Sidney Sheldon - Churry-Burry

Mediteranei, iar noaptea rămase în pat ascultând sunetele triste ale vântului care
trecea printre stânci. Se duse la un carnaval în Tempio, la care tot satul se îmbrăcase în
costume naţionale, tradiţionale. Ascunse de măştile de domino, fetele îi invitau pe
băieţi să danseze, şi toată lumea se simţea liberă să facă lucruri pe care cu altă ocazie
nu ar fi îndrăznit să le facă. Un băiat putea să-şi închipuie că ştia cu cine făcuse
dragoste în acea seară, însă în dimineaţa următoare nu mai era sigur.
Plecă cu maşina până la Punta Murra şi urmări cum oamenii frigeau iezi la focuri în
aer liber. Localnicii i-au oferit seada, un aluat cu brânză de capră şi acoperit cu miere
fierbinte. Bău deliciosul selememont, vinul alb al regiunii, care nu putea fi băut în altă
parte a lumii fiind prea delicat pentru a fi transportat.
Unul din locurile pe care îi plăcea să le viziteze era hanul Leul roşu din Porto Cervo.
Un mic local la subsol, cu zece mese şi un bar demodat.
Elizabeth boteză acea scurtă vacanţă Zilele Băieţilor. Fii de bogătaşi roiau în jurul ei,
invitând-o la înot, călărie şi petreceri. Era prima mişcare din ritualul împerecherii.
- Toţi sunt numai buni de însurătoare, o asigură tatăl ei.
Pentru Elizabeth toţi erau nişte cretini. Beau prea mult, vorbeau prea mult şi o
mângâiau neândemânateci. Era sigură că nu o doreau pentru ea însăşi, pentru că ar
putea fi inteligentă sau frumoasă, ci pentru că era o Roffe, moştenitoarea unei dinastii.
Lui Elizabeth nici nu-i trecea prin cap că se făcuse o frumuseţe, era mai uşor de crezut
în adevărul trecutului decât în imaginea din oglindă.
Băieţii beau şi mâncau cu ea şi încercau s-o atragă în pat. Simţeau că Elizabeth este
virgină şi o anumită aberaţie a orgoliului masculin îl făcea pe fiecare băiat să ajungă la
concluzia că dacă o va scăpa pe
I Elizabeth de virginitate, ea se va îndrăgosti nebuneşte de el şi va fi sclava lui
pentru totdeauna. Refuzau să renunţe. Oriunde o invitau pe Elizabeth serile se
terminau la fel.
- Hai să ne culcăm împreună.
Şi întotdeauna ea îi refuza politicos.
Nu ştiau ce să mai creadă despre ea. Ştiau că este frumoasă, deci credeau că e o
proastă. Nu le trecuse prin cap că ar putea fi mai inteligentă decât ei. Cine a mai auzit
ca o fată să fie şi frumoasă şi inteligentă?
Aşa că Elizabeth continua să iasă în oraş cu băieţi ca să-i facă plăcere tatălui ei, dar
toţi o plictiseau.
Rhys Williams apăru la vilă, iar Elizabeth rămase surprinsă de cât de încântată şi
fericită era să-l vadă din nou. Era chiar şi mai atrăgător decât îşi amintea ea.
Rhys păru bucuros să o întâlnească.
- Ce s-a întâmplat cu tine?
- Nu înţeleg!
- Te-ai uitat în oglindă în ultimul timp?
- Nu, spuse Elizabeth roşind. El se întoarse spre Sam.
- Dacă băieţii nu sunt toţi surzi, proşti sau orbi, am o presimţire că Liz nu va rămâne
mult timp cu noi.
Noi! Lui Elizabeth îi plăcu să-l audă vorbind aşa. Rămase în preajma lor cât mai mult
timp, servindu-le băuturi, făcându-le mici comisioane, fericită doar să-l privească pe
Rhys. Câteodată uitau de ea şi începeau să discute despre afaceri. Elizabeth asculta
fascinată. Vorbeau despre fuziuni, fabrici noi, produse care au avut succes şi altele