Sidney Sheldon - Churry-Burry

Chantal şopti:
- Elizabeth!
Stând lângă pat îşi dezbrăcă halatul. Nu avea nimic pe dedesubt. Elizabeth înghiţi în
sec. Se gândise deseori la acest moment, dar acum, când venise clipa hotărâtoare,
intră în panică. De fàpt, nu ştia exact ce ar trebui să facă şi cum. Nu vroia să se facă de
râs în faţa femeii pe care o iubea.
- Priveşte-mă, îi ordonă Chantal cu glas răguşit. Elizabeth se supuse. Privirea ei
hoinări pe trupul
gol al lui Chantal. în carne şi oase nu era chiar ceea ce-şi imaginase Elizabeth. Sânii
arătau ca nişte mere ofilite şi atârnau puţin. Avea pântecele umflat, iar şezutul părea -
Elizabeth nu găsi alt cuvânt - suspendat.
Dar nu asta era important. Conta ce se afla înăuntru, sufletul unei femei curajoase
care îndrăzneşte să fie diferită de toţi ceilalţi, care înfruntă întreaga lume şi vrea să-şi
petreacă restul vieţii împreună cu Elizabeth.
- Dă-te mai încolo, mon petit ange, şopti ea. Elizabeth făcu cum i se spuse, iar
profesoara se
băgă în pat lângă ea. Mirosea puternic, a înmor-mântare. Se întoarse spre Elizabeth,
o îmbrăţişa şi îi spuse:
- Oh, chérie, cât de mult am visat acest moment. Şi o sărută pe Elizabeth pe buze,
forţându-şi limba
ân gura ei, gemând des şi zgomotos.
Era fără îndoială cea mai neplăcută senzaţie pe care Elizabeth o trăise vreodată.
Rămase nemişcată din cauza şocului. Degetele lui Chantal - ale domnişoarei Harriot -
se plimbau pe corpul lui Elizabeth strângându-i sânii, mişcându-se încet pe abdomenul
ei până la coapse. Şi tot timpul buzele ei erau pe gura lui Elizabeth, salivând ca un
animal.
Deci asta era. Venise momentul magic. Dacă ne vom contopi, tu şi cu mine,
împreună vom face un univers care să clatine stelele şi să cutremure cerul.
Mâinile domnişoarei Harriot se mişcau în jos, mângâind coapsele lui Elizabeth,
ajungând la locul dintre picioare. Repede Elizabeth încercă să-şi evoce imaginea cinei
la lumina lumânărilor, a sufleului, a serilor petrecute în faţa focului din cămin şi a
anilor de fericire pe care îi vor petrece împreună; dar fără succes. Mintea şi corpul ei
se împotriveau; îşi simţea corpul violat.
Domnişoara Harriot gemu:
- Oh, chérie, vreau să fac dragoste cu tine.
Şi tot ce Elizabeth găsi să-i răspundă a fost:
-Avem o problemă. Una din noi nu are accesoriile necesare.
Elizabeth începu să râdă şi să plângă isteric, regretând frumoasa imagine cu
lumânări care murise şi chicotind pentru că era sănătoasă, normală şi tocmai aflase că
este un om liber.
A doua zi Elizabeth încercă vârful duşului.
Capitolul 13
ân vacanţa de Paşti din ultimul ei an de şcoală, când împlinea optsprezece ani,
Elizabeth plecă la vila din Sardinia să petreacă zece zile. învăţase să conducă şi pentru
prima dată era liberă să exploreze insula după bunul ei plac. Se plimbă de-a lungul
plajei şi vizită micile sate de pescari. înotă în piscina din vilă, sub soarele cald al