Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Ce fel de lucruri? întrebă ea necăjită.
- îţi voi spune diseară la cină.
ân seara aceea au cinat, apoi au luat micul dejun împreună, apoi din nou prânzul şi
cina. Walther îşi neglija clienţii. Lipsea de la lecţiile de schi pentru ca să o conducă în
sat. O invită la cazinoul „Der goldene Greif", o plimbă cu sania trasă de cai, o duse la
cumpărături şi în excursii şi rămase cu ea ore în şir pe terasa hotelului discutând
despre nimicuri. Anna era vrăjită.
La cinci zile după ce s-au cunoscut, Walther îi luă mâinile în ale sale şi spuse:
- Anna, Hebchen, vreau să mă căsătoresc cu tine. Stricase totul. O scosese afară din
lumea ei de
basm şi o adusese la realitatea crudă - cine era şi ce I era. O virgină urâtă de
treizeci şi cinci de ani, un
premiu pentru vânătorii de zestre. încercase să plece,
dar Walther o opri.
- Ne iubim, Anna. Nu poţi fugi de acest adevăr.
âl ascultă minţind-o, îl ascultă spunându-i:N-am mai iubit pe nimeni altcineva" şi
simplifică lucrurile pentru că dorea cu disperare să-l creadă. îl chemă în camera ei şi
rămaseră acolo discutând, iar Walther îi povesti viaţa lui şi Anna brusc începu să-l
creadă spunându-şi surprinsă: este de fapt povestea vieţii mele.
Ca şi ea, Walther nu a avut pe cine să iubească. A fost un străin în această lume
pentru că s-a născut bastard, aşa cum Anna a fost o străină datorită bolii. Ca şi ea,
Walther era dornic să-şi ofere dragostea. Fusese crescut într-un orfelinat şi când
ajunsese la treisprezece ani, iar înfăţişarea lui plăcută fusese remarcată de toată
lumea, femeile de la orfelinat au ; început să se folosească de el, aducându-l noaptea
în , camerele lor, luându-l în pat şi învăţându- l cum să le satisfacă. Ca răsplată primea
mâncare mai multă, bucăţi de carne şi deserturi făcute din zahăr adevărat. Primea
orice dar nu iubire.
Când Walther ajunse destul de în vârstă pentru a putea fugi de la orfelinat,
descoperi că viaţa în libertate nu era cu nimic deosebită de cea cu care fusese
obişnuit. Femeile vroiau să se folosească de înfăţişarea lui, să-l poarte ca pe o insignă;
nimic mai mult. îi ofereau bani, haine, bijuterii, cadouri şi atât.
Anna îşi dădu seama că Walther trecuse prin aceleaşi dezamăgiri ca şi ea, era
cealaltă jumătate pe care o aşteptase. Căsătoria lor a fost o ceremonie făcută fast la
primăria oraşului.
Anna sperase ca tatăl ei să fie încântat. Dar acesta îi făcu o scenă cumplită.
- Eşti o proastă înfumurată, urlă el. Te-ai măritat cu un afurisit de vânător de zestre.
L-am verificat. Toată viaţa a trăit de pe urma femeilor, dar până acum nu a găsit nici
una atât de cretină ca să se mărite cu el.
- încetează! ţipă Anna. Nu înţelegi!
Dar Anton Roffe ştia că înţelege prea bine motivele lui Walther Gassner. îi ceru
ginerelui să se prezinte în biroul său.
Walther privi admirativ pereţii acoperiţi cu lambriuri, tablourile vechi şi spuse:
- îmi place aici.
- Da, sunt convins. Arată mult mai bine ca un orfelinat.
Walther îl privi tăios, devenind brusc precaut.
- Ce vreţi să spuneţi?