BOVISmagazin

penetra o piaţă occidentală ai
nevoie de fonduri importante
pentru marketing şi costuri
foarte scăzute de producţie
(materii prime, utilităţi),
taxe şi impozite scăzute,
infrastructură pusă la punct,
subvenţii şi programe de dezvoltare
susţinute de guvernele
occidentale începute cu zeci
de ani în urmă.
Un alt factor este calitatea
materiei prime, laptele crud,
care este curat microbiologic
şi nu provine de la animale
cu afecţiuni mamare. Cu toţii
trebuie să conştintizăm faptul
că nerespectând normele
de calitate EU pentru laptele
vândut, procesatorul va aplica
metode suplimentare de procesare
care implică costuri
suplimentare. Aceste costuri
se răsfrâng asupra preţului
de achiziţie şi asupra preţului
la raft al produsului fi nit. Toţi
aceşti factori susţin producţia
în ţările occidentale şi sprijină
companiile din ţările UE să
penetreze pieţele europene sau
estice. Singura nişă disponibilă
pentru procesatorii români
este piaţa produselor bio sau a
produselor tradiţionale. Pentru
a fi competitivi cu companiile
occidentale trebuie să
începem o strategie de dezvoltare
comună a aşa numitei
“baze a piramidei”, deci a fermierilor.
După această etapă
putem iniţia şi alte programe
de dezvoltare spre “vârful piramidei”
sau a “fi lierei laptelui”.
BOVISmagazin: Multe dintre
fermele de vaci din România
au probleme mai mari sau
mai mici legate de fi nanţare
şi mai ales de managementul
intern. Cum apreciaţi, la nivel
naţional, managementul
unităţilor de procesare?
Consideraţi că eventualele
probleme de management
şi pierderi de pe fl uxul
tehnologic se pot răsfrânge
asupra preţului de achiziţie al
laptelui?
Dorin Cojocaru: În România
există 3 tipuri dimensionale de
fabrici de procesare a laptelui:
mică - procesează între 3.000-
10.000 litri lapte pe săptămână
şi în special brânzeturi pe
care le vând în piaţa de proximitate
sau fac produse din
categoria “tradiţional”; medii
- procesează între 10.000
- 20.000 litri lapte zilnic sau
chiar 40.000 litri/zi. Aceştia
produc toată gama de produse
proaspete, fermentate, brânzeturi,
caşcaval, etc. Aceste fabrici
îşi vând produsele în piaţa de
proximitate, hipermarketuri
şi uneori fac şi export. Aceste
fabrici sunt preponderent cu
capital românesc şi deţin departamente
speciale de management,
marketing, echipe
de vânzări, etc. Fabricile mari
şi mai nou au apărut fabrici
cu capacităţi foarte mari pot
asigura volume de produse
lactate pentru întreaga ţară şi
chiar pot face faţă unei cereri
medii pe piaţa europeană
(aici se încadrează companiile
multinaţionale în care echipa
de management şi marketing
au ca bază de analiză costuri/
preţuri la nivel european şi nu
naţional). Toate aceste companii
îşi crează managementul
pe principiul de bază al
economiei mondiale: cerere şi
ofertă. Oriunde în lume preţul
de vânzare este negociat în
funcţie de cerere, calitate şi
volum. Nu detaliez acum
aceşti factori, dar trebuie să
se înţeleagă că nu se poate ca
pierderile tehnologice să se
calculeze în preţul de vânzare.
Dacă acestea nu se diminuează
procesatorul este scos din
piaţă datorită preţului necompetitiv.
Deci, nu se resfrânge
asupra preţului de achiziţie.
Puteţi întreba fermieri care
deţin dozatoare de lapte şi
vând lapte crud în piaţă, cum
îşi calculează preţul de desfacere?
BOVISmagazin: Care este
numărul mediu de anagajaţi
per tona de produs lactat procesat
dintr-o farica românească
şi care este numărul acestora
în ţările vest europene?
Dorin Cojocaru: Numărul mediu
de angajaţi depinde de
“portofoliul de produse”, de ce
produci (lactate proaspete sau
brânzeturi), unde şi cum vinzi,
de dimensiunea companiei şi
nu în ultimul rând de volumul
procesat. Nu este un raport direct
proporţional cu volumele
procesate. Pentru produse
proaspete ai nevoie de un
număr mai mare de angajaţi
decât pentru produsele maturate.
Aceste valori sunt corelate
şi cu gradul de automatizare
al fabricii sau de cât de
puternică vrei să fi e echipa de
vânzări. Aceste aspecte depind
de strategia şi politica fi ecărei
companii.
Personal mi-aş dori să întreb
prin intermediul BOVIS
magazin, orice fermier, cu
cât trebuie cumpărat un litru
de lapte atât timp cât în
Bulgaria se vinde un kilogram
de telemea (indiferent
că este din lapte de vacă, oaie
sau feta) cu 5 ron/kg? Oare
la acest preţ de vânzare mai
poate o fabrică românească să
supravieţuiască? ...şi implicit
o fermă românească?
Materia primă ma costă, ca
procesator, între 5 şi 7 ron (pe
1 kg telemea) la care se adaugă
costuri de colectare, analize,
procesare, taxe, marketing
...etc. În aceste condiţii cât să
ofere un procesator unui fermier
ca să poată fi competitiv
cu produsele “marcă proprie”
dacă, de exemplu, “laptele
UHT” costă puţin peste 2 ron
din care însă numai ambalajul
este 0,6 ron.
BOVISmagazin
BIROUL EDITORIAL
str. Intrarea Vaselor, nr. 7, Mogoşoaia,
cod 077135, jud. Ilfov;
tel. 0723-664.394
e-mail: bovis.magazin@gmail.com
Director de publicaţie
Dr. Ionuţ Costin LUPU
Senior Editor
Prof. Univ. Dr. Valer Teuşdea
Colaboratori
Prof. univ. dr. Alin Bârţoiu
Dr. Cosmin Ghencioiu
Dr. Marian Ochea
Traduceri şi adaptări
Conf. Univ. C. GEORGESCU
Pre-Press & Tipar
AUROprint Bucureşti
CORESPONDENŢĂ
Scrieţi-ne părerea dumneavoastră despre
revistă, despre ceea ce aţi dori să afl aţi şi
despre ceea ce consideraţi că este inoportun
să fi e editat. Scrisoarea dumneavoastră poate
fi scrisoarea ediţiei, iar aceasta va fi premiată
cu un abonament pe un an.
BOVIS MAGAZIN este o revistă publicată de
Agricultural Media Group.
Revista are o periodicitate de 6 numere pe an.
Este interzisă reproducerea parţială sau totală
a materialelor cuprinse în această revistă.
Opiniile publicate în articole nu refl ectă
neapărat părerea editorilor ei.
Agricultural Media Group nu răspunde
pentru conţinutul materialelor publicitare şi
nici pentru cel al articolelor oferite. Editorul îşi
rezervă dreptul de a determina categoriile de
cititori care primesc revista gratuit.
ISSN 1841-0472
E: bovis.magazin@gmail.com
septembrie 2011 bovismagazin 5