zi,<br />
apoi s\ dispar<br />
odat\ cu noaptea,<br />
zorile,<br />
cu întreaga ta via]\.<br />
î]i place s\ ri[ti,<br />
ai fi în stare s\ renun]i la tot,<br />
începi de la zero mereu.<br />
numai eu,<br />
tr\irea mea, pasiunea mea,<br />
cu tot ce sunt [i ce m\ define[te,<br />
sunt singurul risc<br />
pe care nu ]i l-ai asuma<br />
niciodat\.<br />
s\ [tii c\,<br />
privit în doi,<br />
orizontul nu se îngusteaz\<br />
-<br />
mişcarea literara · mişcarea li 21
cronica traducerilor · cronica tr<br />
22<br />
Codrin Liviu Cu]itaru<br />
Partea `ntunecat\<br />
În opera vast\ a lui Vladimir Nabokov,<br />
exist\ o parte „întunecat\”, cum ar numi-o<br />
Georges Bataille, o latur\ obscur\, cu por -<br />
niri subliminale greu de descifrat. Pe cu -<br />
prinsul acestei „p\r]i” – a[a-zicând – s-au<br />
articulat câteva dintre romanele cele mai<br />
complexe ale autorului, printre care [i ca -<br />
podopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici<br />
trebuie c\utat, în termeni psihanalitici, un<br />
impuls sublimat fundamental al lui Nabo -<br />
kov, devenit art\ pur\. Dac\ ar fi s\ conceptualiz\m<br />
<strong>em</strong>o]ia în cauz\, <strong>em</strong>o]ie, de -<br />
sigur, estetizat\, ar trebui probabil s\ vorbim<br />
despre tensiunea erosului interzis, despre<br />
presiunea ireductibil\ a sexualit\]ii ne -<br />
permise. Volumele care au adus o astfel<br />
de „stare” auctorial\ la apogeu literar sunt<br />
amintita Lolita [i chiar mai tulbur\toarea,<br />
din unghiul t<strong>em</strong>aticii ne-<strong>can</strong>onice, Ada or<br />
Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare:<br />
O cronic\ de familie (1968). Ca po -<br />
dopera din 1955 ne ofer\ un protagonist<br />
descompus identitar de ap\sarea proprii -<br />
lor instincte erotice necontrolabile. Humbert<br />
Humbert tr\ie[te cu obsesia „nim fetelor”<br />
(„nymphets”), a c\ror materializare<br />
sublim\ o g\se[te în feti]a de 12 ani, Dolores<br />
(Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de<br />
pasiune, el se c\s\tore[te cu mama acesteia<br />
– Charlotte – numai pentru a avea ac -<br />
ces, pervers, la obiectul obsesional al re veriilor<br />
sale. Cu disciplin\ autoscopic\, eroul<br />
î[i descrie iubirea patologic\, am\nun]it,<br />
într-un jurnal, a[teptând, masochistic par -<br />
c\, s\ fie descoperit. De fapt, nevoia de<br />
a-[i proiecta subliminalul „în afar\”, c\tre<br />
alteritate, r\mâne organic\ în cazul perso -<br />
najului. Reprimate constant, aceste impulsuri<br />
ar sfâr[i prin a-l epuiza fizic [i psihic.<br />
De aceea, Lolita trebuie s\ fie vizibil\, s\<br />
dea dinamism vie]ii confuze a lui Humbert.<br />
Ea va îns<strong>em</strong>na îns\ [i sfâr[itul b\rbatului<br />
(Humbert îl ucide pe amantul Lolitei, Cla -<br />
re Quilty, care încercase s\ o transforme pe<br />
fat\ în star porno). Protagonistul va fi ares -<br />
tat [i condamnat pentru crim\, nu înainte<br />
de a l\sa, cu limb\ de moarte, cerin]a ca<br />
romanul iubirii lui interzise s\ fie publicat<br />
dup\ moartea sa [i a Lolitei. Excesul de pa -<br />
siune presupus de acest final contrabalan -<br />
seaz\, salvator, e[ecul existen]al propriuzis<br />
al lui Humbert.<br />
Inten]ia ini]ial\ a lui Nabokov a fost s\<br />
intituleze romanul Lolita A Kingdom by<br />
the Sea/Un regat de lâng\ mare, aluzie<br />
cultural-textual\ la celebrul po<strong>em</strong> al lui Ed -<br />
gar Allan Poe – Annabel Lee/Annabel Lee.<br />
Mai mult, pe prima iubit\ a lui Humbert<br />
Humbert o ch<strong>em</strong>a Annabel Leigh, iar numele<br />
lui redundant trimite, în opinia unor<br />
Heinrich Campendonk: Schi]\<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: Figuri<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
critici, la William Wilson, protagonistul po -<br />
vestirii omonime a aceluia[i Poe (unde, co -<br />
inciden]\ stranie, personajul principal î[i<br />
ucide „dublul”, propria sa con[tiin]\, la fel<br />
cum face [i Humbert Humbert cu Quilty<br />
– „quilty”/„guilty”/„vinovat”, o aluzie sim -<br />
bolic\, a[adar, la aceea[i idee de vinov\]ie<br />
–, în m\sura în care sunt<strong>em</strong> preg\ti]i, bi ne -<br />
în]eles, s\ ved<strong>em</strong> în ultimul fantoma con[ti -<br />
in]ei culpabile a naratorului în raporturile lui<br />
cu Lolita). Referin]ele la Poe nu sunt deloc<br />
întâmpl\toare. Se [tie c\ romanticul ame -<br />
ri <strong>can</strong> s-a c\s\torit cu veri[oa ra lui mi nor\,<br />
înc\lcând toate conven]iile etice ale epo cii.<br />
Al doilea roman cu înc\r c\tur\ sub li mi -<br />
nal\ erotic\, scris de Nabo kov, în anii [ai -<br />
zeci, Ada, împinge, cum spu neam, mor bidul<br />
sexual mult mai departe, trimiterile indirecte<br />
la Poe fiind aici [i mai intense. Po -<br />
vestea – relatat\ fie neutru, fie sub for ma<br />
m<strong>em</strong>oriilor protagonistului (psihologul de<br />
renume Van Veen), m<strong>em</strong>orii intersectate cu<br />
notele Adei sau cele ale unui editor necu -<br />
noscut – se focalizeaz\ pe leg\tura incestu -<br />
oas\, de o via]\, dintre doi fra]i. E roii sunt<br />
men]iona]ii Van [i Ada care se în tâl nesc<br />
pentru prima oar\ atunci când el are 14,<br />
iar ea 11 ani. Cei doi cred c\ sunt veri în -<br />
dep\rta]i [i încep o rela]ie torid\. Peste un<br />
timp, afl\ îns\ c\ sunt fra]i. Leg\tura dintre<br />
ei va continua, cu scurte întreruperi, pe par -<br />
cursul întregii vie]i. În acest roman, de co -<br />
rul e poesc în totalitate, amintind de peisa -<br />
jele primordiale din Annabel Lee. Terra (nu -<br />
mit\ când „Antiterra”, când „D<strong>em</strong>onia”)<br />
are o alt\ configura]ie geografic\ [i o alt\<br />
istorie, contextul nara]iunii deve nind astfel<br />
fic]ional [i mitologic. Probl<strong>em</strong>a esen]ial\<br />
r\mâne imposibilitatea individului de a tr\i<br />
sub constrângerea conven]iei [i a stereoti -<br />
pului. Unei as<strong>em</strong>enea vie]i prefe rabil\ îi este<br />
disolu]ia personalit\]ii (ca în Lolita) ori ie -<br />
[irea din „istoria lumii” [i autoproiec]ia în -<br />
tr-un cadru mitologic reinven tat (ca în Ada),<br />
idee recurent\ [i în scri erile lui Poe.<br />
Pân\ [i ultimul roman al lui Na bokov,<br />
The Original of Laura/Originalul Laurei,<br />
publicat, dup\ multe discu]ii, post mor t<strong>em</strong>,<br />
cronica traducerilor · cronica tr<br />
23
cronica traducerilor · cronica tr<br />
24<br />
Heinrich Campendonk: Fat\ [i pe[te<br />
în 2009, reia cumva motivul, în ciuda faptului<br />
c\ textul nu a fost terminat. Savantul<br />
Phillip Wild e însurat cu o f<strong>em</strong>eie cu comportament<br />
sordid – Flora – numai pentru<br />
c\ ea îi treze[te anumite amintiri despre o<br />
fost\ iubit\, Aurora Lee, acum moart\. Te -<br />
ma iubitei decedate, ca [i sonoritatea reîn -<br />
c\rcat\ a numelui Annabel Lee trimit, din<br />
nou, f\r\ dubiu, la Poe.<br />
Pân\ la urm\, fascina]ia lui Nabokov<br />
pentru Poe, în aceast\ „parte întunecat\”<br />
a operei lui, reprezint\ fascina]ia pentru<br />
via]a artistic\ neîngr\dit\, eliberat\ din pri -<br />
zonieratul normelor morale [i mentalitare.<br />
To]i eroii bântui]i de fiorii iubirilor interzise<br />
– [i Humbert Humbert, [i Van Veen, [i Phi llip<br />
Wild – sunt ni[te introspectivi, cons<strong>em</strong>nându-[i<br />
tr\irile, acribic, în jurnale, me morii<br />
sau scurte nota]ii autoscopice. Pentru ei,<br />
existen]a impulsului „bolnav” în sine pare<br />
mai important\ decât eliberarea de sub pre -<br />
siunea sa, mai s<strong>em</strong>nificativ\ decât îns\[i<br />
tratarea lui, dac\ aceasta ar fi posibil\. Fi -<br />
ecare se hr\ne[te, masochistic, din propri -<br />
a-i maladie spiritual\, nedorind s\ o exor -<br />
cizeze. Se cunoa[te mai pu]in c\ un ar he -<br />
tip al protagonis[tilor de mai sus fusese<br />
deja imaginat de Nabokov, înc\ de la înce -<br />
putul anilor treizeci, într-un roman scris<br />
mai întâi în foileton (în limba rus\), intitulat<br />
Kamera Obscura/Camera obscur\ (1932<br />
-1936). Winifred Roy a t\lm\cit textul în<br />
englez\, imediat dup\ apari]ie, dar versiu -<br />
nea l-a n<strong>em</strong>ul]umit pe prozator, care l-a tra -<br />
dus, în 1938, el însu[i, drept Laughter in<br />
the Dark/Un hohot în bezn\ (tip\rit recent,<br />
la Polirom, [i în român\*) – variant\ consacrat\<br />
apoi pe plan interna]ional. Proble -<br />
ma dragostei nepermise apare, pentru pri -<br />
ma dat\, aici. Un critic de art\, de vârst\<br />
mijlocie, respectat [i apreciat în Berlinul a -<br />
nilor dou\zeci-treizeci, Albert Albinus pe<br />
numele s\u, se îndr\goste[te ir<strong>em</strong>ediabil de<br />
o adolescent\ (de doar 16 ani la debutul<br />
volumului) care lucreaz\ într-un cin<strong>em</strong>a [i<br />
aspir\ s\ devin\ actri]\. Albinus î[i risc\<br />
fa milia, cariera [i prestigiul, pentru a fi cu<br />
ea. Treptat, le pierde pe toate. Sedu c\ toa -<br />
rea Margot Peters îl manipuleaz\ pe b\r -<br />
bat, pentru a-[i realiza visele. Ini]ial, îi dis -<br />
truge mariajul, trimi]ând o scrisoare compromi]\toare<br />
so]iei lui Albert, Elisabeth.<br />
Apoi, îl oblig\ s\-i procure roluri în filme<br />
(de[i presta]ia ei actoriceasc\ las\ mult de<br />
dorit). Margot î[i reia, totodat\, rela]ia cu<br />
primul iubit, Axel, profitând, simultan, de<br />
avantajele leg\turii cu Albert. Atunci când<br />
realizeaz\ c\ este în[elat f\r\ scrupule, Albinus<br />
are o criz\ de gelozie [i face un acci -<br />
dent de ma[in\ în urma c\ruia orbe[te.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Handicapat, Albert va fi exploatat financiar,<br />
în continuare, de Axel [i Margot. T<strong>em</strong>porar,<br />
e salvat de un vechi prieten, care îl du -<br />
ce înapoi la Elisabeth. Finalul p\streaz\<br />
for]a simbolic\ a întregului text. Aflând c\<br />
Margot a revenit în apartamentul comun<br />
pentru a-[i lua ni[te lucruri, Albinus se du -<br />
ce s\ o împu[te, mai mult adulmecând o -<br />
biectele decât v\zându-le. Într-o scurt\ lup -<br />
t\ cu Margot, este deposedat de revolver<br />
[i, ulterior, ucis.<br />
Moartea violent\ a lui Albinus este o<br />
ne cesitate absolut\ a destinului s\u. Subju -<br />
gat impulsurilor vul<strong>can</strong>ice irepresibile, protagonistul<br />
nu poate ie[i din scen\ decât a -<br />
brupt [i neconcesiv. Orb – precum eroii<br />
decrepi]i ai lui Shakespeare –, el nu mai are<br />
[ansa vreunei reabilit\ri. Margot – perso -<br />
ni ficarea „vinii” sale tragice – execut\ scurt,<br />
me<strong>can</strong>ic, îns\ eficient, un ultim ritual: sacrificarea<br />
celui care se sacrificase deja, el în -<br />
su[i, pe altarul subliminalului triumfal. Pes<strong>em</strong>ne<br />
c\ multe din aceste viziuni sumbre<br />
îi vin lui Nabokov din tinere]ea str\b\ tut\<br />
de traume. Fiu al unei familii aristocra tice<br />
ruse, el tr\ie[te, de la o vârst\ timpurie, mu -<br />
ta]ii teribile de soart\, ce l-au ur m\rit, practic,<br />
pân\ la sfâr[itul vie]ii. În timpul Revo -<br />
l u ]iei bol[evice, se retrage cu familia în Cri -<br />
meea (unde tat\l e ministru în Guvernul Pro -<br />
vizoriu al Armatei Albe), pen tru ca apoi, pe<br />
fondul victoriei comuniste, s\ <strong>em</strong>igreze (în<br />
1919) în Anglia [i, mai târ ziu, în Germania.<br />
În 1922, la Berlin, tat\l lui este asasinat,<br />
din gre[eal\, paradoxal, de amici politici –<br />
un grup de ru[i monar hi[ti. Episodul a cre -<br />
at un blocaj major în capacitatea scriitorului<br />
de a se integra, cu adev\rat, în lumea<br />
real\ (c\reia i-a pre fe rat mereu universul<br />
fic]ional). Literatura i-a oferit lui Nabokov<br />
sensuri mai valabile decât istoria imediat\.<br />
În plus, i-a asigurat, se vede bine, [i debu -<br />
[eul „p\r]ilor întune ca te”.<br />
* Vladimir Nabokov – Un hohot în bezn\.<br />
Traducere din limba englez\ de Horia Florian<br />
Popescu. „Seria de autor Vladimir Nabokov”.<br />
Ia[i: Polirom, 2011, 225 pp. Heinrich Campendonk: Sfântul Petru (vitraliu)<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
cronica traducerilor · cronica tr<br />
25
<strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · <strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · cav<br />
26<br />
Anton Ad\mu]<br />
Ce este dogma<br />
[i cine este dogmaticul?<br />
Vocabula dogma (dogma-dogmatos)<br />
este, fie c\ ne place sau nu, unul dintre ob -<br />
stacolele care subzist\ între Biseric\ [i lu -<br />
me. Istoria [i neîn]elegerile acestui cuvânt<br />
l-au f\cut s\ se preteze la a[a ceva. Spun<br />
îns\ c\ func]ia dogmei este cu totul alta<br />
decât aceea care pare la prima vedere, a -<br />
ceea care este, îndeob[te, încet\]enit\.<br />
Paul Tillich 1 , spre ex<strong>em</strong>plu, pleac\ de<br />
la etimonul ca atare: „dogma” provine din<br />
verbul doxein („a gândi”, „a imagina”, „a<br />
avea cutare sau cutare opinie”). De pild\,<br />
pentru [colile filosofice grece[ti care pre -<br />
ced cre[tinismul, dogmata des<strong>em</strong>na doctrinele<br />
prin care se diferen]iau diversele<br />
[coli. Fiecare [coal\ avea doctrina ei fundamental\<br />
[i dac\ dorea cineva s\ devin\<br />
adeptul uneia dintre ele, trebuia s\ subscrie<br />
la principiile ei (dogmata) prin care<br />
se deosebeau una de cealalt\. A[a se face<br />
c\ [colile filosofice serioase nu au ignorat<br />
niciodat\ dogmele.<br />
Doctrina cre[tin\ este [i ea o dogma,<br />
[i prin aceast\ posesie se deosebe[te ea<br />
de [colile filosofice [i de alte religii. În timpul<br />
cre[tinismului primar, dogma era expresia<br />
a ceea ce cre[tinii acceptau s\ m\r -<br />
tu ri seas c\; de aici faptul c\ dogma nu era<br />
în nici un fel o tez\ teoretic\ enun]at\ de<br />
un indi vid sau altul. Dogma a fost [i este<br />
expresia ma nifest\ a unei realit\]i: realita -<br />
tea Bisericii.<br />
În fapt, dogma este un cod de recu noa[ -<br />
tere mai ales în perioada persecu]iilor.<br />
Spre ex<strong>em</strong>plu, salutul pascal transmite fap -<br />
tul c\ apostolii s-au întâlnit cu cel înviat,<br />
c\ realitatea învierii (în prima formul\ a<br />
salutului pascal: „Cristos a înviat”) nu poa te<br />
fi separat\ de m\rturia învierii („Ade v\ -<br />
rat, a înviat”).<br />
Este de spus c\ toate dogmele au fost<br />
formulate la modul negativ, ca reac]ie la<br />
erorile de interpretare ap\rute în interio -<br />
rul Bisericii. Acest fapt este valabil, dup\<br />
opinia (adic\ dogma) lui Tillich, chiar [i<br />
pentru Simbolul Apostolilor. Primul articol<br />
spune: Credo in Deum, Patr<strong>em</strong> omnipotent<strong>em</strong>,<br />
Creator<strong>em</strong> caeli et terrae. Fraza<br />
aceasta nu este echivalent\ simplei afir -<br />
m\ri a con]inutului ei; ea condamn\, în<br />
acela[i timp cu faptul de a fi afirmat\, dualismul.<br />
Din acest motiv, cu cât dogmele<br />
sunt mai recente, cu atât caracterul lor ne -<br />
gativ este mai accentuat.<br />
Joseph Ratzinger 2 , spune în leg\tur\<br />
cu chestiunea aceasta urm\toarele: „Urm\ -<br />
rind amprentele l\sate de om [i de sl\biciunile<br />
sale asupra textului liber al Crezului,<br />
se poate na[te în mintea cuiva o legi -<br />
tim\ îndoial\: se cuvine s\ ax\m o introdu -<br />
cere în con]inutul credin]ei cre[tine [...].<br />
Nu trebuie oare s\ ne t<strong>em</strong><strong>em</strong> c\ am p\[i<br />
astfel pe un teren alunecos? Întrebarea se<br />
pune în mod necesar. Dar cine urm\re[te<br />
un r\spuns corect nu poate s\ nu constate<br />
c\ acest Crez, în ciuda tuturor confuziilor<br />
privitoare la istoria sa, oglinde[te fidel, în<br />
probl<strong>em</strong>ele sale esen]iale, credin]a Bise ri -<br />
cii antice, care, la rândul s\u, în nucleul s\u<br />
central, este o oglind\ fidel\ a mesajului<br />
Noului Testament. Divergen]ele dintre R\ -<br />
s\rit [i Apus [...] nu vizeaz\ deosebiri fundamentale<br />
de credin]\, ci doar chestiuni<br />
de nuan]\ teologic\”. {i înc\, în leg\tur\<br />
cu sinoadele ecumenice: „Este important<br />
faptul c\ la aceste concilii nu s-au definit<br />
Heinrich Campedonk: Broasca [i fluturele<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
adev\ruri doctrinale; disputele p\rin]ilor<br />
conciliari în jurul stabilirii adev\ratei cre din -<br />
]e au avut în vedere numai perfec]ionarea<br />
m\rturisirii de credin]\ cre[tin\, s-au re fe -<br />
rit doar la modalitatea corect\ a acestei<br />
convertiri, a acelei întoarceri a existen]ei,<br />
pe care le presupune existen]a cre[tin\” 3 .<br />
În fine: „Definind Crezul ca Simbol, des -<br />
co perim totodat\ [i profundul în]eles al a -<br />
dev\ratei sale naturi. De fapt, tocmai aces -<br />
ta este sensul primordial al formul\rilor<br />
dogmatice f\cute de c\tre Biseric\: a face<br />
cu putin]\ m\rturisirea comun\ a lui Dumnezeu<br />
[...]. Dup\ cum pe bun\ dreptate a<br />
observat Rahner, dogma ([i respectiv Simbolul)<br />
reprezint\ întotdeauna [i o regl<strong>em</strong>entare<br />
a limbajului, care, privit doar din<br />
punct de vedere conceptual, ar fi putut fi<br />
exprimat [i într-un alt mod, dar care, de<br />
fapt, î[i are sensul s\u tocmai în forma în<br />
care este spus: ambele se unesc în comuniunea<br />
cuvântului prin care se m\rtu rise[ -<br />
te credin]a. Dogma (respectiv Simbolul)<br />
nu e o înv\]\tur\ izolat\ în sine [i pentru<br />
sine, ci constituie forma liturgiei noastre,<br />
forma convertirii noastre, care nu e numai<br />
o întoarcere la Dumnezeu, ci o împreun\întoarcere<br />
a noastr\, a tuturor, pentru sl\ -<br />
virea în comun a lui Dumnezeu. Numai în<br />
acest context substan]ial î[i g\se[te cre -<br />
din ]a cre[tin\ adev\ratul s\u loc [...]. În<br />
Confessiones, Augustin poveste[te cum,<br />
în alegerea propriului drum, a fost decisiv<br />
faptul c\ binecunoscutul filosof Marius Vic -<br />
torinus se convertise la cre[tinism. Acesta<br />
refuzase vr<strong>em</strong>e îndelungat\ s\ intre în sâ -<br />
nul Bisericii, întrucât considera c\ filosofia<br />
sa con]ine deja întreaga esen]\ a cre[tinis -<br />
mului, cre[tinism cu ale c\rui principii era<br />
întru totul de acord.” 4<br />
Interesant c\ oamenii cul]i din vr<strong>em</strong>ea<br />
lui Augustin considerau doctrina Bisericii<br />
drept un simplu platonism pentru popor,<br />
iar platonicienii de felul acesta nu vedeau<br />
nici un rost în a trece ca atare la o religie<br />
pe care credeau c\ deja o practic\. Iar Ma -<br />
rius Victorinus era un platonician. Cum<br />
gândea: „numai cei care, spre deosebire<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
Heinrich Campedonk: Interior cu dou\ nuduri<br />
de filosofi, nu sunt capabili prin ei în[i[i s\<br />
cuprind\ ideea în puritatea sa originar\<br />
trebuie s\ intre în contact cu ea prin inter -<br />
mediul organiza]iei biserice[ti. Faptul c\<br />
Marius Victorinus a intrat totu[i în Biseri -<br />
c\, devenind, din platonician, cre[tin, do -<br />
ve de[te c\ în cele din urm\ î[i d\duse sea -<br />
ma de eroarea fundamental\ pe care o con -<br />
]ine o as<strong>em</strong>enea opinie. Marele platonician<br />
în]elesese c\ Biserica reprezint\ mult<br />
mai mult [i cu totul altceva decât o institu -<br />
]ionalizare exterioar\, o organiza]ie de idei.<br />
În]elesese c\ (el), cre[tinismul, nu este un<br />
sist<strong>em</strong> de cuno[tin]e, ci o cale [...]. În timp<br />
ce platonismul ne d\ o idee despre ade v\r,<br />
credin]a cre[tin\ ne pune în fa]\ adev\rul<br />
ca pe o cale [i numai în m\sura în care re -<br />
prezint\ ea un adev\r al omului.” 5 Ade v\ -<br />
rul este adev\r nu când e numai idee, ci<br />
doar în momentul în care este un drum<br />
care m\ solicit\, pe care-l asum [i pe care<br />
p\[esc. Prin urmare, cu esen]a credin]ei se<br />
<strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · <strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · cav<br />
27
<strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · <strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · cav<br />
28<br />
înso]e[te m\rturisirea, iar dogma nu e o<br />
idee, este via]\, nu este spirit sau duh pen -<br />
tru sine, ci întrupare. Dogma (credin]a) „nu<br />
înseamn\ mistic\ a autoidentific\rii cu Dum -<br />
nezeu, ci înseamn\ supunere [i sluji re, în -<br />
seamn\ dep\[ire de sine însu[i, elibe rare de<br />
sine prin slujirea celuilalt, prin slujirea a<br />
ceea ce nu a fost f\cut [i conceput de mi -<br />
ne; înseamn\ s\ devii liber slujind to tul” 6 .<br />
Iar Dumnezeu, în Simbol, este „Ta t\”, „a -<br />
totst\pânitor” (c\ci asta înseamn\ pantocrator,<br />
nu „atotputernic”!) [i „crea tor”.<br />
Scopul dogmei este, pân\ la urm\,<br />
acela de a proteja împotriva influen]elor<br />
exterioare substan]a mesajului biblic. Lu -<br />
ther, [i are dreptate în acest loc, aprecia<br />
c\ dogmele nu apar ca rezultat al discu ]i -<br />
ilor dintre teologi, ci din nevoia de a conserva<br />
substan]a cre[tinismului. {i cum fi -<br />
ecare nou\ doctrin\ adi]ional\ d\ na[tere,<br />
la rândul ei, erorilor de interpretare, este<br />
necesar cu atât mai mult de a preciza constant<br />
formele [i formulele doctrinare. Pe<br />
de alt\ parte, este imperios necesar de a<br />
face apel la vocabularul filosofic, fapt ce<br />
explic\ num\rul mare de termeni filosofici<br />
pe care îi afl\m în dogmatica cre[tin\. O<br />
precizare este de mult folos: „teoria sus ]i -<br />
nut\ de Harnack, ce încearc\ s\ d<strong>em</strong>onstreze<br />
c\ lucrarea dogmelor Bisericii este<br />
un proces de elenizare, o introducere a fi -<br />
losofiei grece[ti în cre[tinism, nu cores pun -<br />
de realit\]ii. Dogmele ce se refer\ la Trei -<br />
mea divin\, la natura teandric\ a lui Cris -<br />
tos, la Mântuirea prin misterul Crucii, au<br />
fost [i vor r\mâne o nebunie pentru gân di -<br />
rea grecilor. Nimic nu este ra]ional în ele.<br />
Dimpotriv\, ereziile corespund mult mai bi -<br />
ne la în]elegerea prin judecat\. Arianismul,<br />
mai ales, era perfect ra]ional [...]. Cre[tinis -<br />
mul ne înva]\ c\ «nebunia» crucii e incompatibil\<br />
cu gândirea din lumea natural\” 7 .<br />
Berdiaev merge mai departe, pân\ la ca -<br />
p\t, în spiritul dogmei mai curând decât în<br />
litera ei, când spune: „în dogme se afl\ un<br />
adev\r absolut [i etern, dar acesta nu este<br />
neap\rat legat de vreo doctrin\. Adev\rul<br />
dogmelor este adev\rul vie]ii [i expe rien -<br />
Heinrich Campedonk: Arlechin<br />
]ei religioase” 8 . {i ex<strong>em</strong>plific\: „dogma<br />
consubstan]ialit\]ii Fiului cu Tat\l nu este<br />
o doctrin\, ci un fapt indispensabil vie]ii<br />
[...]. Dogmele nu sunt doctrine teologice,<br />
ci fapte mistice [...]. Dogma nu este o doctrin\,<br />
ci un simbol [...]. Când Sfântul Ata -<br />
nasie cel Mare combate erezia lui Arie, nu<br />
doctrinele le ap\r\, ci via]a [i calea autentic\”<br />
9 . Conchide gânditorul: „Dogmele nu<br />
pot fi modificate [i transformate. Caracte -<br />
rul treimic al lui Dumnezeu, natura teandri -<br />
c\ a lui Cristos sunt fapte mistice eterne<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
[...]. Dar s<strong>em</strong>nifica]ia dogmelor poate fi<br />
aprofundat\ [...] în noi formule dogmati -<br />
ce” 10 . O alt\ etap\ în evolu]ia no]iunii<br />
dogmei o vede Tillich în momentul admiterii<br />
dogmelor ca atare în Biseric\ drept legi<br />
<strong>can</strong>onice. Canonul este o regul\ de gân -<br />
di re sau de conduit\. Legea <strong>can</strong>onic\ este<br />
o lege bisericeasc\ [i ei trebuie s\ i se su -<br />
pun\ to]i cei care apar]in Bisericii.<br />
S\ merg<strong>em</strong> acum la greci [i s\ ved<strong>em</strong><br />
exact ce ne intereseaz\ din aspectul de fa -<br />
]\. Cuvântul „dogma” provine, [i prin intermediul<br />
limbii latine, din grecescul<br />
dog ma, care deriv\ din verbul dokeo („a<br />
gân di” [i, prin extensie, „înv\]\tur\”; cel<br />
pu - ]in acesta va fi sensul preferat al<br />
Noului Testament, în primul rând al epistolelor<br />
pa uline). Clar spuse lucrurile, Noul<br />
Heinrich Campedonk: Nud cu flori [i oi<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene<br />
Testament arondeaz\ „dogmei” mai multe<br />
sensuri:<br />
– porunc\, edict sau decret imperial –<br />
Luca 2, 1: „În vr<strong>em</strong>ea aceea a ie[it o po -<br />
runc\ (s.m.) de la Cezar s\ se înscrie toa -<br />
t\ lumea”; Faptele Apostolilor 17, 7: „Ei<br />
to]i lucreaz\ împotriva poruncilor (s.m.)<br />
[i spun c\ este un alt împ\rat: Isus”; Evrei<br />
11, 23: „ pentru c\ vedeau c\ era frumos<br />
copilul, [i nu s-au l\sat însp\imânta]i de<br />
porunca (s.m.) împ\ratului”;<br />
– porunc\ sau regul\ a Legii iudaice –<br />
Efeseni 2, 15: „[i, în trupul Lui a înl\turat<br />
vr\jm\[ia dintre ei, Legea poruncilor (s. m.),<br />
în orânduirile ei”; Coloseni 2, 14: „a [ters<br />
zapisul cu poruncile (s.m.) lui, care st\tea<br />
împotriva noastr\ [i ne era potriv nic”;<br />
– hot\râre cu caracter obligatoriu pentru<br />
credin]\ – Faptele Apostolilor 15, 28:<br />
„s-a p\rut nimerit Sfântului Duh [i nou\,<br />
s\ nu mai pun<strong>em</strong> peste voi nici o alt\ gre -<br />
utate decât ceea ce trebuie” (s.m.); Ibid<strong>em</strong><br />
16, 4: „pe când trecea prin cet\]i, înv\]a<br />
pe fra]i s\ p\zeasc\ înv\]\turile (s.m.) a -<br />
postolilor”.<br />
Mai apoi, textele postapostolice [i patristice<br />
îmbog\]esc sensul termenului:<br />
– în Epistola c\tre Magnezieni, 13, 1,<br />
Ignatie Teoforul vorbe[te despre „dogme -<br />
le Domnului” sau „dogmele apostolice”;<br />
– Lactantius, în De Mortibus Persecutorum,<br />
capitolul 11, vorbe[te despre „dog -<br />
mele apostolice”;<br />
– Ioan Hrisostom, în Omilii la Filipeni,<br />
6, 2 folose[te sintagma „dogmele Bisericii”;<br />
– Vasile cel Mare, în Despre Duhul<br />
Sfânt, XXVI, 66 scrie: „Printre dogmele<br />
(s.m.) p\strate în Biseric\, unele le av<strong>em</strong><br />
din înv\]\tura scris\ [i altele le-am cules<br />
din tradi]ia apostolic\”;<br />
– Eusebiu de Cezareea, în Istoria Bise -<br />
riceasc\, VI, XIX, 1 spune, împotriva lui<br />
Porphyr, c\ acesta nu a putut „aduce nici<br />
cea mai mic\ învinuire împotriva înv\ ]\ -<br />
turii (s.m.) noastre”.<br />
Dogma este, în fond, o cale de cu noa[ -<br />
tere. „De aceea Biserica dogmatizeaz\ (s.<br />
m.) nu pentru a închide misterul în defi ni -<br />
<strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · <strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · cav 29
<strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · <strong>cave</strong> <strong>can</strong><strong>em</strong> · cav<br />
30<br />
]ii, ci pentru a dezv\lui acest mister [i a-l<br />
face accesibil în]elegerii [i experierii lui” 11 .<br />
Dogma/dogmatos înseamn\, la origi -<br />
ne, „opinie”. Diogenes Laertios ne spune<br />
c\ „dintre filosofi, unii sunt dogmatici, al]ii<br />
sceptici; to]i cei care fac afirma]ii despre<br />
lucruri, considerând c\ acestea sunt cog -<br />
noscibile, sunt dogmatici” 12 . Doxograful<br />
ex<strong>em</strong>plific\ plecând de la o controvers\ al<br />
c\rui subiect era Platon. Iat\ locul in extenso:<br />
„acum, pentru c\ e o mare controvers\<br />
între cei care afirm\ [i cei care nea -<br />
g\ c\ Platon este un dogmatic, s\ cerce -<br />
t\m mai departe [i aceast\ chestiune. A fi<br />
dogmatic înseamn\ a stabili p\reri, du p\<br />
cum a legifera înseamn\ a stabili legi. Cuvântul<br />
dogm\ are dou\ în]elesuri: o biectul<br />
p\rerii [i p\rerea îns\[i. Dintre a cestea,<br />
obiectul este o pr<strong>em</strong>is\, iar p\re rea este o<br />
presupunere. Când Platon avea o în]ele -<br />
gere sigur\ despre un lucru, î[i expri ma<br />
p\rerile sale [i comb\tea pe cea fals\, dar<br />
cu privire la lucrurile neclare se ab]i nea.<br />
P\rerile lui sunt expuse de patru persoa -<br />
ne: Socrate, Timaios, oaspetele a tenian [i<br />
oaspetele eleat. Ace[ti str\ini nu sunt, cum<br />
au presupus unii, Platon [i Parmenide, ci<br />
personaje închipuite, anonime, c\ci chiar<br />
p\rerile expuse de Socrate [i de Timaios<br />
le spune Platon dogmatizând (s.m.)” 13 .<br />
Intereseaz\ mai pu]in, aici [i acum, c\<br />
evolu]ia lui Platon îl duce, în final, la afirmarea<br />
ideilor-numere sau a numerelor i -<br />
deale. Important aici este ceea ce Aris totel<br />
nume[te, cu referire la ultimele concep -<br />
]ii ale lui Platon, agrapha dogmata („doctrine<br />
nescrise”) [i, din aceast\ sintagm\, re-<br />
]in<strong>em</strong> dogmata. Platon însu[i, prin intermediul<br />
lui Socrate, va spune: „noi a v<strong>em</strong>,<br />
din copil\rie, anumite opinii (s.m.) despre<br />
drept [i frumos, opinii în care am fost cres -<br />
cu]i, dându-le ascultare [i cinstin du-le ca<br />
pe ni[te p\rin]i”, iar „cei cât de cât m\su -<br />
ra]i nu dau ascultare opiniilor contrare a -<br />
cestora” 14 . Sensul acesta al dog mei apare<br />
[i în Phaidros (257c), iar în Legile (644d)<br />
va îns<strong>em</strong>na „decizie”, „decret”, du p\ cum<br />
la Plutarh (Moralia, 14c), dogma va des<strong>em</strong>na<br />
doctrinele filosofice. În Noul Testa -<br />
ment afl\m termenul dogma de cele mai<br />
multe ori cu sensul de „înv\]\tur\”, „în v\ -<br />
]\turi încep\toare”. În Coloseni 2, 20 ci -<br />
tim: „dac\ a]i murit deci împreun\ cu Cristos<br />
pentru în]elesurile cele slabe ale lumii<br />
[...]”, iar sensul „dogmei” este aici de sus -<br />
]inere a unei idei (dogmatizo). Când Isus<br />
vindec\ pe un îndr\cit în Capernaum, to]i<br />
r\mân înm\rmuri]i [i se întreab\ unii pe<br />
al]ii: „Ce este aceasta? O înv\]\tur\ no u\!”<br />
(Marcu 1,27). În Faptele Apostolilor (17,<br />
19), filosofii stoici [i epicureici îl duc pe Pa -<br />
ul în Areopag [i îi zic: „Put<strong>em</strong> s\ cu noa[ -<br />
t<strong>em</strong> [i noi aceast\ înv\]\tur\ nou\, gr\it\<br />
de tine?” {i continu\ atenienii: „C\ci tu<br />
aduci la auzul nostru lucruri str\ ine”, ciudate<br />
[i cu putere (Ibid<strong>em</strong>, 17, 20), iar a -<br />
cest „ceva ciudat” era o dogm\ nou\.<br />
1 Paul Tillich, Histoire de la Pensée Chrétienne,<br />
Payot, Paris, 1970, pp. 11-13. Proble -<br />
ma este tratat\ [i de Adolf von Harnack în Is -<br />
toria dogmei. Introducere în doctrinele cre[ -<br />
tine fundamentale, Editura Herald, Bucure[ti,<br />
2007.<br />
2 Joseph Ratzinger, Introducere în cre[ti -<br />
nism: prelegeri despre crezul apostolic, Editura<br />
Sapientia, Ia[i, 2004, p. 61.<br />
3 Ibid<strong>em</strong>, p. 63.<br />
4 Ibid<strong>em</strong>, pp. 69-70.<br />
5 Ibid<strong>em</strong>, p. 70.<br />
6 Ibid<strong>em</strong>.<br />
7 Nikolai Berdiaev, Spirit [i libertate. În -<br />
cercare de filosofie cre[tin\, Editura Paideia,<br />
Bucure[ti, 1996, p. 108.<br />
8 Ibid<strong>em</strong>, p. 104.<br />
9 Ibid<strong>em</strong>, pp. 105-106.<br />
10 Ibid<strong>em</strong>, p. 110.<br />
11 Ion Bria, Dic]ionar de Teologie Ortodo -<br />
x\, EIBMBOR, Bucure[ti, 1994, p. 128.<br />
12 Diogenes Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele<br />
filosofilor, Editura Polirom, Ia[i, 1997,<br />
I, 16.<br />
13 Ibid<strong>em</strong>, III , 51-52.<br />
14 Platon, Republica, 538c-d; vezi [i Cri -<br />
ton, 50d.<br />
Heinrich Campedonk: Elefantul<br />
Îns<strong>em</strong>n\riie[ene
{tefan Afloroaei<br />
Reg\sirea senin\<br />
a celor absurde<br />
Reiau pentru început ceea ce am spus<br />
cu alt prilej, anume c\ lumea celor pe care<br />
le socotim absurde nu este întotdeauna întunecat\,<br />
terifiant\. În prim\ instan]\ [i cel<br />
mai adesea, multe par s\ fie absurde. U nor<br />
oameni înv\]a]i, subtili în s<strong>em</strong>antic\, precum<br />
Rudolf Carnap, absurde le apar cam<br />
toate enun]urile metafizice, teologice [i e -<br />
tice. Întrucât nu se supun testului <strong>em</strong>piric<br />
[i celui logic, astfel de enun]uri sunt decre -<br />
tate lipsite de sens. Eventual, absur de, po -<br />
trivnice oric\rui sens. Îns\ termenul ca a -<br />
tare, absurdum, poate numi atât ceea ce<br />
ne apare ilogic, ira]ional, cât [i ceea ce se<br />
arat\ straniu, incomprehensibil sau mira bil.<br />
Nu ar trebui confundate deloc cele do u\ ac -<br />
cep]iuni. Mai ales c\ a doua prive[te, une -<br />
ori, moduri libere sau elevate de expre sie,<br />
adic\ jocul secund al min]ii omene[ti. Poa -<br />
te privi deopotriv\ ceea ce duce mai departe,<br />
dincolo de puterile min]ii ome ne[ti.<br />
A[ dori s\ aduc în aten]ie un ex<strong>em</strong>plu<br />
de absurditate minunat\, chiar str\lucitoa -<br />
re. Îl g\sim într-o excelent\ nara]iune, Idiomul<br />
analitic al lui John Wilkins, scris\<br />
de Jorge Luís Borges 1 . Cu privire la pagini -<br />
le sale, expresia „absurditate minunat\” ca -<br />
de firesc, întrucât ceea ce te face s\ te minunezi<br />
în acela[i timp te las\ pe gânduri<br />
cu stranietatea sa. Invocând o imaginar\ –<br />
[i posibil\ – enciclopedie chinez\, Empo -<br />
riu ceresc de cuno[tin]e binef\c\toare,<br />
Borges reia o enumerare cu totul ciudat\ a<br />
lumii animalelor. Acestea ar fi: „(1) apar -<br />
]in\toare împ\ratului; (2) îmb\ls\mate; (3)<br />
dresate; (4) purcelu[i de lapte; (5) sirene;<br />
(6) fabuloase; (7) câini vagabonzi; (8) incluse<br />
în prezenta clasificare; (9) care se<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
zbenguie ca nebunele; (10) nenum\rate;<br />
(11) desenate cu un penel extr<strong>em</strong> de fin din<br />
p\r de c\mil\; (12) et caetera; (13) care au<br />
spart un vas; (14) care de la dep\rtare par<br />
ni[te musculi]e”. În fa]a acestui fragment,<br />
sim]i imediat în aer o dispozi]ie pur\ [i sim -<br />
pl\. Nu mai [tii ce s\ crezi, dac\ e vorba<br />
doar de un joc al min]ii, neîntrecut în frumuse]ea<br />
gratuit\]ii sale, sau dac\ e[ti invi -<br />
tat s\ vezi [i altceva.<br />
Oricum, înainte de toate este firesc s\ te<br />
bucuri în t\cere de ceea ce vezi [i de faptul<br />
c\ a fost posibil a[a ceva. Iar ceea ce<br />
vezi apare ca într-un adev\rat <strong>em</strong>porium,<br />
un târg plin cu tot felul de lucruri, a[ezate<br />
oarecum la întâmplare unele lâng\ altele.<br />
Este un loc al diversit\]ii maxime [i imprevizibile,<br />
îns\ minunat de aceast\ dat\. Adi -<br />
c\ un <strong>em</strong>poriu ceresc, a[a cum îi spune<br />
Borges. Cu fiecare nou\ „categorie”, te tre -<br />
ze[ti acolo unde nu te a[tep]i deloc. În ce<br />
fel arat\, de pild\, animalele „care se zben -<br />
guie ca nebunele”? Dar cele „nenum\ ra -<br />
te”? Al\turi de ele se afl\ cele „care au spart<br />
un vas”. Ce s\ mai spun îns\ despre cele<br />
numite „et caetera”? O rubric\ distinct\<br />
este dedicat\ animalelor „incluse în pre zen -<br />
ta clasificare”. Cu alte cuvinte, întregul con -<br />
]ine o parte ce înseamn\ întregul însu[i!<br />
Este de-a dreptul uluitor ce afli aici, des\ -<br />
vâr[it. Într-un astfel de iarmaroc divin, afli<br />
aproape orice vietate binef\c\toare: animale<br />
domestice [i îmb\ls\mate, sirene,<br />
f\pturi fabuloase, purcelu[i de lapte, câini<br />
vagabonzi, animale subtil desenate et cae -<br />
tera. Poate fi satisf\cut\ orice dorin]\ de<br />
a vedea [i a [ti. – Mai pu]in îns\ una dintre<br />
ele, cea care vine cu întreb\ri de felul:<br />
Heinrich Campendonk: Tân\r\ cu leb\d\<br />
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
31
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
32<br />
dup\ ce criterii se împart [i se adun\ cele<br />
enumerate acolo? O astfel de întrebare te<br />
scoate afar\ din târg, nu-i mai po]i cont<strong>em</strong> -<br />
pla frumuse]ea neas<strong>em</strong>uit\. Îns\ nu ar trebui<br />
pus\ o astfel de întrebare, este vorba<br />
totu[i de un <strong>em</strong>poriu liber [i binecuvântat<br />
de cer.<br />
Din astfel de motive, nu a[ crede, a[a<br />
cum spune Michel Foucault, c\ enumera -<br />
rea lui Borges descrie ceva monstruos. Ea<br />
Heinrich Campendonk: Cap [i mân\<br />
este mai curând absurd\, într-un sens uitat<br />
al cuvântului. Argumentul lui Foucault pri -<br />
ve[te tocmai imposibilitatea celor enume -<br />
rate de a sta împreun\, de a afla un spa]iu<br />
comun. Acest spa]iu comun al întâlnirii ar<br />
fi complet distrus, spune interpretul. „Imposibil\<br />
este nu învecinarea unor lucruri,<br />
ci locul însu[i unde ele s-ar putea înveci -<br />
na” 2 . Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vo -<br />
cea imaterial\ ce pronun]\ enumerarea<br />
lor”, eventual „pagina care o transcrie”,<br />
ne-locul ca atare al limbajului. Îns\ acesta<br />
din urm\, „etalându-se, nu deschide niciodat\<br />
decât un spa]iu de negândit”. Cred c\,<br />
aici, Foucault este dator el însu[i unei lo -<br />
gici bivalente. Pe de o parte, constat\ obi[ -<br />
nuin]a noastr\ de a gândi doar ceea ce se<br />
supune unei ordini, „milenara noastr\ prac -<br />
tic\ a Aceluia[i [i a Diferitului”. Pe de alt\<br />
parte, sesizeaz\ imposibilitatea noastr\ de<br />
a gândi enumerarea borgesian\. În acest<br />
fel, combina]iile lui Borges par de-a dreptul<br />
periculoase [i, cu toate c\ nu vorbe[te<br />
despre apari]ii monstruoase, monstruozitatea<br />
se strecoar\ în „acel alb intersti]ial ca -<br />
re separ\ fiin]ele unele de altele” 3 . Nu a[<br />
consim]i la acest mod de a judeca lucru ri -<br />
le, de[i poate fi avut în vedere.<br />
Desigur, Borges aduce în fa]\ ceva de<br />
negândit, „farmecul exotic al unei alte gân -<br />
diri”. Sau ceva imposibil, cât\ vr<strong>em</strong>e logi -<br />
ca este luat\ în serios acolo unde nu-[i are<br />
locul. Cum spune la un moment dat, orice<br />
clasificare e[ueaz\ când în aten]ie este ce -<br />
va indefinit. „Nu exist\ o clasificare a universului<br />
care s\ nu fie arbitrar\ [i conjec tural\.<br />
Pricina este foarte simpl\: nu [tim ce<br />
este universul…” 4 . Îns\ [tie bine c\ acest<br />
lucru nu ne opre[te niciodat\ pe noi, oamenii,<br />
s\ încerc\m a cuprinde universul în<br />
sch<strong>em</strong>e [i clasific\ri de tot felul („Neputin -<br />
]a de a p\trunde sch<strong>em</strong>a divin\ a universului<br />
nu poate, fire[te, s\ ne disuadeze de la<br />
pl\ nuirea unor sch<strong>em</strong>e umane, chiar dac\<br />
[tim prea bine c\ acestea sunt doar provizorii”).<br />
Nu ne opre[te nici a imagina unele<br />
limbi apte s\ descrie totul în lexicul [i gramatica<br />
lor. O astfel de limb\ ideal\ a c\u -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: Acuarel\<br />
tat s\ propun\ John Wilkins, în Essay To -<br />
wards a Real Character (1668). A crezut,<br />
ca [i al]ii din vr<strong>em</strong>ea sa, c\ toate ambigu -<br />
i t\]ile [i limitele vorbirii pot fi eliminate. În<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
acest sens, proiecteaz\ o limb\ în care fie -<br />
care s<strong>em</strong>n trebuie s\ s<strong>em</strong>nifice un concept<br />
clar [i bine definit. Caut\ în prealabil s\ cla -<br />
sifice toate lucrurile reale [i posibile din uni -<br />
versul nostru cunoscut. Or, Borges surprinde<br />
imediat nebunia logic\ a unui ase me nea<br />
proiect, incongruen]a ce devine inevitabil\<br />
în clasificarea pe care o presu pune.<br />
Comentând acest loc din Idiomul ana -<br />
litic al lui John Wilkins, Umberto Eco, cel<br />
în c\utare ve[nic\ de liste, arborescen]e [i<br />
labirinturi, îl consider\ o ilustrare perfect\<br />
a tipului de list\ incongruent\. Altfel spus,<br />
absurd\. Ar da expresie dorin]ei autorului<br />
de a vorbi excesiv. C\ci recurge, pur [i sim -<br />
plu, „la hybris [i la l\comia cuvântului, la<br />
o senin\ (rar obsesiv\) [tiin]\ a pluralului [i<br />
a n<strong>em</strong>\suratului” 5 . Borges ar oferi aici „e -<br />
x<strong>em</strong>plul cel mai m\re] de list\ incon gruent\<br />
(încât î[i poate permite luxul conci zi ei)”.<br />
Într-adev\r, în prim\ instan]\ consta]i c\<br />
aceast\ enumerare sfideaz\ orice regu- l\<br />
lo gic\. Nu mai dispune de un criteriu, o<br />
m\ sur\ a celor enumerate, nici de limite<br />
care s\ opreasc\ proliferarea pluralului.<br />
Dep\ [e[te astfel de limite [i las\ cuvântului<br />
o li bertate neobi[nuit\. Pe deasupra,<br />
fa ce toa te acestea cu o senin\ punere a lor<br />
în sce n\. Este ceea ce constat\ Eco în comentariul<br />
s\u de mai sus. Discu]ia are loc<br />
într-o diviziune intitulat\ Enumerarea ha -<br />
o tic\. Este vorba de acea enumerare prin<br />
care s-ar reu[i „punerea în scen\ a e te ro -<br />
ge nului absolut”.<br />
Rabelais, prin câteva lo curi din Gargan -<br />
tua [i Pantagruel, re pre zint\ un antece -<br />
dent literar. Exceleaz\, mai târ ziu, Carlo<br />
E milio Gadda (Casa Ca vena ghi, în Adalgisa,<br />
1944) [i Alberto Ar basino (Fra]i în -<br />
tru Italia, 1963), ei reu [ind s\ vad\ hao -<br />
tice tocmai cele ce apar ordonate în lu mea<br />
obi[nuit\. Nici primele secole cre[ti ne nu<br />
au dus lips\ de un ase menea mod de a<br />
pri vi lucrurile. „Un text fermec\tor este de<br />
pil d\ acel jocus monachorum numit Coe -<br />
na Cypriani, în care, f\când gesturi to tal<br />
absurde în timpul unei festivit\]i, a par toa -<br />
te personajele biblice” 6 . În secolul din ur -<br />
m\, enumerarea haotic\ poate fi întâlnit\<br />
la Rimbaud (Le bateau ivre), sau în scrierile<br />
unora precum Pablo Neruda, Ja cques<br />
Prévert, Italo Calvino [i al]ii.<br />
mişcarea ideilor · mişcarea id 33
mişcarea ideilor · mişcarea id<br />
34<br />
Cum conchide Eco în alt loc, dac\ ori ce<br />
clasificare a celor ce compun universul este<br />
arbitrar\ [i conjectural\, „de ce s\ nu l\ s\m<br />
spa]iu, în locul satiriz\rii proiectelor uto -<br />
pice, fanteziei lingvistice?” 7 Este ceea ce ar<br />
face Borges prin enumerarea sa din Idi o -<br />
mul analitic al lui John Wilkins. Ar fi vor ba,<br />
pân\ la urm\, de o dubl\ replic\, a tât fa]\<br />
de un proiect as<strong>em</strong>eni celui al lui John Wil -<br />
kins, cât [i fa]\ de cei care îl criti cau cu a -<br />
cela[i elan [i cu aceea[i seriozitate fi loso -<br />
fic\. Probabil c\, pân\ la un punct, a[a stau<br />
lucrurile. S\ fie îns\ în joc doar de o replic\<br />
[i un exerci]iu reu[it de fantezie lingvisti c\?<br />
Exist\ totu[i acolo, în paginile lui Bor -<br />
ges, ceva în plus. Scriitorul duce mult mai<br />
departe aceast\ libertate a rostirii. În ceea<br />
ce exprim\ nu mai afli dorin]a unei replici<br />
fa]\ de formula logic\. Nu r\spunde unui<br />
exces cu un alt exces. Ceea ce surprinde<br />
bunul sim] este o form\ de libertate cu to -<br />
tul nea[teptat\. Ea se ob]ine aproape lu -<br />
dic, a[a cum se întâmpl\ uneori în jocul ex -<br />
travagant al imagina]iei. Revine, de fapt, o<br />
specie uitat\ a celor absurde. Enumera rea<br />
lui Borges este absurd\ în accep]iunea etimologic\<br />
– [i secund\ – a cuvântului: ceva<br />
spus cu o voce neauzit\ înc\, într-o ma ni -<br />
er\ complet discordant\ pentru urechea o -<br />
bi[nuit\. Tocmai aceast\ voce, care de la un<br />
pas la altul pare s\-[i fie str\in\, descrie un<br />
joc de o mare frumuse]e. Po]i crede, în defi -<br />
nitiv, c\ e vorba de o sec ven ]\ din ge neza<br />
mitic\ a lumii vii, ce precede orice lo gic\<br />
omeneasc\. Afli vorbindu-se despre multe<br />
posibilit\]i ale vie]ii, dincoa ce de orice crite -<br />
riu. Iar lumea vie]uitoarelor [i cea a preo -<br />
cup\rilor omene[ti, de orice fel ar fi, stau<br />
împreun\ dintotdeauna. Cu fiecare nou\<br />
apari]ie în]elegi c\ întregul se sustrage inde -<br />
finit. Cât\ vr<strong>em</strong>e reprezint\ via]a îns\[i,<br />
întregul nu se împarte în p\r]i care s\-l e -<br />
puizeze. Sau, dac\ totu[i am c\ uta s\-i ve -<br />
d<strong>em</strong> p\r]ile, poate s\ ne apar\ haotic. Ter -<br />
menii care încearc\ s\-l descrie ajung a tunci<br />
discordan]i, într-o în[iruire contingent\ [i<br />
incongruent\, ca [i cum ar fi în joc spusele<br />
unui copil uluit de ceea ce poate s\ vad\.<br />
Heinrich Campendonk: Seceri[ul<br />
În consecin]\, nu a[ crede c\ te po]i o -<br />
pri la aspectul alogic al enumer\rii sale. Nu<br />
po]i l\sa deoparte senin\tatea lui Borges,<br />
umorul s\u eterat, jocul simplu [i admira -<br />
bil în care î[i atrage cititorul. În fond, ce po]i<br />
a[tepta atunci când ]i se spune sub câ te<br />
categorii se împart animalele într-o lu me<br />
complet str\in\, exotic\? Nicidecum un cri -<br />
teriu logic, dup\ care întregul s\ se distribuie<br />
pân\ la ultima sa parte. Viziunea exotic\<br />
face totu[i dreptate celor de ne gân dit,<br />
adic\ celor absurde, afl\ un mod de a spu -<br />
ne ceea ce este de nespus.<br />
Nu ar trebui uitat totu[i c\ absurdul poa -<br />
te fi reg\sit altfel, cu imagina]ie [i bu n\ dis -<br />
pozi]ie. Sau cu acea frumuse]e a pri virii ce<br />
î[i recap\t\ o stranie inocen]\. În astfel de<br />
cazuri, îns\, nu e vorba de expresia litera -<br />
r\ a unor situa]ii reale. Nici de su blimarea<br />
lor narativ\, a[a cum se spune u neori.<br />
Bor ges nu aduce în expresie litera r\ o<br />
posibil\ situa]ie absurd\ dintr-o lume exo -<br />
tic\. Nu ca ut\ s\ o transforme într-o na ra -<br />
]iune abscons\ [i s<strong>em</strong>nificativ\, cu aer de<br />
pa rabol\. Dimpotriv\, enumerarea sa fa -<br />
ce s<strong>em</strong>n c\ tre o alt\ lume, nici as<strong>em</strong>eni ce -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
lei pe care o socotim real\, nici opus\ ei.<br />
Mai curând simpl\ [i imprevizibil\, complet<br />
liber\ în raport cu acestea din urm\.<br />
1 Cf. Jorge Luís Borges, Limba analitic\ a<br />
lui John Wilkins, în Eseuri, traducere de Cris -<br />
tina H\ulic\, Ia[i, Editura Polirom, 2006, pp.<br />
245–248.<br />
2 Cf. Michel Foucault, Cuvintele [i lucruri -<br />
le, traducere de Bogdan Ghiu & Mircea Vasi -<br />
lescu, Editura Univers, Bucure[ti, 1996, p. 33.<br />
3 Rudolf Otto spune la un moment dat c\<br />
monstruosul „nu-i altceva decât misteriosul în<br />
forma lui brut\”, form\ sub care apar, în imagi -<br />
narul unor comunit\]i, unele animale exotice terifiante,<br />
precum hipopotamul [i crocodilul (cf.<br />
Sacrul. Despre el<strong>em</strong>entul ira]ional din ideea<br />
divinului [i despre rela]ia lui cu ra]ionalul,<br />
traducere de Ioan Milea, Editura Dacia, Cluj-<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Na poca, 1996, p. 93). În acest caz, sensul ce -<br />
lor spuse de Foucault se schimb\ considerabil,<br />
de[i nu a[ crede c\ interpretul francez are în<br />
vedere aici a[a ceva.<br />
4 Jorge Luís Borges, op. cit., p. 248.<br />
5 Umberto Eco, Verigo. Lista infinit\, traducere<br />
de Oana S\li[teanu, Editura Enciclopedia<br />
RAO, Bucure[ti, 2009, p. 327. Discu]ia<br />
a pare [i în alte dou\ scrieri ale lui Eco, În c\u -<br />
tarea limbii perfecte, § 9 („Poligrafiile”) [i De<br />
la arbore spre labirint. Studii istorice despre<br />
s<strong>em</strong>n [i interpretare, § 11 („Limbajul P\ -<br />
mân tului Austral”), în termeni destul de a -<br />
propia]i.<br />
6 Ibid<strong>em</strong>, p. 321. „Cert este c\ evenimen -<br />
te le care se înl\n]uie nu p\reau absurde cititorilor<br />
vr<strong>em</strong>ii, din moment ce fiecare personaj<br />
f\ cea ceva care, într-un chip oarecare, îl asocia<br />
cu po vestirea biblic\; dar, pentru cine o cite[te<br />
acum, aceast\ enumerare ni se înf\]i[eaz\ de-<br />
licios de haotic\...” Ceea ce înseamn\ c\ senti -<br />
mentul absurdului are leg\tur\, în unele cazuri,<br />
cu percep]ia a ceva complet str\in sau înde -<br />
p\r tat, a c\rui logic\ ne scap\ definitiv. În locul<br />
unor po sibile inten]ii sau motiva]ii, vezi doar<br />
ceva gratuit, haotic. Po]i totu[i s\ intuie[ti, ca<br />
în ex<strong>em</strong> - plul de aici, fie o diferen]\ uria[\ de<br />
percep]ie, fie o expresie pur [i simplu liber\.<br />
7 Cf. Umberto Eco, De la arbore spre la bi -<br />
rint. Studii istorice despre s<strong>em</strong>n [i interpre ta -<br />
re, traducere de {tefania Mincu, Polirom, Ia[i,<br />
2009, p. 378. Autorul observ\ c\ Borges se re -<br />
fer\ în alte dou\ proze la o posibil\ limb\ i de -<br />
a l\, în Relatarea lui Brodie, unde descrie lim -<br />
ba monosilabic\ a neamului Yahoo, [i în Tlön,<br />
Uqbar, Orbis Tertius, unde are în vedere o lim -<br />
b\ cu structur\ spa]ial\ [i nu t<strong>em</strong>poral\, compus\<br />
din verbe impersonale, modulate de pre -<br />
fixe [i sufixe cu valoare adverbial\.<br />
Heinrich Campendonk: Tablou ro[u cu cai<br />
mişcarea ideilor · mişcarea id 35
ursa ideilor economice · burs<br />
36<br />
Tiberiu Br\ilean<br />
Era geoeconomiei<br />
1.1. Geoeconomie<br />
[i diploma]ie economic\<br />
Av<strong>em</strong> în fa]\ o t<strong>em</strong>atic\ oarecum ine -<br />
dit\ în peisajul [tiin]ific [i publicistic românesc,<br />
pu]ini autori îndr\znind s\ se încu -<br />
mete pe acest t\rîm. Geoeconomia [i Di -<br />
ploma]ia economic\ nu au devenit la noi<br />
– din p\cate - nici discipline universitare,<br />
decât la SNSPA Bucure[ti, din câte [tiu,<br />
ceea ce, al\turi de politizarea excesiv\ a<br />
domeniului, aduce prejudicii grave [i practicii<br />
diplomatice din domeniul economic,<br />
afectând profund interesele ]\rii prin numirea<br />
pe posturi de ata[a]i economici ai<br />
ambasadelor noastre a unor oameni foar -<br />
te slab preg\ti]i, [i am constatat cu to]ii<br />
ast fel de fenomene.<br />
Abordarea, poate fi, de aceea. bineve -<br />
nit\, în contextul actual intern [i înter na -<br />
]ional, marcat de fenomenul complex [i<br />
contradictoriu al globaliz\rii, cu multiplele<br />
sale provoc\ri, ca [i de criza economico-fi -<br />
nanciar\, cu avatarurile sale. În acest con -<br />
text, probl<strong>em</strong>atica economic\ a devenit<br />
preponderent\ pe agenda politicii inter na -<br />
]ionale. Revolu]ia tehnologic\, deschide -<br />
rea frontierelor [i liberalizarea schim burilor<br />
au favorizat dezvoltarea companiilor<br />
transna]ionale, dotate cu strategii veritabil<br />
planetare.<br />
În ce le prive[te, statele s-au angajat în<br />
politici ofensive de cucerire a pie]elor externe<br />
[i de preluare a controlului în sectoa -<br />
re de activitate considerate strategice. Pentru<br />
state, accesul la putere [i afirmarea lor<br />
pe scena interna]ional\ depind, în hiperconcuren]a<br />
global\ de ast\zi, mai mult ca<br />
oricând, de poten]a lor economic\, de<br />
competitivitatea firmelor lor [i de locul pe<br />
care ele îl ocup\ în comer]ul mondial, de -<br />
cât de capacit\]ile lor militare. Altfel spus,<br />
for]a armelor nu mai are mare s<strong>em</strong>ni fi -<br />
ca]ie dac\ nu este produs\ [i sus]inut\ de<br />
o for]\ economic\ pe m\sur\. Sub presiu -<br />
nea crescând\ a procesului de globalizare,<br />
interesele economice ale na]iunilor, sau ale<br />
grup\rilor de na]iuni, prevaleaz\ asupra in -<br />
tereselor lor politice. Aceast\ glisare s<strong>em</strong> -<br />
nific\ începutul unei noi ere în rela]iile in -<br />
terna]ionale: cea a geoeconomiei, al c\rei<br />
principal instrument îl constituie diplo ma -<br />
]ia economic\.<br />
Afla]i în serviciul ambi]iilor na]ionale,<br />
diploma]ii de ast\zi trebuie s\ poarte o du -<br />
bl\ caschet\: diplomatic\ [i economic\,<br />
ceea ce le pune în fa]\ noi probl<strong>em</strong>e. De<br />
facto, s\n\tatea economic\ a unei na]iuni<br />
este cea dup\ care-i judec\m ast\zi ade -<br />
v\ rata putere. Într-o lume pe cale de a deveni<br />
global\, interesele politice ale na]iu -<br />
nilor se supun intereselor lor economice.<br />
Logica înfrunt\rii nu a disp\rut, dar [i-a<br />
schimbat natura, antagonismele g\sindu-<br />
[i o nou\ expresie esen]ial\ în forme economice.<br />
Aceast\ tez\ este sus]inut\ de autori<br />
ca Edward Lutwak [i Pascal Lorot, consi -<br />
dera]i drept înt<strong>em</strong>eietorii Geoeconomiei.<br />
Cei doi autori aminti]i au anun]at înc\ din<br />
anii 1990 apari]ia unei noi ordini interna -<br />
]ionale, în care armele economice le vor<br />
în locui pe cele militare, ca principale instrumente<br />
în serviciul statelor, în dorin]a<br />
lor de putere [i de afirmare pe scena inter -<br />
na]ional\. Priorit\]ile economice, cum ar<br />
fi pacificarea schimburilor, trec înaintea<br />
amenin]\rilor [i alian]elor militare, prelu -<br />
ând prim-planul.<br />
În viitor, constrângerile economice vor<br />
fi principalele me<strong>can</strong>isme de reglare a di -<br />
Heinrich Campendonk: Pisici s\lbatice<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
feritelor contradic]ii politice sau strategice.<br />
Constrîngerea extern\ asupra na]iunilor<br />
[i ]\rilor va fi de-acum una prevalent economic\,<br />
mai bine zis geoeconomic\. Geo -<br />
politica clasic\, pentru care rivalit\]ile din -<br />
tre state sunt, înainte de toate, relative la<br />
teritorii [i ideologii, se vede surmontat\ de<br />
geoeconomie, a[a cum diploma]ia clasic\<br />
se vede surmontat\ de cea economic\. O -<br />
biectivul central devine cucerirea sau prezervarea<br />
unei pozi]ii privilegiate în sânul<br />
e conomiei mondiale.<br />
Abordarea dezvoltat\ de c\tre Edward<br />
Lutwak, în special în lucrarea The Endangered<br />
Ameri<strong>can</strong> Dream, pe care am avu -<br />
t-o la dispozi]ie în traducere francez\: Le<br />
reve americain en danger, Odile Jacob,<br />
Paris, 1995, marcheaz\ o schimbare în în -<br />
]elegerea noii arhitecturi interna]ionale [i<br />
a jocurilor actorilor s\i. Apari]ia conceptu -<br />
lui de geoeconomie s<strong>em</strong>naleaz\ o intrare<br />
în for]\ a chestiunilor economice pe agen -<br />
da geopoliticii mondiale, a realit\]ilor economice<br />
care vor conta atât de mult în ar -<br />
ticularea noilor strategii. Geoeconomia pri -<br />
ve[te în principal statele puternice, care au<br />
în]eles s\ dezbrace vechile haine ale r\zboiului<br />
[i retorica specific\ [i s\-[i circumscrie<br />
rivalit\]ile în spa]iul economic. Într-o m\ -<br />
sur\ important\, geoeconomia prive[te,<br />
desigur, [i ]\rile din lumea a doua sau a<br />
tre ia, cu atuurile lor sau cu el<strong>em</strong>entele lor<br />
de vulnerabilitate. Vom analiza, de as<strong>em</strong>enea<br />
[i atractivitatea [i succesul economic al<br />
marilor ora[e, ora[e-stat care concentrea -<br />
z\ foarte mult\ putere. Totodat\, este ine -<br />
vitabil s\ analiz\m comportamentul mari -<br />
lor companii transna]ionale, care sunt actori<br />
de baz\ ai jocului geoeconomic.<br />
Locul [i rolul statelor în formularea de<br />
politici geoeconomice este de reanalizat în<br />
contextul globaliz\rii. Ele p\streaz\ înc\<br />
un rol central în orice strategie geoecono -<br />
mic\, ele determinînd dispozitivele [i posturile<br />
geoeconomice, identificînd amenin -<br />
]\rile, stabilind tacticile ofensive [i defensi -<br />
ve [i punînd la dispozi]ie mijloacele nece -<br />
sare. Dar rolul lor scade în principal în fa -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campendonk: Jean Bloé Niestlé<br />
voarea marilor companii, care au o vizibili -<br />
tate suficient\ [i ocup\ sectoare strategi ce,<br />
putând s\ conturneze politicile statale, sau<br />
s\ le integreze, s\ le instrumentalizeze în<br />
ac]iunile lor economice interna]ionale. De<br />
cele mai multe ori, îns\, statele [i întreprin -<br />
derile ac]ioneaz\ concertat, sprijinindu-se<br />
reciproc, potrivit imperativelor strategice<br />
ale unuia sau ale altuia.<br />
Conceptul de geoeconomie este unul<br />
global, el dobândind o dimensiune planetar\,<br />
practic nelimitat\. Într-o încercare de<br />
definire, put<strong>em</strong> spune c\ geoeconomia re -<br />
prezint\ analiza strategiilor de ordin economic<br />
întreprinse de state în cadrul politicilor<br />
privind protec]ia economiilor lor, sau<br />
ale companiilor, vizând dobândirea [i utili -<br />
zarea de tehnologii cheie, de resurse rare<br />
bursa ideilor economice · burs<br />
37
ursa ideilor economice · burs<br />
38<br />
[i/sau cucerirea anumitor pie]e sau segmen -<br />
te din pia]a mondial\, pentru producerea<br />
[i comercializarea unui produs sau a unei<br />
game de produse sensibile, în sensul c\<br />
producerea sau controlul acestora confer\<br />
de]in\torului – stat sau companie – un ele -<br />
ment de putere [i de afirmare interna ]io -<br />
na l\ [i contribuie la dezvoltarea poten]ia -<br />
lului s\u economic, social [i politic.<br />
Geoeconomia se ocup\ de rela]iile din -<br />
tre putere [i spa]iu, real sau virtual, dep\ -<br />
[ind frontierele teritoriale caracteristice<br />
ge opoliticii. Un dispozitiv geoeconomic va<br />
grupa ansamblul el<strong>em</strong>entelor pe care le<br />
are la dispozi]ie statul [i companiile, el<strong>em</strong>ente<br />
susceptibile de a fi mobilizate [i utilizate<br />
pentru satisfacerea, integral\ sau în<br />
parte, a obiectivelor propuse. Se în]elege<br />
c\ statele sau companiile mai puternice au<br />
mai mult\ for]\ în impunerea propriilor<br />
strategii geoeconomice, dar de multe ori în<br />
dispozitivul respectiv pot s\-[i aduc\ o contribu]ie<br />
binevenit\ [i puteri de mai mic\<br />
anvergur\. Lumea e complex\, iar rela ]i i le<br />
dintre actorii economici extr<strong>em</strong> de complicate.<br />
Noi încerc\m s\ oferim aici doar<br />
o gril\ de lectur\ pentru c\ este foarte actual\<br />
[i relevant\, dar aceasta nu înseam -<br />
n\ c\ nu trebuie ]inut seama de ansamblul<br />
el<strong>em</strong>entelor rela]iilor interna]ionale.<br />
Geoeconomia explic\ în bun\ m\sur\,<br />
cu instrumente moderne [i actuale, a[a-zi -<br />
sele r\zboaie economice, conflictele pentru<br />
cucerirea de pie]e sau de resurse strate<br />
gice, naturale sau tehnologice. Sfâr[itul<br />
r\zboiului rece a înmul]it aceste conflicte<br />
[i a complicat mult sau a schimbat regulile<br />
jocului global pentru putere [i influen]\.<br />
Au ap\rut noi realit\]i, pe de o parte ten -<br />
din]a de globalizare, pe de alta cea de regionalizare,<br />
au ap\rut noi actori, ceea ce<br />
impune noi evolu]ii s<strong>em</strong>antice [i noi distinc]ii<br />
explicative.<br />
O prim\ distinc]ie îi prive[te pe actorii<br />
interna]ionali, în sensul c\ acum sunt mai<br />
mul]i actori s<strong>em</strong>nificativi, pe lîng\ state [i<br />
companii. Au ap\rut ONG-uri de tot felul,<br />
centre de lobby, biserici etc O alt\ dis tinc -<br />
Heinrich Campendonk: Fat\ cu pisic\ la fereastr\<br />
]ie rezid\ în mijloacele utilizate de actori.<br />
Geoeconomia respinge orice ra]ionalitate<br />
belicoas\ de tip Clausewitz. Cu siguran]\,<br />
geoeconomia poate prelua anumite instru -<br />
mente ale vechilor r\zboaie economice<br />
(practici anticoncuren]iale clasice, utiliza -<br />
rea discriminatorie de contingent\ri fizice,<br />
de taxe vamale sau de obstacole non-tari fa -<br />
re, rezervarea de pie]e publice pentru întreprinderile<br />
na]ionale [i men]inerea anu -<br />
mitor monopoluri, f\r\ a mai vorbi despre<br />
spionajul economic. Dar, în general, ea nu<br />
se bazeaz\ pe armele cele mai ofensive,<br />
cum ar fi recursul la <strong>em</strong>bargoul na]ional,<br />
sau boicotul organizat, neagreate de c\tre<br />
comunitatea interna]ional\.<br />
În fine, merit\ subliniat\ relativa popu -<br />
laritate de care se bucur\ strategiile geoeco -<br />
nomice în sânul aparatului de stat, func]io -<br />
narii [i reprezentan]ii, eventual d<strong>em</strong>otiva]i<br />
de pierderile relative de suveranitate lega -<br />
te de globalizare, c\p\tând noi misiuni [i<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
devenind preocupa]i de impreca]iile politi -<br />
co-economice inter-state ale noilor m\ suri.<br />
Identificarea sectoarelor de activitate che -<br />
ie sau vitale, a întreprinderilor de ap\rat sau<br />
de promovat pe plan interna]ional, consti -<br />
tuie activit\]i noi pentru aparatul de stat,<br />
aflat în serviciul intereselor ]\rii respecti -<br />
ve. Spontan\ sau programat\, acest\ sus -<br />
]inere recurge la politici concuren]iale o -<br />
fensive acceptabile de comunitatea inter -<br />
na]ional\ [i la alte practici economice agre -<br />
sive, vizibile sau mascate, ce pot fi încadra -<br />
te în expresia „r\zboi economic“.<br />
1.2. De la Geopolotic\<br />
la Geoeconomie<br />
Mi se pare important s\ ar\t\m prin ce<br />
se diferen]iaz\ geopolitica de geoecono -<br />
mie. Geopolitica dateaz\ de la sfâr[itul se -<br />
colului al XIX-lea [i a hr\nit numeroase<br />
controverse, pân\ când a c\p\tat cu ade v\ -<br />
rat notorietate, în secolul al XX-lea. Yves<br />
Lacoste, în Dictionaire de geopolitique<br />
(Flamarion, Paris, 1993), chiar în preambul,<br />
subliniaz\ c\ în „în multiple cazuri în<br />
care se vorbe[te ast\zi despre geopolitic\,<br />
în fapt este vorba despre rivalit\]i de pute -<br />
re asupra unor teritorii [i a unor popula]ii,<br />
confrunt\ri de for]e politice în care fiecare<br />
utilizeaz\ diferite mijloace [i, mai ales, argumente,<br />
pentru a proba c\ este îndrept\ -<br />
]it s\ cucereasc\ sau s\ conserve respec tivul<br />
teritoriu [i c\ preten]iile rivalilor s\i<br />
sunt ilegitime“. Mai precis, scrie el mai departe,<br />
„o situa]ie geopolitic\ dintr-un moment<br />
dat al unei evolu]ii istorice se defi ne[te<br />
prin rivalit\]i de putere, de mai mare<br />
sau mai mic\ anvergur\ [i prin raporturi<br />
între for]e ce se g\sesc în diferite p\r]i ale<br />
teritoriului în chestiune“.<br />
La rîndul lor, Pascal Lorot [i Francois<br />
Thual arat\ c\ „geopolitica studiaz\ rela ]i -<br />
ile de putere între om, ca actor al propriu -<br />
lui destin, spa]iu [i teritoriul care-l hr\ne[ -<br />
te. În al]i termeni, spun<strong>em</strong> c\ geopolitica<br />
este o metod\ particular\ ce repereaz\, i -<br />
dentific\ [i repereaz\ fenomenele conflic -<br />
tuale, strategiile ofensive sau defensive cen -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
trate pe posesia unui teritoriu, sub tripla<br />
privire a influen]elor din mediul geografic,<br />
în]eles în sens fizic ca uman, al argumen -<br />
telor politice ale protagoni[tilor conflictului<br />
[i al tendin]elor grele [i continuit\]i ale<br />
istoriei“ (în La Geopolitique, Clefs-Mont -<br />
chrestien, Paris, 1997, p.16).<br />
Ca [i Geopolitica, Geoeconomia repre -<br />
zint\ o metod\ de analiz\ [i de interpre ta -<br />
re a raporturilor de for]e pe plan interna -<br />
]io nal. Totu[i, exist\ distinc]ii funda mentale<br />
între cele dou\ concepte. O prim\ di -<br />
feren]\ decurge din faptul c\ geoeconomia<br />
are ca artizani statele [i marile companii,<br />
cu strategiile lor mondiale, în vr<strong>em</strong>e ce<br />
geopolitica se bazeaz\ nu numai pe stat [i<br />
pe companii, ci [i pe grupuri umane, constituite<br />
politic sau nu, pe reprezent\ri isto -<br />
rice date, prin ac]iunile c\rora particip\ la<br />
ac]iuni de cucerire de teritorii. O alt\ distinc]ie<br />
esen]ial\ rezid\ în aceea c\ scopul<br />
final al politicilor geoeconomice nu const\<br />
în controlul teritoriului, ci în supr<strong>em</strong>a]ia<br />
tehnologic\ [i comercial\.<br />
Pe ansamblu, dac\ Geoeconomia apa -<br />
re distinct de Geopolitic\, nu put<strong>em</strong> sus]i -<br />
Heinrich Campendonk: F<strong>em</strong>eie cu flori<br />
bursa ideilor economice · burs<br />
39
ursa ideilor economice · burs<br />
40<br />
Heinrich Campendonk:: Vân\torul<br />
ne c\ Geoeconomia marcheaz\ sfâr[itul<br />
Geopoliticii. Altfel spus, ele sunt compl<strong>em</strong>entare,<br />
Geoeconomia fiind ch<strong>em</strong>at\, la<br />
începutul acestui secol, s\ completeze Ge o -<br />
politica. Apari]ia Geoeconomiei nu în seam -<br />
n\ sfâr[itul conflictelor [i al revendic\rilor<br />
teritoriale [i sunt numeroase ex<strong>em</strong>ple în<br />
a cest sens. Deci geopolitica, drept meto -<br />
d\ de interpretare a fenomenelor [i riva li -<br />
t\]ilor de putere relative la teritorii, are în -<br />
c\ un viitor asigurat.<br />
Totodat\, îns\, este la fel de adev\rat c\<br />
validitatea geopoliticii marcheaz\ un anumit<br />
recul în ]\rile dezvoltate, mai cu sea m\<br />
atunci când se pune probl<strong>em</strong>a de a explica<br />
rivalit\]ile [i ac]iunile dintre ele. In mod cert,<br />
interpretarea geopolitic\ r\mâ ne util\ în<br />
în]elegerea unei multitudini de fenomene<br />
esen]ialmente interne, de pild\ motiva]iile<br />
unor revendic\ri regionale într-o ]ar\ anu -<br />
me, dar utilizarea sa este mai limi tat\ a -<br />
tunci când se situeaz\ la nivelul statu lui sau,<br />
mai precis, în cadrul rela]iilor sale cu state -<br />
le partenere. La acest nivel preva leaz\ a -<br />
bordarea interpretativ\ a geoeco no miei.<br />
Odat\ cu globalizarea, cu deschiderea<br />
pie]elor [i economiilor na]ionale, atitudi nea<br />
[i ambi]iile actorilor mondiali s-au schimbat.<br />
Pân\ acum liberul schimb se f\cea cu<br />
sum\ pozitiv\. Ast\zi, concuren]a planeta -<br />
r\, tot mai exacerbat\, se petrece cu su m\<br />
nul\, pentru c\ a cî[tiga o parte din pia]\<br />
înseamn\, de fapt, eliminarea adversarului.<br />
În aceast\ manier\, cucerirea pie]elor<br />
[i st\pânirea tehnologiilor celor mai avan -<br />
sate e mai important\ decât b\t\lia terito -<br />
riilor. Prin urmare, atât antreprenorii, cât<br />
[i deciden]ii politici, diploma]ii [i func]io -<br />
na rii se reorienteaz\.<br />
Din aceast\ perspectiv\, abordarea ge -<br />
oeconomic\ ilustreaz\ destul de fidel po -<br />
li ticile comerciale recente ale ultimelor ad -<br />
ministra]ii ameri<strong>can</strong>e. De pild\, „diplo ma -<br />
]ia economic\“ ofensiv\, condus\ de pre -<br />
[edintele Clinton, utilizând toate mijloace -<br />
le de persuasiune economic\ disponibile<br />
[i în care influen]a interna]ional\ a S.U.A.<br />
se m\sura în num\rul de pie]e cucerite, re -<br />
prezint\ o bun\ ilustrare. Europenii [i-au<br />
înscris [i ei din ce în ce mai mult ac]iunea<br />
pe calea trasat\ de concurentul ameri<strong>can</strong>:<br />
pre[edintele francez se prezint\ ca repre -<br />
zentantul companiilor franceze în lume, în<br />
timp ce <strong>can</strong>celarul german sau primul mi -<br />
nistru italian fac exact acela[i lucru, promovându-[i<br />
pe plan interna]ional intere -<br />
sele economice [i comerciale. Ameri<strong>can</strong>ii<br />
au început chiar s\ dea legi care s\ se apli -<br />
ce dincolo de teritoriul ameri<strong>can</strong>, iar în a -<br />
ceast\ privin]\ europenii acuz\ o întârziere<br />
important\ nu numai fa]\ de ameri<strong>can</strong>i,<br />
ci [i fa]\ de asiatici. Dar Europa are [i ea<br />
sch<strong>em</strong>e organiza]ionale pentru veritabile<br />
strategii geoeconomice, absen]a coordo -<br />
n\rii lor la scar\ european\ constituind un<br />
greu handicap, de care nu ezit\ s\ profite<br />
adversarii s\i comerciali.<br />
La începutul secolului al XXI-lea, primatul<br />
noilor strategii geoeconomice în pa -<br />
noplia de instrumente de politic\ interna -<br />
]ional\ la înd<strong>em</strong>îna statului marchez\ o<br />
ruptur\ fundamental\ fa]\ de trecut. Ge -<br />
oeconomia nu constituie sfâr[itul puterii,<br />
ci doar o metamorfoz\ a acesteia. Actua -<br />
li tatea sa arat\ o nou\ evaluare a importan -<br />
]ei relative a diferi]ilor factori constitutivi ai<br />
puterii, caracterizat\ în principal prin marginalizarea<br />
factorului militar strategic în<br />
profitul economicului [i c\ut\rii de putere<br />
economic\, ca obiectiv strategic central al<br />
statelor dezvoltate. În mod incontestabil,<br />
ascensiunea abord\rii geoeconomice poar -<br />
t\ în ea triumful, sau m\car primatul, logicilor<br />
economice în concertul interna]io - nal.<br />
În concluzie, geoeconomia este acum<br />
un fenomen planetar, reprezentând un nou<br />
spa]iu de competi]ie între na]iunile comer -<br />
ciale dezvoltate. În acela[i timp, ea apare<br />
[i ca o metod\ de analiz\ a ac]iunii inter na -<br />
]ionale a principalelor puteri. Într-o lume<br />
în care marile puteri î[i caut\ noi spa]ii de<br />
manevr\, abordarea geoeconomic\ ofer\<br />
o gril\ de lectur\ indispensabil\ a rela]iilor<br />
interna]ionale.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: Peisaj bucolic 2<br />
Corneliu Ostahie<br />
Un pictor sirian se afirmă la<br />
Bucure[ti: Ammar Al Nahhas<br />
Numele lui Ammar Al Nahhas a înce -<br />
put s\ circule pe simezele galeriilor de art\<br />
bucure[tene în urm\ cu doar doi ani [i<br />
câteva luni. Ini]ial, cu o discre]ie vecin\ cu<br />
timiditatea, f\r\ a atrage aten]ia prea multor<br />
obi[nui]i ai s\lilor de expozi]ii, apoi, o<br />
dat\ cu trecerea timpului [i cu intensifica -<br />
rea ritmului apari]iilor sale publice (trei în<br />
2011, [apte în 2012), cu tot mai mult\<br />
pregnan]\ [i vizibilitate.<br />
Artistul s-a n\scut în anul 1976 în ora -<br />
[ul Hasaka, situat în partea de nord-est a<br />
Siriei, la grani]a cu Irakul. A urmat cursu -<br />
ri le Facult\]ii de Arte Frumoase din Da -<br />
masc între anii 1997-2001, absolvind sec -<br />
]ia de sculptur\. A expus lucr\ri de grafi -<br />
c\, pictur\ [i, evident, sculptur\ în ]ara<br />
na tal\ (2001, 2002, 2004, 2005, 2006)<br />
[i în Spania (2004). La Bucure[ti, unde un<br />
frate farmacist [i un unchi inginer se stabiliser\<br />
deja de mai mult\ vr<strong>em</strong>e, a venit<br />
în 2006 [i dup\ cum arat\ toate indiciile<br />
s-a decis s\ r\mân\ pentru o perioad\ ne -<br />
definit\ de timp. Contactul cu civiliza]ia de<br />
aici, cu lumea artistic\ româneasc\ nu a<br />
fost unul dur sau complicat. Nu se poate<br />
spune îns\ nici c\ s-a produs de la sine ori<br />
c\ mediul social [i cultural local nu i-a cre -<br />
at probl<strong>em</strong>e de adaptare. Mai întâi de toa -<br />
te, n<strong>em</strong>aiavând la dispozi]ie un atelier a -<br />
decvat, a trebuit s\ renun]e la sculptur\ [i<br />
s\ se manifeste doar ca pictor [i grafician,<br />
lucrând în apartamentul în care locuie[te<br />
împreun\ cu un alt frate al s\u, sosit [i el<br />
relativ de curând în ]ara noastr\.<br />
Faptul în sine nu a r\mas chiar f\r\ ur -<br />
m\ri în ceea ce prive[te modul personal de<br />
comunicare artistic\, sculptura fiind, to -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
tu[i, cea dintâi voca]ie a lui [i forma de<br />
exprimare prin care a reu[it s\ se impun\<br />
în anii imediat urm\tori debutului. Lucr\ -<br />
ri le sale din aceast\ categorie, realizate în<br />
bronz, fier, polistiren [i piatr\, dezv\luie o<br />
t<strong>em</strong>atic\ atent aleas\ (portrete, trupuri fe -<br />
minine, schelete de pe[ti, scaune), capabi -<br />
l\ s\ furnizeze maximum de expresivitate<br />
în ceea ce prive[te pozi]ionarea în spa]iu<br />
[i valen]ele atitudinale ale personajelor în<br />
sine, sau ale acestora în raport cu obiecte -<br />
le din proximitate. Zvelte [i rafinate, dega -<br />
jând deopotriv\ vigoare [i gra ]ie, sculp tu-<br />
rile lui Ammar Al Nahhas ies în e -<br />
viden]\ [i prin calit\]ile lor decorative,<br />
nefiind de loc exclus\ ipo -<br />
te za ca unele dintre ele s\ fi fost<br />
gân dite de la bun început dintr-o<br />
perspectiv\ cu tent\ pragmatic\,<br />
urmând a fi integrate în ambiente<br />
domestice perso naliza te, mai ales<br />
c\ artistul s-a ar\tat a fi în mod<br />
cert interesat de designul multidisciplinar,<br />
ocupându-se de o serie întrea g\<br />
de proiecte de amenaj\ri interioare [i exterioare<br />
la Damasc [i continuând chiar [i<br />
aici, la Bucure[ti, în condi]iile în care nu dis -<br />
pune nici de un spa]iu corespunz\tor [i<br />
nici de dot\ri tehnice performante, s\ pro -<br />
iecteze [i s\ confec]ioneze diverse obiecte<br />
de mobilier de art\.<br />
„Vân\tor” de imagini rare<br />
Constrâns, a[adar, de împrejur\ri apa -<br />
rent nu tocmai favorabile s\ stea mult mai<br />
mult timp decât de obicei în fa]a [evaletu-<br />
pensula şi dalta · pensula şi da<br />
41
pensula şi dalta · pensula şi da<br />
42<br />
lui, poate c\ sculptorul Nahhas a avut pen -<br />
tru moment ceva de pierdut, îns\ pictorul<br />
care r\spunde la acela[i nume a avut cu<br />
siguran]\ numai de câ[tigat. Orientat doar<br />
ocazional spre analiza [i interpretarea da -<br />
tului vizual, îns\ aplecat permanent c\tre<br />
explorarea lui prin prisma tr\irilor fruste,<br />
a jubila]iei [i mir\rii spontane, pline de sin -<br />
ceritate în fa]a metamorfozelor adesea ne -<br />
a[teptate ale realului, acesta din urm\ [i-a<br />
reactivat într-un mod spectaculos instinctul<br />
de „vân\tor” de imagini rare, cu ade -<br />
v\ rat r<strong>em</strong>arcabile, pe care le a[az\ pe pân -<br />
z\ nu numai cu mult\ pricepere, ci [i cu o<br />
naturale]e f\r\ cusur, în spatele c\reia se<br />
afl\ cu siguran]\ un principiu cognitiv orientat<br />
spre imaginarul fecund [i un tip de<br />
reac]ie sensibil\ bazat în întregime pe cultul<br />
autenticit\]ii.<br />
Apropo de aceste ultime considera]ii,<br />
atunci când l-am vizitat pentru prima dat\,<br />
în atelierul s\u improvizat mi-a atras aten -<br />
]ia o lucrare care mi s-a p\rut cam ciuda -<br />
t\, atât în ceea ce prive[te cromatica [i<br />
compozi]ia, cât [i din punct de vedere al<br />
atmosferei sugerate prin mijlocirea acestora.<br />
Se putea distinge pe acea pânz\ o<br />
ploaie verde, cu nuan]e ce b\teau în albas -<br />
tru-violet, mai evidente pe mediana planu -<br />
lui secund [i pe laterala stâng\, care cur -<br />
gea din ni[te nori la rândul lor verzi, ceea<br />
ce m-a dus cu gândul la o proiec]ie oniric\<br />
contrapus\ perceperii cotidiene a naturii<br />
aride specifice spa]iului geografic de acas\.<br />
Interpretarea mea trecea îns\ bini[or<br />
pe lâng\ adev\r, întrucât acel „peisaj”,<br />
dup\ cum [i-a calificat artistul lucrarea,<br />
con]inea reprezentarea unui fenomen, re -<br />
al dup\ spusele sale, pe care avusese no -<br />
rocul s\-l cont<strong>em</strong>ple într-o zi de sâmb\t\<br />
sau de duminic\ undeva în preajma ora -<br />
[u lui Alexandria, re[edin]a jude]ului Teleorman,<br />
cu prilejul primei sale ie[iri din Bu -<br />
cure[ti, eveniment petrecut cam la [ase<br />
luni de la sosirea în capitala României.<br />
Mie îmi este cât se poate de limpede faptul<br />
c\ turistul de weekend Ammar Al Nahhas<br />
nu avea cum s\ vad\ atunci o ploaie<br />
verde, dar la fel de clar îmi este [i c\ pictorul<br />
Ammar Al Nahhas chiar o v\zuse,<br />
dimpreun\ cu norii, de as<strong>em</strong>enea verzi,<br />
din care aceasta plonja spre p\mânt.<br />
F\r\ doar [i poate, la mijloc nu a fost<br />
vorba despre vreun miraj ori miracol, ci<br />
doar despre acel mod de a tr\i autosugestiv,<br />
direct, intens [i mai ales „neprotejat”<br />
de dogme [i prejudec\]i întâlnirile cu rea -<br />
li tatea nud\ [i imprevizibil\, înc\ nesufo-<br />
cat\ de banalitatea pe care noi tind<strong>em</strong> s\<br />
i-o atribuim ca urmare a prea frecventelor<br />
noastre acomod\ri cu contextul propriei<br />
existen]e, mod de a tr\i de care spuneam<br />
ceva [i câteva pasaje mai sus. Nu trebuie<br />
trecut cu vederea nici faptul c\ schimba -<br />
rea major\ de peisaj produs\ o dat\ cu ve -<br />
nirea în România a necesitat o oarecare<br />
reformulare a limbajului plastic [i, în special,<br />
a re]etei cromatice anterioare. Cu toa -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
te acestea, Ammar Al Nahhas nu [i-a di mi -<br />
nuat în niciun fel vigoarea identit\]ii stilistice<br />
originare, insistând în majoritatea tentativelor<br />
de a imortaliaza pe pânz\ sau pe<br />
hârtie priveli[ti ori scene ce îi erau în principiu<br />
str\ine pe relevarea similitudinilor<br />
inerente constant descoperite de artistul<br />
a utentic în cele mai diverse configura]ii vi -<br />
zuale preexistente transcrierii lor ca structuri<br />
de s<strong>em</strong>ne [i simboluri plastice. A[a se<br />
face c\ în portofoliul s\u de lucr\ri nunta -<br />
[ii din Maramure[ sau flor\resele din Bucure[ti<br />
stau foarte bine al\turi de o ampl\<br />
suit\ de portrete [i compozi]ii înf\]i[ând<br />
f<strong>em</strong>ei din Orientul Mijlociu.<br />
Mai mult decât relevant\ din acest punct<br />
de vedere poate fi considerat\ [i expozi]ia<br />
intitulat\ Orient’s history (octombrie 2012)<br />
g\zduit\ de galeria bucure[tean\ „Basil”,<br />
expozi]ie despre care trebuie men]ionat [i<br />
faptul c\ a constituit debutul românesc al<br />
artistului. Cele aproximativ 40 de lucr\ri<br />
prezentate atunci pe simeze au ilustrat în -<br />
tr-o manier\ r<strong>em</strong>arcabil\ ata[amentul indubitabil<br />
al lui Ammar Al Nahhas fa]\ de<br />
spiritul culturii orientale, dar [i deschide rea<br />
sa spre alte orizonturi de gândire [i de în -<br />
]e legere a genezei, determin\rii [i fina li t\ -<br />
]ii actului de transfigurare artistic\. De pil -<br />
d\, Cina cea de tain\, pânz\ expus\ cu a -<br />
cel prilej, reprezint\ o prob\ elocvent\ de<br />
interpretare liber\ a unor motive conside -<br />
rate a fi net definite o dat\ pentru totdea u -<br />
na [i, prin urmare, imuabile. În com pozi]ie<br />
apar o imponderabil\ icoan\ hristic\, sfe -<br />
ra terestr\, trei pe[ti (aluzie la îndes tu l\ -<br />
toarele „pescuiri miraculoase” ale lui Iisus),<br />
precum [i câteva capre care, în contextul<br />
compozi]ional descris, reprezint\ în mod<br />
cât se poate de clar simbolul misiunii divi -<br />
ne a „P\storului”. Este viziunea unui mu -<br />
sulman despre un subiect <strong>em</strong>inamente cre[tin,<br />
o viziune orientat\ spre salvare [i spre<br />
perpetuarea vie]ii, opus\ a[adar în]elesului<br />
ini]ial legat de tr\dare, vânzare [i moar -<br />
te, [i – în egal\ m\sur\ – o clamare a dis ponibilit\]ii<br />
de a dialoga, de a c\uta repe re<br />
identitare comune [i de a le integra, o dat\<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
aflate, în paradigmele uzuale ale cu noa[te -<br />
rii [i ale comunic\rii dintre oameni.<br />
Portrete f\r\ identitate<br />
Observând la un moment dat frecven -<br />
]a cu care anumite motive, cum ar fi pe[tii<br />
[i floarea soarelui, apar în picturile artistu -<br />
lui, am fost înclinat s\ cred c\ acesta le a -<br />
tribuie unele s<strong>em</strong>nifica]ii absconse, ezo terice.<br />
Am în]eles îns\ din explica]iile pe ca -<br />
re mi le-a oferit c\ pe[tii i s-au fixat, ca s\<br />
spun a[a, pe retin\ înc\ din copil\rie, când<br />
mergea cu tat\l s\u la pescuit. Lui nu-i pl\ -<br />
cea s\ stea n<strong>em</strong>i[cat cu undi]a în mân\,<br />
dar era în schimb fascinat de modul în ca -<br />
re corpurile prelungi ale pe[tilor s\getau<br />
apa, lucind în toate culorile spectrului. La<br />
fel de simplu stau lucrurile [i în ceea ce<br />
prive[te floarea soarelui, plant\ pe care o<br />
reg\sim în zeci de tablouri ale sale [i în tot<br />
pensula şi dalta · pensula şi da<br />
43
pensula şi dalta · pensula şi da<br />
44<br />
atâtea ipostaze, de la banala tulpin\ abia<br />
înflorit\, t\iat\ [i pus\ în glastr\, la inflorescen]a<br />
uria[\ [i solitar\ ce domin\ întreg<br />
orizontul terestru. As<strong>em</strong>\narea dintre<br />
calatidiul ei [i ochiul uman, ca [i faptul c\<br />
acesta se rote[te în func]ie de mi[carea astrului<br />
diurn pe bolta cereasc\ l-au f\cut s\<br />
identifice în floarea soarelui o adev\rat\<br />
„metafor\ în stare natural\”, pe care [i-a<br />
însu[it-o [i pe care a reconfigurat-o în fel<br />
[i chip, permi]ându-[i din ra]iuni stilistice<br />
exager\ri cromatice [i compozi]ionale con -<br />
cretizate în imagini insolite, dar altfel pline<br />
de expresivitate [i rafinament.<br />
Ammar Al Nahhas este [i un foarte inspirat<br />
portretist. Desenele lui în tu[ sau în<br />
c\rbune denot\ o excelent\ manualitate<br />
[i o aplecare spre descifrarea detaliilor ascunse<br />
ale chipurilor umane, detalii care sca -<br />
p\, de regul\, celor mai mul]i dintre noi.<br />
Realiste [i conving\toare, aceste lucr\ri nu<br />
v\d îns\ aproape deloc lumina simezelor,<br />
artistul preferând s\ le p\streze într-o ma -<br />
p\ la care accesul altor persoane în afar\<br />
de el este supravegheat atent [i permis cu<br />
mult\ parcimonie.<br />
În schimb, portretele în ulei, diametral<br />
opuse desenelor, în sensul c\ detaliile sunt<br />
pur [i simplu ignorate de aceast\ dat\, fac<br />
parte din re]eta t<strong>em</strong>a tic\ a fiec\rei noi expozi]ii,<br />
pictorul mi zând mult pe efectul lor<br />
<strong>em</strong>patic. Chip urile [terse, slab profilate prin<br />
intermediul u nor pete de culoare când indecise,<br />
când stridente, func]ioneaz\ ca<br />
ni[ te veritabile oglinzi imaginare, în care<br />
privitorul î[i poa te proiecta propria imagi -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
ne sau pe acelea ale unor personaje suge -<br />
rate de titlurile lu cr\rilor. Aceast\ form\ de<br />
impersonaliza re a por tretelor [i de atragere<br />
a publicului în actul de redare a identit\]ii<br />
lor sub varii înf\]i[\ri nu este desigur no -<br />
u\, dar trebuie spus c\ Ammar Al Nahhas<br />
exceleaz\ în mânuirea ei, întrucât nu o<br />
consider\ a fi doar un artificiu pictural<br />
printre multe altele, ci îi a tribuie rolul de a<br />
stimula dialogul dintre pri vitor [i lucrare,<br />
dac\ nu cumva [i pe acela de a declan[a<br />
în mintea [i în sensibilitatea celui dintâi<br />
procese introspecti ve care favorizeaz\ prin<br />
simpla lor de ru lare recep ta rea pozitiv\ a<br />
celei din urm\.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
O men]iune aparte merit\ [i paleta ar tis -<br />
tului, culorile din pânzele sale, solare [i vii,<br />
evocând cromatica portului obi[nuit din<br />
Hasaka natal\, unde lumina intens\ [i rela ti -<br />
va monotonie a reliefului îi fac pe oameni s\<br />
se îmbrace în haine variat [i vesel colorate.<br />
Continuând într-o manier\ cât se poa te<br />
de personal\ experien]a estetic\ a lui Fa -<br />
teh Al Mudarris, unul dintre cei mai importan]i<br />
arti[ti plastici din Siria zilelor noas -<br />
tre, fost profesor la Universitatea din Da -<br />
masc, pozi]ie din care a exercitat o influ en -<br />
]\ covâr[itoare asupra multora dintre studen]ii<br />
s\i (un fel de Corneliu Baba ori A -<br />
lexandru Ciucurencu din cel mai longe viv<br />
ora[-capital\ cunoscut în istorie), dar fiind<br />
receptiv [i la sugestiile compatibile cu propria<br />
sa viziune stilistic\ provenite din dife -<br />
rite zone [i sfere cultural-artistice, orien tale<br />
[i europene, cu care a intrat în contact,<br />
Ammar Al Nahhas promite s\-[i im pun\ nu -<br />
mele nu numai în pictura con t<strong>em</strong>po ra n\ a<br />
]\rii sale, ci chiar [i în cea ro mâ neas c\, la di -<br />
versitatea [i dinamismul mani fes t\ri lor prezente<br />
ale c\reia contribuie, iat\, cu modes -<br />
tie [i onestitate, prin tot mai desele expo zi -<br />
]ii personale ori de grup la care î[i in vit\<br />
vizitatorii, [i ei parc\ din ce în ce mai mul]i<br />
la num\r, mai motiva]i [i mai stator ni ci.<br />
pensula şi dalta · pensula şi da<br />
45
controverse ∙ controverse ∙ co<br />
46<br />
Adrian Dinu Rachieru<br />
O istorie politic\ a literaturii<br />
române postbelice<br />
Eugen Barbu:<br />
aventura limbii (3)<br />
Descoperim în oglinda paginilor s<strong>em</strong>nate<br />
de Eugen Barbu arta unui mare co -<br />
lorist, un degust\tor al aromelor, împ\timit<br />
calofil, dezgropând o limb\ grea de mirodenii,<br />
cercet\tor de hronice, pisanii [i foleturi.<br />
Limba lui Eugen Barbu, combinând<br />
– dup\ o re]et\ de el [tiut\ — filonul c\r -<br />
tur\resc [i crudit\]ile verbale, este o limb\<br />
doar a c\r]ilor sale. Coloritul descrip]iei, o -<br />
pulen]a [i somptuozitatea detaliilor, dezinvoltura<br />
imagistic\, capacitatea de vizuali -<br />
za re fac din Barbu un scriitor baroc. S\p -<br />
t\mâna nebunilor ne îmbia cu o scriitur\<br />
rafinat\, simetrii supravegheate, orfevr\rii<br />
de limbaj, lentoarea controlat\ a descrip -<br />
]i ilor, purtate pe aripile poeziei. Romanul<br />
continua aventura cuvântului; sunt aici culorile<br />
tari ale unui voluptuos pictor al crepusculului,<br />
atent la spectacolul privirii; for -<br />
]a c\r]ii nu st\, îns\, în carna]ia evenimen -<br />
telor, ci în tensiunea a[tept\rii atins\ de<br />
morbul putreziciunii. O lume crepuscular\<br />
tr\ie[te prin uria[ul talent al scriitorului, în -<br />
gânând un cântec melancolic despre tre -<br />
c\ toarea m\re]ie a lumii [i soarta lunec\ -<br />
toare. Un m<strong>em</strong>ento f\r\ consecin]e pentru<br />
Hrisant, venit din malefica cetate a lagunelor<br />
în cetatea iluziilor de[arte, îmbi bat\<br />
de dulci otr\vuri, cutreierând, în scur -<br />
gerea incontrolabil\ a anotimpurilor, pa -<br />
radisurile „pravurilor”.<br />
Autor fecund, de o disponibilitate ce a<br />
intrigat [i iritat, Eugen Barbu [oca prin<br />
multitudinea manifest\rilor. S-a încercat în<br />
poezie (e drept, ca amator – vezi Osânda<br />
soarelui), scria teatru [i, bineîn]eles, cri ti -<br />
c\ literar\, era scenarist, con[tiin]a sa ci -<br />
vic\ se voia în alert\, c\l\torea [i se r\z bo -<br />
ia cu to]i denigratorii valorilor româ ne[ti.<br />
La Eugen Barbu cuvântul e pol<strong>em</strong>ic\. Pes -<br />
te relieful accidentat al produc]iunilor sale<br />
de tot soiul, planeaz\ o certitudine: av<strong>em</strong><br />
în Eugen Barbu un mare prozator. Parado -<br />
xal, preocupat obsesiv de estetizare, cu instinct<br />
stilistic îndelung probat, Eugen Bar -<br />
bu v\de[te „cinism vizionar” (nota E. Negrici),<br />
refugiindu-se duplicitar în str\vezii pa -<br />
rabole politice. Ins conflic tual,<br />
[antajist, polarizând lu mea scri -<br />
itoriceasc\, cu acces la „vârful”<br />
puterii, el nota, de pil d\,<br />
în Jur nal (pescuim doar o re -<br />
ferin]\, datat\ 30 aprilie 1982):<br />
„Trebuie s\ apelez la Nr. 1”.<br />
Comentariile sunt de prisos.<br />
Istoria romanului Groapa<br />
este, îns\, un caz (singular, în palmaresul<br />
barbian) de res ponsabilitate artistic\. Du -<br />
p\ un deceniu de relu\ri, Groa pa ap\rea<br />
în 1957 stârnind un mare s<strong>can</strong>dal literar.<br />
Dar Groapa nu e primul roman al lui Eu -<br />
gen Barbu. El a produs anterior, pe lâng\<br />
c\r]ile „sportive”, nuvele exotice [i roma -<br />
ne „istratiene”, pagini de tinere]e jertfite [i<br />
de frica zelo[ilor arheolitera]i, amu[inând<br />
prada [i dezgropând – vorba lui – „inedite<br />
care te fac de râs”. Or, E ugen Barbu,<br />
Heinrich Campedonk: F<strong>em</strong>eie [ezând<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
structural un nuvelist, nu-[i dorea un destin<br />
mediocru.<br />
Groapa este o carte sincer\, cartea u -<br />
nei experien]e; universul acestui b\t\ios<br />
scriitor e mahalaua, c\reia romanul îi o fe -<br />
r\ o alt\ viziune, plin\ de culoare [i lirism,<br />
sp\lat\ de melodramatism. Cu me[te[ug<br />
de pictor, Eugen Barbu creeaz\ într-o e -<br />
po c\ ea îns\[i violent\, în plin\ eclips\<br />
dogmatic\, o oper\ ce elimin\ dulceg\riile<br />
[i viziunea rozacee; puternicul s\u instinct<br />
artistic a refuzat dozajul [i lumea dispera -<br />
]i lor mahalalei apare nud\. De la în\l]i mea<br />
Groapei (câteva capitole au fost g\zduite<br />
înc\ în paginile literare ale Faptei), roman -<br />
cierul sfida modelul <strong>can</strong>onic îndopat cu retorism<br />
ce filtra produc]ia literar\ a epocii.<br />
Groapa, zicea autorul ei, a fost fructul u -<br />
nei mânii prelungite. Ea s-a dovedit o car -<br />
te dificil\ [i nu pu]ini i-au aplicat cu promptitudine<br />
etichete infamante: carte needu -<br />
cativ\, f\r\ perspectiv\, Bozoncea [i ai lui<br />
(haiduci întârzia]i) f\când „apologia viciului,<br />
a crimei [i a trivialului”. Dar înainte de<br />
a apar]ine unor in[i, dizolvantele suspiciuni<br />
erau ale epocii. Doar c\r]ile dificile, tre -<br />
zind aprinse controverse la apari]ie, au viitor,<br />
spunea Barbu.<br />
Neîndoielnic, beneficiind de un trecut<br />
zbuciumat, Groapa r\mâne o carte cu vii -<br />
tor. Plin\ de sev\ [i culoare, Groapa, apar -<br />
]inând unui prozator din fibra bal<strong>can</strong>icilor,<br />
se bizuie pe experien]a de via]\ a autorului.<br />
Romanul marcheaz\, al\turi de alte pu -<br />
]ine titluri, începutul dezghe]ului în litera -<br />
tura postbelic\. Îmbibat de realism mitolo -<br />
gic, el veste[te decesul prohibi]iei. Polifo -<br />
nic prin montaj, reunind capitole cu auto -<br />
nomie monografic\ comunicând prin ecou,<br />
f\r\ un personaj înzestrat cu virtu]ile ubi -<br />
cuit\]ii [i omniprezen]ei, romanul are un<br />
suprapersonaj: groapa îns\[i. Ea este un<br />
cosmos, se confund\ cu timpul; întregul ro -<br />
man, în toate articula]iile, transmite scur -<br />
gerea vr<strong>em</strong>ii, lunecarea t\cut\, surd\ a<br />
gu noaielor. El prinde (vezi soborul babelor<br />
sau discu]iile la cârcium\) rumoarea lumii,<br />
mi[carea ei, perisabilul, combinând savant<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campedonk: Fat\ [i câine<br />
simultaneitatea relativ\ cu paralelismul des -<br />
tinelor. Din perspectiva titlurilor ce i-au<br />
urmat, Groapa tr\deaz\ deliciile de gourmet<br />
ale autorului, fastul s\rb\toresc al enu -<br />
mera]iilor. Eugen Barbu credea în puterea<br />
cuvintelor, în for]a lor in<strong>can</strong>tatorie [i gene -<br />
rativ\, Groapa fiind tocmai, din acest unghi,<br />
o expansiune a cuvântului, mânat\ de „in -<br />
tui]ia poetului de a cl\di totul pe scutul<br />
limbajului” (A. I. Brumaru).<br />
Eugen Barbu spunea odat\ c\ un au -<br />
tor mare d\ doar trei-patru titluri care r\ -<br />
controverse ∙ controverse ∙ co 47
controverse ∙ controverse ∙ co<br />
48<br />
mân, chiar dac\ scrie în ritm infernal, in -<br />
dustrial. Observ\m c\ Eugen Barbu a s<strong>em</strong> -<br />
nat trei romane care, indiferente la vâlv\ -<br />
t\ile inamici]iilor, r\mân: lâng\ Groapa,<br />
stau Princepele [i S\pt\mâna nebunilor.<br />
Ele par a nu avea nici o leg\tur\, de[i numitorul<br />
lor comun e u[or sesizabil: sunt<br />
toate parabole ale puterii.<br />
Groapa este un po<strong>em</strong> despre timp, a -<br />
[ezat sub s<strong>em</strong>nul genezei; romanul se des -<br />
f\[oar\ sub faldurile ciclicit\]ii. Princepele,<br />
departe de a fi un roman istoric pur, dezvolt\<br />
— livresc [i fabulos — ideea de fana -<br />
riotism, derulându-se într-un cerc tragic;<br />
perspectiva e închis\. Scenariul romanului<br />
e repetitiv, cer<strong>em</strong>onialul e prestabilit; în -<br />
cât, romanul Princepele, în form\ închis\,<br />
suprimându-[i logic [i legic protagoni[tii,<br />
vorbe[te despre stagnan]\ într-o tonalitate<br />
baladesc\. În fine, S\pt\mâna nebunilor<br />
este istoria unei pr\bu[iri cu delirante r\t\ -<br />
ciri [i reveniri; firesc, el va capta alternan ]a.<br />
Întrebarea care s-a pus vizavi de Groa -<br />
pa (dar dup\ apari]ia c\r]ilor amintite, a du -<br />
nând r\spunsuri stupefiante) ]inte[te fi losofia<br />
existen]ei degajat\ de carte; coincide<br />
ea oare cu viziunea melanholic\? Sau, mai<br />
de-a dreptul, este Groapa un roman existen]ialist?<br />
Vitalitatea romanului, deve nit un<br />
reper al literaturii noastre, îng\duie eferves -<br />
cen]a critic\, tocmai prin neistovita lucra re<br />
a posibilit\]ilor inten]ionale. Dar nu poa te<br />
fi vorba aici de fantezie critic\ ne îndi gu it\.<br />
Vom reaminti c\ autorul Groapei este<br />
un stilist, un mare creator de atmosfer\. El<br />
reconsider\ limbajul, as<strong>em</strong>enea lui Arghe -<br />
zi face apel la termenii neliterari, folosind<br />
expresii argotice, triviale; e aici asprimea<br />
stilistic\ a unui tenace artizan. Fixat asu -<br />
pra mediilor sordide, Eugen Barbu face<br />
oper\ de etnograf, p\trunde într-o lume<br />
violent\ [i crud\, condus\ de instinct. Crepusculul<br />
matein e totu[i departe, de[i Groa -<br />
pa d<strong>em</strong>asc\ poetul. S-a mai spus c\ Groapa<br />
ilustreaz\ o serie, f\r\ a o dep\[i ca o<br />
viziune general\. S\ fie repro[ul înt<strong>em</strong>e iat?<br />
Not\m c\ „linia” Stere sau, simetric,<br />
Paraschiv sunt forme ale alpinismului pu -<br />
Heinrich Campedonk: Compozi]ie<br />
terii. Primul, cu instinct achizitiv, de proprietar,<br />
prins în mrejele parvenirii este —<br />
s-a zis – un Rastignac valah; Stere prinse -<br />
se gustul banului [i scopul vie]ii devine în -<br />
avu]irea, în timp ce nevast\-sa Lina prive[ -<br />
te neputincioas\ „cum se duce via]a ei”.<br />
În lumea manglitorilor, ucenicul Pa raschiv,<br />
aprins „de o putere care-i lucea în ochi”<br />
vrea s\ devin\ „caramangiu de-a dev\ ra -<br />
telea”; el parvine la putere (simbolic\) prin<br />
eliminare [i duce la exces pr\duiala, bunul<br />
plac („fac ce-mi place”, va spune fostul u -<br />
cenic), ho]ii sim]ind aceast\ „alt\ putere”.<br />
Dar Groapa nu este doar epopeea lumpenilor,<br />
ci înf\]i[eaz\ o popula]ie eterogen\.<br />
P\trund<strong>em</strong> la barierele metropolei, în mar -<br />
ginea vie]ii, acolo unde putreziciunea, a -<br />
moralitatea [i for]a de înnoire se înso]esc.<br />
Lumea Cu]aridei cultiv\ raporturi aspre,<br />
dure, o atmosfer\ exotic\ interferând timpul<br />
istoric cu cel fabulos: este o lume supu-<br />
s\ automatismelor propriei ei naturi. De[i<br />
fictiv, universul Groapei se hr\ne[te din cel<br />
real [i ascult\ de legile lui. Romanul res -<br />
pec t\ logica lumii despre care vorbe[te,<br />
p\strând tensiunea [i duritatea ei. Ac]io -<br />
neaz\ acel „determinism al suburbiei” despre<br />
care amintea Pompiliu Constan tinescu.<br />
Peisajul, slujit de limba mustitoare fo -<br />
losit\ de un poet al senza]iilor violente, e<br />
mai mult decât un cadru. Putreziciunea [i<br />
violen]a unui mediu pestri] reconstituie o<br />
biografie a Cu]aridei, cu ritualul stereotipi -<br />
zat al vie]ii [i al muncii. Metafora, de care<br />
se sluje[te abundent Eugen Barbu, intr\ în<br />
consonan]\ cu st\rile psihice. Groapa în -<br />
s\[i, lume crepuscular\ p\truns\ de voluptatea<br />
existen]ei, anun]\ – paradoxal – o<br />
re na[tere: descoperim senza]ia gâlgâitoa -<br />
re de via]\ [i setea de revan[\ ce l-au ani -<br />
mat pe scriitor, prea hâr[itul Eugen Bar -<br />
bu, fost locuitor al Cu]aridei. El pune în ra -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
ma romanului o viziune b\rb\teasc\ asu -<br />
pra vie]ii, slujit\ de str\lucirea pictural\ [i<br />
acuitatea observa]iilor.<br />
S-a spus c\ Groapa ar fi un roman de<br />
sorginte existen]ialist\. Din împrejurarea<br />
c\ ideea romanului s-a n\scut prin 1946,<br />
când existen]ialismul era în vog\, se poate<br />
scoate – doar cu mare cazn\ [i deviind de<br />
la adev\r – o as<strong>em</strong>enea afirma]ie. Roma -<br />
nul era citit din perspectiva ultimelor c\r]i,<br />
anun]ându-le în germene. Anun]a Groa -<br />
pa, S\pt\mâna nebunilor? Greu de cre -<br />
zut. Ar îns<strong>em</strong>na c\ devenirea unui scriitor<br />
poate fi dezlegat\ în c\r]ile de început, accidentele<br />
sau [ocurile culturale pe traiectoria<br />
sa (care s\-i modifice destinul) fiind<br />
excluse. Dincolo de aceste supozi]ii, decisiv\<br />
r\mâne confruntarea cu opera. Ori -<br />
cât ne-am str\dui s\ decup\m în Groapa<br />
filonul existen]ialist, materia c\r]ii anulea -<br />
z\ as<strong>em</strong>enea eforturi speculative, specta -<br />
culoase, dar inutile. Apeten]a pentru sen -<br />
zorial reteaz\ dimensiunea reflexiv\, romanul<br />
creionând existen]e rudimentare,<br />
limitate la nevoile imediate. Lipse[te deci<br />
proiec]ia interiorit\]ii, fream\tul intero ga -<br />
]iilor, broderia reflexiv\; dar asta nu e o<br />
acuz\. Ea des<strong>em</strong>neaz\ o concordan]\, nu<br />
un deficit. Groapa e s<strong>em</strong>nat\ de un scrii -<br />
tor vitalist [i din ea ]â[ne[te bucuria vie]u -<br />
irii; gravitatea c\r]ii e refuzat\ de incon -<br />
[tien]a ac]iunilor. Eroii ei nu realizeaz\<br />
condi]ia tragic\ a ie[irii din cercul propriei<br />
lor condi]ii, corectând vectorul destinului.<br />
Roman al unor aventurieri (nu este umple -<br />
rea Cu]aridei o colonizare, cum sesiza L.<br />
Leonte?), Groapa face imposibil\ tocmai<br />
aventura. În fond, Groapa nici nu este o<br />
carte tragic\; dincolo de tragismul indivi -<br />
dual, Groapa propune un decupaj frust în<br />
existen]\, însumând roluri diferite într-o<br />
minicomedie uman\ ca univers antropomorf,<br />
suficient sie[i. Nu discut\m dac\ „ie -<br />
[irea din cerc” e posibil\, deoarece – cu<br />
u nele excep]ii (Gheorghe, de pild\) – ea<br />
nici nu se pune. Eroii Groapei doar exist\;<br />
ei discut\, dar nu probl<strong>em</strong>atizeaz\.<br />
Setea de via]\ irumpe în scene vii, garnisite<br />
cu crudit\]i verbale, îngro[ând aspecte<br />
sordide [i triviale; de aici [i eticheta<br />
naturalismului, aplicat\ unei subumanit\]i<br />
cu rezerve de puritate. De<strong>can</strong>tarea liric\<br />
nu sfâr[e[te în idealizare; groapa, cu zgomotele<br />
ei secrete, cu mirosul dulce [i par -<br />
[iv se raporteaz\ tot la literatura mahala -<br />
lei, dar „sparge” seria. La Eugen Barbu<br />
privirea e rece, arghezian\, refuzând me -<br />
Heinrich Campedonk: Vitralii<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
controverse ∙ controverse ∙ co 49
controverse ∙ controverse ∙ co<br />
50<br />
lodramatismul logodit cu vulgaritatea, întâlnit<br />
la un G. M. Zamfirescu. Caragiale,<br />
cel mai crud observator al mahalalei, biciu -<br />
ia spiritul ei; marele dramaturg viza un<br />
mahalagism care nu privea strict domici -<br />
liul. Emanciparea de caragialism a fost în -<br />
]eleas\ ca o ie[ire din sch<strong>em</strong>atism, aten]ia<br />
acordat\ acestei regiuni geografice [i mo -<br />
rale care este mahalaua înzestrând litera -<br />
tura noastr\ cu pagini ce înf\]i[au o trist\<br />
Heinrich Campedonk: Nud cu Floarea-Soarelui<br />
umanitate. E drept, n-au lipsit ini]iative de<br />
colorat pitoresc, cu exces descriptiv [i infiltra]ii<br />
zoliste, cu devia]ii de gust alimentând<br />
produc]ii artificioase: o literatur\ fal -<br />
sificat\ de retorica sentimental\.<br />
Pe suportul valoric al Groapei, Eugen<br />
Barbu propune o alt\ viziune, neames te -<br />
când categoriile sociale, de[i lumea pun ga -<br />
[ilor vine în contact – uneori for]at – cu nu -<br />
meroase alte categorii: poli]ia, meseri a[ii,<br />
negustorii, cârciumarii, l\utarii, a ma ne tarii<br />
etc. În Groapa dou\ genera]ii î[i disput\ întâietatea:<br />
hub\rul Bozoncea, sta roste de<br />
ho]i, [i ucenicul Paraschiv, un mi zantrop<br />
ros de ideea st\pânirii. Ei se lupt\ pentru<br />
putere, asista]i de Gheorghe (încer cat, a -<br />
ces ta, de gândul abandonului [i nostalgia al -<br />
tei existen]e) [i de eternii privitori ai spec -<br />
tacolului panoramic al Groapei: A glaia [i<br />
Grigore. De[i cuminte, ipoteza tea tralit\]ii<br />
se infiltreaz\ aici, dar gustul farsei, invocat<br />
de unii exege]i, nu se poate sus ]i ne într-o<br />
discu]ie serioas\, nesiluind de monstra]ia.<br />
Groapa r\mâne un roman neîngenun -<br />
cheat de timp, salutând supr<strong>em</strong>a izbând\:<br />
triumful vie]ii. Romanul lui Eugen Barbu nu<br />
trebuie citit cu nostalgiile beizadelei, coco -<br />
]a]i în filegoria lui Hrisant Hrisoscelu. Eu -<br />
gen Barbu, cred<strong>em</strong>, ar fi un exponent al li -<br />
niei Cant<strong>em</strong>ir, ilustrând moralismul bal ca -<br />
nic. S\ ne amintim c\ Istoria ieroglific\ era<br />
scriere de pamfletar, nicidecum document<br />
istoric. Împins de resorturi pol<strong>em</strong>i ce, Cant<strong>em</strong>ir<br />
folosea tonul cârtitor reconstituind un<br />
timp al instabilit\]ii politice. Alegoria <strong>can</strong>t<strong>em</strong>irian\<br />
combina, în dozaj savant, „ritori -<br />
ca”, satira [i sarcasmul, deformând carica -<br />
tural, cu neascuns\ voluptate (bal<strong>can</strong>ic\).<br />
Eugen Barbu [i-a înmuiat peni]a în mie -<br />
rea [i veninul pamfletului delectabil, fiind<br />
un autor care risc\, visând s\ fac\ din propria-i<br />
via]\ o capodoper\; de aici conflictul<br />
dintre om [i scriitor, îndârjind nu pu]ini<br />
du[mani. Dar pol<strong>em</strong>icile (iscate din resentimente)<br />
trec, c\r]ile (dac\ e cazul) r\mân.<br />
Polarizând sentimente, circulând înc\ sub<br />
povara unor prejudec\]i stingheritoare,<br />
c\r]ile violentului portretist Eugen Barbu<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
dureaz\. Fa]\ de analistul Marin Preda (cu<br />
care Eugen Barbu face pereche antinomi -<br />
c\, motiva]ia fiind [i neliterar\), autorul S\p -<br />
t\mânii nebunilor este un moralist [i un<br />
colorist. Func]ioneaz\ aici conflictul dintre<br />
ra]iune [i pasiune. La Preda strivitoare era<br />
reflec]ia etic\; un Petrini, revoltat, judec\<br />
condi]ia uman\ a trecutului secol, numit<br />
de unii sinistru, printr-o introspec]ie care<br />
este, de fapt, o larg\ retrospec]ie. Dincolo<br />
de colec]ia de fapte (în latur\ anecdotic\),<br />
centrul de greutate r\mâne reflec]ia. Personajele<br />
prediste adulmec\ fericirea, au<br />
nevoie de puritate, cunosc aventurile con -<br />
[ti in]ei. Spaima de neant a acestor fiin]e<br />
ap\sate de soarta cea „rea” se surdinizea -<br />
z\ prin iubire, aspirând spre grani]a divi -<br />
n\. Petrini traverseaz\ de[ertul vie]ii a fective;<br />
el este un lucid care caut\ afec]iunea.<br />
La Barbu iubirile sunt mistuitoare; pasio -<br />
na litatea lui Hrisant e clocotitoare, iar luci -<br />
ditatea în eclips\. Romane ale iubirilor e -<br />
[uate, hr\nindu-se din substan]a tragic\,<br />
ultimele c\r]i ale lui Preda [i Barbu au alte<br />
deschideri. Eroii lui Marin Preda poart\ vi -<br />
na tragic\, Eugen Barbu cons<strong>em</strong>neaz\ sanc -<br />
]iunea unei istorii tragice. Existen]a ca in -<br />
teroga]ie, terorizat\ de verticalitatea mora -<br />
l\ face loc existen]ei ca a[teptare, consumat\<br />
dincolo de moral\, în orizontalita -<br />
tea viciului. În Groapa se stinge o lume, în<br />
S\pt\mâna nebunilor, roman f\r\ pre -<br />
cedent, se desf\[oar\ un timp declinant,<br />
de vitalitate crepuscular\, ruinându-[i idealurile,<br />
ducând trena unor vr<strong>em</strong>uri eroice.<br />
Princepele este st\pânul, dar [i victima pro -<br />
priului destin, într-un univers levantin în<br />
care colc\ie patimile. O neputin]\ princi -<br />
ar\ îl st\pâne[te pe Hrisant, dominat de<br />
absen]a tiranic\ a Lucreziei. Be]ia sim ]u -<br />
ri lor sfâr[e[te prin ie[irea din via]\; Hri -<br />
sant î[i duce existen]a în a[teptarea mor -<br />
]ii. Barbu se sluje[te de o limb\ rafinat\,<br />
trecut\ prin retortele laboratorului unui<br />
insa]iabil degust\tor. Literatura lui Marin<br />
Preda, ca aventur\ a con[tiin]ei, are, ca<br />
pandant, în opera lui Eugen Barbu, aventura<br />
limbii. Heinrich Campedonk: Fata cu floare<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
controverse ∙ controverse ∙ co<br />
51
52<br />
Simona Modreanu<br />
Limb\ major\, destin minor? (3)<br />
Irumperea, în ]esutul narativ, al substra -<br />
tului etnolingvistic conduce la opere complexe,<br />
ce se înscriu în tradi]ia dialo gismului<br />
bahtian 1 , caracteristic discursului roma nesc.<br />
Altfel spus, discursul romanesc este locul<br />
de întâlnire [i de interac]iune a genu rilor vii<br />
[i multiple, ceea ce face c\ „roma nul, luat<br />
ca un tot, este un fenomen plu ristilistic, plu -<br />
rilingual, plurivocal“ 2 . Este un fenomen de<br />
dialogism generalizat, pe ca re Bahtin îl de -<br />
s<strong>em</strong>neaz\ prin conceptul de heteroglosie,<br />
afirmând c\ for]a romanului provine din<br />
co-existen]a [i din conflictul din tre diferitele<br />
tipuri de discurs: al persona jelor, al narato -<br />
rului [i chiar al autorului. El define[te hete -<br />
roglosia ca fiind „un alt discurs într-o alt\<br />
limb\, care serve[te expresiei inten]iilor<br />
autorului, dar în mod re fractat“ 3 . Este tocmai<br />
ceea ce reg\sim în cele dou\ romane<br />
ale lui Marius Daniel Po pes cu (Simfonia<br />
lupului [i Culorile rându ni cii), limbajele ce<br />
alc\tuiesc heteroglosia sa con]inând voci<br />
din trecut [i din prezent, ca [i voci din me -<br />
dii culturale diferite, chiar divergente.<br />
Un scriitor î[i poate oricând apropria un<br />
gen literar al lumii la care ader\, cum a fost<br />
cazul, spre ex<strong>em</strong>plu, al Elenei V\c\rescu/<br />
Hélène Vacaresco [i a poeziei sale cu adânci<br />
influen]e parnasiene, sau al lui Cioran în<br />
adoptarea formelor scurte, aforistice, sau<br />
al lui Eliade, cu povestirile sale existen]ia -<br />
liste gidiene etc. Dar ast\zi, produc]ia romanesc\<br />
se înscrie tot mai mult în ceea ce<br />
se nume[te deja „tradi]ia francofon\“ [i put<strong>em</strong><br />
vorbi despre o formul\ hibrid\, care<br />
conciliaz\ universuri simbolice distincte,<br />
aspirând la o sintez\ ce garanteaz\ bog\ -<br />
]ia interac]iunii culturilor.<br />
Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi<br />
versan]i se împletesc pentru a contribui la<br />
edificarea unei lumi singulare, autonome,<br />
reprezentativ\ pentru un no man’s land [i<br />
o no man’s langue care dobândesc existen -<br />
]\ [i î[i afirm\ statutul diferit, dar re cog nos -<br />
cibil. Iat\, într-un rezumat în acela[i timp ironic<br />
[i tandru, care spune multe despre men -<br />
talitatea [i realitatea româneasc\ cont<strong>em</strong>porane,<br />
câteva din cele 19 motive iden tifica -<br />
te de Marius Daniel Popescu pentru a r\ -<br />
mâne în „]ara de dincolo“, cum îi spu ne el:<br />
„1. Pentru c\ ]ara o po]i p\r\si ori -<br />
când… Nimeni nu te ]ine cu for]a în ]a r\.<br />
2. Pentru c\ în ]ar\ to]i sunt gata s\<br />
împar t\ cu tine tot ce au:<br />
cân tecele idioate pe ca -<br />
re le ascult\ cu volumul<br />
dat la maximum în ma -<br />
[ina lor, gripa în mijloa -<br />
ce le de transport în co -<br />
mun [i fe meile lor care<br />
stau acas\.<br />
4. Pentru c\ numai în ]ara noastr\ e -<br />
xist\ mai multe Jeep-uri decât milionari<br />
[i mai mul]i milionari decât întreprin deri.<br />
5. Pentru c\ numai la noi pare firesc<br />
s\ prime[ti f\r\ s\ oferi nimic în schimb.<br />
6. Pentru c\ ]ara noastr\ e singura în<br />
care, dac\ nu faci altceva decât s\ te ui]i<br />
la cei care muncesc, prime[ti o prim\ de<br />
spectator numit\ «ind<strong>em</strong>niza]ie de conducere».<br />
8. Pentru c\ sunt<strong>em</strong> singurul popor din<br />
lume la care apelativul «ho]!» este o formul\<br />
de tandre]e.<br />
Heinrich Campendonk: ~n p\dure<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
14. Pentru c\ numai în ]ara noastr\ se<br />
poate organiza Campionatul Mondial de<br />
3000 km slalom cu obstacole: c\ru]e,<br />
gropi, câini vagabonzi înfometa]i, be]ivi.<br />
15. Pentru c\ la noi z\pada este considerat\<br />
sfânt\ doar fiindc\ coboar\ din<br />
cer; odat\ ce a c\zut pe drumuri, nimeni<br />
nu mai îndr\zne[te s\ o ating\.<br />
16. Pentru c\ la noi ziua de lucru începe<br />
cu o pauz\.<br />
19. Pentru c\ atunci când toate lo cu -<br />
rile vor fi ocupate în Infern, ]ara noas -<br />
tr\ va deveni o destina]ie de substitu]ie<br />
pentru Infern; cei care vor r\mâne în ]a -<br />
ra noastr\ vor fi scuti]i de cheltuielile de<br />
transport în Infern.“ 4<br />
Cealalt\ lume – Fran]a, în ex<strong>em</strong>plul re -<br />
]inut – este bine uns\ [i func]ional\, doar<br />
c\ oamenii, chiar [i în cuplu, chiar [i în<br />
grup, se simt mai singuri ca niciodat\, în<br />
vr<strong>em</strong>e ce o indiferen]\ discret\ le cuprin -<br />
de sufletele:<br />
„Oamenii a[eza]i la mesele lor de pe<br />
teras\ nu-l bag\ în seam\ pe b\rbatul ca -<br />
re st\ singur în strad\, trec\torii nu-l pri -<br />
vesc, ma[inile încetinesc [i îl dep\[esc,<br />
el face piruete, se a[eaz\ în genunchi, se<br />
ridic\, face salturi în aer. E prima dat\<br />
când v\d o as<strong>em</strong>enea scen\ la Paris, mi<br />
se pare c\ acest om e sup\rat pe plane -<br />
ta întreag\, îl v\d f\când s<strong>em</strong>ne trec\torilor,<br />
beau cafea [i m\ gândesc la su ferin]ele<br />
fiin]elor umane.“ 5<br />
Ipoteza pe care o sus]in<strong>em</strong> aici este a -<br />
ceea c\ spa]iul totodat\ închis [i nelimitat<br />
pe care îl ofer\ limba francez\ str\inilor<br />
conduce la moduri de scriitur\ inedite, la<br />
folosirea unor procedee stilistice cum ar fi<br />
amestecul de genuri [i registre ale limbii,<br />
determinînd la urma urmei o înnoire profund\<br />
a romanului. Polifonia se articulea -<br />
z\ în jurul r<strong>em</strong>iniscen]elor – con[tiente sau<br />
involuntare – universului sociocultural [i<br />
lingvistic al „]\rii de dincolo“, transpuse în<br />
imaginarul cultural [i lingvistic al „]\rii de<br />
aici“. Leg\tura nu e niciodat\ complet rupt\,<br />
pe de o parte, r\d\cina nu e niciodat\<br />
înfipt\ adânc, pe de alt\ parte, av<strong>em</strong> de a<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
face mai curând cu o structur\ rizomic\,<br />
pentru a evoca modelul epist<strong>em</strong>ologic de -<br />
fi nit de Deleuze [i Guattari 6 . Orice el<strong>em</strong>ent<br />
îl poate influen]a pe un altul [i reci proc, f\ -<br />
r\ s\ existe subîn]elesuri ierarhice [i f\r\<br />
ca aceast\ coexisten]\ s\ sufoce specificitatea<br />
unuia sau altuia. Imaginea bibliotecii<br />
lui Marius Daniel Popescu ne apare ca o<br />
metafor\ edificatoare în acest sens (subli -<br />
nierile, ca [i traducerea, ne apar]in):<br />
„Îmi aranjez c\r]ile, biblioteca, e ca<br />
[i cum m-a[ muta. Sunt câteva sute de<br />
Heinrich Campendonk: Adam [i Eva<br />
c\r]i în român\ [i vreo dou\ mii în fran ce -<br />
z\. Voi face etajere separate pentru c\r-<br />
]ile române[ti, vor fi împreun\ [i nu vor<br />
atinge c\r]ile în francez\ decât prin pe re -<br />
53
54<br />
tele de l<strong>em</strong>n al bibliotecii. Iau în mâini<br />
aceste c\r]i bilingve [i le [terg de praful<br />
care s-a a[ternut peste ele. Amesteca s<strong>em</strong><br />
c\r]ile în român\ cu cele în francez\. […]<br />
Î]i traduc titluri de c\r]i în român\ [i tra -<br />
duc din român\ în francez\. Iat\ un alt<br />
titlu pe care tocmai l-am tradus: «Tratat<br />
despre orbul orb». Cum am multe c\r]i<br />
în francez\, î]i citez un titlu de carte în<br />
francez\: «Poèmes de jeunesse ».“ 7<br />
Autorul scrie romane a[a cum lipea a -<br />
fi[e, la început, dup\ sosirea sa în „]ara de<br />
aici“, Elve]ia. Scrie juxtapunând episoade<br />
ce alearg\ de-a lungul spiralei t<strong>em</strong>porale,<br />
în toate sensurile, punând aten]ia [i sagaci -<br />
tatea cititorului la grea încercare, p\r\sind<br />
uneori firul Ariadnei pentru a-l incita s\ g\ -<br />
seasc\ singur ie[irea din labirint.<br />
În Simfonia lupului [i Culorile rându -<br />
nicii, Marius Daniel Popescu propune po -<br />
vestiri autobiografice insolite, deconstru indu-le<br />
de fapt – în raport cu imaginea tra -<br />
di ]ional\ pe care ne-o fac<strong>em</strong> despre ele –<br />
[i redându-le sub form\ de puzzle. Cumva<br />
în felul lui Julio Cortazar, sau al lui Jean Ge -<br />
net, el compune un soi de [otron textual,<br />
dispre]uind succesiunea cronologic\ a fap -<br />
telor, s\rind de la una la alta, în voia aso -<br />
cierilor fanteziste de idei sau chiar de so -<br />
norit\]i. Cele dou\ c\r]i se deschid cu sec -<br />
ven]e dramatice: moartea tat\lui, în Simfonia,<br />
moartea mamei, în Culorile; cele<br />
dou\ texte se încheie cu începutul unui nou<br />
joc. Între moarte [i via]\, sub s<strong>em</strong>nul ludi -<br />
cului, se deruleaz\ gh<strong>em</strong>ul miilor de scene<br />
care povestesc, fragmentar, cu o seriozita -<br />
te c\reia nu-i lipse[te niciodat\ ironia, e -<br />
xisten]a sub regimul comunist, libertatea<br />
reg\sit\, iubirea, familia, copiii, în „]ara de<br />
aici“. El traseaz\ astfel un parcurs pe care<br />
l-am putea numi, pentru a o parafraza pe<br />
Lise Gauvin, un drum al „ne-lini[tii“ 8 , cu<br />
diferen]a c\ nu ia distan]\ de limba fran -<br />
cez\ în special, ci de orice limb\, spa]iul<br />
literar prezentându-se ca un loc în care se<br />
exprim\ simultan o afirma]ie identitar\ [i<br />
un fel de eliberare. Eliberarea cuvântului<br />
prin cuvînt, dup\ cum o sugereaz\ ultima<br />
Heinrich Campendonk: Dou\ chipuri<br />
metafor\ pe care o folose[te la sfâr[itul<br />
Simfoniei, cea a unui ghiozdan din tabl\<br />
al b\, pe care fiica sa urma s\-l arate cole -<br />
gelor ei de clas\ [i „dac\ o întreab\ de ce<br />
are un ghiozdan de tabl\ alb\, ea le va r\s -<br />
punde, cum ai înv\]at-o tu, c\ e a[a fiind -<br />
c\ cuvintele nu ar trebui s\ existe“. 9<br />
Cu Popescu, av<strong>em</strong> senza]ia c\ un cuvânt<br />
este o construc]ie mental\ dispensa -<br />
bil\, a[a cum spa]iul francofon este o con -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
struc]ie mental\ a Fran]ei, a[a cum orientalismul<br />
a fost inventat în Occident. {i to -<br />
tu[i e dependent [i fascinat de verb, ca ori -<br />
ce alt scriitor, [i aspir\, în mod paradoxal,<br />
la t\cere, mutiplicând cuvintele, sp\rgând<br />
fiecare gest cotidian în mii de cioburi so -<br />
no re, cum ar fi reproducerea etichetelor<br />
de la o serie de produse elve]iene, redate<br />
în trei limbi. Desigur, scriitura sa ne duce<br />
inevitabil cu gândul la Noul Roman, la Le<br />
Clézio f\când inventarul magazinului Mo -<br />
noprix în Procesul verbal, {i totu[i, în a -<br />
ceast\ „sacralizare a banalului“ 10 , nu acu -<br />
mularea lucrurilor îl interpeleaz\ pe autor,<br />
ci cea a cuvintelor care alearg\ dup\ concret,<br />
care la rândul s\u ne scap\. Iar a -<br />
ceast\ experien]\ este cu totul personal\,<br />
omul se confrunt\ cu lucrurile ca „instan]\<br />
enun]iativ\“, individual\, orice persoan\<br />
verbal\ fiind un spectru de valori virtuale<br />
care se actualizeaz\ într-un anumit context,<br />
dar aceast\ oscila]ie referen]ial\ nu e câ -<br />
tu[i de pu]in colectiv\.<br />
În cronicile polifonice narative pe care<br />
ni le ofer\, nu exist\ urm\ de doxa, iar<br />
pluralele noi [i voi sunt destul de rare. A -<br />
ventura existen]ial\ [i aventura livresc\ sunt<br />
tr\ite cu toat\ suferin]a [i patima unei fiin -<br />
]e de carne care se d\ruie[te în carnea cuvintelor,<br />
dovedind c\ literatura nu ne con -<br />
strânge s\-i asoci<strong>em</strong> un principiu de teritorialitate,<br />
deschizându-se, dimpotriv\, asu -<br />
pra unui imens spa]iu de contact, un spa -<br />
]iu al lui între, unde imaginarul limbilor fa -<br />
ce legea. Textele lui Marius Daniel Po pes -<br />
cu sunt locuite de plurilingvism într-o ma -<br />
ni er\ subteran\, iar prin dialogism, într-o<br />
manier\ evident\, în c\l\torii simbolice per -<br />
manente între „]ara de dincolo“ [i „]ara de<br />
aici“, [arpele t<strong>em</strong>poral servindu-se adesea<br />
de cuvântul scris ca vehicul:<br />
„Nu-mi mai amintesc unde [i când am<br />
cump\rat cartea aceasta. E veche [i uza -<br />
t\ ca o curea de-a str\bunicului meu, pa -<br />
ginile ei sunt îng\lbenite [i sf\râmicioase<br />
pe ultima pagin\ care con]ine text lite -<br />
rar e tip\rit «231» apoi urmeaz\ alte [ap -<br />
te pagini dintre care a [apte este « TI P|- Heinrich Campendonk: Crucifix<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
55
ursa ideilor economice · burs<br />
56<br />
Heinrich Campendonk: Cuplu `n balcon<br />
RIRE ÎNCHEIAT| PE DOU|ZECI MAR -<br />
TIE O MIE NOU| SUTE {AIZECI {I<br />
{APTE PE MA{INILE DE TIP|RIT ALE<br />
IMPRIMERIEI H. MESSEILER LA NEU -<br />
CHZTEL». Aveam aproape patru ani [i<br />
mama mea [i to]i ceilal]i m<strong>em</strong>bri ai fa mi -<br />
liei mele nu se gândeau [i nici nu vi sau<br />
c\ într-o zi, pu[tiul de atunci avea s\ fac\<br />
cuno[tin]\ cu o alt\ ]ar\ [i înc\ în tr-un<br />
mod mult mai concludent decât un turist<br />
sau un student […]. Citesc în lim ba care nu<br />
este limba mea matern\, dar ca re a deve -<br />
nit limba mea. Citesc înc\ foar te bine în<br />
limba pe care am înv\]at-o din co pil\rie,<br />
dar de doisprezece ani citesc mai ales în<br />
francez\. […] Nu caut pl\cerea în cuvin te.<br />
[…] A iubi c\r]ile nu înseamn\ a g\si pl\ -<br />
cere în cuvinte. […] Nu exist\ vreo pune -<br />
re în cuvânt sau vreo punere în pagin\ ca -<br />
re s\ m\ poat\ cufunda în pl\cere.“ 11<br />
Marius Daniel Popescu ne face s\ vi -<br />
zit\m aceast\ limb\ francez\, în care s-a<br />
aruncat trup [i suflet, instalîndu-se într-un<br />
fel de band\ Moebius lingvistic\, cu o pri -<br />
vire în acela[i timp exterioar\ – neutr\, f\ -<br />
r\ parti-pris – [i o privire axial\, care mer -<br />
ge spre r\d\cina cuvintelor [i caut\ ra]iuni -<br />
le existen]ei lor. Nici c\ma[\ de for]\, nici<br />
obiect de adora]ie g\unoas\, franceza este<br />
pentru el un aici-dincolo, o frumoas\ hai -<br />
n\ confortabil\, a c\rei utilitate fundamen -<br />
tal\ r\mîne discutabil\, ca pentru orice<br />
al t\ limb\, de altfel. Nu sufer\ din aceast\<br />
cauz\, dar nici nu este mai fericit. Hetero -<br />
glosia sa este pronominal\, tensiunile latente<br />
ale personalit\]ii sale, fa]etele rapor -<br />
turilor sale cu lumea [i cu limbile se traduc<br />
în aceste alternan]e imprevizibile de eu,<br />
tu, el... Mai multe puncte de vedere, dar<br />
niciun indiciu clar de trecere de la o instan]\<br />
discursiv\ la alta, acest joc permanent<br />
edificând o compozi]ie magistral\, ce<br />
taie respira]ia în absen]a unor repere stabile.<br />
Degeaba încerc\m s\ ved<strong>em</strong> în pu -<br />
nerea la distan]\ prin tu sau el o voin]\ de<br />
a disocia eul prezent de ipostazele trecute,<br />
sau invers, c\ci Popescu se ]ine de [otii în<br />
fiecare moment: eu este când naratorul<br />
omniscient, când vocea bunicului, când,<br />
în tr-un fel de punere în abis, naratorul u -<br />
nui alt text; tu este fie naratorul, fie interlocutorul<br />
natural, cu diferen]a c\ dialogul<br />
real nu exist\; el este când naratorul, când<br />
o non-persoan\ exterioar\ interlocu]iei,<br />
dar bucurându-se de un surplus de determi -<br />
n\ri referen]iale. Iat\ câteva ex<strong>em</strong>ple:<br />
„Mi-a trimis un text b\tut la ma[in\,<br />
ar vrea s\-i public textul în jurnalul lite -<br />
rar «p\trunjelul», mi-a scris câteva cuvin -<br />
te pe o carte po[tal\, e scriitor, a pu blicat<br />
mai multe c\r]i, spune «este un extras<br />
din viitorul meu roman», citesc: «Îmi<br />
începeam zilele privind obiectele puse<br />
pe noptier\. […] » (CR, 266)<br />
„Î]i spun eu, nepoate, c\ nici lucru ri -<br />
le, nici fiin]ele nu sunt vinovate de ne ca -<br />
zurile lumii. Singurul necaz de pe lume<br />
vine de la cuvinte.“ (SL, 127)<br />
„Te afli cu cele dou\ fete ale tale pe<br />
strad\, la dreapta e cea mare pe care o<br />
]ii de mîn\, cea mic\ [i-a petrecut bra]ul<br />
drept pe dup\ gâtul t\u […]“ (SL, 367)<br />
„Cite[te mai multe ziare pe zi, pe u ne -<br />
le le cump\r\ de la chio[curi, pe alte le le<br />
prime[te în cutia de scrisori, prin a bona -<br />
ment. Le cite[te în întregime, petrece cam<br />
dou\ ore ca s\ le citeasc\ în în tregime.<br />
Titlurile [i subtitlurile fiec\rei rubrici, le<br />
pronun]\ de mai multe ori în minte, pâ -<br />
n\ când le g\se[te un farmec lingvistic<br />
sau un defect deontologic.“ (CL, 46)<br />
Mozaicul polifonic ce rezult\ produce un<br />
efect de multiplicare a personajelor „corporale“,<br />
aceste rezonan]e diverse, venind<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
din spa]ii atât de îndep\rtate unul de cel\ -<br />
lalt din toate punctele de vedere, ]esând o<br />
atmosfer\ ce îmbin\ u[ur\tatea [i visul,<br />
derizoriul [i absurditatea, luciditatea zâmbi -<br />
toare [i ne-lini[tea asurzitoare. Aceast\ îm -<br />
pr\[tiere lingvistic\ pronominal\ v\de[te<br />
o nevoie de considerare egal\ a mai mul-<br />
tor perspective, nu nep\rat contradictorii,<br />
ceea ce relev\ o abordare personal\, poetic\<br />
a lumii, printr-un sine multiplu ce re -<br />
fuz\ s\ abdice în fa]a exigen]ei op]iunii u -<br />
nice. Coeren]a intern\ a universului lui Ma -<br />
rius Daniel Popescu nu e defel [tirbit\ de<br />
aceste practici.<br />
Heinrich Campendonk: Interior cu nud<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
În concluzie, put<strong>em</strong> spune c\ spa]iul<br />
literar francofon reprezint\ o [ans\. [ansa<br />
unei întâlniri între dou\ culturi, dou\ mo -<br />
duri de gândire, dou\ (sau mai multe) limbi.<br />
[ansa de a le transcende spre un nou orizont.<br />
Cuvintele sunt aici pentru a exprima<br />
percep]iile, nu pentru a se impune, [i e xact<br />
despre asta e vorba: s\ devii con[tient de<br />
ce este via]a, în unitatea [i diversitatea ei,<br />
în manifest\rile sale mentale, afective, psihice.<br />
Ea e f\cut\ din aceste realit\]i mici [i<br />
mari, pe care omul le percepe în con [tiin -<br />
]a [i în incon[tientul s\u, în m<strong>em</strong>oria spi -<br />
ritului [i trupului s\u, [i care c\l\toresc<br />
precum o pas\re c\reia îi dai culorile timpului.<br />
Faptele [i obiectele. În ele, prin ele,<br />
cu ele – în aparen]\ servite în stare brut\,<br />
în realitate repartizate minu]ios, ca notele<br />
pe o partitur\ – se creeaz\ <strong>em</strong>o]ia, prin in -<br />
termediul cuvintelor nenum\rate ce popu -<br />
leaz\ frazele unei povestiri, pe care me -<br />
moria o prelunge[te la infinit.<br />
Am putea spune c\ spa]iul francofon<br />
este o „zon\ liber\“, dincolo de o spa]iali -<br />
tate [i o t<strong>em</strong>poralite geo-istoric\ concrete,<br />
o arie complex\ în care scriitorul explora -<br />
tor tr\ie[te o experien]\ major\: descum -<br />
p\ nirea în fa]a straniet\]ii limbii [i negr\ -<br />
i ta pl\cere de a crea una nou\.<br />
1 Mikhaïl Bakhtine, Esthétique et théorie<br />
du roman, Editions Gallimard, 1978, p.89.<br />
2 Ibid<strong>em</strong>, p.87.<br />
3 Mikhaïl Bakthine, Discourse in the Novel,<br />
in The Dialogic Imagination: Four Essays, Ed.<br />
Michael Holquist, Austin and London, University<br />
of Texas Press, 1981, p.XXVI.<br />
4 Marius Daniel Popescu, Culorile rându -<br />
nicii, Ia[i, Junimea, 2013, pp. 184-184.<br />
5 Ibid<strong>em</strong>, pp.222-223.<br />
6 Gilles Deleuze et Félix Guattari, L’Anti-<br />
Œdipe: capitalisme et schizophrénie, Paris,<br />
Mi nuit, 1972, p.13.<br />
7 Marius Daniel Popescu, La Symphonie<br />
du loup, pp.299-300.<br />
8 Jean-Paul Bertrand et Lise Gauvin (dir.),<br />
Littératures mineures en langue majeure,<br />
p.19.<br />
9 La Symphonie du loup, p.399.<br />
10 Interviu cu Abeline Majorel.<br />
11 La Symphonie du loup, pp.365-367.<br />
bursa ideilor economice · burs<br />
57
58<br />
George Popa<br />
Criza<br />
identit\]ilor culturale (2)<br />
II<br />
Pentru a da contur mai precis culturii<br />
europene, ne vom re feri foarte succint la<br />
alte dou\ spiritualit\]i: egiptean\ [i india -<br />
n\. Dac\ pentru vechii greci, frumosul [i<br />
armonia la m\sur\ uman\ au con stituit al -<br />
bia modelatoare a viziunii [i împlinirilor optime<br />
în diversele do menii, vechiul Egipt a<br />
cultivat sublimul. În acest spirit au fost create<br />
piramidele, t<strong>em</strong>plele [i statuile fa rao -<br />
ni lor, totul la m\suri colosale.<br />
Este s<strong>em</strong>nificativ\ deosebirea dintre<br />
concep]ia privind raportul omului cu divi -<br />
nitatea. Egipteanul se considera consubstan]ial<br />
cu zeii, pe când la greci zeii erau<br />
cei care au împrumutat formele uma ne,<br />
doar c\ erau n<strong>em</strong>uritori. Pe de alt\ parte,<br />
divini se considerau în]elep]ii, înc\ o do v -<br />
a d\ a centr\rii axiologice a omului de c\ -<br />
tre vechii eleni în inima universului.<br />
Pentru locuitorii anticei Elade, adev\ -<br />
rata via]\ se afl\ pe p\ mânt, pe când pen -<br />
tru egiptean via]a terestr\ era doar o pre -<br />
g\ti re pentru via]a de dincolo. N\zuin]a<br />
supr<strong>em</strong>\ de dup\ moarte a egipteanului<br />
nu era un eden al unei fericiri angelice, ca<br />
în cre[ti- nism, ci aflarea „tainei care se ascunde<br />
înapoia tuturor taine lor”, o alt\ expresie<br />
a sublimit\]ii gândirii metafizice a<br />
locuitorilor din valea Nilului. În acest scop,<br />
egipteanul trebuia s\ fie „curat”, în sensul<br />
de a fi cultivat în via]\ marile valori: ade -<br />
v\rul, binele, frumosul, dreptatea, sim]i rea,<br />
m\iestria, plenitudinea vie]ii. Dac\ valoa -<br />
rea moral\ a omului este pus\ de europea -<br />
nul cre[tin sub s<strong>em</strong> nul p\catului originar,<br />
egipteanul nu numai c\ se considera consubstan]ial<br />
cu zeii, dar [i participant la cre -<br />
area lor [i st\pân pe ritmu rile milenare ale<br />
p\mântului, prin str\baterea a numeroa se<br />
na[ teri. D<strong>em</strong>nitatea spiritual\ a omului era<br />
purtat\ la supr<strong>em</strong>\ altitudine.<br />
Cât prive[te spiritualitatea indian\, ca -<br />
racterul s\u fundamental este identitatea<br />
dintre om [i Dumnezeu; Atman=Brahman,<br />
adic\ via]a uman\, fiin]a izolat\ este<br />
egal\ ca esen]\ [i se identi fi c\ prin aceas -<br />
ta cu întreaga fire, cu via]a cosmic\, iubi -<br />
rea – ka ma – fiind principiul unificator.<br />
Aceast\ formul\ este explicat\ în Upani -<br />
[a de astfel: Advaitam = Anantam – uni-<br />
tatea este n<strong>em</strong>\r gi nit\, iar Advaitam = A -<br />
nandam – unitatea este iubire. Astfel,<br />
gândirea indian\ a inclus lumea, divinitatea<br />
[i fiin]a uman\ într-un singur adev\r, a pus<br />
accent pe armonia universal\, nu mai a[a<br />
o mul putând comunica atât cu lumea, cât<br />
[i cu zeii. Un lucru deosebit de important:<br />
pentru indian fiecare moment al vie]ii sale<br />
[i fiecare din actele sale sunt sacre, se înscriu<br />
în orânduirea eter n\ a universului. Ca<br />
atare, o deosebire fun damental\ între indieni<br />
[i europeni const\ în faptul c\ primii<br />
cultiv\ verbul a fi, sunt preocupa]i de cali -<br />
tatea fiin]\rii, de spi ri tua lizare, pe când ultimii<br />
sunt ob seda]i de a avea – <strong>can</strong>titatea<br />
avu ]iei, consumismul material.<br />
III<br />
Ce av<strong>em</strong> noi, românii, în comun cu<br />
Europa? Al\turi de spiri tul religios cre[tin,<br />
de nuan]\ ortodox\, reg\sim gândirea ra -<br />
Heinrich Campendonk: Doi cai [i un mânz<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
]io nal\, sim]ul estetic îmbinat cu noble]ea<br />
etic\ – mo[tenire gre ceas c\. Av<strong>em</strong> comu -<br />
nâ de as<strong>em</strong>enea abordarea de simboluri<br />
[i t<strong>em</strong>e majore din cultura antic\, mai ales<br />
din mitologie, fapt care are loc mai ales în<br />
crea]ia <strong>em</strong>inescian\, dar [i la al]i poe]i, în<br />
mu zic\, în artele plastice. [i nu trebuie s\<br />
uit\m leg\tura dintre ancestralitatea noas -<br />
tr\ [i Elada antic\, [i anume, împrumuta -<br />
rea de c\tre aceasta a celor doi zei traci,<br />
Orfeu [i Dionysos, pentru a-[i reînnoi spi -<br />
ritual panteonul.<br />
Cât prive[te specificul culturii româ -<br />
ne[ti, pentru a-l identifica trebuie s\ ne<br />
adres\m crea]iilor majore. Iar ca s\ ajun -<br />
g<strong>em</strong> la ele, plec\m din illo t<strong>em</strong>pore, de<br />
la primul modelator al spiritualit\]ii româ -<br />
ne[ti, [i anume, tripticul daco-getic Zamol -<br />
xis-Orfeu-Diony sos, solidariza]i prin do -<br />
bândirea n<strong>em</strong>uririi dup\ o moarte ini]ia ti -<br />
c\, idee venind de la Ge]i, care „nu credeau<br />
c\ mor, ci doar schim b\ locuin]a” (Hero -<br />
dot). Or, reg\sim aceast\ fenomenologie<br />
za molxic\ trifazic\ – via]\-moarte-re na[ -<br />
tere pe un plan existen]ial superior – în<br />
crea]iile noastre definitorii: balada Miori -<br />
]ei, balada Me[terului Manole, lirica <strong>em</strong>inescian\,<br />
în primul rând Luceaf\ rul,<br />
complexul sculptural brâncu[ian de la Tg.<br />
Jiu. Toate se refe r\ la principii primordiale,<br />
la maxima deschidere cosmic\.<br />
Astfel, Miori]a dezvolt\ o viziune proprie<br />
românului privind moartea, pe care<br />
o consider\ un transfer mitic într-o neoe -<br />
xisten ]\ mirific\ nepieritoare. În felul aces -<br />
ta, a[a cum afirm\ Mircea E liade, româ -<br />
nul impune o alternativ\ intens pozitiv\<br />
absurdului tragic al mor]ii. Balada Me[terului<br />
Manole, dezvoltând o t<strong>em</strong>\ ce acoper\<br />
o arie foarte întins\, din Asia pân\ în Europa,<br />
[i a nume necesitatea unui sacrificiu<br />
uman pentru a asigura durabili tatea unei<br />
construc]ii, cap\t\ o viziune original\ la<br />
români, în sensul c\ jertfa uman\ confer\<br />
perenitate unui edificiu religios unicat („M\n\stire-nalt\/<br />
Cum n-a mai fost alt\”), iar<br />
Manole, creatorul – omul ales – este în -<br />
ve[ nicit în capodopera arhitectu ral\.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campendonk: Cuplu tân\r<br />
În Luceaf\rul are loc o ac]iune supra -<br />
t<strong>em</strong>poral\ la nivel de principii. Este vorba<br />
de destinul geniului, care, scrie Eminescu<br />
în postuma intitulat\ de G. C\linescu Po -<br />
vestea magului c\l\tor în stele – denumi -<br />
re mai adecvat\ Lume [i geniu – este o<br />
entita te care nu se afl\ în planul crea]iei,<br />
este un str\in într-o lume str\ in\, încât în -<br />
59
60<br />
su[i Dumnezeu „se împiedic\ în cifrul s\u”.<br />
Este cea mai înalt\ concep]ie despre ge -<br />
niu din gândirea universal\. La che m\rile<br />
unei muritoare, Hyperion, accept\ o moar -<br />
te ini]iatic\ prin coborârile pe p\mânt, dar<br />
dup\ experien]a terestr\ e[uat\, va re -<br />
na[te la primordialitatea sa din increat.<br />
Complexul brâncu[ian de la Tg. Jiu<br />
desf\[oar\ fenomenologia destinului uman:<br />
se pleac\ de la formele arhetipale – rotundul<br />
Mesei T\cerii [i a scaunelor din jur,<br />
acestea din urm\ intro ducând timpul prin<br />
forma lor de clepsidr\; mai departe, Poar -<br />
ta s\rutului s<strong>em</strong>nific\ na[terea vie]ii, du -<br />
p\ care urmeaz\, în axul complexului, bi -<br />
serica simbolizând întoarcerea p\mântului<br />
în p\ mânt, pentru ca în Coloana N<strong>em</strong>\r -<br />
ginirii spiritul s\ se înal]e, e liberat din materialitate.<br />
P\s\rile lui Brâncu[i, motiv me -<br />
reu reluat în diverse forme, d<strong>em</strong>onstreaz\<br />
aceea[i voca]ie a românului pentru în\l ]a re.<br />
În context, amintim c\ nu orizontala,<br />
spa]iul unduitor deal-va le de la începutul<br />
Miori]ei constituie matricea modelatoare<br />
a culturii noastre, ci – a[a cum a relevat<br />
E minescu, verticala ce reasc\ spre care<br />
su ie în final balada vrâncean\; „Muntele<br />
este tat\ al râurilor [i al poporului nostru.<br />
Acesta este cump\na lui, cântarul cu care<br />
î[i cânt\re[te patimile [i fapta. … C\ci nus<br />
culori destule în lume s\-nvestmânte/ A<br />
mun]ilor Carpatici sublime idealuri”. Vo -<br />
ca ]ia sacralit\]ii este o alt\ constant\ principal\<br />
a cul turii noastre (se spune într-o<br />
doi n\: „Cine n-are nimic sfânt/ N-ai be loc<br />
pe-acest p\mânt”), iar Eminescu este poetul<br />
care, pe plan universal, al\turi de Pindar<br />
[i Hölderlin, folose[te cel mai mult<br />
cu vântul „sfânt”, atribuindu-l cvasi exhaustiv<br />
el<strong>em</strong>entelor naturii. De as<strong>em</strong>enea, vo -<br />
ca ]ia luminii: de pild\, drumul lui Hyperi -<br />
on c\ tre D<strong>em</strong>iurg desf\[oar\ poate cea<br />
mai mult\ lumin\ din lirica lumii, iar pictura<br />
lui Grigorescu este lumin\ eteric\,<br />
lumin\ însângerat\ în arta lui Luchian. Vo -<br />
ca]ia cântului, este deosebit de dezvoltat\<br />
la român, descendent al zeului trac al mu -<br />
zicii, Orfeu.<br />
Într-un cuvânt, viziunea sintetic\ de la ca -<br />
re iradiaz\ [i spre ca re converg coordona -<br />
tele principale ale culturii noastre este ten -<br />
din]a spre înalt [i n<strong>em</strong>\rginire. De aici, des -<br />
chiderea cosmic\: pe de o parte afectiv\,<br />
simpatetic\ fa]\ de cel\lalt [i fa]\ de natu -<br />
r\, iar pe de alt\ parte, deschiderea meta fi -<br />
zic\ întru dep\[ire [i eli berare spiritual\.<br />
Se explic\ astfel de ce la noi, românii,<br />
cre[tinismul a fost a doptat sub o anumit\<br />
viziune – cea a în\l]\rii [i a ilumin\rii. Astfel,<br />
Învierea, este perceput\ ca o s\rb\ toa re<br />
mai important\ de cât r\stignirea, drama<br />
mor]ii, – invers de cum are loc în cato li -<br />
cism. Tot în contrast, Schimbarea la fa ]\<br />
constituie una din cele mai de seam\ s\rb\ -<br />
tori ale noastre. Rena[terea pe plan superior,<br />
transfigurarea sunt consonante cu e -<br />
anul ascensional mioritic, zborul lui Hype -<br />
rion spre D<strong>em</strong>iurg, Coloana N<strong>em</strong>\r ginirii.<br />
IV<br />
Actualmente, delimitarea structurii pro -<br />
prii a culturii în diverse ]\ri europene tinde<br />
s\ devin\ aleatorie, neesen]ial\. Are loc un<br />
proces de nivelare [i omogenizare. La a -<br />
cest proces contribuie convergent o serie<br />
de factori, al c\ror numitor comun îl constituie<br />
dec\derea valorilor, alergia omului<br />
actual la axiologic. Eminescu anticipase<br />
înc\ din secolul XIX: „E apus de zeitate [’<br />
asfin]ire de idei”. La dec\derea religioas\<br />
[i dispari]ia marilor sist<strong>em</strong>e ale gândirii, se<br />
adaug\ criza intelectualit\]ii, mediocri za -<br />
rea [i pervertirea artelor, lipsa oric\rui criteriu,<br />
inclusiv etic [i juridic, cultivarea in -<br />
stinctelor primare, consecin]\ a „moli mei”<br />
ini]iat\ de pansexualismul freudian, [i care<br />
a invadat poezia, romanul, teatrul, pictu -<br />
ra, sculptura, filmul: este „pornocra]ia”, pro -<br />
fe]it\ tot de Eminescu.<br />
Are loc o degradare pân\ la epuizare<br />
a creativit\]ii spirituale, fenomen biologic<br />
regresiv s<strong>em</strong>nalat de Oswald Spengler, ca -<br />
re releva faptul c\ un popor se na[te, înflore[te<br />
creând în tinere]ea sa cultur\, iar<br />
dup\ atingerea unor culmina]ii ale opere -<br />
lor spiri tului, cultura este lovit\ de senilita -<br />
te, înlocuit\ cu civiliza]ia, cu pragmaticul,<br />
consumismul, satisfacerea pe diverse planuri<br />
a vie]ii materiale; iar finalmente, po -<br />
porul piere as<strong>em</strong>enea organismelor pur<br />
somatice. Societatea actual\ este victima a<br />
dou\ ordine de reduc]ionism: pe de o par -<br />
te, suficien]a mental\ conferit\ de acumularea<br />
tot mai avid\ de bunuri de consum,<br />
pe de alt\ parte, confiscarea min]ii de c\ -<br />
tre sa]ietatea impulsurilor el<strong>em</strong>en ta re ale<br />
sim]urilor [i ale vegetativului. E astfel scurt -<br />
circuitat\ activitatea spiritual\ posibil\ a<br />
celor 12 miliarde de neuroni cerebrali.<br />
Infestarea cea mai nociv\ a con[tiin ]e -<br />
lor este exercitat\ de mass media, care pa -<br />
ralizeaz\ ra]iunea, prostitueaz\ imagina]ia<br />
(„regina facult\]ilor” – Baudelaire). Pericolul<br />
TV [i al computerului: transformarea<br />
omului dintr-un subiect viu unic, într-un o -<br />
biect fantomatic pe care îl po]i elimina cu<br />
cea mai mare u[urin]\ prin simpla ap\ sa -<br />
re pe un buton. De aici, transferat în via -<br />
]a real\. sentimentul lipsei ponderii existen]iale<br />
a omului [i, deci, a va lorii sale<br />
în univers, fapt care genereaz\ impulsul<br />
cvasi auto mat al gra tuit\]ii violen]ei pân\<br />
la suprimarea „fantasmei”, pân\ la crim\.<br />
Criza intelectualit\]ii, a elitelor, a marilor<br />
modele – este exploatat\ de atacurile<br />
pseudovalorilor, – filozofarzi ai nonsensului<br />
[i ai nimicului, saltimbanci ai paradoxu -<br />
rilor, scriitori subombilicali, cavaleri ai des -<br />
figurativului în arta plastic\. Fizicianul Ba -<br />
sarab Nicolescu afirm\: „Modernitatea este<br />
în mod particular morti fer\. Ea a inventat<br />
tot felul de «mor]i» [i «sfâr[ituri» … De aici<br />
stri g\ri d<strong>em</strong>en]iale ale momentului, precum:<br />
«adio ra]iunii», «no future», «ni Dieu ni<br />
maître», «nimic nu este mai urât decât frumosul»,<br />
«sublimul este cuvânt desuet» etc.“<br />
Se scrie acela[i gen de versifica]ie agre -<br />
mentat\ cu vulgarit\]i, se joac\ acela[i tea -<br />
tru licen]ios, se practic\ aceea[i pictur\<br />
sau sculptur\ aberant\, urechea este agresat\<br />
de acelea[i compozi]ii dizarmonice,<br />
a par pe band\ rulant\ acelea[i filme nes<strong>em</strong>nificative,<br />
obligatoriu cu implica]ii obscene,<br />
acelea[i eseisme pre]ioase [i chinu-<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: F<strong>em</strong>eie la ma[ina de g\tit<br />
i te înlocuiesc gândirea filozofic\ autentic\,<br />
aceea[i critici incul]i au f\cut din parazi ta -<br />
rea operelor locul unde î[i manifest\ „infailibilitatea”<br />
[i grobianismul etic. Împ\ra]i<br />
goi tra[i la xerox au n\p\dit cultura. Ceea<br />
ce s-a creat în trecut este negat ca perimat,<br />
astfel încât unica preocupare este febra<br />
noului ca atare, fe ti[izarea avangardisme -<br />
lor care se perind\ [i se elimin\ unele pe<br />
altele în flush-uri subintrante. Spiritul de<br />
s<strong>can</strong>dal, incultura presei, a televizorului, a<br />
textelor asubstan]iale improvizate pe com -<br />
puter hr\nesc marea mas\.<br />
Ceea ce desparte pe om de zoologic<br />
este sim]ul valoric, con [tiin]a axiologic\.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Dispari]ia ei scoate omul din propria lui<br />
defi ni ]ie: abole[te capacitatea sa de a în]e -<br />
lege [i astfel, de a alege în tre bine [i r\u,<br />
între adev\r [i falsitate, între sublim [i josnic,<br />
între zborul vulturului [i mentalul ap -<br />
ter. De aici, dou\ constante: rinocerizarea<br />
social\ [i prostituarea gusturilor în via]a<br />
zilnic\ [i cultural\.<br />
În acest climat paneuropean, acum când<br />
vocile sacre au t\ cut, înlocuite de voci ma -<br />
lefice, se mai poate p\stra o identitate spi -<br />
ritual\? Dovad\ la noi, între altele, ata curile<br />
opace împotriva marilor crea]ii: cuvântul<br />
„mioritic” a devenit atribut de deni -<br />
grare a culturii [i psihologiei românului,<br />
E minescu este interpretat a berant sau con -<br />
testat („un cadavru din debara”), folclorul<br />
este manelizat, poezia, teatrul, proza, filmul<br />
tind c\tre acela[i numitor comun –<br />
gân direa infirm\, pornografia, violen]a.<br />
Într-un cuvânt, „e[ecul ra]ionalismului<br />
grecesc” (Edmund Hus serl), criza moralei,<br />
criza religiei, criza intelectualit\]ii, criza<br />
litera turii [i artei, criza filozofiei [i, în final,<br />
criza no]iunii de om, tind s\ uniformizeze<br />
]\rile europene reducându-le la un acela[i<br />
numi tor comun: despiritualizarea.<br />
În scopul de a contracara amenin]area<br />
evolu]iei lumii euro-ameri<strong>can</strong>e spre ceea<br />
ce Vaclav Havel numea „eshatologia imper<br />
sonalit\]ii”, va fi nevoie de un inapreciabil<br />
efort, astfel încât popoarele s\-[i<br />
poat\ salva identitatea spiritual\ în fa]a<br />
acestui pericol al vaselor comuni<strong>can</strong>te în -<br />
tr-o Europ\ obosit\, agonic\ cultural.<br />
Va trebui s\ vin\ o zi când cercul vicios<br />
„frenezia [i dezgustul, schimb\rile perpe -<br />
tue din sufletul modern”, dup\ cuvântul lui<br />
Emi nescu, s\ se opreasc\ la dezgustul ca -<br />
re elimin\ frenezia m\ci nând via]a în gol.<br />
Omul redus acum [i nivelat pe o arie în -<br />
tins\ a globului la o simpl\ fiin]\ digestiv\<br />
[i sexual\, trebuie s\ se redes copere pe si -<br />
ne, ca unicitate ra]ional\ în univers. Corul<br />
spiritua lit\]ilor trezite va putea crea un con -<br />
tinuum universal al energiilor care s\ în -<br />
f\ptuiasc\ efectul mutant. În felul acesta,<br />
va putea fi o prit\ rostogolirea abisal\ pe care<br />
o tr\im actualmente – intuit\ de tulbu r\ -<br />
toarea viziune <strong>em</strong>inescian\ din M<strong>em</strong>ento<br />
mori: „{tim de nu tr\im pe-o lume ce pe<br />
nesim]ite cade? / Poate c\ în v\i de haos<br />
ne-am pierdut d<strong>em</strong>ult… d<strong>em</strong>ult.“<br />
Va fi o a doua zi a na[terii Europei [i a<br />
aristocra]iei culturii din fiecare ]ar\, care<br />
î[i recunoa[te arhetipurile neschim b\toa -<br />
re, piscurile spirituale dintâi, de la care s\-[i<br />
ia zborul noi crea]ii la noi altitudini.<br />
Crearea lumii a fost un miracol, un e -<br />
roism sublim, iar omului îi revine eroismul<br />
– la fel de sublim – de a re-crea via]a la o<br />
cât mai înalt\ noble]e, mereu [i mereu tot<br />
mai aproape de absolut.<br />
61
meseria de a citi · meseria de a<br />
62<br />
Mircea Tomu[<br />
Proza lui Caragiale<br />
sau aventura limbajului (6)<br />
Dar nu numai atât; în acest stadiu al ei,<br />
recâ[tigându-[i pl\cerea jocului cu astfel<br />
de diverse planuri, iat\, de ast\ dat\, sime -<br />
tric contrastante pân\ în cel mai mic detaliu,<br />
arta inventiv\ a autorului, pe care nu<br />
av<strong>em</strong> nici un motiv s\ n-o înca dr\m între ar -<br />
tele mistific\rii, a[a dup\ cum însu[i le-a<br />
definit, î[i propune adev\rate probe de dificultate<br />
sporit\. ~n bucata 1 A prilie, jocului<br />
coresponden]elor simetri ce, mai larg de<br />
ast\ dat\, e drept, i se ad a ug\ proba final\<br />
a r\sturn\rii compen satorii. Fire[te c\ te -<br />
ma ca atare este aceea veche, a p\c\li to -<br />
rului p\c\lit, dar ceea ce cu oarecare abuz<br />
s-ar putea numi varianta lui Caragiale, insistând<br />
pe detalii [i cores ponden]e simetri -<br />
ce, se distinge printr-o perfec]iune geometric\,<br />
pe care o orneaz\ cât se poate de po -<br />
trivit, de minune chiar, ap\satele, dar scur -<br />
tele accente de pitoresc.<br />
~n schimb, în Antologie, perfec]iunea<br />
tehnic\, acurate]a geometric\ [i str\luci rea<br />
tabloului fic]ional fiind acelea[i, proba este<br />
alta: cel pu]in în ex<strong>em</strong>plul ales de noi, jo -<br />
cul contrastelor adânci [i totale nu se încheie<br />
prin vreo compensare de un sens sau al -<br />
tul; opozi]ia lor total\ [i atât de b\t\ toa re<br />
la ochi r\mâne deschis\, reactualizând ve -<br />
chea întrebare din enigmele plantate în so -<br />
lul textelor caragialeene: unde este adev\rul?<br />
Care este realitatea? Deocamdat\, în acest<br />
stadiu al exerci]iului narativ prin manipulare<br />
de texte, r\spunsul lipse[te la a ceast\<br />
întrebare, prezentându-[i numai oferta sa<br />
multipl\.<br />
Definit\ astfel, tehnica manipul\rii de<br />
texte marcheaz\ câteva reu[ite de vârf în<br />
opera lui Caragiale. ~ncep<strong>em</strong> seria lor cu<br />
bucata intitulat\ Groaznica sinucidere din<br />
strada Fidelit\]ii. De data aceasta, foar fe -<br />
ca instan]ei auctoriale pretinde a t\ia din<br />
dou\ publica]ii surori, Aurora [i Lumina,<br />
care, cum se întâmpl\ la români, sunt, o vre -<br />
me, adversare de moarte, pentru a se îm -<br />
p\ca, în final. Dar nu numai foarfeca [i, e -<br />
ventual, lipiciul opereaz\ aici; autorul se<br />
complace într-un n<strong>em</strong>\rturisit, dar evident<br />
joc de creativitate textual\ pe cel pu]in do -<br />
u\ planuri principale: pe de o parte, în fi -<br />
nisarea mig\loas\, de bijutier, a ceea ce se<br />
nume[te, în critica de specialitate,<br />
granula]ia textului, pe de alta, în<br />
schi]area unui proiect narativ des -<br />
tul de amplu ca s\ poat\ constitui<br />
osatura unui posibil roman sau m\ -<br />
car a unei nuvele mai întinse. De<br />
altfel, în opera acestui scriitor despre<br />
care critica a scris c\ nu a a -<br />
vut suficient\ for]\ epic\ [i r\b da -<br />
re pentru a ne l\sa un roman, se<br />
poate identifica o poietic\ în negativ a ge -<br />
nului, în parodiile ironice cu care a ]intit<br />
spre veleit\]ile de romancier ale bunului s\u<br />
prieten, Delavrancea; în Groaznica sinucidere<br />
din strada Fidelit\]ii put<strong>em</strong> g\si<br />
proba de inten]ie romanesc\ cea mai struc -<br />
turat\ din opera lui.<br />
Aparentele dificult\]i de a o urm\ri, respectiv<br />
reconstitui sunt, în mod parado xal,<br />
tocmai sursele principale nu numai de interes<br />
epic, de lectur\, dar [i de valoare pro -<br />
priu-zis narativ\. Incepând cu aparenta<br />
Heinrich Campendonk: Cai lâng\ lac<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
concentrare care induce dubiul: poate fi un<br />
roman sau o nuvela mai extins\ de abia 8-<br />
9 pagini? Dar, pe de o parte, chiar numai<br />
aceste, pu]ine pagini, au r\gazul s\ ne comunice<br />
principalele lor el<strong>em</strong>ente, ale ro-<br />
manului sau nuvelei, începând cu înde p\rtatele<br />
antecedente ale vârstei eroinei, continuând<br />
cu momentele principale ale carierei<br />
sale sentimentale, culminând cu epi -<br />
sodul dramei [i încheind cu finalul fericit.<br />
Ca material narativ propriu-zis romanul [i<br />
nici nuvela nu este nici concentrat(\) [i nici<br />
amplu (ampl\), m\sura lor nu st\ în num\ -<br />
rul de pagini; romanul este un întreg nara -<br />
tiv care cuprinde un destin sau mai multe<br />
Heinrich Campendonk: Vitraliu<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
în contextul unei lumi, care este [i ea un<br />
întreg, pe când nuvelei îi lipse[te doar dimensiunea<br />
de tip cosmotic a acestei lumi.<br />
Având toate datele acelui întreg pe ca -<br />
re îl reprezint\ romanul sau nuvela mai în -<br />
tins\, Groaznica sinucidere din strada Fi -de -<br />
lit\]ii dispune [i de posibilitatea ca, pe spa -<br />
]iul restrâns al pu]inelor ei pagini, s\ în -<br />
târzie asupra el<strong>em</strong>entelor de atmosfer\, su -<br />
flete[ti, ori altele, permi]ându-[i [i pl\cu te<br />
jocuri de posibilit\]i nea[teptate [i a pa ren -<br />
te contradic]ii în interiorul limbajului. Incât<br />
inten]ia de a aranja, la rândul nostru, cita -<br />
tele, în vederea unei refaceri cât mai gr\i -<br />
toare a el<strong>em</strong>entelor principale ale pro iec -<br />
tului, se love[te de dificultatea la care ne-am<br />
putea a[tepta cel mai pu]in: în rea litate,<br />
textul este amplu, este dezvoltat, el are timp,<br />
are r\gazul de a poposi pe mici [i pline de<br />
sugestii detalii, încât orice prescurtare taie<br />
în carne vie, este, în realitate, o amputa re.<br />
Incerc\m, totu[i, câteva extrase, începând<br />
cu cel prin care se refac, în strict respect<br />
pentru codul romanesc, antecedentele biografice<br />
ale eroinei [i i se stabile[te vârsta:<br />
Astfel, d-na X…moa[e, una din primele<br />
eleve ale r\posatului doc tor Cap[a, proprietar\<br />
al\turi cu d-ra în chestiune, ne-a<br />
afirmat c\-[i aduce amin te exact de timpul<br />
când î[i cl\dea casele r\ posatul Ne -<br />
rone Popescu, pe care par c\-l vede înc\<br />
în c\ma[e de noapte [i-n pa puci, condu -<br />
când lucr\rile zid\riei în persoan\ [i înjurând<br />
ungure[te pe salahori (era în va -<br />
<strong>can</strong>]a mare), deoarece, în a cela[i an d-sa,<br />
d-na X…moa[a, s-a n\s cut. Ei bine, pe a -<br />
tunci, Tica, adic\ Por ]ia, era feti]\ m\ri -<br />
ci c\; se juca cu p\pu [ile. Continu\m cu<br />
an tecedentele dramei: Acum vreo patrucinci<br />
ani, un tân\r student s\rac de vreo<br />
21 de ani, prietenul lui Cicerone Po pes cu,<br />
înda t\ ce dete bacalaureatul [i se înrol\<br />
ca vo luntar, se a[ez\ în pensiune, într-o<br />
odaie mobila t\, la doamna Zamfira Po -<br />
pescu, cu cas\, mas\, îngrijire, în fine de<br />
toate. Tâ n\rul Mi[u Z…, foarte vioi [i dr\ -<br />
cos, limbut [i caraghios, nu întârzie s\ in -<br />
spire Por]iei una din acele pasiuni care<br />
decid via]a u nei f<strong>em</strong>ei. ~n curând o rela -<br />
]iune amo roa s\ nebun\ se contract\ în -<br />
tre ei. Aceast\ re la]iune a durat pân\ a -<br />
cum vreo dou\ luni, când tân\rul, care<br />
studia medicina [i pe care to]i îl numeau<br />
meseria de a citi · meseria de a<br />
63
meseria de a citi · meseria de a<br />
64<br />
pentru aceasta „dof to ra[ul”, î[i lu\ di -<br />
ploma, [i imediat, având oarecare protec]ii<br />
– mama lui este jupâ neas\-n cas\<br />
la mo[ia unui înalt per sonaj – c\p\t\ un<br />
post de medic de pla s\. ~[i poa te oricine<br />
închipui lovitura ce „doftora[ul” i-o dete<br />
Por]iei, când îi spu se c\ el are s-o p\r\ -<br />
seasc\ [i s\ mearg\ la post.<br />
Dar iat\ preludiul dramei:<br />
Domni[oara Popescu de mai multe s\p -<br />
t\mâni c\zuse într-o stare de melanco lie<br />
[i de abatere sufleteasc\, încât nu mai mân -<br />
ca, nu mai bea, nu mai dormea deloc. Cu<br />
o zi înainte de a lua fatala hot\râre, a -<br />
r\tase s<strong>em</strong>ne de mare nelini[te; a cerut<br />
s\ m\nânce [i s\ bea. Dup\ ce a dejunat<br />
cu mare poft\ [i s-a s\turat, a-nceput<br />
de odat\ s\ plâng\, zicând c\tre doam -<br />
na Zamfira Popescu:<br />
– Mami]o, eu nu mai pot s\ tr\ iesc!<br />
eu vreau s\ mor!<br />
La aceste cuvinte, mama i-a r\spuns:<br />
– Mofturi! Ia fii bun\ [i te-astâm p\ -<br />
r\…Las’c\ o s\-]i treac\!<br />
Por]ia îns\ a ad\ugat:<br />
– Ai s\ vezi!…Dar dac\ mor, jur\-mi,<br />
mami]ico, jur\-mi c\ o s\-mi pui pe mor -<br />
mânt boboci de trandafir!<br />
Nici drama propriu-zis\ nu este mai<br />
pu]in pitoresc-sentimental-colorat\:<br />
Azi-noapte, pe când fratele s\u lip sea<br />
dup\ obicei [i mami]ica dormea, Por]ia<br />
scoase g\m\liile la o duzin\ de cutii mari<br />
de chibrituri [i le arunc\ într-o cinzeac\<br />
de rachiu de drojdii. A[teptând s\ se dizolve<br />
fosforul, s\rmana fat\ se a[ez\ la<br />
mas\ [i scrise cu toat\ limpezimea de min -<br />
te o scrisoare c\tre mami]a [i c\tre fr\]i -<br />
orul ei, prin care le cere pardon de dure -<br />
rea ce le o cauzeaz\ [i le declar\ c\ moa -<br />
re deoarece este p\r\sit\ de tân\rul Mi -<br />
[u Z…[…] Intr-un post-scriptum apoi,<br />
conjur\ înc\ o dat\ pe dezolata mam\ s\<br />
nu uite de boboci.<br />
Când a terminat scrisoarea, g\m\ li ile<br />
de chibrituri erau dizolvate. Por]ia înghi -<br />
]i p\h\relul, dându-l cu voluptate peste<br />
cap, [i merse s\ se culce în patul ei, a[ -<br />
teptând cu res<strong>em</strong>nare moartea. Aceasta<br />
nu întârzi\ s\ se anun]e prin ni[te oribi -<br />
le crampe de intestine. Nenorocita, co -<br />
vâr[it\ de dureri, s\ri în sus [i-ncepu s\<br />
]ipe spunând tot:<br />
– Mor! mor!…ah! Mi[ule, fii fericit!…<br />
Sc\pa]i-m\! Sc\pa]i-m\!… sunt înc\ tâ -<br />
n\ r\! Nu! nu! nu vreau s\ mor!<br />
~n fond, dac\ autorul ne-a propus s\ ni-l<br />
imagin\m mânuind o foarfec\ [i decu pând<br />
articole de ziar, nou\, la rândul nostru near<br />
reveni destul de greu, dac\ nu chiar ne-ar<br />
fi imposibil s\ lu\m foarfeca [i s\ t\i<strong>em</strong>;<br />
în realitate, textul caragialean aproape c\<br />
nu poate fi citat fragmentar: el trebuie luat<br />
cât mai aproape de întregimea lui, care<br />
singur\ poate cuprinde to]i vectorii de expresivitate<br />
[i sugestie cu care este înc\r cat.<br />
Cum este [i în cazul de fa]\: strategia lui de<br />
ansamblu prevede dublarea traseului prin-<br />
Heinrich Campendonk: Compozi]ie<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
cipal de prezentare a dramei, cel pe ca re<br />
l-am putea numi pozitiv, cu unul negativ,<br />
care nu contrazice, în esen]\, linia de a -<br />
firma]ii ale celuilalt, dar le prezint\ într-o<br />
cu totul alt\ lumin\. Aproape de prisos s\<br />
mai preciz\m c\ aceast\ optic\ în paralel<br />
este aranjat\ prin extrasele paralele din<br />
cele dou\ publica]ii surori [i rivale. Dar ia -<br />
t\ cum debuteaz\ seria negativ\:<br />
Un confrate a publicat azi-diminea]\<br />
o [tire de senza]ie despre sinuciderea unei<br />
co pile disperate din cauz\ c\ ar fi fost tr\ -<br />
da t\ de amantul ei, un doctor proasp\t<br />
– un întreg roman pasional a la Ponson<br />
du Terrail sau Jules Mary, o întreag\ me -<br />
lodram\ a la d’Ennery.<br />
Am fost [i noi curio[i s\ ved<strong>em</strong> ce este<br />
adev\rat din toat\ comedia aceea [i am<br />
mers dup\ informa]iuni. Si iat\ câteva al -<br />
te spicuiri: când noi ne-am transportat în<br />
localitate, sinucisa din strada Fidelit\]ii,<br />
d-ra Por]ia Popescu, se-ntorsese de la<br />
spital, unde, de aminteri, put<strong>em</strong> afirma<br />
cu siguran]\, nici n-avusese nevoie s\<br />
mearg\. In adev\r, doza de chibrituri pe<br />
care o luase fusese cu totul nens<strong>em</strong>na t\.<br />
{i, despre tân\rul Mi[u Z…: Medicinistul,<br />
b\iat s\r\cu], g\sind a[a de c\lduros a -<br />
d\post [i culcu[, nu c\utase deloc a con -<br />
traria pasiunea gazdei sale, care era o<br />
binefacere cereasc\ pentru el; din contra,<br />
o alimentase cu mult\ metod\. Aceast\<br />
rela]iune destul de nepotrivit\ dur\ pâ -<br />
n\ ce, dup\ câ]iva ani de studii, tân\rul<br />
î[i sus]inu teza. De mult îi erau peste<br />
cap favorile d-rii Tica; se hot\râ s\ scuture<br />
jugul când nu mai avea nevoie s\-l<br />
poarte. ~nc\ ceva: Un am\nunt curios ia -<br />
r\[i este faptul c\ d-ra, cu o zi înainte de<br />
d<strong>em</strong>onstra]iunea ei romantic\, suferea<br />
grozav de m\sele. D-ra are din]ii foarte<br />
strica]i [i sufere mult de asta când r\ ce[ -<br />
te; e probabil c\ aceast\ infirmitate, ca<br />
[i cearc\nele vinete de pe obraz, se datore[te<br />
abuzului n<strong>em</strong>\surat al gogo[ilor<br />
de ristic. Din cauza durerile prea frec ven -<br />
te de m\sele, a [i contractat de mult o -<br />
biceiul fumatului. Ei bine, dup\ cram -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campendonk: Porci `n fa]a cocinei<br />
pele ce le-a suferit din pricina chibritu -<br />
rilor, i-a trecut cu des\vâr[ire durerea de<br />
m\sele. Poate c\ fosforul!<br />
Cu un ocol printr-o confruntare perso -<br />
nal\ între redactorii celor dou\ publica]ii,<br />
d. Mihail Constantinescu [i d. Constantin<br />
Mih\ilescu, cu eroii dramei pe care au cre -<br />
at-o, relatând-o în ziarele lor, aceasta se<br />
îndreapt\ spre finalul elocvent:<br />
~n fine, Aurora reproduce dup\ Lumi na:<br />
Afl\m cu deosebit\ pl\cere logodna<br />
gentilei domni[oare Por]ia Popescu, fii -<br />
ca doamnei Zamfira Popescu [i a repa u -<br />
satului profesore, veteran al corpului di -<br />
dactic, Nerone Popescu, cu simpaticul dr.<br />
în medicin\ d. Mi[u Zaharescu. Indat\ du -<br />
p\ cununie, tân\ra pereche va pleca la<br />
Montpellier, unde <strong>em</strong>inentul elev al facul -<br />
t\]ii noastre merge a-[i completa cerce -<br />
t\rile [tiin]ifice.<br />
Felicit\rile noastre tinerei [i simpati -<br />
cei perechi.<br />
Am avansat ipoteza c\ bucata la care<br />
ne-am oprit ar con]ine proiectul unui ro -<br />
man sau al unei nuvele mai extinse; aici<br />
cred<strong>em</strong> c\ st\ interesul esen]ial [i valoarea<br />
ei, iar nu în cine [tie ce ascu]i[uri critice îndreptate<br />
împotriva moravurilor din maha -<br />
la sau din pres\; unul din ziarele fictive din<br />
care autorul pretinde a fi citat rostise, în<br />
fi nalul articolului s\u, adev\rul sub forma<br />
unei vechi formule:<br />
{i…iat\ cum se scrie istoria!<br />
Pentru c\, în adev\r, istoria, adev\rata<br />
istorie, romanul sau nuvela virtual\, pe ca -<br />
re pretind<strong>em</strong> c\ o put<strong>em</strong> descoperi aici, nu<br />
meseria de a citi · meseria de a<br />
65
meseria de a citi · meseria de a<br />
66<br />
se întâmpl\ nici în lumea mahalalei bucu -<br />
re[tene a veacului XIX, nici în cea a presei<br />
din aceea[i vr<strong>em</strong>e, ci în interiorul limbajului<br />
ca univers al posibilit\]ilor de exprima -<br />
re, ca univers stilistic; din felul cum este<br />
scris\ decurge [i se înt<strong>em</strong>eiaz\, în toate ca -<br />
racteristicile [i valorile ei, istoria. Cheia<br />
textului, adev\rata lui miz\ romanesc\ nu<br />
este întâmplarea cu o domni[oar\ cam<br />
trecut\ [i un tân\r vioi [i dr\cos, cât posibilitatea<br />
ca, prin formul\ri de genul: se ho -<br />
t\r` s\ scuture jugul când nu mai avea<br />
ne voie s\-l poarte ori: d-na X…moa[e…<br />
ne-a afirmat c\-[i aduce aminte exact de<br />
timpul când î[i cl\dea casele r\posatul<br />
Nerone Popescu….deoarece, în acela[i an,<br />
d-sa, d-na X…moa[a, s-a n\scut…[i alte<br />
resurse inepuizabile ale lui, limbajul s\ con -<br />
]in\ în sine o aceea[i linie evenimen]ial\<br />
luminat\ din atâtea unghiuri [i colorat\ în<br />
atâtea feluri. Disimularea total\ a vocii a -<br />
uctoriale, înlocuite de conven]ia foarfecii [i<br />
a lipiciului, a transferat întreaga responsa -<br />
bilitate textual\ asupra virtu]ilor latente ale<br />
limbajului, a puterilor lui inepuizabile, iar<br />
acestea, în deplina libertate pe care le-a pro -<br />
curat-o custodele lor, autorul, au construit<br />
fic]iunea global\ alc\tuit\ din dou\ planuri<br />
paralele, cu coresponden]e, trimiteri reci -<br />
proce [i ecouri, dar f\r\ confruntarea decisiv\<br />
[i clarificatoare. Dar nu este, oare,<br />
a ceasta cea mai simpl\ defini]ie a dou\ li -<br />
nii sau planuri paralele, aceea c\ nu se întâlnesc<br />
niciodat\, distan]a dintre ele r\mâ -<br />
nând constant\?<br />
Textul construindu-se pe sine<br />
din sine<br />
Tehnica foarfecii [i a lipiciului este e -<br />
xersat\, cu o perfect\ acurate]e, în preacunoscuta<br />
schi]\ Urgent… De ast\ dat\,<br />
reproducerile nu se fac din pagini de zia -<br />
re, ci din adrese oficiale schimbate între ele<br />
de oficialit\]i [colare [i administrative. Tex -<br />
tul mizeaz\ pe dou\ el<strong>em</strong>ente principa le:<br />
pe de-o parte, pe poanta final\, construit\<br />
cu grij\ [i treptat prin cons<strong>em</strong>narea rigu -<br />
roas\ a datelor fiec\rei adrese, astfel încât Heinrich Campendonk: Crearea animalelor<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
perioada de la 15 noi<strong>em</strong>brie, când este da -<br />
tat\ prima dintre ele, la 15 martie, când<br />
se <strong>em</strong>ite ultima, s\ poat\ sta, cu întreaga ei<br />
înc\rc\tur\ ironic\, sub genericul urgen -<br />
t\. Pe de alt\ parte, este un mic joc stilistic,<br />
de la redactarea cvasi-corect\ din pri -<br />
mul ex<strong>em</strong>plu:<br />
Domnule primar,<br />
Referindu-ne la adresa noastr\ din<br />
luna trecut\ octombre cu No.597 asu -<br />
pra necesit\]ii de l<strong>em</strong>ne pe care o simte<br />
[coala, v\ rug\m ca de urgen]\ s\ bine -<br />
voi]i a ne trimite <strong>can</strong>titatea prev\zut\,<br />
c\ci vr<strong>em</strong>ea se stric\ [i amenin]\ s\ nu<br />
mai put<strong>em</strong> urma cursurile f\r\ combus -<br />
tibil., la distorsion\ri tot mai accentuate în<br />
topic\ [i asocieri de cuvinte, de tipul: ru -<br />
g\ciunea ce v-am f\cut în privin]a l<strong>em</strong>ne -<br />
lor de înc\lzit necesare [coalei de fete No.1<br />
din aceast\ urbe, care se afl\ în lips\ de<br />
c\ldur\ suficient\ […] încât elevele sunt<br />
incapabile a mai scrie cu mâinile înghe ]a -<br />
te, [i chiar profesoarele suf\r nepu tân -<br />
du-se dezbr\ca în clas\, fiindu-le t<strong>em</strong> peratura<br />
a[a de exagerat\, încât, cum se<br />
poate u[or constata, este de nesuferit…<br />
Apoi, o t<strong>em</strong>peratur\ incapabil\ de a pu -<br />
tea fi suferit\ mai ales de copii…, din ca -<br />
uza gerului aspru prin care trec<strong>em</strong> în a -<br />
cest anotimp f\r\ nici un rezultat…, în -<br />
cât nu se mai poate zice c\ aceasta este<br />
o umanitate, l\sând astfel s\ sufere e le -<br />
vele…, …am g\sit din cauza frigului pe<br />
jum\tate [coala despopulat\ complet,<br />
iar restul tu[ind toate [i dureri cu umfl\ -<br />
tur\ în gât… [i altele.<br />
Ar mai fi de notat g\selni]a amuzant\<br />
a numirii unui inspector [colar, suficient [i<br />
agramat, cu numele pompos Laz\r Io nes -<br />
cu-Lion, dar textul nu convoac\ în ju rul [i<br />
în substraturile sale, f\r\ destul\ a dânci me,<br />
de altfel, men]inându-se la nive lul simplului<br />
joc, acea consisten]\ de via]\ [i s<strong>em</strong>ni -<br />
fica]ie prin care s\ înt<strong>em</strong>eieze o lume.<br />
~n schimb, cu totul altfel stau lucrurile<br />
în cel pu]in la fel de cunoscuta Telegrame,<br />
în care tehnica foarfecii [i lipiciului, adic\<br />
a colajului, pare a atinge una din culmile ei.<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Cum se [tie de toat\ lumea, bucata const\<br />
dintr-o al\turare de texte de telegrame, f\ -<br />
r\ nici un fel de scriitur\ de leg\tur\ sau<br />
cadru între ele, fiind ceea ce s-ar putea<br />
numi o materie narativ\ brut\, lipsit\ de<br />
ra m\. Interesul [i valoarea buc\]ii constau<br />
în combinarea dintre curiozitatea ascu]it\<br />
pentru derularea evenimentelor, care ur -<br />
Heinrich Campendonk: Vitraliu<br />
meseria de a citi · meseria de<br />
67
meseria de a citi · meseria de a<br />
68<br />
meaz\ un traseu pe cât de<br />
strâns articulat de la faz\ la<br />
faz\ pe atât de imprevizibil, [i<br />
efectele rezultate din adaptarea<br />
stilului te legrafic la o astfel<br />
de materie narativ\ sau,<br />
am putea spune, întorcând<br />
lucrurile pe cealalt\ parte a<br />
lor, din izvodirea secven ]e lor<br />
respective din maniera tele -<br />
grafic\ de a comunica. Performan]ele<br />
de expresie fi ind<br />
prea cunoscute, intrate în ce -<br />
ea ce s-ar putea numi folclo -<br />
rul de lectur\ [i citate al lite -<br />
relor române, este destul s\<br />
spun<strong>em</strong> c\, prin astfel de pre -<br />
]ioase enormit\]i de ge nul ce -<br />
lebrelor insultat grav dum -<br />
nezeu mami [i palme cafi ne<br />
central sau directoru a p\ -<br />
rându-se tras dou\ pal me …<br />
Cost\chel tras revolver spart<br />
glob lampa centrul gr\ di -<br />
nii electric\. Panic\, asasin<br />
arestat, pân\ la fina la: Pu -<br />
pat to]i pia]a endependen -<br />
]i, se consum\ energia na rativ\<br />
a unui întreg roman. S\<br />
fie, aceasta, deci, o repetare a<br />
cazului din Groaznica sinucidere<br />
din stra da Fidelit\ ]ii?<br />
Nu tocmai, pentru c\ substan]a<br />
narativ\ fiind la fel de<br />
bogat\, noua bucat\ procedeaz\, la nive -<br />
lul granula]iei textului, tocmai în sens contrar,<br />
adic\ nu prin popas în voluptatea<br />
verbiajului, de unde extensia textului, ci<br />
printr-un fel de concuren]\ cu propria capacitate<br />
de a se concentra; iat\ un ex<strong>em</strong>plu<br />
care, în alte condi]ii, la dispozi]ia pl\ -<br />
cerii textului de a se autoreproduce, ar fi<br />
dat zeci de pagini:<br />
Az pitrecut scen\ nostim\ pia]a noas -<br />
tr\. Madam Atenaisa P. al c\rui nume<br />
trec<strong>em</strong> sub t\cere, care p\r\sit so]ul ce -<br />
t\]ean onorabil, pentru romanse cu indi -<br />
vid infam localitate, întâlnind neferi citul<br />
Heinrich Campendonk: Galben<br />
so], capatat bun\ lec]ie moralitate public,<br />
care aprobat. Aceast\ fimee f\r\ inim\<br />
nero[ind amenin]at cu sbiri puteri, deoa -<br />
rece complicele directoru prefecturi.<br />
Ceea ce este de-a dreptul miraculos [i<br />
asigur\, f\r\ îndoial\, mare parte din valoa -<br />
rea [i rezisten]a acestei capodopere este<br />
c\, p\rând a sacrifica, în interesul concen -<br />
tr\rii telegrafice, componente îns<strong>em</strong>nate<br />
<strong>can</strong>titativ din alc\tuirea ]es\turii de cuvin -<br />
te, transcrierea, mai bine zis inven]ia auctorial\<br />
î[i ofer\ posibilitatea s\ re]in\, to -<br />
tu[i, el<strong>em</strong>entele cele mai s<strong>em</strong>nificative în<br />
planul sugestiei pitore[ti, de atmosfer\ [i cu -<br />
loare local\; încât scena riul<br />
narativ, de rulându-[i prin ci -<br />
palele articula]ii, punc tea z\,<br />
totodat\, decisiv, [i în pla -<br />
nul expre sivit\]ii inefabile.<br />
Tot de procedura colajului<br />
]ine [i la fel de cunoscuta<br />
T<strong>em</strong>\ [i varia]iuni, prin ca -<br />
re instan]a auctorial\ revine<br />
la sursa ei pre fe rat\: presa;<br />
sunt trei varia]iuni pe o sin -<br />
gu r\ t<strong>em</strong>\, care tocmai astfel<br />
este [i numit\ în text: Te -<br />
ma [i pe care autorul colajului<br />
o d\ ca extras\ din U -<br />
niversul, ziar la care, de altfel,<br />
el avea s\ colaboreze; cât<br />
ar fi de cunoscut, textul se ce -<br />
re reprodus: Asear\, pe la<br />
6 ore, un foc a izbucnit la<br />
o cas\ pes te drum de ca zar -<br />
ma Cuza în Dealul Spi rii.<br />
Mul]umi t\ activit\ ]ii pompierilor<br />
[i solda]ilor, focul,<br />
de[i b\tea un vânt puternic,<br />
a fost n\ bu[it în câteva mi -<br />
nute. Pa gubele nu prea sunt<br />
îns<strong>em</strong>nate.<br />
Cum este de a[teptat, ce -<br />
le trei varia ]iuni pe aceast\<br />
t<strong>em</strong>\ sunt foarte diferite<br />
între ele [i poart\, fiecare,<br />
câte o puternic\ mar c\ particular\.<br />
Cea dintâi, despre<br />
care se pretinde c\ a fost extras\ din Un<br />
ziar o pozant f\r\ program\, nuan]\ li -<br />
beral\-conservatoare, bate câmpii, f\r\<br />
gra]ie, pe t<strong>em</strong>a incendiului în general [i<br />
pe alte t<strong>em</strong>e generale, dup\ modelul:<br />
De patru ani împlini]i aproape de când<br />
reac]iunea ]ine în gheare Belgia Orientu -<br />
lui, care din lips\ de energie în evolu ]iu -<br />
nea ei c\tr\ progres, un progres bine definit<br />
de aminteri prin spiritul tradi]ional<br />
[i istoric, [i ocazionat întrucâtva, de[i je -<br />
nat oarecum, de evenimentele economi -<br />
ce din urm\, în care duplicitatea reac ]iunii<br />
a întrecut toate marginile [i a atins<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
li mita tutulor speran]elor de îndreptare,<br />
speran]e ce…etc., etc., pe aceea[i meandre<br />
de trasee cu logic\ s\rit\ sau accidental\,<br />
pân\ la: dar îns\ nu credeam pentru<br />
ca s\ ajung<strong>em</strong> aici, nu credeam, o m\rtu -<br />
risim coram populo, oricât am fi crezut de<br />
infam\ reac]iunea concentrat\ [i atotpu -<br />
ternic\, s\ ajung<strong>em</strong> [i la incendii ca a ce -<br />
la ce s-a petrecut în Dealul Spirii peste<br />
drum de cazarma Cuza, care trebuie s\<br />
serve cet\]enilor de înv\]\tur\ [i s\ r\ -<br />
mâie o pat\ ne[tears\ [i indelebil\ asu -<br />
pra acestui negru regim, pretins alb, re -<br />
gim al incendiului, c\ci daca pompierii,<br />
opera venerabilului [i b\trânului gene -<br />
ral Florescu, nu stingeau focul, cine [tie<br />
cât mai ardea!!!<br />
A doua variant\ provine de la Un ziar<br />
opozant cu câteva programe, nuan]\ tran -<br />
dafirie. D\m câteva mostre:<br />
Asear\ iust la orele când puneam zia -<br />
rul edi]ia a cincea supt pres\, în Dea lul<br />
Spirei vis-à-vis de casarma Cuza, un incendiu<br />
a sbucnit. Din causa vântului violinte,<br />
care su fla puternic de la occi dinte<br />
spre oriinte, incendiul a produs o ma -<br />
re panic\ prin tre cet\]iani [i cet\]iane.<br />
Mai de pe la mijlocul textului:<br />
Cu aceast\ ocasiune vom repe]i de -<br />
chiara]iunile f\cute de organul nostru<br />
de atâtea ori, privitoare la institu]iunea<br />
pom piarilor. Am zis, zic<strong>em</strong> [i de datoria<br />
noas tr\ este s\ o repe]im mereu protiv -<br />
nicilor no[ tri de la guvern: Speriin]a nea<br />
probat pân\ la evidin ]\ c\: pân\ când<br />
nu vom avea pompiari-cet\]iani, pân\<br />
când nu vom avea cet\ ]iani-pompiari,<br />
nu vom sbuti s\ ridic\m aceast\ insti tu -<br />
]iune la treapta la care ea în Occidinte<br />
s-a ridicat.<br />
Dup\ tiparul acestui ultim modul format<br />
din dou\-trei rânduri ini]iale de preg\tire<br />
teoretic\, urmate de alte patru-cinci, dispu -<br />
se ca fraze muzicale pe un portativ, mai<br />
degrab\ decât ca versuri într-o strof\, textul<br />
se alc\tuie[te, în continuare, din alte<br />
trei astfel de module; în totul, pare a fi a -<br />
ranjarea el<strong>em</strong>entelor unui cântec cu strofe<br />
[i refren sau anti-strofe, pentru a se în che -<br />
ia cu accentul puternic pe care îl a[eaz\,<br />
întotdeauna, dialogul dintre interoga]ie [i<br />
r\spuns:<br />
Dar ne vor întreba potrivnicii no[tri:<br />
Cine va comanda pe pompiarii-cet\ -<br />
]iani? pe pompiarii-s\tiani?<br />
R\spund<strong>em</strong>:Ingeniarii,<br />
Ingeniarii competin]i, inteligin]i, pru -<br />
din]i, indipendin]i, speriin]i.<br />
Numai astfel institu]iunea pompiari -<br />
lor, puternic\, va da roade scelin]i.<br />
Heinrich Campendonk: Vitraliu<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
meseria de a citi · meseria de a<br />
69
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
70<br />
N. Georgescu<br />
Arta de a scrie<br />
pe vr<strong>em</strong>ea lui Eminescu (7)<br />
În versul: De-atunci înving\toare-o, iubit-ai pe învins este<br />
mai mult ca sigur c\ prin cratim\ vrea s\ evite virgula înainte de<br />
vocativ, a[a cum în versul: [i luna înegre[ te [i ceriu ’ncet se plea -<br />
c\, forma ceriu înainte de apostroful larg este aleas\ pentru a în -<br />
dulci cezura interioar\. P\r]ile versului nu se vor rupte, separate,<br />
în Strigoii — ci trecerile se fac ml\diat. Din tre apostrofuri, câteva<br />
sunt medii (cu spa]iul la jum\tate) cerând rostirea cuvintelor în<br />
conjunc]ie lax\, nici sudate, dar nici desf\cu te.<br />
Amintim c\ Strigoii a fost publicat\ prima oar\ în Convorbiri<br />
literare, dec<strong>em</strong>brie 1876, imediat dup\ C\lin (file din po -<br />
veste), noi<strong>em</strong>brie 1876 – [i c\ se reg\sesc în aceea[i ordine în<br />
Edi]ia princeps: C\lin (file din poveste) – Strigoii. Sunt înrudite<br />
t<strong>em</strong>atic (nunta în lumea aceasta – nunta pe lumea cealalt\) – dar<br />
deosebite stilistic: vers [i imagine populare în prima – exprimare<br />
grea, de threnos, în cea de-a doua. C\lin are foarte numeroase<br />
apostrofuri – Strigoii, extr<strong>em</strong> de pu]ine: din acest punct de ve -<br />
dere pare un experiment poetic la 1876, o replic\ stilistic\ de<br />
la un po<strong>em</strong> la cel urm\tor. În acest sens poate<br />
fi în]eleas\ mai bine [i acea idee a echivalen ]e -<br />
lor eufonice acceptate de c\tre po et, discutat\<br />
de noi când am surprins formele eechivalente<br />
grafic în textul dat de c\tre el, o dat\ pentru Maiorescu<br />
[i a doua oar\ pentru Convorbiri lite -<br />
ra re: cazul poeziei De-or trece anii, unde eufo -<br />
nia este congruent\ în cele dou\ surse, b\nuin -<br />
du-se a ceea[i mân\ care a lucrat [i acolo [i co -<br />
le. Aceste echivalen]e rezolv\, de fapt, dil<strong>em</strong>a<br />
în care se afl\ la 8 februarie 1882 când, luând<br />
volumul 1870-1871 din Convorbiri literare<br />
pentru a-[i lucra propriul volum de versuri, exclam\<br />
c\tre Veronica Micle (de spre propria sa<br />
poezie tip\rit\ acolo): „Vai Mu]i, ce gre[eli de<br />
ritm [i rim\, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii!<br />
E oare cu putin]\ a le mai corija? Mai nu cred,<br />
dar în sfâr[it s\ cerc\m” Rezultatul (edi]ia) este<br />
c\ n-a corijat, a l\sat textele din Convorbiri li -<br />
te rare – [i, f\când confrunt\rile, observ\m c\<br />
eufonia se rezolv\ [i în sis t<strong>em</strong>ul transcrieriolor<br />
grafice din 1870 – [i în cel din 1883-1884.<br />
Experimentul C\lin – Strigoii, din nov.<br />
– dec. 1876, cu dou\ sist<strong>em</strong>e paralele<br />
puse la lucru, ne poate da un indiciu a -<br />
su pra ie[irii autorului din dil<strong>em</strong>\ în acest<br />
fel: acceptându-[i scrisul anterior lui 1883<br />
în hainele lui anterioare succesive.(De<br />
altfel, a-[i fi corectat la 1883 poeziile de<br />
la 1870 încoace, ar fi îns<strong>em</strong>nat a-[i fi<br />
negat propria oper\ poetic\, a nu-[i fi<br />
recunoscut propriile idei „împietrite” în forme gândite îndelung<br />
fiecare la ie[irea ei în lume… În nici un caz, îns\, noi nu put<strong>em</strong><br />
fi b\nui]i c\ am fi pornit de la acest principiu: ne-am elaborat<br />
sist<strong>em</strong>ul teretic cu câ]iva ani buni înaintea apari]iei, în 2000, a<br />
acestei scrisori – ca re, de altfel, a[teapt\ [i alte interpret\ri în<br />
privin]a pasajului ci tat). În volum, îns\, desigur c\ t<strong>em</strong>atismul<br />
con teaz\ – de aceea cele dou\ po<strong>em</strong>e nu pot fi desp\r]ite.<br />
2. {i ’ntâia-dat\ ’n via]\ un plâns amar m\’neac\ ofer\ o<br />
cratim\ aparent gratuit\, p\strat\ doar în edi]iile Maiorescu (ultimul<br />
apostrof are îns\ pasul larg, cum se va p\stra în toate celelalte<br />
edi]ii). Se evit\, astfel, recitarea sacadat\: [i ’ntâia// dat\ ’n<br />
//via]\ ([i apostroful strâns din final evit\ sacadarea versului astfel).<br />
3. (Magul) Se uit\ lung la dânsul, dar gura ’nchis\-i tace de -<br />
vine în edi]ii gura’nchis\, cu aceea[i punctua]ie. În revist\ pare un<br />
apostrof mediu (la acest tip de apostrof nu este m\surat strict spa ]iul<br />
tipografic, dar prin compara]ie cu vecin\t\]ile din pagin\ se dedu -<br />
ce u[or c\ este mai larg decât cel scurt [i mai mic decât cel lung).<br />
Heinrich Campendonk: Elefantul<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
4. În poarta pr\bu[it\, ce duce’n fund de munte este prelu at de<br />
edi]ii tradi]ional: elimin\ virgula pentru a m\ri pragul apostrofului.<br />
Apostroful strâns din revist\ vrea s\ aten]ioneze c\ nu este vorba<br />
de o vale a muntelui – ci chiar de stânca ce con]ine o pe[ ter\ (evi -<br />
t\ expresia de limb\ în fundul mun]ilor, în creierii mun ]ilor etc.).<br />
5. Arald, cu moartea’n suflet, a gândurilor prad\, / Pe je]<br />
t\cut... devine peste tot: Arald cu moartea ’n suflet, a gându -<br />
rilor prad\,/Pe je] t\cut se las\... În revist\, a gândurilor prad\<br />
este apozi]ie pe lâng\ moartea, pe când în edi]ii Arald este pra -<br />
da gândurilor, ceea ce pare for]at. Arald nu este însp\imântat,<br />
vezi mai sus: În dom de marmur negru ei intr\ lini[ti]i (schimbat<br />
de Maiorescu: ei intr\ neopri]i tocmai pentru c\ a aranjat<br />
punctua]ia [i apostroful de mai jos ca pentru psihologia unui re -<br />
ge speriat). Dimpotriv\, moartea este în prada gândurilor, este<br />
o prad\, va fi obligat\ s\ se supun\ gândurilor. Vezi chiar obiectul<br />
rugii lui: D\-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a r\pit – [i<br />
vezi mai jos: Pe ea o ]ine-acuma de fu a mor]ii prad\? Iar pentru<br />
puterea gândului în Strigoii vezi-l iar\[i pe Arald: Eu r\zvr\ -<br />
team imperii, popoarele cu gândul...<br />
6. Încet plutind se ’nal]\ mireasa-i o fantasm\..., f\r\ punctua]ie<br />
în interiorul versului [i cu apostroful mediu, devine peste<br />
tot în edi]ii: Încet plutind se ’nal]\ mireasa-i, o fantasm\...<br />
Lip sa virgulei din Convorbiri intr\ într-o serie larg\, vezi cazurile<br />
similare: La ce-ai venit regin\ aicia... trebuie în]eles ai venit ca<br />
regin\ (cei doi se cuno[teau de mici, iar acum Ea a venit la El<br />
ca regin\); la fel în r\spunsul ei: Eu vin la tine rege s\ cer pe-<br />
A rald al meu, reluat peste tot: Eu vin la tine, rege, s\ cer... Punc -<br />
tua]ia alb\ pe multe segmente alterneaz\ cu virgule, refuzate de<br />
editori; dac\ ad\ug\m situa]ia deja amintit\ a cratimei (care este<br />
facultativ\) [i jocul apostrofurilor, în]eleg<strong>em</strong> de ce Strigoii este<br />
cel mai greu de editat po<strong>em</strong> <strong>em</strong>inescian. (Aici trebuie amintit c\<br />
în edi]ia a II-a Ibr\ileanu are, singur, Încet plutind se’nal]\ mi -<br />
reasa-i, o fantasm\, cu apostrof strâns).<br />
7. P\rea c\’n somn un înger ar trece prin infern m\re[te<br />
peste tot pasul apostrofului. Se poate discuta dac\ este vorba<br />
de un înger oarecare – sau de Maria îns\[i ce pare înger dormind.<br />
Cu apostroful larg, enun]ul nu ridic\ as<strong>em</strong>enea întreb\ri.<br />
8. Arald nebun se uit\ – cu ochii o’nghi]ea trebuie p\strat<br />
astfel pentru protejarea accentului: cu ochii o’nghi]ea; egali za -<br />
rea accentelor pe cele dou\ cuvinte din expresia de limb\ – sau,<br />
[i mai grav, prevalen]a lui pe verb duce la parodie (edi]iile au:<br />
cu ochii o ’nghi]ea).<br />
9. În versul: Palatu-i parc’a[teapt\ în veci s\-i vie mor]ii<br />
l\rgirea apostrofului (cum se g\se[te în edi]ii) nu are sens altul<br />
decât grafic: cuvintele se citesc împreun\, altfel se ajunge la so -<br />
norit\]i hilare.<br />
10. {i chipul mor]ii pare c\’n orice ce col] îl vezi m\re[te,<br />
în edi]ii, apostroful [i sudeaz\: orice (doar G. Bogdan-Duic\ are:<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
Heinrich Campendonk: Ciobanul cu capr\ mare<br />
c\’n orice col]). Mai sus poetul avea: (se pare) C\ ori ce viu în<br />
lume acum încr<strong>em</strong>ene[te, redat de Maiorescu: C\ ori ce-i viu,<br />
p\strat de Perpessicius: C\ orice-i viu – iar la Ibr\ileanu-C\ li -<br />
nescu devenit: C\ orice viu. Legat, c\ orice viu în lume acum<br />
în cr<strong>em</strong>ene[te, sensul este oricine, presupunând orice (om) viu;<br />
forma rupt\ implic\, într-adev\r, verbul cum interpreteaz\ Maio -<br />
rescu [i Perpessicius, dar cu referire la tot ceea ce este viu pe lu -<br />
me, (tot ce mi[c\: [i frunze, ape etc.), deci implicând neutrul. Spunând,<br />
apoi, pentru a da satisfac]ie gramaticii: în orice col] îl vezi<br />
se în]elege oriunde te-ai uita, sens ap\sat adverbial. Expresia<br />
rupt\: în ori ce col] îl vezi are mai mult sensul te prive[te de<br />
peste tot, îl presim]i, oricare col] îl are (sens adjectival pe lâng\<br />
col]). Dincolo de sensuri, îns\, aici este indica]ie de ritm silabic<br />
(monosilabice înl\n]uite în partea a doua a versului).<br />
11. Dar noaptea se treze[te [i ]ine judecat\ /{i ’n negru<br />
’mbrac\ totul al nop]ii palid domn. În [i ’n av<strong>em</strong> apostrof me -<br />
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
71
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
72<br />
diu, clar conturat în Convorbiri literare, preluat larg peste tot.<br />
Am redat ambele versuri pentru a se vedea repetarea conjunc]iei<br />
f\r\ virgul\; un eventual apostrof larg ar fi cerut, în chip de concluzie,<br />
virgula antepus\ (în Convorbiri).<br />
12. De-atunci în haina mor]ii el [i-a’mbr\cat via]a (preluat<br />
peste tot; el [i-a ’mbr\cat) poate face pereche cu ex<strong>em</strong>plul anterior:<br />
în negru ’mbrac\ – dar [i-a’mbr\cat. Se în]elege u[or c\<br />
în primul caz accentul cade pe negru [i de aceea este marcat\<br />
pauza grafic\. În al doilea caz, metafora l\rgit\ în haina mor]ii<br />
[i-a’mbr\cat via]a are dinamismul ei: Arald a îmbr\cat totul în<br />
negru – iar pe sine, în haina mor]ii (concluziv, se accentueaz\ hai -<br />
na mor]ii). Ca interpretare mai larg\, nu uit\m c\ Arald a f\cut<br />
din moarte o prad\ a gândurilor sale, o ]ine ca prad\ [i vrea s\<br />
se identifice/ s\ fie as<strong>em</strong>enea cu ea ca s-o domine.<br />
13. Ades calare pleac\ în mândre nop]i cu lun\ / {i când<br />
se’ntoarce ochii lucesc de voie bun\. În edi]ii se l\rge[te, ca de<br />
obicei, apostroful [i se pune virgul\ dup\ primul vers (în edi]iile<br />
târzii Maiorescu renun]\, totu[i, la virgul\).<br />
14. Când gurile ’nsetate în s\rut\ri se ’mprèun are, în revist\,<br />
primul apostrof cu pragul mediu – redat peste tot în edi]ii larg.<br />
15. Cum ei mergând ca vântul se ceart\ [i se’ntreab\ / Nu<br />
v\d... – la fel, apostroful se l\rge[te, iar dup\ vers Maiorescu pu -<br />
ne virgul\ (Ibr\ileanu [i G. C\linescu au chiar: Cum ei mergând<br />
ca vântul, se ceart\ [i se ’ntreab\, / Nu v\d....; Perpessicius p\s -<br />
treaz\ doar virgula maiorescian\). Aici se ceart\ [i se’ntreab\ se<br />
rostesc identic, imitativ, ml\dios – nu e loc de pauz\.<br />
16. Dar simt c\’n a lor suflet trecù fior de ghia]\ devine în<br />
edi]ia întâi Maiorescu: Dar simt c\ ’n a lor suflet trecù-un fior de<br />
ghia]\ [i se p\streaz\ astfel pân\ în edi]ia a XI-a, G. Bogdan-Dui -<br />
c\ are trecu fior de ghia]\, iar celelalte edi]ii pierd [i accentul.<br />
Apostrofurile largi din Convorbiri literare sunt preluate ca<br />
atare în edi]ii, iar lista lor n-o mai d\m.<br />
Dup\ Strigoii (dec<strong>em</strong>brie 1876), Eminescu pare mai rezervat<br />
cu situa]iile de acest fel. Deja în C\lin [i Strigoii el reduce întrebuin]area<br />
apostrofului (iar a celui cu pas scurt sau mediu, [i mai<br />
mult). S\ ne amintim de afirma]ia lui Titu Maiorescu din Prefa]a<br />
la edi]ia întâi: „Poeziile, a[a cum se prezint\ în paginile urm\ toa -<br />
re, nu sunt dar rev\zute de Eminescu [i sunt prin urmare lipsite<br />
de îndrept\rile ce avea de gând s\ le fac\, cel pu]in la cele vechi<br />
(Venere [i Madon\, Mortua est, Egipetul, Noaptea, Înger de<br />
paz\, Împ\rat [i Proletar, Rug\ciunea unui Dac, Înger [i De -<br />
mon)“. Revenind în 1889, Maiorescu adaug\ la aceste titluri<br />
înc\ trei: C\lin, Epigonii [i Strigoii. Referin]a se face tocmai la<br />
po<strong>em</strong>ele cu cele mai complicate situa]ii grafice privind apostroful.<br />
A intra, aici, în discu]ii pe marginea inten]iilor posibile ale po -<br />
etului de a rezolva chestiunea apostrofurilor în propriile poezii<br />
este o]ios. Oricum, ar trebui s\ ]in<strong>em</strong> cont de situa]ia Satirelor,<br />
mai ales de relu\rile apostrofului în Satira III, de la Convorbiri<br />
Heinrich Campendonk: Cai<br />
la Timpul [i, desigur, de „redesenarea“ finalului Satirei I. Trebu -<br />
ie men]ionat, îns\, c\ în mod tradi]ional poezia din timpul lui E -<br />
minescu [i de dup\ Eminescu folose[te cele dou\ apostrofuri<br />
sis t<strong>em</strong>atic – [i nu doar în pozi]iile ce se vor netezi prin reformele<br />
ortografice (în general, monosilabice implicând formele scurte<br />
ale pronumelui personal) – dar [i în sintagme largi. Eminescu ar<br />
fi putut, s\ zic<strong>em</strong>, netezi apostrofurile din propria sa crea]ie – dar<br />
nu av<strong>em</strong> cum s\ rezolve o situa]ie general\ de limb\. Va putea<br />
s\ evite folosirea apostrofului, dar nu în toate situa]iile. Poezia<br />
este mai important\ decât comunicarea, nu se las\ sacrificat\<br />
nici în fa]a normelor gramaticale.<br />
În po<strong>em</strong>ele urm\toare, pân\ la Satire, situa]ia apostrofurilor<br />
este urm\toarea.<br />
Pentru Povestea codrului se pot s<strong>em</strong>nala dou\ forme de a -<br />
postrof mediu: Bouri nal]i cu st<strong>em</strong>e ’n frunte (unde prin st<strong>em</strong>e<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
în]elege pete albe, „boi ]int\]ei“ cum spune Plugu[orul) – [i ver -<br />
sul [i pe teiul nostru ’ntreab\: / Unde sunt<strong>em</strong> (înainte de dou\<br />
puncte, dar f\r\ dialog, ca o vorbire direct\ interceptat\). Interesante<br />
sunt, în po<strong>em</strong>, accentele grafice: Adormì-vom, troenì-va<br />
/ Teiul floarea peste noi (o oarecare intona]ie cer aceste accen -<br />
te) – [i, mai ales: Luna bàte pintre ràmuri – unde accentul pe a<br />
în interiorul cuvântului (dac\ nu e cumva c\ciula de la \ ras\ incomplet?)<br />
este unic, marcând ritmul. Nimic din toate aceste nu<br />
se p\streaz\ în edi]ii.<br />
Povestea teiului con]ine, în schimb, câteva forma speciale:<br />
1. Îmbr\cându-te’n ve[mântu-i, / Lep\dând via]a lumii tre -<br />
ce peste tot cu apostrof larg (p\strând, fire[te, [i virgula dup\ vers).<br />
2. S\ ia lumea’n cap nebun\ – la fel (aici este, îns\, expresie<br />
[i conform sist<strong>em</strong>ului <strong>em</strong>inescian trebuie protejat\ – iar apostro -<br />
ful larg o descompune în cuvintele componente).<br />
3. Cânt’ un corn cu’nduio[are, Flori de teiu el are’n p\ru-i,<br />
Dar se simte prins\’n bra]e, Ar striga... [i nu se’ndur\, – în toa -<br />
te patru locurile se preia apostroful larg. Accentele ([i sensurile<br />
dorite de poet) sunt diferite: pe cânt’ (dând sensul prezentului<br />
continuu), pe flori de teiu (nu de altceva, ci de teiu) pe prins\’n<br />
bra]e, pe se’ndur\ (dac\ ar primi accent, nega]ia ar da sensul<br />
u nei opozi]ii interioare puternice).<br />
Pentru Singur\tate intereseaz\ finalul (pe care l-am mai discutat):<br />
(stau) Mân\’n mân\, gur\’n gur\ este expresia de limb\,<br />
nu se descompune în termenii componen]i.<br />
În Departe sunt de tine, versul Se toarce’n gându-mi firul<br />
duioaselor pove[ti redat cu apostrof larg, ca în edi]ii, ar duce la<br />
accent puternic pe toarce (diftongul sub ictus l-ar cere). Autorul<br />
vrea ac]iuni paralele, naturale: Cu degetele-i vântul love[te în<br />
fere[ti, / Se toarce’n gându-mi firul... (rela]ia afar\-în\untru nu<br />
este adversativ\ sau compl<strong>em</strong>entar\: sufletul (gândul) [i natura fac<br />
un acela[i egal cu sine).<br />
În Pajul Cupidon, dintre cele cinci apostrofuri unul singur este<br />
strâns – [i trebuie p\strat: Cu copii se hârjone[te / Ear la dame<br />
doarme’n pat. Edi]iile l\rgesc pragul apostrofului [i pun virgul\<br />
dup\ primul vers. Dimpotriv\, un scrupul excesiv ar cere chiar<br />
p\strarea formei Ear dup\ finala în -e a cuvântului anterior (vezi<br />
mai sus, în C\lin: mi-iese, eufonia dicteaz\). Iar\[i nu este rela]ie<br />
de adversitate, Cupidon nu face diferen]a între copii [i dame (ca<br />
s\ nu mai spun<strong>em</strong> c\ apostroful larg ar da na[tere expresiei de<br />
limb\ cu conota]ii vulgare).<br />
O r\mâi... con]ine doar dou\ apostrofuri, amândou\ largi în<br />
revist\, r\mase astfel în edi]ii, iar Pe aceea[i ulicioar\... are pa -<br />
tru apostrofuri largi, de as<strong>em</strong>enea p\strate.<br />
În De câte ori iubito... trebuie iar\[i p\strat apostroful scurt:<br />
(O pasere) Pe când a ei p\reche nainte tot s-a dus / C’un pâlc<br />
întreg de p\seri, perzându-se’n apus. În mod surprinz\tor, G.<br />
C\linescu are astfel, dar celelalte edi]ii m\resc pragul apostrofu -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
lui (v\zând [i virgula, pe care desigur o p\streaz\). Nu este vorba<br />
de apusul ca punct cardinal, ci de asfin]itul zilei – vezi finalul: Din<br />
ce în ce mai singur m\ ’ntunec [i înghe], / Când tu te perzi în<br />
zarea eternei dimine]i. Aici trebuie p\strat [i vocalismul repetat:<br />
perzându-se, te perzi (sugereaz\ confundarea cu întunericul/lumina,<br />
nu r\t\cirea, pierderea propriu-zis\). De as<strong>em</strong>enea, trebu -<br />
ie p\strat apostroful scurt: ... ea moare / Visându-se’ntr-o cli p\<br />
cu anii înapoi. Aici numai G. C\linescu [i Perpessicius pun virgul\<br />
dup\ moare [i m\resc pasul apostrofului, celelalte edi]ii au<br />
doar apostroful larg.<br />
Din cele zece apostrofuri ale Rug\ciunii unui Dac, patru sunt<br />
scurte:<br />
1. Pe-atunci erai Tu singur, încât m\’ntreb în sine-mi: / Au<br />
cine-i zeul, c\rui plec\m a noastre inimi? Aici punctua]ia se p\s -<br />
treaz\ identic în edi]iile Maiorescu, dar pasul apostrofului se m\ -<br />
Heinrich Campendonk: Nud cu pe[te<br />
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
73
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
74<br />
re[te, la fel la G. Bogdan-Duic\, Ibr\ileanu elimin\ cele dou\ puncte,<br />
la fel G. C\linescu, Perpessicius elimin\ virgula dup\ zeul.<br />
Chiar dac\ revista are aceste dou\ puncte, termenul greu în întrebare<br />
r\mâne, totu[i, cine-i (zeul), dovad\ [i virgula postpus\:<br />
pân\ la acest vârf al discursului nu se risipe[te energie pentru pa -<br />
uze. De altfel, una este: „cine-i zeul c\rui” (care dintre zei este<br />
cel c\rui, ca [i cum ar fi mai mul]i zei) – [i alta: „cine-i zeul, c\rui<br />
plec\m” (este un singur zeu, doar c\ nu [tim cine este).<br />
2. În vuetul de vânturi auzit-am a lui mers / [i’n glas, purtat<br />
de cântec, sim]ii duiosul-i vers p\streaz\ punctua]ia identic\<br />
în primele trei edi]ii Maiorescu, apoi pierde virgulele din versul<br />
doi, dar cu pasul larg al apostrofului: [i ’glas… G. Bogdan-Duic\<br />
preia edi]iile târzii Maiorescu, ca [i Ibr\ileanu, G. C\linescu [i<br />
Perpessicius. Mai întâi, purtat de cântec trebuie p\strat între virgule<br />
pentru c\ nu se refer\ la glas, ci la acela[i eu care vede,<br />
simte [i este purtat de cântec. Este aceea[i rela]ie afar\/în\untru<br />
de mai sus (vezi Departe sunt de tine): vântul [i glasul (interior)<br />
sunt egale, nu în opozi]ie, versurile se citesc la fel – pe când a -<br />
postroful larg cere accent protejat pe glas.<br />
3. {i tot pe lâng’ acestea cer[esc înc’un adaos; se reia gre -<br />
[it în edi]ia întâi: [i tot pe lâng ’acestea cer[esc înc\ un adaos<br />
(sau Maiorescu are în vedere cratima pentru înc\-un, posibil\),<br />
dup\ care ambele apostrofuri sunt largi. G. Bogdan-Duic\, Ibr\i -<br />
leanu [i Perpessicius revin la apostroful strâns: înc’un adaos, în<br />
timp ce G. C\linescu îl p\streaz\ larg. Aici apostroful larg ar fi<br />
pleonastic cerând accente în serie pe tot, lâng\ [i înc’. Sunt de<br />
ajuns primele dou\ accente ca s\ sugereze adaosul la tot – oricât<br />
ar fi de extins acest tot.<br />
4. C\’n ori-ce om din lume un du[man mi se na[te, devine<br />
în prima edi]ie: C\-n ori-ce om, iar de la edi]ia a IV-a Maiorescu<br />
în sus: C\ ’n orice om, cum se p\streaz\ peste tot. În Convorbiri<br />
literare cratima indic\ rostire r\spicat\, nu form\ conjunct\<br />
(vezi cazurile similare chiar aici, mai sus, la Strigoii, sensul fiind<br />
în to]i oamenii din lume, nu în oricare dintre ei mi-ar apare în<br />
fa]\, etc.).<br />
În Atât de fraged\... sunt trei apostrofuri, toate scurte – toa -<br />
te redate largi de Titu Maiorescu, G. Bogdan-Duic\ [i Perpessicius<br />
(G. C\linescu [i Ibr\ileanu p\strându-l pe al treilea scurt):<br />
1-2. Cât po]i cu-a farmecului noapt/ S\’ntuneci ochii mei pe<br />
veci, / Cu-a gurii tale calde [oapte, / Cu’mbr\]i[eri de bra]e reci.<br />
Pentru versul final, accentul în cuvânt cade pe ultima silab\ a<br />
verbului care este a patra în secven]\; apostroful larg, cu ’m br\ -<br />
]i [eri (iar în edi]iile care modernizeaz\: cu ’mbr\]i[\ri) for ]eaz\<br />
dubla accentuare. Al doilea vers va p\stra de as<strong>em</strong>enea apostro -<br />
ful scurt pentru a nu for]a accentul puternic, exploziv, pe verb: s\ ’n -<br />
tuneci fa]\ de farmec, [oapte ar duce la pre<strong>em</strong>inen]a ac]iunii.<br />
Heinrich Campendonk: Nud culcat cu vac\ [i capr\<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: D<strong>em</strong>nitar cu pisica pa genunchi<br />
3. E’ntunecoasa renun]are se p\streaz\ astfel doar la G. C\ -<br />
linescu [i Ibr\ileanu. Observ\m consecven]a autorului: acela[i cu -<br />
vânt, acela[i apostrof strâns pentru a nu da loc desf\[ur\rii so -<br />
nore din cuvânt. Imaginile sunt preponderent vizuale în Atât de<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
fraged\, ceea ce se aude este surd, estompat (fo[net, [oapt\ etc.).<br />
În sonetul Afar\-i toamn\..., versul N-ai vrea ca nime ’n u[a<br />
ta s\ bat\, are apostroful mediu redat peste tot larg, mai pu ]in<br />
la G. C\linescu: n-ai vrea ca nime’n u[a ta s\ bat\ (care simte<br />
ritmul de melopee [i vrea s\ egalizeze accentele în vers; este pro -<br />
babil c\ ezitarea poetului s-ar fi rezolvat tot c\tre apostroful scurt).<br />
Sonetul Sunt ani la mijloc are un singur apostrof, în primul<br />
vers, larg în revist\ [i preluat peste tot larg.<br />
Versul Ca s\ te v\d venind – – ca’n vis, a[a vii! din sonetul<br />
Când însu[i glasul, con]ine acea linie dubl\ de pauz\ rezervat\ de<br />
Eminescu unei surprize puternice ori unei adversit\]i foarte contu -<br />
rate, unei concluzii ferme etc. – [i pe care editorii au scos-o din uz,<br />
înlocuind-o fie cu o singur\ linie de pauz\, fie cu virgula. L\rgind<br />
pasul apostrofului, ca în edi]ii, rezult\ numai uimirea com pa ra]iei:<br />
vii ca ’n vis = ca [i cum ai veni în vis. În sonet, îns\, vi sul este<br />
real, Ea vine cu adev\rat, compara]ia arat\ concluzia, nu uimi rea.<br />
Dintre cele [apte apostrofuri ale po<strong>em</strong>ului Fream\t de codru,<br />
dou\ sunt scurte în Convorbiri literare:<br />
1. Fa]a’n apa mea privindu-[i<br />
2. Ce lucir\ pentru mine / Vara’ntreag\.<br />
În amândou\ locurile edi]iile uniformizeaz\ la pragul larg al<br />
apostrofului (totu[i, o expresie ca vara ’ntreag\ presupune into -<br />
na]ie special\, cu sensul cât a fost vara de lung\, întreaga var\ etc.<br />
– pe când poetul vrea doar s\ anun]e anotimpul). O discu]ie special\<br />
ar merit\ versul: [i de bra]e ’n sus s-o iee, redat numai de<br />
Ibr\ileanu: [i de bra]e’n sus s-o iee. Editorul este atent cu expre -<br />
sia de limb\ „de bra]e’n sus“, dar aici este vorba de teiul ml\dios<br />
care întinde un ram [i o ridic\ pe fat\: expresia se descompune<br />
în cuvintele componente.<br />
O discu]ie special\ poate suscita, apoi, legarea encliticelor a -<br />
tone. În versul Eu, privindu-l din p\dure, Maiorescu preia cu<br />
apostroful strâns: privindu’l (iar în edi]iile târzii: privindu-l), dar<br />
în Ea s\ poat\ s\-l îndoaie are apostroful larg: s\ ’l îndoaie (cu<br />
func]ia apostrofului post-pus, cum ar fi: s\ l’îndoaie): vocala a -<br />
trage encliticul. În Pe lâng\ plopii f\r\ so] vom întâlni: O zi-mi<br />
era deajuns în Convorbiri – O zi mi-era de-ajuns la Maiorescu,<br />
în {i dac\... vom avea E ca aminte s\-mi aduc în revist\ – iar la<br />
Maiorescu: s\ mi-aduc. Editorul nu este consecvent: În Mai am<br />
un singur dor las\, de pild\: Ci-mi împleti]i un pat. Uneori, îns\,<br />
ajunge la forme incongruente: pe inima-mi s-o ]in, din Convorbiri,<br />
devine la el: pe inima ’mi s-o ]in (îndreptat în edi]iile ur -<br />
m\ toare: pe inima-mi), C-auzu-mi n-o s\-l mai întuneci devine:<br />
n-o s\ ’l mai întuneci (îndreptat, la fel: n-o s\-l mai întuneci).<br />
Ezit\rile de acest fel nu sunt ale epocii, ci ale lui Titu Maiorescu:<br />
poetul gânde[te îndelung formele eufonice, iar t\ietura sa grama -<br />
tical\ se supune eufoniei [i sensului în general. În Pe lâng\ plopii<br />
f\r\ so], de pild\, termenul zi se reia: O zi din via]\ s\-mi fi dat,<br />
/ O zi-mi era deajuns (cu forma) sudat\: deajuns).<br />
<strong>em</strong>inescologicale ∙ <strong>em</strong>inescol<br />
75
ochiul anticarului · ochiul ant<br />
76<br />
Constantin Cuble[an<br />
Literatura unui propagandist:<br />
Mihail Sadoveanu (1)<br />
Obi[nuit a ocupa locuri de favoare în<br />
fo tolii publice, înc\ din 1916 când a fost<br />
ales m<strong>em</strong>bru corespondent al Acad<strong>em</strong>iei<br />
Române (titularizarea, meritat\ desigur, a<br />
venit în 1921), pre[edinte al Societ\]ii Scri -<br />
itorilor Români în trei rânduri (1909-1911;<br />
1917-1919 [i 1923-1924), pre[edinte al<br />
Senatului României (1931-1932), Mare<br />
Maestru de Loj\ masonic\ (e drept, aceas -<br />
ta mai pu]in la vedere) etc, Mihail Sado -<br />
veanu n-a ezitat nici o clip\, imediat în<br />
anii de dup\ r\zboi, în a-[i oferi serviciile<br />
pe aliniamentele ofensive ale noii orându -<br />
iri sociale socialiste ce se preconiza, având<br />
„capacitatea de a intui”, cum observ\ un<br />
comentator al literaturii proletcultiste, de<br />
mai târziu, „destinul istoric al României” du -<br />
p\ 1944, fiind – tocmai de aceea – „greu<br />
de spus în ce m\sur\ «Ceahl\ul» prozei ro -<br />
mâne[ti era sincer sau interpreta un rol ab -<br />
surd [i grotesc” 1 . La drept vorbind, aceas t\<br />
perspectiv\ de interpretare dil<strong>em</strong>atic\ a<br />
faptelor, a angajamentului politic de atunci<br />
al marelui scriitor, nu are decât un rol spe -<br />
culativ în încercarea, galant\, de a-i salva<br />
întrucâtva blazonul intelectual, maculat ori -<br />
cum am lua-o. C\ci, a dat tonul cu o promptitudine<br />
excesiv\ (oportunist\, evident) –<br />
[i ex<strong>em</strong>plul s\u era unul cu totul s<strong>em</strong>nifi -<br />
cativ – în extazierea, pân\ la servilism, în<br />
fa]a cuceririlor puterii sovietice, în toate do -<br />
meniile ei de afirmare, pe care le recoman -<br />
da expres [i le dorea grabnic asumate du -<br />
p\ un program strategic, fire[te, de ur mat<br />
pentru România...viitoare, scriind tran [ant<br />
în volumul din 1945, Lumina vine de la<br />
R\s\rit:„Armatele victorioase ale r\s\ritu -<br />
lui duc legea drept\]ii acestei lumi nou\ în<br />
inima lumii vechi. Lumea aceasta nou\ întoarce<br />
Europei o f\clie pe care a primit-o<br />
cândva prin intelectualii s\i. Lumea aceas -<br />
ta r\s\ritean\ î[i d\ prezentului [i viitorului<br />
jertfa sa rodnic\. Din jertfa sa poate vom<br />
avea parte s\ ne împ\rt\[im [i noi”. Bro -<br />
[ura ce a rezultat dintr-o vizit\ operativ\ în<br />
URSS, era cu eviden]\ un bun material de<br />
propagand\ în vederea instaur\rii regimului<br />
d<strong>em</strong>ocrat-popular, de dup\ alegerile din<br />
prim\vara anului 1946. Sârguin]a nu a r\ -<br />
mas ner\spl\tit\: deputat (cu<br />
statut de per manen]\) între<br />
1946-1961) de Bucure[ti, de<br />
Roman [i în urm\ de Ia[i,<br />
m<strong>em</strong>bru al Pre zidiului Republicii<br />
Populare Române (1947-<br />
1948), vice pre[edinte al Pre -<br />
zidiului Marii Adun\ri Na]ionale<br />
(1948-1961), pre[edinte de<br />
onoare al Uniunii Scriitorilor<br />
(1949-1956), pre[edinte al Comitetului<br />
Permanent pentru Ap\rarea P\cii (1952,<br />
1955), vicepre[edinte al Acad<strong>em</strong>iei RPR<br />
(1954), pre[edinte al Uniunii Scriitorilor<br />
(1956-1961) [.a. Pe tot acest parcurs, Mihail<br />
Sa doveanu a s<strong>em</strong>nat în pres\ (Scânteia,<br />
Ro mânia liber\ etc) articole de încu -<br />
rajare a tuturor ini]iativelor ce aveau drept<br />
scop introducerera socialismului ca form\<br />
de organizare social\ în ]ar\. Solu]ia colho<br />
zurilor, de pild\, o vedea [i o propunea<br />
Heinrich Campedonk: Tigrul<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
pentru ]\r\nimea român\, înc\ din 1945,<br />
în arti colul Colhozul de la Tarasovka (pe ca -<br />
re îl vizitase, impresionându-l bun\s ta rea<br />
]\ra nilor de acolo): „am cercetat cultu rile,<br />
se rele, gr\dinile, planta]iile, ferma, clu bu -<br />
rile, casa copiilor, [i am fost osp\ta]i în<br />
gospo d\ria unui [ef de echip\”, ad\ u gând:<br />
„A se menea grij\ ca de ceva scump [i sfânt,<br />
aceast\ înnoire a lumii e câ[tigul f\r\ sa -<br />
m\n”. În 1946 scria Despre cultu ra [i în -<br />
v\]\tura poporului: „În Uniunea Sovie ti -<br />
c\ a[ez\rile vechi nu mai sunt; o lume no -<br />
u\, primenit\, bate la por]ile vii to rului cu<br />
alte a[ez\minte, mai drepte, cu mintea cu -<br />
r\]it\ de prejudec\]i d\un\toare, cu sufletul<br />
îndrumat spre buna în]elegere între to]i<br />
oamenii de pe p\mânt”. În {an tiere ale so -<br />
cialismului [i p\cii, din Cont<strong>em</strong>poranul<br />
(1951), era înc\ [i mai expli cit: „Eliberat la<br />
1944, poporul nostru, prin conduc\torii lui<br />
vrednici, î[i g\se[te calea cea bun\ a dezvolt\rii.<br />
Ajutorul fr\]esc al Uniunii Sovieti -<br />
ce îi d\ putin]\ s\-[i gr\ beasc\ prefa cerile<br />
[i, dup\ înl\turarea ruinelor burgheziei, s\<br />
înal]e s<strong>em</strong>nele pro gre sului, [tiin]ei [i civili -<br />
za]iei”. Citind, în 1945, Raportul la pro iec -<br />
tul de constitu]ie a URSS (tradus în limba<br />
român\), declar\ cu exaltare, ca în fa]a unui<br />
miracol: „m-am sim]it ca în fa]a unei explozii<br />
de lumin\. Am avut, ca a pos tolul Pa -<br />
vel odinioar\, re vela]ia adev\ ru lui”. Scrie<br />
[i despre proiectul de consti tu ]ie a RPR –<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri pe marginea articolului 80 –<br />
exultând în privin]a dreptului la înv\]\tur\<br />
pentru to]i oamenii deopo tri v\, înd<strong>em</strong>nân -<br />
du-i: „Iubi]i tovar\[i mai tineri, care v\ bucura]i<br />
de via ]\ nou\”, trebuie s\ „parti cipa]i<br />
cu h\rnicie la cl\direa socialismului”<br />
(1951). Etc, etc. Interven]ii pe varii t<strong>em</strong>e<br />
de actualita te, neocolind nici cultura, lite -<br />
ratura (Lite ratura în Uniunea Sovietic\ –<br />
1946) [i oferind, ca un soi de apogeu al<br />
publicisticii sale, o pagin\ cu to tul m<strong>em</strong>orabil\<br />
ca exerci]iu encomiastic al aservirii<br />
sale politice, la moartea lui I. V. Stalin, Ma -<br />
rele geniu al omenirii progresis te (martie<br />
1953), în Via ]a româneasc\: „Dar, Iosif Vi -<br />
sarionovici, p\rintele [i to va r\[ul nostru prea<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
iubit, a fost [i este campionul p\cii mon diale,<br />
scutul mamei [i co pilului, ap\r\torul lini[tii<br />
oamenilor mun cii, protectorul tine retului<br />
de pe întreg p\ mântul (...). Sub su prave -<br />
ghe rea lui s-a dez voltat [i a luat avânt geniul<br />
po porului muncitor”.<br />
E, în totul, o publicistic\ programat<br />
propagandistic\ în care stilul elevat de o -<br />
dinioar\ oferea acum „turmentare cu expresii<br />
[i fraze [ablon care nu îns<strong>em</strong>nau ni -<br />
mic” 2 . Numai c\, de la marele scriitor, po -<br />
tenta]ii noului regim a[teptau, cu drept cuvânt<br />
de altfel, opere literare ex<strong>em</strong>plare,<br />
menite a oferi modele de literatur\ nou\,<br />
des\vâr[ite, scrise dup\ metoda realismului<br />
socialist, pentru a propune astfel, ca Ma -<br />
xim Gorki odinioar\, în literatura sovie tic\,<br />
prin romanul s\u Mama, un etalon pen -<br />
tru crea]ia scriitorilor români ai momentu -<br />
Heinrich Campedonk: Leda<br />
lui. Mihail Sadoveanu a în]eles sarcina ce-i<br />
revenea [i n-a ezitat s\ se apuce de lucru.<br />
Numai c\, povestitorul de amvergur\ din<br />
el, nu [tia cum anume s\ dezvolte, s\ tra te -<br />
ze un as<strong>em</strong>enea subiect, de stringent\ actualitate,<br />
pentru a împlini un roman pro -<br />
gramatic, ilustrativ sub aspect politic. S-a<br />
ochiul anticarului · ochiul ant<br />
77
ochiul anticarului · ochiul ant<br />
78<br />
Heinrich Campedonk: Poveste<br />
o rientat deci spre mediul care îi era cel<br />
mai familiar, acela al satului arhaic românesc,<br />
nu al oric\rui sat îns\, ci al unei a [e -<br />
z\ri s\race din apropierea Dun\rii, unde<br />
omenirea pâlpita de via]\ rudimentar\, în<br />
cadrele feerice ale unor tablouri vivante de<br />
natur\, locuri pitore[ti prin care, el însu[i,<br />
nu odat\, h\l\duise înainte de r\zboi, che -<br />
mat de îndeletnicirea vânatului sau a pescuitului.<br />
Aici, într-un as<strong>em</strong>enea mediu pri -<br />
mitiv, întrez\rise scriitorul un posibil con -<br />
flict, rezultat din tocmai infuzia pr<strong>em</strong>edita -<br />
t\ a el<strong>em</strong>entelor de via]\ nou\, menite a<br />
transforma mediul [i oamenii în[i[i, du p\<br />
programul revolu]ionar de evolu]ie a socie -<br />
t\]ii celei noi, socialiste. A[a s-a n\s cut ide -<br />
ea romanului P\una-Mic\ 3 , publicat în<br />
1948, în care autorul lansa de mon- strativ<br />
ideea colectiviz\rii (a întov\r\[irii, deocamdat\),<br />
ca solu]ie salvatoare pentru existen]ialitatea<br />
rural\.<br />
P\una e o a[ezare rural\ tradi]ional\ în<br />
marginea grindurilor de pe lâng\ Du n\re,<br />
în care s-au stabilit „câ]iva refugia]i, adu[i<br />
acolo de nenorocirile r\zboiului din urm\.<br />
S-au oplo[it prin gospod\rii [i s-au în]eles<br />
destul de bine cu gospodarii localnici, ca<br />
ni[te umili]i ce erau”. Acolo i-a prins „co -<br />
misia local\ de împropriet\rire” ce împ\r -<br />
]ea loturile rezultate din „exprorpierea mo -<br />
[iilor” celor mari. Localnicii n-au fost îns\<br />
de acord ca veneticilor s\ li se atribuie din<br />
p\mânturile bune, a[a c\ „le-a r\mas ace -<br />
lor refugia]i o limb\ de p\mânt, mai mult<br />
mla[tin\, tocmai dincolo de m\n\stioar\ [i<br />
de vii, la marginea unei p\durici, în ve de -<br />
rea luncilor [i stuf\riilor Dun\rii”. Condi]ii -<br />
le sunt neprielnice înjgheb\rii noii a[ez\ri<br />
P\una-Mic\, dar între alogeni exist\ [i buni<br />
muncitori, buni organizatori [i vizionari, ca -<br />
re expun numaidecât o tez\ [i un program de<br />
activitate: „Ne a[ez\m, m\i fr\]ioare, da c\<br />
se poate alc\tui tov\r\[ia. Aici, ori lu cr\m<br />
to]i într-o unire, ori de duc<strong>em</strong> în lu mea<br />
noastr\”. Nu to]i sunt de aceea[i p\rere,<br />
dar d<strong>em</strong>ersurile colectiviste nu întâr zie.<br />
Romanul e, de fapt, povestea acestor<br />
lungi [i încâlcite preparative în vederea<br />
fond\rii unei localit\]i prospere sub zodia<br />
socializ\rii muncii. Oamenii traverseaz\ a -<br />
colo o iarn\ aspr\, lupt\ cu neprielniciile<br />
naturii, pân\ în anul urm\tor, când, în fi -<br />
nal – nici nu se putea altfel – P\una-Mic\<br />
devine un loc mirific al bun\st\rii [i toat\<br />
lumea prive[te spre întov\r\[i]i cu ochii<br />
invidiei, dar [i cu înd<strong>em</strong>nul în sine de a le<br />
urma ex<strong>em</strong>plul: „P\unenii se mirau mai<br />
ales de gr\dini: frumos rânduite [i aliniate,<br />
cu verdele în fel de fel de fe]e, cu r\sa du -<br />
rile vii [i dârze în cavaluri, s\tule de ap\.<br />
Pe când dincolo de coline, în ogoarele lor,<br />
toate-s pipernicite, n-are unde se tupila cio -<br />
cârlia. B\l]i de pe[te mai v\zuser\ ei. {i<br />
care e pescar se duce dup\ pe[te, n-are ne -<br />
voie s\ aduc\ numaidecât pe[tele înaintea<br />
u[ii. Dar s\ aduci ap\ la ogorul de porumb<br />
[i la tarlaua de orz, asta nu s-a mai po me -<br />
nit. Cl\n]\ne[te pompa zi [i noapte, de par -<br />
c\ s-ar pune împotriva lui Dumnezeu. Dar<br />
iaca, au f\cut raiu...” Etc., etc.<br />
Romanul nu este îns\ ceea ce [i-au do -<br />
rit oficialii de la Mihail Sadoveanu. Ba, dim -<br />
potriv\. Literar [i artistic vorbind, era un fi -<br />
asco, întrucât pu]in\tatea zugr\virilor pito -<br />
re[ti de natur\ în stil sadovenian („În noap -<br />
tea de 27 spre 28 No<strong>em</strong>brie s-a tulburat<br />
vr<strong>em</strong>ea. A început a sufla deodat\ vânt din<br />
miezul-nop]ii cu fiori de iarn\ [i cu stropi<br />
rari de sloat\. Traian asculta din [oprul lui,<br />
unde se r\cea vatra, zvonul v\zduhului, în<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
care se amestecau ch<strong>em</strong>\ri de paseri; erau<br />
cele din urm\ c\l\toare pe [uvoaiele de vânt<br />
ale în\l]imii, ca pe ape; gr\beau n\prasnic<br />
spre miaz\-zi, c\ci le ajungea din urm\<br />
spaima ghe]ii, încr<strong>em</strong>enirea de stânc\ a lu -<br />
nilor rele, [i nu era de în]eles, dup\ p\ re -<br />
rea lui Neonil, cum de întârziaser\. Locu -<br />
rile lor de via]\ [i de scos pui sunt la noi [i<br />
mai c\tr\ miaz\-noapte, explica filosoful,<br />
[i cum se închide hrana subt capac de ghia -<br />
]\, fug la miaz\-zi unde-i mai cald; [i nu -<br />
mai cât a[teapt\ soarele nou de prim\ var\,<br />
ca s\ vie înapoi cu mare larm\ [i bucurie<br />
din cer pân\-n p\mânt. S-au tot dus,<br />
s-au tot scurs, unele în Octomvrie, altele în<br />
no<strong>em</strong>vrie; iar aceste ce s-aud trebuie s\ fie<br />
întârziatele, puiganii mai slabi, pe care îi<br />
duc mamele lor spre hran\. Multe or s\ ca -<br />
Heinrich Campedonk: Fat\ cu animale<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
d\ pe cale, jertfe.”), nu salveaz\ nimic din<br />
aspectul artistic al epicit\]ii d<strong>em</strong>onstra]iei<br />
muncii în întov\r\[ire, povestit\ confuz [i<br />
dezlânat, autorul c\utând mereu a aduce<br />
din condei lucrurile, propagandistic („So -<br />
co ]i c\, dac\ te-ai a[ezat acolo la P\una-Mi -<br />
c\ [i te-ai unit cu ni[te revolu]ionari, apoi<br />
au s\ umble în acel loc câinii cu colaci în<br />
coad\? He-he! Voi înt<strong>em</strong>eia]i adic\ socie -<br />
tatea pe ac]iuni...”), departe de ceea ce f\ -<br />
cuse pân\ nu de mult farmecul prozei ri tua -<br />
lice sadoveniene. C\ci, romanul e constru -<br />
it sch<strong>em</strong>atic [i mult prea descriptiv în detalii...<br />
tehnice, dup\ o nou\ mod\ ilustrati -<br />
v\, mai curând în manier\ reporteri ceas c\,<br />
[i ea propagandistic\ („Pompa era instala -<br />
t\. Plantele cre[teau în r\sadni]e. Vadurile<br />
se aliniau pe t\p[anul grindului. Mai era<br />
mult de lucru la cavaluri [i trebu iau preg\ -<br />
tite ogoarele de porumb, orz [i nutre] pen -<br />
tru iriga]ie. Ma[inile erau în[irate sub [o -<br />
proane. Canalul spre gârla Dun\rii nu era<br />
înc\ deschis [i prim\vara pornise cu se ce -<br />
t\. Pompa mai putea soarbe apa dezghe -<br />
]ului care hr\nea balta; dar curând se va<br />
sim]i lips\. Deci trebuie t\iat în primul rând<br />
<strong>can</strong>alul”). F\r\ personaje m<strong>em</strong>orabile, f\ -<br />
r\ nimic m<strong>em</strong>orabil. De altfel, P\una-Mi c\<br />
a r\mas înc\ de la început în desuetudine<br />
[i chiar într-un soi de ridicol. Cine s\ ur me -<br />
ze o as<strong>em</strong>enea construc]ie epic\?! Mihail<br />
Sadoveanu însu[i a în]eles asta [i numai -<br />
decât a decis a... recidiva, de data aceasta<br />
în mân\ cu decalogul teoretic al realismului<br />
socialist, cu un re]etar de care se vor fo -<br />
losi în anii urm\tori cei mai mul]i scriitori<br />
de ocazie în edificarea unei literaturi noi.<br />
Capodopera literaturii proletcultiste la noi<br />
avea s\ fie romanul Mitrea Cocor, publicat<br />
în graba mare, în anul urm\tor, 1949.<br />
1 Cristian Sandache, În spiritul vr<strong>em</strong>u rilor<br />
noi: Mihail Sadoveanu. În Literatur\ [i propa -<br />
gand\ în România lui Gheorghiu-Dej. Edi tu -<br />
ra Mica Valahie, Bucure[ti, 2006, p. 369 -377.<br />
2 N. Ni]escu, Mihail Sadoveanu. În Sub<br />
zodia proletcultismului. Dialectica puterii.<br />
Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 171-178<br />
3 Mihail Sadoveanu, P\una-Mic\. Editura<br />
Cartea Româneasc\, Bucure[ti 1948.<br />
ochiul anticarului · ochiul ant<br />
79
foişorul de ascultat ploaia · foiş<br />
80<br />
Constantin Romanescu<br />
Puterea pr<strong>em</strong>onitorie<br />
a visului (2)<br />
Consider c\ acest vis este cea mai pre -<br />
]ioas\ pies\ a colec]iei mele de vise, de a -<br />
utoobserva]ii. El merit\ o analiz\ mai de -<br />
taliat\ atât prin componen]a el<strong>em</strong>entelor<br />
figurative, cât [i prin proiec]ia, de o tulbu -<br />
r\toare exactitate, a unui viitor care urma<br />
s\ se petreac\ abia peste un an.<br />
Cadrul filmului visat este sugestiv prin<br />
s<strong>em</strong>nifica]ia rezolv\rii unei aspira]ii, care<br />
constituie sensul general al aspira]iei:<br />
– o prim\ secven]\, de mai mare dura -<br />
t\ (ceea ce sugereaz\ ideea unui prezent<br />
ap\s\tor prin persisten]a lui;<br />
– a doua secven]\, constituit\ din mai<br />
multe scene, articulate printr-o tranzi]ie ra -<br />
pid\ de imagini, `nseninate [i u[ur\toare<br />
`n mod progresiv, determinând o stare de<br />
fericire inexplicabil\; [i, `n fine,<br />
– o scen\ final\, a treia, care concentreaz\<br />
rezolvarea printr-o metafor\, „Ho -<br />
tel Interna]ional Meridian“, aceasta fiind<br />
foarte sugestiv\, comprimând `ntr-o sintag -<br />
m\ o sum\ important\ de date `nc\ neelucidate,<br />
care au concurat la ceea ce urma<br />
s\ se petreac\.<br />
Tranzi]ia el<strong>em</strong>entelor coloristice [i me -<br />
sajul afectiv al peisajului sunt [i ele de re]i -<br />
nut: dintr-un peisaj sordid, se ajunge la un<br />
cadru colorat, dar cu intensitate nuan]at\,<br />
de acuarel\, ceea ce sugereaz\ oarecum in -<br />
certitudinea (visul `n vis). Este de re]inut<br />
simbolul soarelui (triumf\tor), `n\l]at deasupra<br />
`ntregului cadru. Soarele, el<strong>em</strong>ent ar -<br />
hetipal, constituie, aici, o cheie a rezol v\ -<br />
rii codului. (De fapt, f\r\ a fi avut o confir -<br />
mare real\, `n ziua de 16 dec<strong>em</strong>brie, obser -<br />
vând cerul – care era identic cu acela din vis<br />
– am avut reac]ia de recunoa[tere a i ma gi -<br />
nii visate. Pentru mine, visul a avut func]ia<br />
unui document, m\rturisit multor prieteni<br />
la data apari]iei sale `nc\ din 1988 [i recunoscut<br />
ca dovad\ de confirmare, f\r\<br />
nici o ezitare, care ar fi fost fireasc\, la da -<br />
ta amintit\, 16 dec<strong>em</strong>brie 1989.)<br />
Toate aceste el<strong>em</strong>ente sunt foarte u[or<br />
de transmis chiar unei persoane neimplica -<br />
te `n aceast\ dinamic\ personal\ a visului.<br />
Pe atunci, visul colectiv al majorit\]ii ro mâ -<br />
nilor era relativ acela[i; doar varianta, desenul<br />
proiectat avea o amprent\ perso na -<br />
l\. Ceea ce este mai greu de explicat e me -<br />
tafora final\, reprezentând `n fapt so lu]ia:<br />
transformarea Securit\]ii `n altceva, cu o<br />
firm\ ostentativ\, dar inaccesibil\ (f\ r\ nici<br />
o u[\ de acces), cu o firm\ sugestiv\<br />
Acea imagine final\, a unui imobil schim -<br />
bat (`ntr-un „interna]ional“, inaccesibil to -<br />
tu[i), figureaz\ o `n[el\ciune, o „cacealma“,<br />
acceptat\, `ns\, `n vis f\r\ indignare, de[i<br />
cu uluire.<br />
Pregnan]a visului, persisten]a lui `n me -<br />
morie [i sentimentul de previziune pe ca -<br />
re-l transmite constituie o triad\ caracteris -<br />
tic\. Aceste visuri pr<strong>em</strong>onitorii reveleaz\,<br />
`ntr-o accep]iune destul de greu de explicat<br />
logic, func]ia de previziune. Suboectiv,<br />
ele au valoarea unui mesaj pentru viitor,<br />
uneori foarte clar (ca `n visul Sfântului<br />
Constantin cel Mare, care a ac]ionat conform<br />
metaforei visate), alteori mai pu]in<br />
clar (ca `n cazul pe care `l relatez).<br />
Put<strong>em</strong> imagina mai multe explica]ii pen -<br />
tru aceast\ triad\, dar caracterul ei este a -<br />
Heinrich Campendonk: Circul<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Heinrich Campendonk: Vac\ alb-g\lbuie `n fa]a caselor<br />
tât de subiectiv [i totodat\ de complex, `n -<br />
cât nu explica]ia are rost, ci intui]ia, care<br />
confirm\ caracterul special al mesajului.<br />
De altfel, func]ia divinatorie a intui]iei este<br />
specific\ acestei modalit\]i de cunoa[tere,<br />
mai pu]in explicit\, dar nu mai pu]in real\<br />
(Didier Julia, 1991, 1996, Leonard Gavri -<br />
liu, 1996, ca [i o `ntreg\ serie de studii pre -<br />
zentate de {colile de antropologie, printre<br />
care cea a lui Michael C. Howard, „Cont<strong>em</strong> -<br />
porary cultural anthropology“, 1988, [.a.)<br />
Este evident c\ intui]ia ca form\ de cu -<br />
noa[tere, mai ales `n domeniul visului, ori -<br />
câte reticen]e ne impune mentalitatea po -<br />
zitivist\ a ultimelor decenii, nu poate fi e -<br />
ludat\. Intui]ia trebuie chiar exersat\, ca o<br />
cale de sintonie cu pacientul [i, `n special,<br />
cu propria persoan\ a psihiatrului. ~ntr-un<br />
domeniu atât de obscur, determinat de in -<br />
con[tient, intui]ia pare calea regal\ a perce -<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene<br />
perii unor realit\]i altfel inaccesibile. Relativ<br />
la propria cunoa[tere, intui]ia este, probabil,<br />
de ne`nlocuit [i va trebui s\ introduc<strong>em</strong><br />
aceast\ dimensiune `n ecua]ia psihologiei<br />
umane.<br />
Am putea evoca o mul]ime de visuri ce<br />
ex<strong>em</strong>plific\ o func]ie prevestitoare, dicinatorie,<br />
dar, `n fapt, probl<strong>em</strong>a, oricât de misterioas\<br />
pare, este acceptat\ de oricine a<br />
a vut sau a participat la o experien]\ simila -<br />
r\. De fapt, visul prevestitor are chiar o reflectare<br />
indirect\ `n patologia somnului prin<br />
fenomenul amintit anterior, onirofobia, fe -<br />
nomen care perturb\ somnul persoanelor<br />
depresive. Ating<strong>em</strong> aici o probl<strong>em</strong>\ important\<br />
pentru psihiatrie [i psihologie, [i anu -<br />
me rela]ia subiectului cu visul s\u. Rela]ia cu<br />
visul deschide interesante pers pective `n `n -<br />
cercarea de explorare a persona litatea [i va<br />
constitui o cale fertil\ de cunoa[tere.<br />
Considerând probl<strong>em</strong>a psihologiei som -<br />
nului [i visului ca o t<strong>em</strong>\ deosebit de fructuoas\,<br />
ne put<strong>em</strong> `ntreba de ce psihiatria<br />
eludeaz\ de atâtea ori acest adev\rat tezaur<br />
de informa]ii, care reflect\ cele mai profun -<br />
de me<strong>can</strong>isme psihice, oricând superpoza -<br />
bile sau m\car tangente psihopatologiei.<br />
Probabil c\ sist<strong>em</strong>ul complex, codificat<br />
`ntr-un alfabet strict personal, reprezint\ un<br />
prag foarte greu de trecut chiar pentru autoanaliz\.<br />
Nu este mai pu]in adev\rat c\,<br />
prin unele experien]e tr\ite subiectiv, el<br />
pro iecteaz\ o lumin\ aplicabil\ [i `n afara<br />
propriului eu. Dar psihanaliza nu poate<br />
valo rifica deocamdat\ decât prea pu]in din<br />
acest tezaur.<br />
Este drept, probl<strong>em</strong>a a fost abordat\ `n -<br />
deajuns de frecvent `n secolul nostru, be -<br />
neficiind, `n etape, de nivele superioare de<br />
interpretare. De la Freud [i Jung, te ma a<br />
fost mereu `mbog\]it\ [i cercet\tori de pri -<br />
m\ `ns<strong>em</strong>n\tate au adus contribu]ii [i punc -<br />
te de vedere originale.<br />
Nu put<strong>em</strong> trece `n revist\ o `ntreag\ li -<br />
teratur\ aferent\ subiectului, dar e de re]i -<br />
nut, printre ultimele studii române[ti, mo -<br />
nografia publicat\ de Liviu Popoviciu [i<br />
Voica Foi[oreanu (Visul – de la medicin\<br />
la psihanaliz\, cultur\, filozofie, 1994), `n<br />
care autorii evoc\ aproape 1200 de lu cr\ri,<br />
dintre care unele au constituit reale contribu]ii<br />
consacrate visului `n ultimul se col.<br />
Dup\ 1994, alte peste 1500 de lu cr\ri a -<br />
bordeaz\ t<strong>em</strong>a `n literatura interna]ional\<br />
[i num\rul lor cre[te progresiv. Este evident<br />
c\ visul bate la por]ile psihiatriei actuale [i<br />
chiar for]eaz\ u[a, din p\cate `nc\ `nchis\.<br />
Ceea ce `ntre]ine reticen]a practicianu -<br />
lui se pare c\ este un anume grad de osti -<br />
litate fa]\ de psihanaliz\ (unica metod\,<br />
unicul stil potrivit criptogramei visului [i fa -<br />
]\ de un fenomen aparent prea `ndep\rtat<br />
de preocup\rile obi[nuite unei practici de<br />
rutin\). Aceast\ atitudine va fi dep\[it\ de<br />
avalan[a de informa]ii, care va determina<br />
situarea la nivelul importan]ei pe care o<br />
are de drept visul<br />
foişorul de ascultat ploaia · foiş<br />
81
ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · z<br />
82<br />
Dorel Schor<br />
Funia de usturoi<br />
• Faptul c\ eu nu vreau s\ [tiu ni[te lucruri<br />
nu `nseamn\ c\ acele lucruri nu e -<br />
xist\.<br />
• Te faci frate cu dracul pân\ treci pun -<br />
tea, dar uneori aluneci.<br />
• A f\cut o fapt\ bun\ [i acum `i pare<br />
r\u dupa ea...<br />
• Ai curajul s\ [opte[ti cu voce tare?<br />
• ~ntr-o ]ar\ plin\ de pro[ti, cel mai bi -<br />
ne este s\ fii f\c\tor de minuni.<br />
• Dumnezeu s\ te binecuvânteze [i s\<br />
`]i ierte toate gre[elile gramaticale.<br />
• Analfabet congenital … (?).<br />
• Afganistanul afganilor – aplauze. A -<br />
frica afri<strong>can</strong>ilor – ova]ii. Europa europeni -<br />
lor – huo! Rasi[tilor!<br />
• Oportuni[tii fructific\ victoria `nainte<br />
de a fi victorio[i.<br />
• To]i copiii sunt buni pân\ `i educ\m.<br />
• Banul se amestec\ [i `n cele sfinte.<br />
Dar [i reciproca e valabil\.<br />
• ~ntotdeauna am avut necazuri cu f<strong>em</strong>eile,<br />
mai ales când nu le-am recunoscut.<br />
• Nu fuge de r\spundere, numai de o -<br />
bliga]ii.<br />
• Adev\rul e greu, minciuna plute[te,<br />
• A[ putea s\-mi schimb viitorul, dar<br />
trecutul e mai sigur.<br />
• ~ntâi a pr<strong>em</strong>editat, apoi a meditat.<br />
• Degeaba schimba]i tacâmurile, dac\<br />
mâncarea e acea[i.<br />
• Mul]i m\ `ndrum\ c\tre o direc]ie `n<br />
care nu am nici o treab\.<br />
• S\ nu ceri, c\ poate ]i se va da!<br />
• Tipul perfect multumit de sine e d<strong>em</strong>ult<br />
mort, numai c\ el nu [tie!<br />
• Eu recunosc când gre[esc, de[i nu gre -<br />
[esc niciodat\!<br />
• Dup\ mintea cea de pe urm\ ur mea -<br />
z\ tot mintea cea de pe urm\.<br />
• De regul\, aleg<strong>em</strong> dracul cel mai gri.<br />
• Uneori, inteligen]a te `mpiedic\ s\ fii<br />
de[tept.<br />
• {tirea [i interpretarea: un ou [i un bou.<br />
• Mediocritatea se simte bine `ntre extr<strong>em</strong>e.<br />
• Umor facultativ.<br />
• Mi-am p\strat sângele rece par]i al...<br />
Total ar fi fost prea de tot.<br />
• L\sa]i `nvin[ilor m\car libertatea de<br />
a se da victorio[i...<br />
• De ce e Mediocritatea sfânt\?<br />
• ~nainte de a fi prea târziu, e `ntotdea -<br />
una prea devr<strong>em</strong>e.<br />
• Banca mi-a `mprumutat o sum\ rotun -<br />
d\, pe care trebuie s\ o restitui p\trat\.<br />
• Eu m-a[ `mp\ca cu ideea... Dar ea,<br />
ideea, nu [i nu!<br />
• Vai, domnule, dar noi v\ sim]im lipsa<br />
[i când sunte]i de fa]\!<br />
• Adev\rul moare odat\ cu cei care l-au<br />
tr\it.<br />
• La examene afl\m o mul]ime de no -<br />
ut\]i.<br />
• S\ nu-]i faci chip cioplit! De aia av<strong>em</strong><br />
atâ]ia neciopli]i?!<br />
• Cine sparge ghea]a, intr\ primul la<br />
ap\.<br />
• Cum `]i vom a[terne, a[a vei dormi.<br />
• Slujba mea e atât de secret\, c\ ha -<br />
bar n-am ce trebuie s\ fac...<br />
• Un adev\rat patriot te `njur\ `n limba<br />
matern\.<br />
• Face]i un cerc mare, de 360 de gra -<br />
de, [i dou\ mai mici, de 180 de grade!<br />
• Poporul nu poate gre[i! Dar se str\ -<br />
duie[te...<br />
• Sondaj: 10% au spus DA, ceilal]i au<br />
dat un r\spuns gre[it.<br />
• Cine fur\ azi un ou, mâine va fura un<br />
bou. A[a c\ l-au arestat de ieri.<br />
• ~ntunericul perfect nu are umbre.<br />
• Exotic, adic\ `n afara urechii.<br />
• Vârsta `[i spune cuvântul... Dar vor -<br />
be[te prea repede.<br />
• Nu am spus nimic, dar câ]iva m-au<br />
contrazis.<br />
• „Vom face totul“! Culmea purga]iei.<br />
• Dac\ vrei schimbare, trebuie s\ pleci.<br />
• Egalitatea se discut\, nu se execut\.<br />
• Un s<strong>em</strong>idoct dec\zut..? Un sferto doct!<br />
• M\nânc\ [i d\ mai departe!<br />
• {i albul p\teaz\.<br />
• Certitudini au numai cei care nu gândesc.<br />
Sunt foarte sigur de asta!<br />
Revista ~ns<strong>em</strong>n\ri ie[ene ureaz\<br />
tuturor cititorilor [i colaboratorilor s\i<br />
un Cr\ciun fericit [i un An Nou mai bun!<br />
Îns<strong>em</strong>n\ri ie[ene
Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile [i gravurile pictorului<br />
expresionist german HEINRICH CAMPENDONK (1889-1957 ).<br />
Coperta I: Peisaj.<br />
Coperta IV: Peisaj cu cai.
LEI 10<br />
ISSN: 1221-3241