Sidney Sheldon - Churry-Burry

Toată întâmplarea a fost de scurtă durată şi dezastruoasă. Elizabeth era prea
nervoasă şi Vassilov prea beat încât ei i se păru că totul nu avea nici început, nici
mijloc, nici capăt. Preludiul a constat din Vassilov dându-şi jos pantalonii şi lăsându-se
moale pe pat. în acel moment Elizabeth fu foarte tentată să o ia la goană însă era
hotărâtă să-l pedepsească pe Rhys pentru perfidia lui. Se dezbrăcă şi se târâ spre pat.
O clipă mai târziu, fără nici un avertisment, Vassilov era deja în ea. O senzaţie ciudată.
Nu era ceva neplăcut, dar nici nu se cutremura pământul. Simţi cum trupul lui Vassilov
tremură brusc şi peste o secundă sforăia deja. Elizabeth rămase întinsă, dezgustată de
ea însăşi. îi venea greu să creadă că s-au scris poezii şi cărţi despre aşa ceva. Se gândi
la Rhys şi îi veni săplângă. în linişte, se îmbrăcă şi plecă acasă.
Când pictorul îi telefona a doua zi dimineaţă, ! Elizabeth o rugă pe menajeră să-i
spună că nu e acasă. A doua zi se întorcea la şcoală.
Plecă înapoi într-un avion al companiei însoţită de tatăl ei şi de Rhys. Avionul,
construit pentru a transporta o sută de pasageri, fusese transformat într-o navă de
lux. Avea două dormitoare mari şifrumos decorate, fiecare cu o baie dotată cu cele
necesare, un birou confortabil, o sufragerie în-mijlocul "avionului, plină de tablouri şi
o mică bucătărie. Elizabeth se gândea la acest avion ca la covorul fermecat al tatălui ei.
Cei doi bărbaţi au discutat despre afaceri mai tot drumul. Când Rhys făcu o pauză,
el şi Elizabeth au jucat o partidă de şah. Reuşi să câştige Rhys îi spuse:
- Sunt profund impresionat.
Elizabeth roşi de plăcere.
Ultimele luni ale şcolii au trecut foarte repede. Venise vremea să se gândească la
viitorul ei. îşi aminti de întrebarea lui Rhys. Ştii ce vrei să faci cu viaţa ta? încă nu era
sigură. Dar din cauza lui Sarriuel, Elizabeth era fascinată de afacerile familiei şi ştia că
şi-ar fi dorit să participe la ele. încă nu-şi dădea seama cum. Poate, la început, l-ar fi
putut ajuta pe tatăl ei. Nu uitase ce i se spusese despre mama ei, ce gazdă minunată
fusese ea, cât de nepreţuită a fost pentru tatăl ei. Va încerca să ia locul mamei ei.
Acesta va fi începutul.
Capitolul 14
Mâna ambasadorului suedez îi frământa şezutul în timp ce Elizabeth se străduia să-l
ignore, dansând în jurul camerei, zâmbind, ochii ei examinând expert oaspeţii
îmbrăcaţi elegant, orchestra, servitorii în livrea, bufetul încărcat de mâncăruri exotice
şi vinuri alese, şi âşi zise cu satisfacţie: Este o serată reuşită.
Se aflau în sala de dans a proprietăţii lor din Long Island. Erau prezenţi peste două
sute de invitaţi, toţi importanţi pentru firma „Roffe şi Fiii". Elizabeth deveni conştientă
că ambasadorul îşi lipea corpul de al ei, încercând să o excite. îi atinse urechea cu
limba şoptindu-i:
- Eşti o dansatoare minunată.
- Şi dumneavoastră, îi răspunse Elizabeth cu un zâmbet, apoi greşi pasul şi îl calcă
pe degetele de la picior cu tocul ascuţit al pantofului. Ambasadorul ţipă de durere, iar
Elizabeth exclamă chinuită de remuşcări:
- Îmi pare rău, domnule ambasador. Daţi-mi voie să vă ofer o băutură.
Îl părăsi şi îşi croi drum spre bar, trecând elegantă printre oaspeţi, privind atentă în
jur, controlând ca totul să fie în ordine.
Perfecţiune - asta era ceea ce-şi dorea tatăl ei. Elizabeth organizase deja aproape o
sută de astfel de serate, dar încă nu învăţase să se relaxeze. Fiecare dintre ele era un