Sidney Sheldon - Churry-Burry

- Merge, Samuel. Ai reuşit. Ce îţi doreşti ca zestre?
Samuel îl privi şi îi răspunse obosit:
- Un cal.
Anul 1868. a fost începutul companiei „Roffe şi Fiii".
Samuel şi Terenia s-au căsătorit, iar zestrea primită de Samuel a constat din şase cai
şi un laborator mic, bine dotat. Samuel îşi lărgi sfera experimentelor. începu să
prepare medicamente din ierburi, iar în scurtă vreme vecinii veneau doar la el să
cumpere leacuri pentru orice boală. Faima lui Samuel se răspândi. Celor care nu-şi
puteau permite să plătească, Samuel le spunea:
- Nu-i nimic. Luaţi-le oricum. Iar Tereniei îi spunea:
- Medicina există pentru a vindeca oameni, nu pentru profit.
Firma lui continua să se dezvolte şi în curând îi putu spune Tereniei:
- Cred că a venit vremea să deschidem o mică spiţerie unde să vindem alifii, prafuri
şi alte lucruri pe lângă reţete.
Prăvălia a fost un succes de la început. Bogaţii care refuzaseră să-l ajute veneau
acum la el să-i ofere bani.
- Vom fi parteneri, spuneau ei. Vom deschide un lanţ de magazine.
Samuel discută propunerea cu Terenia.
- Mă tem de parteneri. Este afacerea noastră. Nu-mi place ideea ca străinii să
stăpânească o parte din vieţile noastre.
Terenia era de acord.
Pe măsură ce afacerea se dezvolta şi se extindea în tot mai multe prăvălii, ofertele
de bani creşteau. Samuel continua să le refuze. Când socrul lui îl întrebă de ce, Samuel
replică:
- Nu lăsa niciodată o vulpe îmblânzită în coteţul de găini. într-o zi i se va face foame.
După cum înfloreau afacerile aşa înflorea şi căsătoria dintre Samuel şi Terenia. li se
născu cinci băieţi: Abraham, Joseph, Anton, Jan şi Pitor. După naşterea fiecărui copil
Samuel deschidea o nouă spiţerie, fiecare mai mare decât cea dinainte. La început
Samuel angajase un om ca să lucreze pentru el, apoi doi şi în curând avea deja mai
mult de două duzini.
ântr-o zi Samuel primi vizita unui reprezentant guvernamental.
- Vom ridica unele restricţii referitoare la evrei, îi spuse el lui Samuel. Am dori să
deschideţi o spiţerie în Cracovia.
Şi Samuel o făcu. Trei ani mai târziu prosperase îndeajuns pentru a-şi construi
propria clădire în Cracovia şi pentru a-i cumpăra Tereniei o casă frumoasă în oraş. în
sfârşit Samuel îşi împlinise visul de a scăpa din ghetou.
Dar avea visuri care depăşeau oraşul.
Pe măsură ce băieţii creşteau, Samuel le angaja profesori şi fiecare băiat învăţa o
limbă străină diferită.
- A înnebunit, spunea soacra lui. A ajuns batjocura vecinilor, îi învăţă pe Abraham şi
Jan engleza, pe Joseph germana, pe Anton franceza şi pe Pitor italiana. Cu cine vor
vorbi ei? Nimeni de aici nu vorbeşte limbile astea barbare. Băieţii vor ajunge să nu se
înţeleagă între ei!
Dar Samuel se mulţumea să zâmbească şi îi spunea răbdător:
- Face parte din educaţia lor.
El ştia cu cine vor vorbi băieţii lui.