Sidney Sheldon - Churry-Burry

care au dat greş. Vorbeau despre concurenţă, strategii şi contrastrategii. Toate i se
păreau infernal de complicate.
Într-o zi, pe când Şam lucra în camera din turn, Rhys o invită la prânz. îl luă cu ea la
Leul roşu şi văzu cum îi fulgeră cu privirea pe cei de la bar. Se minuna cât de natural se
purta Rhys. Se simţea în elementul lui oriunde s-ar fi aflat. Auzise o expresie în
spaniolă pe care nu o înţelesese până acum, când îl privea pe Rhys. Un om liber în
propria-i piele.
Erau aşezaţi la o masă din colţ,, acoperită cu o pânză ecosez roşu cu alb, mâncau
musaca de cartofi,
beau bere şi povesteau. Rhys o întrebă cum mai merge şcoala.
- Nu e chiar aşa de rău, mărturisi Elizabeth. învăţ cât de puţine ştiu.
Rhys zâmbi.
- Puţini ajung atât de departe. Termini în iunie, nu-i aşa?
Elizabeth se întrebă de unde ştie.
- Da.
- Te-ai gândit ce vei face apoi?
O întrebare pe care şi-o pusese şi ea de mai multe ori.
- Nu. Nu prea.
- Nu vrei să te măriţi?
Pentru o secundă inima lui Elizabeth încetă să mai bată. însă îşi dădu seama că e o
întrebare generală.
- încă nu am găsit pe nimeni.
Îşi aminti de domnişoara Harriot şi de serile plăcute în faţa focului, de fulgii de
zăpadă şi o pufni I râsul.
- -Secret?
- Secret!
Ar fi vrut să-i poată spune, dar nu-l cunoştea îndeajuns. Adevărul era, îşi dădu
seama Elizabeth, că de fapt nu-l cunoştea deloc pe Rhys. Era un străin fermecător şi
bine făcut, căruia i se făcuse odată milă de ea şi o dusese la Paris cu ocazia unei zile de
naştere. Ştia că avea o minte sclipitoare şi că tatăl ei se baza pe inteligenţa lui. Dar nu
ştia nimic despre viaţa lui personală sau despre felul lui de a fi. Urmărindu-l Elizabeth
simţi că este un bărbat cu mai multe feţe, că emoţiile pe care le scoate la iveală le
ascund pe cele adevărate şi se întrebă dacă cineva ajunsese să-l cunoască.
Rhys Williams a fost responsabil pentru faptul că Elizabeth şi-a pierdut virginitatea.
Ideea de a se culca cu un bărbat i se păru din ce în ce mai interesantă. în parte
datorită unei puternice nevoi fizice care câteodată o surprindea pe neaşteptate şi o
purta pe valurile neâmplinirii, o durere surdă care nu o părăsea. Dar mai era şi
curiozitatea, dorinţa de a şti cum e. Bineânţeles, nu se putea culca cu oricine. Trebuia
să fie cineva deosebit, cineva care să-i fie drag, cineva căruia să-i fie dragă.
Într-o sâmbătă seară tatăl lui Elizabeth organiză o petrecere la vilă.
- Pune-ţi cea mai frumoasă rochie, îi spuse Rhys, ! vreau sate prezint tuturor.
Emoţionată, Elizabeth se considerase partenera lui hys. Când acesta apăru, avea
lângă el o frumoasă blondă, o prinţesă italiană. Elizabeth se simţi atât de jignită şi
trădată, încât părăsi petrecerea la miezul - nopţii şi se culcă cu un pictor rus, bărbos şi
beat, numit Vassilov.