Sidney Sheldon - Churry-Burry

Anna nu a putut să meargă la şcoală ca alţi copii, iar cu timpul a ajuns foarte
retrasă, creându-şi o lume a ei, plină de vise şi fantezii, unde nimănui nu i se permitea
să intre. îşi picta propriile tablouri de viaţă, deoarece culorile realităţii erau prea
stridente ca ea să le accepte. Când ajunsese la optsprezece ani, ameţelile au dispărut
la fel de misterios cum au apărut. Dar îi pecetluiseră existenţa. La vârsta la care
majoritatea fetelor se logodesc şi se căsătoresc, Anna nu fusese încă sărutată de nici
un băiat. încerca să se convingă că nu-i păsa. Era mulţumită să trăiască în viaţa ei
imaginară, departe de toţi şi de restul lumii. Când trecu de douăzeci de ani, fu asaltată
de peţitori, era o moştenitoare care purta unul din ; cele mai prestigioase nume din
lume şi mulţi bărbaţi erau dornici să profite de averea ei. Primi cereri în căsătorie de la
un conte suedez, un poet italian şi omulţime de prinţi din ţări sărace. Anna îi refuză pe
toţi. La aniversarea a treizeci de ani, tatăl ei suspină: „Voi muri fără să-mi văd nepoţii".
La treizeci şi cinci de ani Anna plecă la schi în Kizbühel, în Austria şi acolo îl întâlni
pe Walther Gassner, instructor de schi şi cu treisprezece ani mai tânăr ca ea.
Când Anna l-a văzut prima dată pe Walther, pur şi simplu i s-a tăiat respiraţia.
Cobora pe pârtia abruptă de la Hahnenkamm şi era cea mai frumoasă imagine pe care
Anna o văzuse vreodată. Se apropie de capătul pârtiei ca să-l vadă mai bine. Arăta ca
un tânăr zeu, iar Anna era mulţumită doar să-l privească. O surprinse privindu-l ţintă.
- Nu schiezi, gnädiges Fräulein?
Anna clătină din cap neavând încredere în vocea ei, iar el îi zâmbi.
- Atunci dă-mi voie să te invit la masă.
Anna intră în panică şi o luă la fugă ca o şcolăriţă. Din acel moment Walther Gassner
nu o mai lăsă în pace. Anna Roffe nu era o fată proastă. Era conştientă de faptul că nu
era nici frumoasă, nici sclipitoare, că era o femeie ştearsă şi care, în afara numelui, nu
avea nimic altceva de oferit unui bărbat. Dar ea ştia că sub această faţadă obişnuită se
ascundea o tânără frumoasă, sensibilă, cu sufletul încărcat de dragoste, poezie şi
muzică.
Poate pentru că nu era o frumuseţe, Anna avea un respect deosebit pentru frumos.
Obişnuia să viziteze marile muzee şi să petreacă ore în şir privind cu ochi mari
tablourile şi sculpturile. Când l-a văzut pe Walther Gassner i s-a părut că toţi zeii s-au
trezit la viaţă pentru ea.
A doua zi Anna îşi lua micul dejun pe terasa hotelului Tennerhof când se trezi cu
Walther Gassner lângă ea. Arăta într-adevăr ca un tânăr zeu. Avea un profil regulat,
pronunţat, iar trăsăturile feţei erau puternic marcate, dar în acelaşi timp delicate, pline
de sensibilitate. Era foarte bronzat, cu dinţi albi şi egali. Avea părul blond şi ochi de un
cenuşiu închis. Sub hainele de schi Anna vedea mişcându-i-se muşchii pieptului şi ai
picioarelor şi simţi cum i se stârnesc simţurile. îşi ascunse mâinile în poală ca să nu-i
vadă petele de pe piele.
- Ieri după-amiază te-am căutat pe pârtii, spuse Walther. Anna nu putea vorbi. Dacă
nu ştii să schiezi, te învăţ eu, spuse el zâmbind şi adăugă: nu-i nevoie să-mi plăteşti.
O luă cu el pe pârtia de la Hausberg, pârtia începătorilor, pentru prima ei lecţie. Dar
imediat amândoi şi-au dat seama că ea nu avea nici un talent pentru schi. îşi pierdea
mereu echilibrul şi cădea, dar insista să încerce din nou şi din nou pentru că se temea
că Walther o va dispreţui dacă nu va reuşi, însă, după a zecea căzătură, Walther o ajută
să se ridice şi îi spuse blând:
- Ai fost făcută să te ocupi cu lucruri mai importante.