Sidney Sheldon - Churry-Burry

devină publică. în câteva ore, însă, totul se schimbase. Elizabeth aruncă o privire prin
hol, studiind chipul bătrânului Samuel. El întemeiase această companie şi se luptase
pentru ea. Tatăl ei o dezvoltase, ajutând la transformarea ei
într-un gigant, trăise doar pentru ea, dedicându-i-se cu trup şi suflet.
- Rhys, spuse Elizabeth, aş vrea să întrunim consiliul de conducere marţi. La ora
două. Vrei să aranjezi ca toată lumea să fie prezentă?
- Marţi la ora două, repetă Rhys. Altceva? Elizabeth ezită.
- Nu. Nimic altceva. Mulţumesc.
Elizabeth închise încet telefonul. Avea de gând să lupte.
Urca pe munte alături de tatăl ei. Nu privi în jos, îi tot spunea Sam, dar Elizabeth nul
ascultă şi în faţa ei apăru o prăpastie fără fund. Un bubuit puternic de tunet şi un
fulger năpraznic se năpusti asupra lor. Lovi coarda lui Sam şi o aprinse, iar Sam începu
să cadă în imensitatea spaţiului de sub ei. Elizabeth privi cum corpul tatălui se
rostogoli, începu să strige, dar ţipetele ei erau acoperite de vuietul furtunii.
Brusc, Elizabeth se trezi, cămaşa de noapte îi era leoarcă de transpiraţie, inima îi
bătea sălbatic. Afară se auzeau tunete şi privind spre fereastră văzu că toarnă cu
găleata. Vântul bătea ploaia în dormitor prin uşile deschise ale balconului. Elizabeth
sări repede din pat, alergă la uşi şi le închise bine. Se uită afară la norii de furtună care
acopereau cerul, la fulgerele care luminau orizontul, dar nu le vedea.
Se gândea la visul ei.
Dimineaţă furtuna depăşise insula, lăsând în urmă o ploaie măruntă.. Elizabeth
spera ca vremea să nu întârzie sosirea lui Alee. După citirea raportului simţea o nevoie
disperată de a vorbi cu cineva. între timp se gândi că ar fi bine să ascundă acel
document într-un loc sigur. în camera din turn exista un seif. Acolo va păstra raportul.
Făcu o baie, îmbrăcă o pereche de pantaloni şi un pulover şi coborâ în bibliotecă să ia
raportul.
Dar acesta dispăruse.
Capitolul 19
Camera arăta de parcă trecuse uraganul prin ea. Furtuna deschisese uşile în timpul
nopţii, iar vântul şi ploaia făcuseră ravagii, împrăştiind toate lucrurile. Câteva pagini
ale raportului zăceau pe covorul umed, dar restul dispăruseră, probabil duse de vânt.
Elizabeth ieşi afară şi privi în jur. Nu existau hârtii pe pajişte, dar vântul putea să le
fi împrăştiat dincolo de stânci. Cu siguranţă aşa se întâmplase.
Singurul exemplar. Va trebui să afle numele anchetatorului angajat de Sam. Poate
Kate Erling ştia ceva. Dar acum Elizabeth nu era convinsă că Sam avusese încredere
în,Kate. Totul devenise un joc periculos în care nu puteai avea încredere în nimeni. Va
trebui să se mişte cu foarte mare atenţie.
Brusc îşi aminti că nu există mâncare în casă. Ar putea face cumpărături la Cala di
Volpe şi s-ar putea întoarce înainte de venirea lui Alee. îşi scoase din dulap
impermeabilul şi o eşarfă pentru păr. Mai târziu, când se va mai opri ploaia, va căuta
prin împrejurimi foile lipsă din raport. Se îndreptă spre bucătărie, luă ; cheile Jeep-
ului de la locul lor. Ieşi prin spate şi intră în şopron.
Elizabeth porni motorul şi manevră cu grijă maşina afară din şopron. O întoarse şi
porni pe alee, frânând uşor din cauza suprafeţei umede. La capătul aleii o luă spre
dreapta pe drumul îngust de munte car,e ducea la micul sat Cala di Volpe situat în
vale. La ora aceasta nu circulau alte maşini pe drum, dar rareori trecea câte o maşină