Geografia solurilor Lp 5

Geografia solurilor Lp 5
Orizonturile sărăturate
Orizonturile sărăturate sunt orizonturi de acumulare, de la foarte slabă la
foarte puternică, de săruri solubile (NaCl) şi de ioni de Na + în complexul coloidal.
Orizonturile salinizat în SRCS sau hiposalic în SRTS (sc) şi salic (sa). În
cadrul acestor orizonturi apar concentraţii – de la slabe până la puternice – de săruri
solubile (sulfaţi, cloruri, nitraţi).
În funcţie de conţinutul de săruri orizonturile salinizate pot fi: foarte slab
salinizate, slab salinizate, moderat salinizate şi puternic salinizate. Ele au între 0,1 – 1 %
săruri cloruratice sau între 0,15 – 1,5 % săruri sulfatice. Aceste orizonturi se grefează
pe orizonturile normale ale profilului de sol şi se notează cu sufixul sc, care se adaugă
simbolului orizontului suport (ex. Bsc, Asc, Csc).
Când salinizarea unui orizont este foarte puternică, adică acel orizont conţine
> 1 % cloruri sau > 1,5 % sulfaţi, atunci orizontul respectiv va primi adjectivul de salic
şi se va nota cu sufixul sa, ca şi în cazul orizonturilor salinizate (ex. Bsa, Csa, Asa).
împart în:
În funcţie de adâncimea la care se găsesc concentraţiile de săruri, solurile se
– salinizate foarte slab → săruri la peste 100 cm;
– salinizate slab → săruri între 50 – 100 cm;
– salinizate moderat → săruri între 20 – 50 cm;
– salinizate puternic → săruri între 0 – 20 cm.
În cazul în care orizontul salic (sa) se găseşte în primii 20 cm ai profilului
avem de-a face cu un tip aparte de sol, denumit solonceac (Aosa – Csc).
Orizonturile alcalizat în SRCS sau hiponatric (hiposodic) în SRTS (ac) şi
natric (na). Orizontul alcalizat are concentraţii de ioni de Na în complexul coloidal,
concentraţii ce pot fi de la foarte slabe la puternice, adică între 5 – 15 % din T
(capacitatea de schimb cationic). Orizontul alcalizat se grefează pe alte orizonturi de
sol (A, B, C) şi se notează cu sufixul ac, care se adaugă simbolului orizontului
respectiv (ex. Aac, Bac, Cac).
Concentraţiile foarte puternice de ioni de Na în complexul coloidal apar
atunci când Na reprezintă peste 15 % din T pe o grosime de minimum 10 cm, situaţie
1

care este specifică orizontului natric sau alcalic, notat cu sufixul na, ce se adaugă
simbolui orizontului suport (ex. Btna).
împart în:
În funcţie de adâncimea la care se întâlnesc orizonturile alcalizate, solurile se
– foarte slab alcalizate → concentraţii de ioni de Na la peste 100 cm;
– slab alcalizate → concentraţii de ioni de Na între 50 – 100 cm;
– moderat alcalizate → concentraţii de ioni de Na între 20 – 50 cm;
– puternic alcalizate → concentraţii de ioni de Na între 0 – 20 cm.
Când Na reprezintă peste 15 % din T şi apare o cantitate însemnată de
carbonaţi de Na (Na2CO3) în primii 20 cm ai solului, avem de-a face cu un orizont
natric, care se grefează de regulă pe orizontul B argiloiluvial (Btna) şi este specific
unui anumit tip de sol, denumit soloneţ (Ao – Btna – C).
Orizonturile salinizat (sc), salic (sa), alcalizat (ac) şi natric (na) apar ca
orizonturi asociate cu cele principale din profilul de sol (A, B, C).
Orizontul gipsic (Y) [specific FAO]
Orizontul gipsic apare în climate aride (Sahara, Pen. Arabia). Are o grosime
de minimum 15 cm şi se datorează acumulării de sulfat de Ca (CaSO4) într-un orizont
în care conţinutul lui trebuie să fie cu cel puţin 5 % mai mare decât în orizontul
subiacent şi supraiacent. Apare asociat mai ales cu orizontul C calcic (Cca), găsindu-se
întotdeauna sub acesta, datorită solubilităţii mai mari a sulfatului de calciu decât a
carbonatului de calciu. Este specific gipsisolurilor (Ao – CY – C).
Orizontul sulfuratic (sf)
Strat de sol (mineral sau organic) situat în mediu permanent saturat cu apă al
cărui material conţine 0,75% sau mai mult sulf (raportat la materialul în stare uscată)
predominant sub formă de sulfuri (mai ales pirită) şi care are un conţinut de CaCO3
echivalent, mai mic decât triplul celui de sulf (CaCO3 : S < 3);
- pH-ul solului este mai mare decât 3,5;
- grosimea minimă este 15 cm;
La tratare cu acid clorhidric sau cu perhidrol degajă un miros de ouă stricate.
Materialele cu caracter sulfuratic ("sulfidic") se acumulează în solurile care
sunt permanent saturate, în general, cu ape salmastre, dar pot apare şi în mlaştinile cu
2

ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este drenat, sulfurile se oxidează şi
se formează acid sulfuric.
Orizontul sulfuric (su)
Orizontul sulfuric apare în cazul în care are loc o drenare a solurilor cu exces
de apă şi cu o foarte bogată vegetaţie hidrofilă (terenuri mlăştinoase). Solurile ce se
formează pe astfel de terenuri sunt foarte bogate în sulfuri. Din această cauză, orizontul
sulfuric este foarte acid, pH < 3,5 şi prezintă pete gălbui datorate oxidarii unor
minerale argiloase după drenarea apei, cu formarea de jarosit (sulfat dublu de Fe şi K).
Acest orizont este specific unor soluri tropicale din regiunile de mangrove (este
specific subtipurilor tionice în FAO).
Orizontul petrocalcic sau petrocalxic (pc)
Orizontul petrocalcic este un orizont continuu, cimentat cu carbonaţi de calciu
(CaCO3), de magneziu (MgCO3) şi silice (SiO2). Este foarte dur, cu structură masivă
sau lamelară, constituind o barieră pentru rădăcinile plantelor. Este specific solurilor din
climatele aride (calcisoluri Ao – A/C – Cca – C).
Orizontul petrogipsic [specific FAO]
Orizontul petrogipsic este un orizont gipsic cimentat (nu se dizolvă în apă),
care constituie o barieră în pătrunderea rădăcinilor plantelor. Este specific solurilor din
climatele aride (gipsisoluri Ao – CY – C).
Orizontul fragipanic (X)
Orizontul fragipanic este de regulă asociat cu orizontul B argiloiluvial (Bt).
Are o densitate aparentă mare, fapt ce limitează dezvoltarea rădăcinilor plantelor, este
foarte dur în stare uscată şi friabil în stare umedă. Permeabilitatea este mică, textura
mijlocie datorită conţinutului sporit de praf. În secţiune orizontală, agregatele
structurale – de formă poliedrică – au feţe albicioase, asociindu-se într-o reţea
poligonală. Dacă este supus unor presiuni, orizontul fragipanic se sfărâmă brusc (este
casant), deci nu poate fi modelat. Tenta de culoare a acestui orizont este roşcată
datorită oxizilor de Fe care, în combinaţie cu silicea, realizează compactizarea.
3

Orizontul vertic (y)
Orizontul vertic are un conţinut minim de 30 % argilă (particule < 0,002 mm),
predominant gonflantă (smectică). În aceste orizonturi, în perioada uscată a anului,
argila se contractă datorită deshidratării, dând naştere unor crăpături de uscare ce pot
depăşi 1 cm lăţime şi 10 – 20 cm lungime. În plan, crăpăturile se asociază într-o reţea
poligonală. În perioadele ploioase, prin hidratare, argila se gonflează datorită
pătrunderii moleculelor de apă în reţeaua cristalină tristratificată, iar fostele crăpături
de uscare se închid. Acest proces de gonflare – contractare a argilelor smectice,
concomitent cu umezirea – uscarea orizonturilor de sol, asigură o frământare continuă
a masei de sol (proces care poartă denumirea de automulcire), cu apariţia unor planuri
de glisaj, în lungul cărora agregatele structurale alunecă unele peste altele. Grosimea
orizonturilor vertice este de peste 50 cm, în primii 100 cm ai solului. Structura este de
tip sfenoidal, cu agregate structurale poliedrice angulare separate de planuri de
alunecare înclinate la 10 – 60°. Orizontul vertic se grefează pe orizonturile A, B sau C
(ex. Ay, By, Cy), fiind specific vertisolurilor (Ay – By – Cy) sau solurilor vertice (ex.
luvisol vertic, Ao – Bty – Cy), în funcţie de intensitatea în care se manifestă
caracterul.
Orizontul pelic (z)
Este un orizont mineral de asociere (Az, Bz, Cz) argilos, în general cu peste
45% argilă predominant nesmectitică, dezvoltat din materiale parentale argiloase de
diferite origini (inclusiv argile marnoase), la care se asociază următoarele caractere:
- împachetare densă şi structură poliedrică mare în stare umedă care
formează agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari vizibile foarte bine
în stare uscată când apar şi
- crăpături largi şi adânci, feţe de presiune şi local feţe de alunecări, dar
acestea nu sunt frecvente şi nu au înclinarea celor de la orizontul vertic şi nu determină
formarea structurii sfenoidale;
- plastic în stare umedă, devine foarte dur în stare uscată;
- grosime minimă de 50 cm.
În general, mărimea T (în me/100g argilă) este mai mică în orizontul pelic
decât în cel vertic.
4

Orizontul scheletifer (q)
Reprezintă un orizont pedogenetic (A, E sau B) dezvoltat într-un material cu
fragmente grosiere de rocă sau cu pietre, având peste 26% particule de peste 2 mm.
Grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 20 cm. Se notează adăugând q la
simbolul orizontului pedogenetic.
Orizontul desfundat (D)
Orizontul desfundat este un orizont gros de cel puţin 50 cm, ce rezultă prin
amestecul mai multor orizonturi, deranjate prin desfundare sau altă acţiune
agrotehnică. Este specific solurilor pe care s-a aplicat o arătură adâncă. În cuprinsul
lui, orizonturile diagnostice nu pot fi identificate sau apar numai ca fragmente. Acest
orizont este specific solului desfundat sau antrosol aric (FAO).
5