Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Pentru că... dar nu-i putea spune. Nu încă. Aveaîncredere în Alee mai mult decât în
oricine altcineva, dar-nu era pregătită să vorbească. Nu înainte de a se simţi mai
puternică, nu înainte de a avea timp să se gândească.
- Nu ştiu, spuse ea vag, dar sunt convinsă că cineva a făcut-o.
Îl privi şi văzu cum i se schimbă expresia feţei. De la neâncredere la mirare şi apoi
furie.
- Ei bine, vom afla, spuse el cu voce hotărâtă. Ridică receptorul şi peste câteva
minute vor bea cu
şeful poliţiei din Olbia.
- Aici Sir Alee Nichols. Aş... da, se simte bine, mulţumesc... Mulţumesc, îi voi
transmite. Vă telefonez în legătură cu Jeep-ul pe care îl conducea. Puteţi să-mi spuneţi
unde este acum?... Vreţi să-l ţineţi acolo? Şi aş dori să aduceţi un foarte bun mecanic.
Voi fi acolo într-o jumătate de oră. Puse jos receptorul. E în garajul poliţiei. Plec
imediat.
- Vin cu tine.
El o privi surprins.
- Doctorul a spus că trebuie să stai în pat cel puţin încă o zi sau două. Nu poţi...
- Vin cu tine, insistă ea cu încăpăţânare. Patruzeci şi cinci de minute mai târziu,
Elizabeth,
cu corpul plin de vânătăi şi umflături, ieşi din spital în ciuda protestelor doctorilor şi
se îndreptă spre sediul poliţiei însoţită de Alee Nichols.
Luigi Ferraro, şeful poliţiei din Olbia era un sardinian de vârstă mijlocie, oacheş, cu
o burtă mare şi picioare strâmbe. Lângă el se afla detectivul Bruno Campagna, mult
mai înalt decât şeful lui. Campagna era un bărbat muşchiulos, în jur de cincizeci de ani,
arătând ca un poliţist foarte priceput. Urmărea alături de Elizabeth-şi Alee cum un
mecanic examinează dedesubtul maşinii ridicată în sus de o macara hidraulică. Aripa
dreaptă şi radiatorul erau lovite şi stricate de copacii de care se ciocniseră. Elizabeth
simţi că leşină văzând starea în care era Jeep-ul şi se sprijini de Alee.
- Eşti sigură că te simţi bine?
- Da, minţi ea. Era fără vlagă şi foarte obosită. Dar trebuia să vadă cu ochii ei.
Mecanicul îşi şterse mâinile pe o cârpă şi veni spre grupul lor.
- Nu se mai fac astfel de maşini, spuse el. Slavă Domnului, îşi zise Elizabeth.
- Orice altă maşină ar fi fost în bucăţi acum.
- Şi frânele? întrebă Alee.
- Frânele? Funcţionează perfect.
Elizabeth simţi dintr-odată cum lumea din jurul eidevine ireală.
- Ce? Ce vreţi să spuneţi?
- Frânele funcţionează foarte bine. Accidentul nu le-a afectat. Asta am vrut să spun
când am zis că nu
se mai construiesc...
- Dar e imposibil, îl întrerupse Elizabeth.' Frânele nu funcţionau la Jeep.
- Domnişoara Roffe crede că cineva a umblat la ele, explică Ferraro.
Mecanicul clătină din cap.
- Nu, domnule, spuse el şi se întoarse la Jeep
; arătând cu degetul sub el. Există doar două feluri în care se poate fregare - privi
spre Elizabeth, scuzaţi-mă, signorina - în care frânele pot fi scoase din funcţie. Se pot