Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Pentru că, îi explică mecanicul răbdător, dacă cineva le-ar fi udat înainte ca ea să
plece, frânele nu ar mai fi funcţionat defel.
Şeful poliţiei se întoarse spre Elizabeth.
- Ploaia poate fi foarte periculoasă, domnişoară Roffe. Mai ales pe aceste drumuri
de munte înguste. Aşa ceva se întâmplă destul de des.
Alee o privea pe Elizabeth, neştiind ce să mai facă. Ea ,se simţea ca o proastă. A fost
totuşi un accident. Nu-şi dorea decât să plece cât mai repede de aici. Se uită la şeful
poliţiei şi spuse:
- îmi pare rău... că v-am creat atâtea neplăceri.
- Vă rog. Am fost încântat să... adică e neplăcut că ne-am întâlnit în astfel de
circumstanţe, dar sunt încântat că am putut să vă ajut. Detectivul Campagna vă va
conduce înapoi la vilă.
Alee îi spuse lui Elizabeth:
- Să nu te superi, fată dragă, dar arăţi înfiorător. Deci, vreau să te bagi în pat şi să
rămâi acolo câteva zile. Voi comanda la telefon cumpărăturile necesare.
- Şi dacă rămân în pat cine va găti?
- Eu, declară Alee.
ân acea seară îi pregăti cina şi i-o servi la pat.
- Mă tem că nu sunt un bucătar grozav, spuse el vesel, punând tava în faţa ei.
Un adevăr spus doar pe jumătate, se gândi Elizabeth. Alee era un bucătar îngrozitor.
Fiecare fel de mâncare era fie ars, fie nefiert, fie prea sărat. Dar ea reuşi să mănânce,
în parte pentru că îi era foarte foame şi apoi nu dorea să-l jignească pe Alee. Rămase
cu ea, discutând nimicuri. Nici un cuvânt despre faptul că se făcuse de râs la poliţie. Şi
ea îl iubi pentru asta.
Cei doi au petrecut următoarele două zile la vilă. Elizabeth în pat, iar Alee agitânduse
în jurul ei, ; pregătind toate mesele, citindu-i. în acel timp lui ' Elizabeth i se păru că
telefonul sunase tot timpul. Ivo şi Simonetta sunau în fiecare zi să întrebe de sănătatea
ei, apoi Hélène şi Charles, Walther. Până şi Vivian sună. Toţi s-au oferit să vină să stea
cu ea.
- Mă simt într-adevăr mult mai bine, le spuse ea. Nu există nici un motiv să vă faceţi
probleme. Mă
ântorc la Zurich peste câteva zile.
Rhys Williams o sună. Elizabeth nici nu-şi dăduse seama cât de mult îi lipsea, până
nu-i auzi vocea.
- Am auzit că te-ai hotărât să concurezi cu Hélène, spuse el. însă în vocea lui se
simţea îngrijorarea.
- Te înşeli. Eu fac curse doar pe drumuri de munte şi totdeauna în jos.
Era incredibil că ajunsese să şi glumească.
- Mă bucur că n-ai păţit nimic, Liz, zise Rhys. Tonul pe care o spusese ca şi cuvintele
i-au mers
la inimă. Se întreba dacă era cu vreo femeie acum şi cine era. Probabil una foarte
frumoasă. S-o ia dracul
- Ştii că ai apărut pe prima pagină a ziarelor? o ; întrebă Rhys.
- Nu.
- „Printr-un .miracol, moştenitoarea scapă din ghearele morţii. Doar la câteva
săptămâni după ce tatăl ei, cunoscutul..." Poţi scrie singură urmarea.