Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Oh, mănâncă-ţi-o! Nu încerca să-mi opreşti viaţa, în acel moment înainte ca
Elizabeth să se poată
mişca, Vivian ieşi vijelios din birou. O privi scurt pe Elizabeth şi spuse veselă:
- Te-ai întors aşa repede, scumpo? apoi urcă în grabă scările.
Alee veni până la uşă şi spuse cu blândeţe:
- Intră, Elizabeth.
În silă, păşi în birou. Faţa lui Alee era roşie de ruşine. Elizabeth ar fi vrut să-l
consoleze cumva, dar nu ştia cum. Alee se îndreptă spre masa mare din cameră, îşi
alese o pipă, o umplu cu tutun şi o aprinse. Apoi spuse:
- Trebuie să o înţelegi pe Vivian.
- Alee, nu-i treaba mea, îi replică Elizabeth.
- într-un fel este. Facem parte din aceeaşi familie. Nu vreau să o judeci aspru pe
Vivian.
Lui Elizabeth nu-i veni să creadă. După scena incredibilă la care asistase, Alee îşi
apăra soţia.
- Câteodată, într-o căsătorie, continuase Alee, soţul şi soţia au necesităţi diferite.
Alee se opri stângaci, căutându-şi cuvintele.
- Nu vreau să o consideri vinovată pe Vivian pentru că eu... eu nu pot să-i satisfac
acele nevoi. Vezi tu, nu e vina ei.
Elizabeth nu se putu opri să nu întrebe:
- Se... se întâlneşte cu alţi bărbaţi?
- Mă tem că da. Elizabeth se îngrozi.
- De ce nu o părăseşti? Alee îi zâmbi trist.
- Nu o pot părăsi, draga mea. O iubesc.
A doua zi Elizabeth se întoarse la şcoală. De atunci se simţise mai apropiată de Alee
decât de toţi ceilalţi.
În ultimul timp Elizabeth îşi făcea probleme din cauza tatălui ei. Părea preocupat şi
îngrijorat de ceva, iar Elizabeth habar n-avea despre ce poate fi vorba. Când îl întrebă,
el îi spuse;
- Doar o mică problemă pe care trebuie să o rezolv. îţi voi povesti mai târziu.
Deveni foarte ascuns şi Elizabeth nu mai avu acces la documentele lui personale.
într-o zi îi spuse:
- Plec mâine la Chamonix, să fac puţin alpinism. Elizabeth se bucură. Ştia că tatăl ei
avea nevoie de odihnă. Slăbise, devenise palid şi tras la faţă.
- Voi face pregătirile necesare pentru tine, spuse Elizabeth.
- Nu e nevoie. Am aranjat deja.
Nici asta nu i se potrivea. Plecase la Chamonix a doua zi dimineaţa. Atunci îl văzuse
pentru ultima dată. Sam Roffe nu va mai putea fi văzut niciodată.
Elizabeth zăcea în dormitorul întunecat, amintindu-şi trecutul. Moartea tatălui ei i se
părea ireală, poate pentru că fusese un om atât de plin de viaţă.
Era ultimul care mai purta numele de Roffe. Cu excepţia ei. Ce se va întâmpla cu
compania acum? Tatăl ei deţinuse majoritatea acţiunilor. Se întrebă cui i le lăsase.
Află răspunsul în după-amiaza următoare. Avocatul lui Sam o căută acasă.
- Am adus cu mine o copie a testamentului tatălui tău. Nu-mi place că te deranjez în
aceste momente de durere, dar m-am gândit că ar fi mai bine dacă ai afla imediat. Esti