Sidney Sheldon - Churry-Burry

ân grabă Samuel le explică ce se întâmplase şi privirile lor îngrijorate fură cuprinse
de groază.
- Of, Doamne! oftă tatăl lui. Ne vor ucide pe toţi.
- Nu, dacă mă ascultaţi, spuse Samuel. Le explică planul lui. Cincisprezece minute
mai târziu Samuel împreună cu tatăl lui şi doi vecini au ajuns la porţile ghetoului.
- şi dacă celălalt paznic se întoarce? şopti tatăl
lui.
- Va trebui să riscăm, spuse Samuel. Dacă e aici, voi lua vina asupra mea.
Samuel împinse porţile şi se strecură afară, aşteptându-se să fie lovit. Răsuci cheia
în broască. Acum porţile ghetoului erau închise pe dinafară. Samuel îşi legă cheia în
jurul taliei, şi făcu câţiva paşi spre stânga porţilor. o clipă mai târziu o frânghie alunecă
în jos peste zid ca un şarpe gros. Samuel se apucă de ea în timp ce de cealaltă parte a
zidului tatăl lui şi ceilalţi îl trăgeau în sus. Când ajunse deasupra zidului Samuel făcu
un nod la capătul frânghiei şi îl fixă într-o ţeapă, apoi începu să coboare. Când atinse
pământul, eliberă frânghia.
- Of, Doamne! bolborosi tatăl lui. Ce se va întâmpla la răsăritul soarelui? Samuel îl
privi şi îi răspunse:
- Vom lovi în porţi, cerându-le să ne dea drumul afară.
A doua zi de dimineaţă ghetoul roia de poliţişti în uniformă şi soldaţi. Trebuiau să
găsească o anumită cheie ca să deschidă porţile negustorilor care ţipau înăuntru. Paul,
cel de-al doilea paznic, mărturisi că îşi părăsise postul şi că îşi petrecuse noaptea în
Cracovia. Acum era arestat. Dar asta nu rezolva misterul dispariţiei lui Aram. în mod
obişnuit dispariţia unui paznic atât de aproape de ghetou ar fi fost o scuză perfectăpentru
un pogrom. Dar poliţiştii erau încurcaţi datorită porţilor închise. Din moment
ce evreii erau în siguranţă, închişi în ghetou, era evident că nu l-au putut ataca ei. Până
la urmă au ajuns la concluzia că probabil Aram a fugit cu una dintre numeroasele sale
prietene. S-au gândit că a aruncat pe undeva cheia, care trebuie să-l fi stânjenit, şi au
căutat-o peste tot, dar nu au găsit-o. Nici n-aveau cum să o găsească pentru că era
îngropată adânc sub casa lui Samuel.
Extenuat fizic şi psihic, Samuel căzuse pe pat şi adormise imediat. Se trezi când
cineva striga la el şi îlscutura. Primul lui gând a fost: Au găsit corpul lui Aram. Au venit
să mă ia.
Deschise ochii. Isaac stătea lângă el într-o stare de isterie.
- S-a oprit, ţipa el. Tusea s-a oprit. Este o braha! Vino la noi acasă.
Tatăl lui Isaac stătea în pat. Febra dispăruse miraculos, iar tusea se oprise. Samuel
se apropie de patul lui şi bătrânul îi spuse: - Aş mânca nişte supă de pui.
Samuel începu să plângă. într-o singură zi luase o viaţă şi salvase o alta.
Vestea despre tatăl lui Isaac făcu înconjurul ghetoului. Familiile altor muribunzi
asediaseră casa lui Samuel," rugându-l să le dea din serul magic. îi era imposibil să
facă faţă cererilor. Plecă la doctorul Wal. Acesta auzise ce făcuse Samuel, dar era
sceptic.
- Vreau să văd cu ochii mei, spuse el. Fă o fiolă şi o voi încerca pe unul din pacienţii
mei.
Avea de unde să aleagă, iar doctorul îl alese pe cel care i se păru că este mai
aproape de moarte. în douăzeci şi patru de ore, pacientul îşi reveni.
Doctorul Wal se duse la grajdul unde Samuel îşi amenajase laboratorul şi îi spuse: