Sidney Sheldon - Churry-Burry

Ceea ce nu era adevărat. Elizabeth participase la destule întâlniri ale lui Sam, mai
ales în ultimii ani, pentru a ştii destule despre cum funcţiona „Roffe şi Fiii". Dar vroia să
audă prezentarea din punctul de vedere al lui Rhys.
- Aici se produce şi altceva pe lângă medica-' mente, Liz. Facem preparate chimice,
parfumuri, vit-amine, spray-uri de păr şi pesticide. Fabricăm cosmetice şi instrumente
bio-electronice. Avem o ramură ; care se ocupă de alimente şi o alta de nitraţi.
Elizabeth ştia toate astea, dar îl lăsa să continue.
- Publicăm reviste pentru doctori. Producem adezive, agenţi de protejare şi
explozive plastice.
Elizabeth îşi dădu seama că devenea tot mai prins de ceea ce îi povestea, auzea
tonul mândru din vocea lui şi în mod ciudat îşi aminti de tatăl ei.
- „Roffe şi Fiii" deţine fabrici şi multe alte companii în peste o sută de ţări. Fiecare
din ele raportează direct în acest birou. Se opri, ca să se asigure că ea înţelesese.
Bătrânul Samuel a intrat în afaceri cu un cal şi o eprubetă. Din astea s-au făcut astăzi
şaizeci de fabrici răspândite pe tot globul, zece centre de cercetare şi o reţea de mii de
farmacii. Anul trecut, doar în Statele Unite s-au cheltuit peste paisprezece miliarde de
dolari pe medicamente, iar noi suntem principalii furnizori pe piaţa americană.
Şi totuşi „Roffe şi Fiii" aveau probleme cu băncile. Ceva nu era în regulă.
Rhys făcu împreună cu Elizabeth un tur al cartierului general al companiei. De fapt,
ramura din Zurich era formată din douăsprezece fabrici, cu şaptezeci şi cinci de clădiri
răspândite pe o suprafaţă de şaizeci de acri de pământ. Un întreg microcosmos care se
susţinea singur. Au vizitat clădirile industriale, departamentele de cercetare,
laboratoarele toxicologice, depozitele. Rhys o duse pe Elizabeth într- un studio unde se
făceau filme pentru cercetare şi pentru publicitate.
- Folosim aici mai mult film, îi spuse Rhys, decât cele mai mari studiouri din
Hollywood.
Au trecut prin departamentul de biologie moleculară şi centrul lichid unde cincizeci
de rezervoare uriaşe din metal inoxidabil atârnau de tavan, pline cu lichide gata de
îmbuteliere. Au văzut camerele în care se comprimau tabletele, unde prafurile se
transformau în pilule cu ştampila „Roffe şi Fiii" pe ele, apoi erau împachetate,
etichetate, fără să le atingă cineva. Unele se puteau obţine doar pe bază de reţetă,
altele se vindeau liber.
Aşezate la distanţă de celelalte clădiri, se aflau câteva construcţii mai mici. Acestea
aparţineau oamenilor de ştiinţă: chimişti, biologi, patologi.
- Aici lucrează mai mult de trei sute de cercetători, îi spuse Rhys. Cei mai mulţi Au
deja doctoratul. Vrei să vezi o cameră de o sută de milioane de dolari?
Elizabeth aprobă, curioasă.
Se afla într-o clădire izolată din cărămidă, păzită de un poliţist în uniformă. Rhys îi
arătă permisul lui de trecere şi li se dădu voie să intre într-un coridor lung care avea în
capăt o uşă de oţel. Poliţistul folosi două chei pentru a deschide uşa. Rhys şi Elizabeth
intrară înăuntru.-Camera nu avea ferestre. Din podea şi până în tavan erau etajere cu
tot felul de sticle, borcane şi eprubete.
- De ce i se spune camera de o sută de milioane de dolari? întrebă Elizabeth.
- Pentru că atât ne-a costat să o mobilăm. Vezi toate recipientele de pe rafturi? Nici
unul nu are un nume, doar numere. Sunt produsele care nu au reuşit. Eşecurile.
- Dar o sută de milioane...