Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. Eu... niciodată nu m-am simţit atât de bine.
- Mulţumeşte-i tatălui tău, zâmbi Rhys. A fost ideea lui.
Dar Elizabeth ştia că nu e adevărat.
Ajunse la concluzia că Rhys Williams este cel mai minunat bărbat pe care îl întâlnise
până atunci. Şi fără îndoială cel mai atrăgător. în noaptea aceea se culcă gândindu-se
la el. Apoi se sculă şi se aşeză la masa mică de la fereastră. Luă o foaie de hârtie, un
creion, şi scrise: Doamna Rhys Williams.
Rămase mult timp privind cu ochii pierduţi aceste cuvinte.
Rhys întârziase cu douăzeci şi patru de ore de la întâlnirea cu o actriţă franţuzoaică
splendidă, dar nu-şi făcea probleme. Au ajuns la acelaşi Maxim şi într-un fel Rhys nu
putu să nu se gândească că seara petrecută cu Elizabeth fusese mult mai interesantă.
Era o persoană care va trebui luată în consideraţie, într-o zi.
Elizabeth nu ştiu niciodată cine era mai răspunzător de schimbarea care începu în
ea - Samuel sau Rhys Williams, însă deveni mult mai atentă cu ea însăşi. îi scăzu pofta
de amânca încontinuu, iar corpul îi deveni zvelt şi mlădios. începură să-i placă
sporturile şi parcă nici şcoala nu i se mai părea atât de groaznică. Făcu un efort şi se
împrieteni cu celelalte fete. Nu le venea să creadă. O invitaseră deseori pe Elizabeth la
petrecerile lor ţinute în pijama, dar ea le refuzaseîntotdeauna. Pe neaşteptate, apăru la
una din ele, într-o seară.
Petrecerea se desfăşura într-o cameră locuită de patru fete şi când Elizabeth îşi făcu
intrarea, camera era ticsită de cel puţin două duzini de băieţi, toţi în pijamale sau
halate. Una dintre fete îşi ridică ochii şi exclamă:
- Uite cine a venit! Făceam pariu că nu vei apărea.
- Sunt... sunt aici.
ân aer se simţea aroma înţepătoare a ţigărilor. Elizabeth ştia că multe fete fumează
marijuana, dar ea nu încercase niciodată. Gazda, o franţuzoaică pe nume Renée Tocar,
veni spre ea, trăgând dintr-o ţigară scurtă şi groasă. Trase adânc în piept, apoi i-o
întinse lui Elizabeth:
- Fumezi?
Era mai degrabă o afirmaţie decât o întrebare.
- Bineânţeles, minţi Elizabeth.
Luă ţigara, ezită un moment, apoi o puse între buze şi trase din ea. Simţi cum faţa i
se înverzeşte, plămânii se revoltă, dar reuşi să zâmbească şi să rostească:
- Plăcut.
ân clipa în care Renée se întoarse, Elizabeth se prăbuşi pe o canapea. Pentru un
moment i se păru că ameţeşte, apoi îi trecu. De dragul experienţei mai trase un fum.
începu să se simtă curios de uşoară. Elizabeth auzise şi citise despre efectele
marijuanei. Se presupunea că te scapă de inhibiţii, te face să te simţi alt om. Mai trase
un fum adânc în piept şi simţi o senzaţie de plutire, de parcă ar fi fost pe o altă
planetă. Putea să vadă fetele din cameră şi să le audă vorbind, însă imaginea era
estompată, iar sunetele vocilor le auzea în surdină şi de foarte departe. Luminile
păreau foarte puternice şi închise ochii. în acel moment începu să plutească în spaţiu.
O senzaţie foarte plăcută. Se vedea pe sine însăşi purtată de curent deasupra
acoperişului şcolii, sus, tot mai sus, peste Alpii înzăpeziţi într-o mare de nori pufoşi.
Cineva îi striga numele, aducând-o pe pământ.
Deschise ochii cu părere de rău. Renée o privea