Sidney Sheldon - Churry-Burry

Apucă şoldurile bărbatului şi începu să-l tragă spre ea. Bărbatul se mişca mai
repede şi mai tare. Fata era tot mai agitată şi îşi înfipse unghiile în spatele gol al
bărbatului. "
- Oh, da, acum, acum.
Operatorul privi spre spectator, iar acesta dădu din cap, ochii lucindu-i în spatele
ochelarilor.
- Acum! strigă operatorul spre bărbatul din pat.
Fata prinsă în frenezia momentului, nici măcar nu-l auzi. în timp ce pe chip îi apărea
un extaz sălbatic, iar corpul ei începu să tremure, mâinile uriaşe ale bărbatului se
strânseră în jurul gâtului ei, tăindu-i respiraţia. Ea îl privi mirată, apoi în ochii ei apăru
teroarea înţelegerii.
Spectatorul se gândi: Acesta este momentul. Acum! isuse! Ce ochi are! Erau dilataţi
de groază. Se luptă să se elibereze din mâinile de fier, dar nu reuşi, încă mai trăia
orgasmul care acum se combina cu spasmele violente ale morţii.
Trupul spectatorului era umed de transpiraţie. Excitarea era de nesuportat. în
momentul culminant al plăcerii, fata murea, ochii ei holbându-se în ochii morţii. Era
atât de frumos.
Brusc se termină. Spectatorul rămase acolo, extenuat, tremurând în convulsiile
plăcerii, respirând adânc. Fata fusese pedepsită.
Spectatorul se simţea Dumnezeu.
Capitolul 16
Cartierul general al firmei „Roffe şi Fiii" ocupa şaizeci de acri înSpre ttenbach în
partea de vest a oraşului Zurich. Clădirea administraţiei era o construcţie de
douăsprezece etaje din sticlă dominând un grup de alte clădiri: centre de cercetare,
uzine de producţie, laboratoare experimentale, sectoare ale planificării şi ramificaţii de
şine. Era creierul vastului imperiu „Roffe şi Fiii".
Holul de la intrare era foarte modern, decorat în verde şi alb, cu mobilă daneză.
În spatele unui birou de sticlă se afla o recepţioneră, iar cei care primeau
permisiunea de a intra în adâncurile clădirii erau însoţiţi de un ghid. în partea dreaptă
din spatele holului se găseau ascensoarele, cu o cabină personală folosită doar de
preşedintele companiei.
ân această dimineaţă, ascensorul special fusese folosit de membrii consiliului de
conducere. Sosiserăîn urmă cu câteva ore din diferite părţi ale lumii, cu avionul, trenul,
elicopterul şi limuzina. Acum erau adunaţi în sala de şedinţe, o încăpere enormă, cu
tavanul foarte înalt şi cu pereţii acoperiţi cu lambriuri de stejar.
Pe o masă laterală se găseau gustări şi băuturi, dar nimeni nu avea chef să
mănânce. Toţi erau încordaţi, nervoşi, fiecare ocupat cu gândurile sale.
Kate Erling, o elveţiancă eficientă, cam de ; patruzeci de ani intră în cameră:
- Maşina domnişoarei Roffe tocmai a sosit. Ochii ei se plimbară prin cameră,
asigurându-se că totul este în ordine: stilouri, carnete de însemnări, o carafă de argint
umplută cu apă în faţa fiecărui scaun, trabuce, ţigări, scrumiere şi chibrite. Kate Erling
fusese secretara personală a lui Sam Roffe timp de cincisprezece ani. Faptul că el
murise nu era un motiv ca ea să nu mai fie la fel de eficientă. Dădu din cap satisfăcută,
apoi se retrase.