Sidney Sheldon - Churry-Burry

-Aşa se obişnuieşte...
Deci, de fapt, ei vor controla „Roffe şi Fiii", continuă Elizabeth.
Noi vom rărnâne în consiliul de conducere, se grăbi să adauge Ivo
Elizabeth se întoarse spre Charles.
- Ai spus că un consortium este gata să preia acţiunile?
- Da, aprobă Charles.
- Atunci de ce nu au făcut-o până acum? El o privi, surprins.
- Nu înţeleg.
- Dacă toată lumea este de acord că cel mai bun lucru pentru companie este să o
trecem din mâinile familiei în mâinile străinilor, de ce nu s-a făcut până acum?
Urmă o linişte stânjenitoare. Ivo îi explică.
- Trebuie să se facă prin vot unanim, cara. Toată lumea din consiliul de conducere
trebuie să fie de acord.
- Cine nu a fost de acord? întrebă Elizabeth. Liniştea dură şi mai mult de data asta.
Rhys o întrerupse.
- Sam.
Brusc Elizabeth îşi dădu seama ce o deranjase din momentul în care pusese piciorul
în această încăpere. Toti îşi exprimaseră condoleanţele, şocul şi durerea provocate de
moartea tatălui ei, şi în acelaşi timp domina o atmosferă de mulţumire, un sentiment
de -ciudat, cuvântul care îi veni în minte era victorie. Pregătiseră documentele pentru
ea, totul fusese bine organizat. Nu trebuie decât să semnezi. Dar dacă ceea ce ei vroiau
era bine pentru companie, de ce se împotrivise tatăl ei? Puse întrebarea cu voce tare.
- Sam îşi avea ideile lui, îi explică Walther. Tatăl tău putea fi foarte încăpăţânat.
Ca şi bătrânul Samuel, îşi zise Elizabeth. Nu lăsa niciodată o vulpe îmblânzită în
coteţul de găini. într-o zi i se va face foame. Iar Sam nu dorise să vândă. Trebuie să fi
avut motive întemeiate.
- Crede-mă, cara, va fi mult mai bine să laşi toate astea pe seama noastră. Nu
înţelegi lucrurile astea, spuse Ivo,
- Aş vrea să le înţeleg, spuse Elizabeth încet.
- De ce să-ţi baţi capul cu aşa ceva? remarcă Walther. Când acţiunile tale se vor
vinde, vei avea o enormă sumă de bani, mai mult decât vei fi vreodată capabilă să
cheltuieşti. Poţi pleca oriunde, să te bucuri de viaţă.
Ceea ce-i spusese Walther era logic. De ce ar trebui să se implice? Nu avea decât să
semneze hârtiile din faţa ei şi apoi putea pleca.
Charles îi spuse nerăbdător:
- Elizabeth, ne pierdem timpul. Nu ai de ales.
ân acea clipă Elizabeth ştiu că are de ales. Aşa cum şi tatăl ei a avut de ales. Ar fi
putut să plece şi să-i lase să facă ce vor cu compania sau ar putea rămâne şi să afle de
ce erau atât de dornici să-şi vândă acţiunile, de ce făceau presiuni asupra ei. Simţea în
aer nerăbdarea lor. ,Ca pe o prezenţă fizică. Fiecare din acea cameră dorea să o facă să
semneze.
âi aruncă o privire lui Rhys întrebându-se ce gândeşte el. Pe chipul lui nu se putea
citi nimic. Elizabeth o privi pe Kate Erling. Fusese secretara lui Sam de foarte mult
timp. Ar fi vrut să poată vorbi cu ea între patru ochi. Toţi o urmăreau pe Elizabeth
aşteptând răspunsul ei afirmativ.
- Nu voi semna, spuse ea. Nu acum.