Sidney Sheldon - Churry-Burry

Aşa că Rhys a fost obligat să ia o hotărâre. Ştia că merită să fie în conducere, că întro
zi ar trebui săajungă preşedintele ei. Deocamdată nu se putea, dar lucrurile se
puteau schimba. Rhys se hotărâ să rămână, să aştepte şi să vadă ce se va întâmpla.
Sam Roffe îl învăţase să aibă răbdare. Iar acum Sam Roffeera mort.
Luminile din birou se aprinseră din nou şi Hajib Kafir apăru în cadrul uşii. Kafir era
directorul comercial al firmei pentru Turcia. Un bărbat scund, oacheş, care îşi purta
diamantele şi pântecul gras ca pe nişte ornamente. Arăta neângrijit, ca un om care s-a
îmbrăcat în grabă. Deci Sophie nu l-a găsit într-un club de noapte. Ei, da, se gândi Rhys.
Un efect secundar al morţii lui Sam Roffe. Coitus interruptus.
- Rhys! exclamă Kafir. Dragul meu prieten, iartă-mă! N-am ştiut că eşti încă în
Istanbul! Trebuia să prinzi un avion, iar eu am avut nişte probleme urgente...
- Stai jos, Hajib. Ascultă-mă atent. Vreau să trimiţi patru telegrame codificate. Vor
merge în ţări diferite. Vreau să fie înmânate personal de mesagerii noştri, înţelegi?
- Bineânţeles, spuse Kafir uimit. înţeleg foarte bine. Rhys îi aruncă o privire ceasului
de mână subţire, din
aur, marca Baume Mercier, de la încheietura mâinii.
- Poşta din New York e închisă acum. Trimite telegramele de la Yeni Posthane Cad.
Vreau să plece peste treizeci de minute.
Âi înmână o copie a telegramei pe care o compusese.
- Oricine discută despre asta va fi concediat imediat.
Kafir privi telegrama şi ochii i se măriră.
- Dumnezeule! Nu se poate! exclamă el îngrozit. Cum, cum s-a putut întâmpla aşa
ceva?
- Sam Roffe a murit într-un accident, îi răspunse Rhys.
Acum, în sfârşit, Rhys îşi permise să se gândească la ceea ce încercase să elimine
din gândurile sale;
Elizabeth Roffe, fiica lui Sam. Avea douăzeci şi patru de ani. Când o întâlnise prima
dată, era o puştoaică de cincisprezece ani, care purta proteză pentru dinţi, era
extraordinar de timidă şi de grasă, o rebelă singuratică. De-a lungul anilor, Rhys
urmări transformarea ei într-o tânără deosebită, care moştenise frumuseţea mamei şi
inteligenţa şi forţa tatălui. Ajunsese foarte apropiată de Sam. Rhys ştia cât de mult o va
afecta vestea morţii tatălui ei. ştia că va trebui să o anunţe personal.
Două ore mai târziu Rhys Williams se îndrepta spre New York cu unul din avioanele
companiei.
Anna Roffe Gassner ştia că nu are voie să ţipe din nou, altfel Walther se va întoarce
şi o va ucide. Se ghemui într-un colţ al dormitorului, tremurând din tot corpul, fără să
se poată controla şi îşi aşteptă moartea. Ceea ce începuse ca un basm frumos se
transformase în groază şi teroare. De foarte mult timp încerca să evite adevărul:
bărbatul cu care se căsătorise era un maniac criminal.
Anna Roffe nu iubise pe nimeni înainte să-l întâlnească pe Walther Gassner, nici pe
mama ei, nici pe tatăl ei, nici pe ea însăşi. Anna a fost un copil fragil şi bolnăvicios, care
suferea de ameţeli. Nu-şi putea aminti o perioadă când să nu fi fost prin spitale sau
înconjurată de surori sau specialişti aduşi din toate colţurile lumii. Pentru că tatăl ei
era Anton Roffe de la „Roffe şi Fiii" cei mai buni doctori erau aduşi la patul ei din
Berlin. Dar după ce o examinau şi îi făceau diferite teste, plecau fără să ştie mai multe
decât atunci când veniseră. Nu reuşeau să-i pună un diagnostic.