Sidney Sheldon - Churry-Burry

ân acea noapte, după ce toată lumea a adormit, Samuel se duse în grajd şi examina
calul care se numea Ferd. Era cu siguranţă unul dintre cele mai amărâte exemplare. O
iapă foarte bătrână, şchioapă şi spetită de muncă. Era îndoielnic că va putea să se
mişte mai repede decât tatăl lui. Dar nu conta. Pentru Samuel era important că acum
îşi avea animalul de laborator. Va putea să facă experienţe pe el, fără să-şi mai bată
capul cu şobolani şi pisici. Bineânţeles, va trebui să aibă mare grijă. Tatăl nu va trebui
să afle niciodată cu ce se ocupă el. Samuel mângâie gâtul calului.
- Intri în afaceri, îl informă el pe Ferd.
Samuel îşi improviza propriul lui laborator, într-un colţ al grajdului.
Crescu o cultură de microbi de difterie într-o cratiţă de supă. Când supa se închise
la culoare, puse o parte din ea într-un alt vas şi o subţie, mai întâi diluând-o şi apoi
încălzind-o. Umplu o seringă şi se apropie de Ferd.
- îţi aminteşti ce ţi-am spus? şopti Samuel. Ei bine, a venit ziua cea mare.
Împlântă acul în pielea de pe umărul calului, aşa cum îl văzuse pe doctorul Wal.
Ferd îl privi cu reproş şi îl stropi cu urină. Samuel estimă că îi va trebui cam şaptezeci şi
două de ore culturii să se dezvolte în Ferd. Apoi Samuel plănuia să-i dea o doză mai
mare. Şi mai târziu încă una. Dacă teoria anticorpilor era justă, fiecare doză va crea o
rezistenţă mai puternică a sângelui la boală. Samuel îşi va avea vaccinul. După aceea
va trebui să găsească o fiinţă umană pe care să-l testeze, dar asta nu va fi dificil. O
victimă a acestei boli va accepta cu siguranţă posibilitatea de a-şi salva viaţa.
În următoarele două zile Samuel îşi petrecu aproape fiecare clipă cu Ferd.
- N-am mai văzut pe cineva care să iubească un animal atât de mult, spunea tatăl
lui. Nu se mai
desparte de el.
Samuel mormăi un răspuns. Se simţea vinovat pentru ceea ce făcea, dar ştia ce s-ar
fi putut întâmpla dacă spunea adevărul. Deocamdată, tatăl lui nu trebuia să ştie nimic.
Lui Samuel nu-i rămânea decât să extragă destul sânge din Ferd ca să facă o fiolă sau
două de ser, şi nimeni nu ar bănui nimic.
ân dimineaţa celei de a treia zile, cea importantă, Samuel se trezi auzind vocea
tatălui său în faţa casei. Se sculă din pat, se grăbi la fereastră şi privi afară. Tatăl lui
stătea în stradă lângă cărucior, zbierând cât îl ţinea gura. Nici urmă de Ferd. Samuel
aruncă în grabă câteva haine pe el şi alergă în stradă.
- Momser! ţipa tatăl lui. Escroc! Mincinos! Hoţ! Samuel îşi croi drum prin mulţimea
care se adunase
ân jur.
- Unde e Ferd? întrebă el.
- Mă bucur că mă întrebi, oftă tatăl lui. A murit. A murit pe stradă ca un câine.
Samuel îngheţă.
- Mergeam foarte încet. îmi văd de afacerile mele, nu o grăbesc, înţelegi, nu dau cu
biciul, şi nu o împing, cum fac alţi comercianţi. Şi cum îşi arată ea recunoştinţa? Se
duce dracului! Când îl prind pe acel gonif care mi-a vândut-o, îl omor.
Samuel se întoarse distrus. Nu murise doar Ferd Muriseră şi visele lui Samuel.
Odată cu Ferd se ducea şi speranţa de a scăpa de ghetou, de a-şi câştiga libertatea, de
a construi o casă frumoasă pentru Terenia şi copiii lor.
Dar un dezastru şi mai mare urma să se întâmple.