Sidney Sheldon - Churry-Burry

îngrijorată.
- Te simţi bine, Roffe?
Elizabeth îi zâmbi fericită, mulţumită, şi îi răspunse destul de neclar:
- Mă simt minunat! Şi în starea de euforie în care se găsea, mărturisi: n-am mai
fumat niciodată marijuana.
Renée se holbă la ea.
- Marijuana! Asta-i o Gauloise.
De cealaltă parte a satului era şcoala băieţilor, iar colegele lui Elizabeth se furişau la
întâlniri cu oriceprilej. Nu vorbeau decât despre băieţi. Despre corpul lor, despre
mărimea penisului, despre ce le permiteau băieţilor să le facă şi ce le făceau ele.
Câteodată lui Elizabeth i se părea că e închisă într-o şcoală plină de nimfomaniace
demente. Viaţa sexuală era obsesia lor. Unul din jocurile lor preferate se numea
frolage. O fată se dezbrăca complet şi se întindea pe spate pe pat în timp ce o altă
fată o mângâia de la sâni la coapse. Răsplata era o prăjitură cumpărată din sat. Zece
minute de frolage însemna o prăjitură. La sfârşitul celor zece minute fata de obicei
avea un orgasm, dar dacă nu, cea care administra froage-ul continua şi câştiga o
bucată în plus.
Un alt divertisment sexual mult apreciat se găsea în sălile de baie. Şcoala era foarte
mare, cu băi vechi care aveau duşuri flexibile de mână ce puteau fi scoase din cârligul
din perete. Fetele stăteau în cadă, dădeau drumul la duş şi apoi în timp ce apa caldă
ţâşnea afară îşi împingeau capătul duşului între picioare şi îl frecau încet înainte şi
înapoi.
Elizabeth nu îngăduia nici froage-ul, nici capul duşului, însă necesităţile ei sexuale
deveneau tot mai puternice. Cam pe vremea asta făcu o descoperire cutremurătoare.
Una din profesoarele lui Elizabeth era o tânără mică de statură, subţire şi se numea
Chantal Harriot. Nu împlinise încă treizeci de ani şi arăta ca o şcolăriţă. Era foarte
drăguţă şi când zâmbea devenea chiar frumoasă. Era cea mai simpatică dintre
profesoare, iar Elizabeth se simţea foarte legată de ea. Ori de câte ori Elizabeth era
nefericită se ducea la domnişoara Harriot şi îi spunea problemele ei. Domnişoara
Harriot ştia să asculte. Lua mâna lui Elizabeth, o mângâia, îi dădea sfaturi şi o ceaşcă
de ciocolată. Elizabeth se simţea imediat mult mai bine.
Domnişoara Harriot preda franceza şi de asemenea un curs de modă, în care punea
accentul pe stil, pe armonia culorilor şi mai ales pe importanţa accesoriilor.
- Să nu uitaţi fetelor, le spunea ea, cele mai elegante rochii din lume arată jalnic
dacă nu aveţi accesoriile necesare.
„Accesorii" era cuvântul de ordine al domnişoarei Harriot.
Când Elizabeth zăcea în baie, se trezea gândindu-se la domnişoara Harriot, la
privirea ei atunci când stăteau de vorbă, la felul cum îi mângâia mâna tandru şi cu
blândeţe.
Când Elizabeth se afla la alte cursuri, mintea îi zbura tot la domnişoara Harriot
amintindu-şi momentele când profesoara o îmbrăţişa, consolând-o şi atingându-i
sânii. La început, Elizabeth crezu că aceste atingeri sunt întâmplătoare, dar erau tot
mai frecvente, şi de fiecare dată domnişoara Harriot o privea întrebător de parcă ar fi
aşteptat un răspuns. în mintea ei Elizabeth şi-o imagina pe domnişoara Harriot cu sâni
frumoşi, picioare lungi şi se întreba oare cum arată goală. Şi atunci mintea lui Elizabeth
pricepu adevărul surprinzător.