Sidney Sheldon - Churry-Burry

Kate Erling îi explica lui Elizabeth:
- în timpul zilei sunt doi bucătari de serviciu, iar noaptea doar unul: Dacă sunt mai
mult de doisprezece oaspeţi pentru prânz sau cină, bucătarii trebuie anunţaţi cu două
ore înainte.
Acum Elizabeth stătea aşezată la biroul acoperit de mormane de hârtii, statistici,
rapoarte şi nu ştia de unde să înceapă. Se gândi la tatăl ei stând în acest scaun şi simţi
din nou durerea chinuitoare a unei imense pierderi. Sam era aşa de priceput, atât de
inteligent. Ce mare nevoie ar avea acum de el!
Elizabeth reuşise să se întâlnească pentru câteva clipe cu Alee înainte ca acesta să
se întoarcă în Anglia.
- Nu te grăbi să iei o hotărâre, o sfătui el. Nu-i lăsa să facă presiuni asupra ta.
Deci el îi înţelesese sentimentele.
- Alee, crezi că ar trebui să las compania să devină publică?
Alee îi zâmbi şi îi răspunse stângaci:
- Eu aşa cred, fată dragă, dar eu trag spuza pe turta mea, nu? Acţiunile noastre nu
ne folosesc la nimic atâta timp cât nu le putem vinde. Iar asta depinde de tine acum.
Elizabeth îşi aminti de această conversaţie stând singură în biroul imens. Era tot mai
tentată să-i dea telefon lui Alee. Nu trebuia decât să spună: „M-am răzgândit". Şi apoi
pleca. Nu aparţinea acestui loc. Se simţea foarte nepotrivită.
Privi la numeroasele butoane de pe consolă. Lângă unul era scris Rhys Williams.
Elizabeth se gândi un moment, apoi apăsă pe buton.
Rhys era aşezat în faţa ei, urmărind-o atent cu privirea. Elizabeth ştia exact la ce se
gândea, la ce se gândeau toţi. Că n-avea ce căuta aici.
- Ai aruncat o bombă la întrunirea de astăzi, spuse Rhys.
- îmi pare rău dacă am supărat pe cineva. Rhys zâmbi răutăcios:
- „Supărat" nu e cuvântul potrivit, i-ai pus pe toţi într-o stare de şoc. Toţi se aşteptau
să fie o problemă de câteva minute. Materialul pentru publicitate şi presă era deja
pregătit. O studie un moment. Ce te-a făcut să nu vrei să semnezi, Liz?
Cum să-i explice că era doar un presentiment, o intuiţie? Ar râde de ea. Şi totuşi
Sam refuzase să facă compania publică. Trebuia să afle de ce.
De parcă îi citise gândurile Rhys spuse:
- Stră-stră-bunicul tău a înfiinţat această companie ca o afacere familială, ca să-i ţină
deoparte pe străini. Dar atunci era o companie mică. Lucrurile s-au schimbat. Suntem
una dintre cele mai mari producătoare de medicamente din lume. Indiferent cine va
sta în scaunul tatălui tău va trebui să ia toate hotărârile decisive. E o responsabilitate al
dracului de mare.
Ea îl privi şi se întrebă dacă acesta este modul lui Rhys de a-i spune să se dea la o
parte.
- Mă vei ajuta?
- Ştii bine că te voi ajuta.
Elizabeth respiră uşurată, realizând cât de mult contase pe el.
- Primul lucru pe care ar trebui să-l facem, spuse Rhys, ar fi să-ţi prezint uzina de
aici. Cunoşti structura companiei?
- Nu prea bine.