Sidney Sheldon - Churry-Burry

plănuia să facă, trebuia să o facă acum. Dar cum să scape? Aram avea o armă la el şi
chiar fără ea paznicul uriaş l-ar fi pututucide cu uşurinţă. Era aproape de două ori cât
Samuel şi mult mai puternic. Au ajuns deja de cealaltă parte a podului, iar postul de
poliţie era chiar în faţa lor.
- Grăbeşte-te, mârâi Aram, trăgându-l pe Samuel. Mai am şi alte lucruri de făcut.
Erau aproape de clădire şi Samuel auzi râsetele celor dinăuntru. Aram îl apucă mai
bine de mână şi îltrase pe băiat pe ultimii zece metri. Nu-i mai rămâneau decât câteva
secunde. Samuel îşi băgă mâna dreaptă în buzunar şi căută săculeţul cu cei sase
guldeni. Degetele îl găsiră şi inima începu să-i bată mai repede. Scoase cu grijă
săculeţul din buzunar şi îl aruncă jos. Căzu pe pietre scoţând un clinchet de monede.
Aram se opri brusc.
- Ce-i asta?
- Nimic, răspunse Samuel repede.
Aram privi în ochii lui Samuel şi rânji. Ţinându-l de mână făcu un pas înapoi, privi în
jos şi văzu săculeţul cu bani.
- Nu vei avea nevoie de ei acolo unde mergi, spuse Aram.
Se aplecă să ridice săculeţul şi Samuel se aplecă în acelaşi timp. Aram smulse
săculeţul cu bani. Dar Samuel nu se aplecă după el. Mâna lui prinse una dintre cele
mai mari pietre care erau pe jos şi, ridicându-se, îl lovi pe Aram în ochiul drept, cu
toată puterea, transformându-l într-o masă roşie şi continuă să lovească din nou şi din
nou. Văzu cum se zdrobeşte nasul uriaşului, apoi gura lui, până când toată faţa deveni
de nerecunoscut. Iar Aram rămânea în picioare, ca un monstru orb. Samuel îl privi,
speriat de moarte, incapabil să mai lovească. Apoi, încet, corpul gigantului începu să se
prăbuşească. Samuel privi în jos, cu ochii holbaţi, paznicul mort, nevenindu-i să creadă
ceea ce făcuse. Auzi vocile celor din postul de poliţie şi brusc îşi dădu seama că este
într-un mare pericol. Dacă îl prindeau acum, nu-l vor mai trimite în Silezia. îl vor jupui
de viu şi-l vor atârna în piaţa oraşului. Pedeapsa pentru lovirea unui poliţist era
moartea. Iar Samuel omorâse unul. Va trebui să plece cât mai repede. Ar putea
încerca să treacă peste graniţă, dar atunci ar ajunge un fugar hăituit toată viaţa lui.
trebuia să existe o altă soluţie. Privi în jos la cadavrul fără faţă şi ştiu ce avea de făcut.
Se aplecă şi-l căută prin buzunare până găsi cheia care deschidea porţile. Apoi,
luptându-se cu greaţa, începu să-l tragă spre marginea râului. Mortul părea să
cântărească o tonă. Samuel continua să-l tragă urmărit de glasurile care veneau din
postul de poliţie. Ajunse la marginea râului. Se opri un moment pentru a-şi trage
răsuflarea, apoi împinse corpul peste malul abrupt al digului şi îl privi cum se
rostogoleşte în apele învolburate ale râului. O mână îi rămase atârnând lângă mal, dar
apoi fu dus de curent. Samuel rămase hipnotizat, îngrozit de ceea ce făcuse. Ridică
piatra cu care îl lovise şi o aruncă în apă. Dar pericolul încă nu trecuse. Se întoarse şi
alergă până la celălalt capăt al podului, spre porţile închise ale ghetoului. Nu se vedea
nimeni. Cu degete care tremurau puse cheia în lacăt şi o întoarse. împinse porţile
masive de lemn. Nu se întâmplă nimic. Erau prea grele pentru a le putea deschide
singur. Dar în noaptea aceea nimic nu era imposibil pentru Samuel. Era mânat de o
forţă care îl făcu să le deschidă. îşi duse căruciorul înăuntru, închise porţile în urma lui
şi alergă spre casă, împingând căruciorul. Locatarii casei erau adunaţi în sufragerie şi,
când Samuel intră, îl priviră de parcă ar fi văzut o fantomă vie. "- Te-au lăsat să treci!
- Nu... nu înţeleg, se bâlbâi tatăl lui. Am crezut...